sâmbătă, noiembrie 20

Iata raspunsul

Traim intr-o lume fara principii, nu stim cum sa profitam mai mult de pe urma celor care ne ies in cale... Spunem lucruri in care nu credem, ne manjim cu declaratii pe care le uitam dupa un pahar de alcool, sau si mai usor, dupa cateva ore de somn, nu ne mai intereseaza calitatea.

Nici minunile nu mai dureaza trei zile...

Asa ca nu te mai mira ca nu ma mai surprinde nimic, ca sunt imuna la cuvinte si rasturnari de situatie si fa ceva pentru a-mi demonstra ca nu esti la fel...




@+

anomiS

Voluntariatul la romani

În România există în momentul de faţă două tipuri de voluntariat: cel cu protecţia mediului, demarat de ONG-urile ecologiste şi cel prin care se strâng haine, jucării şi mâncare, de obicei în preajma sărbătorilor de iarnă sau pascale. La curăţenie ştim cu toţii cum stăm: ne adunăm cu toţii să mai luăm o şapcă, un tricou, să scăpăm de o zi de şcoală sau de lucru şi să zâmbim în faţa camerelor foto. După asta, adunăm şi noi două hârtiuţe, o sticlă şi cam atât, oricum în câteva ore se face la loc.

Cât despre a doua categorie de voluntariat, românii au o singură direcţie: totul merge la familiile de romi, pe care în restul timpului toţi le vorbesc de rău. Dar cum să nu le donezi când e în trend? Trebuie să ne plecăm capul în faţa străinilor, să arătăm Uniunii Europene că noi suntem oameni cu suflet bun, ne iubim ţiganii pe care tot ei, cei care ne reproşează că facem discriminări, ni-i trimit la pachet. Noi să îi dăm înainte cu pacheţelele pentru ţiganii care ne-au făcut „cunoscuţi” în toată lumea, de apărem prin filmele din occident numai în posturi de hoţi şi criminali, aşa, ca să-i impresionăm pe vestici. Care a fost ultimul film pe care l-aţi văzut în care ne vorbeau de bine, în care un român nu e reprezentat ca ţigan şi cele 10-15 minute de „faimă” nu sunt o colecţie de înjurături? Nu m-ar deranja dacă din când în când ne-am mai aduce aminte şi de multitudinea de copii inteligenţi pe care îi are ţara asta, care nu dispun de posibilităţi materiale şi i-am ajuta şi pe ei. Dar nu, ăia să se descurce cum pot. Şi ne mai mirăm de ce pleacă mai mult de trei sferturi în străinătate şi nu mai vor să se întoarcă...

@+

anomiS

miercuri, noiembrie 10

N-ai pe cineva?

Toma Caragiu-N-ai pe cineva?

Asculta mai multe audio diverse



Sindromul "N-ai pe cineva?", semnalat de Toma Caragiu acum mai bine de 40 de ani, este si azi la fel de raspandit si la fel de util celor lipsiti de calitati. Oameni fara pregatire, fara bun simt, reusesc sa ajunga la "sfantul scaun" prin aceleasi metode, binecunoscutul P.C.R (pile, cunostinte si relatii). C-o fi mama, c-o fi tata, o ruda de gradul n, vreun fost coleg, ori vreo cunostinta scoasa din lada de zestre a bunicii, nu conteaza, rezultatul sa fie.

Am fost pusa de cateva ori in situatia sa "am pe cineva", dar nu am vrut niciodata sa ma leg de asta pentru a obtine ceva. Chiar mi s-a spus uneori ulterior: "Dar de ce nu mi-ai spus ca il stii pe X ?" Simplu, pentru ca nu ma intereseaza genul asta de succesuri. Stiu ca pot si fara, nu-mi trebuie scara de sprijin. Si daca n-o sa ajung prea sus pentru ca nu vreau sa apelez la domnul sau doamna CINEVA nu ma deranjeaza, unii dintre noi mai avem si principii, chestiile alea care nu tin de foame.

M-am intrebat mereu cum s-or simti oamenii care reusesc numai prin CINEVA atunci cand ajung la sfarsitul vietii, cand fac bilantul si realizeaza ca sunt de fapt o nulitate. Tocmai de asta ii apreciez pe oamenii de cultura. Majoritatea celor care conduc institutii culturale sunt oameni care au ajuns acolo prin fortele proprii, cultura nu e o vaca de muls. Baietii "destepti" stiu ca banii se castiga in alte domenii, nu se obosesc ei cu de-al deastea.

Chiar daca multi vor insista sa ma convinga, cum spune Caragiu, ca e foarte bine sa ai pe cineva, care sa aiba si el pe cineva pe langa altcineva, undeva..., sa te ajute sa castigi marti postul pentru care se da concurs joi, prefer sa-l ascult pe Friedrich Nietzsche care spunea : Daca vrei sa ajungi sus, foloseste picioarele tale. Nu te lasa purtat, nu te catara pe spinarea sau pe capul altora.

@+

anomiS

luni, noiembrie 8

Inventar al calatoriilor inconstiente

Mai bine de trei ani, atat a trecut de la prima aruncare in necunoscut. A inceput la Timisoara, in primul an de facultate, dintr-o curiozitate pe care o aveam pentru cealalta Slatina din Romania: Slatina Timis.

Am plecat apoi spre... Jibou, un orasel ale carui strazi le mai tin minte si azi, mult mai clar decat orase pe care le-am vazut de zeci de ori. Am trecut apoi in fuga prin Oradea, pe care aveam s-o vad mai bine mai tarziu. Era cel mai lung drum de pana atunci, dar m-am intors intreaga la Timisoara.

M-a cuprins rapid "febra" si am inceput sa iau orasele, chiar si comunele din Banat si Ardeal la rand: Sannicolau Mare , Jimbolia , Radna-Lipova.

De aici se rupe sirul povestirilor de pe fostul meu blog de plimbareli.. Continua insa povestile in imagini, pastrate pe contul de hi5, pe care l-am folosit mai degraba pentru stocarea acestor poze:

Hai s-o iau totusi cu inceputul

Nr.1: Slatina-Timis

Nr.2: Jibou

Nr.3: Sannicolau Mare

Nr.4: Jimbolia

Nr.5: Radna-Lipova

Nr.6: Buzias

Nr.7: Baile Calacea

Nr.8: Arad

Nr.9: Caracal ( era vacanta, eram back in Oltenia si cum n-aveam stare, hop si pe-aici)

Nr.10 Targu Jiu

Nu mai stiu prea bine ordinea apoi, dar as opta pentru:
Alba-Iulia , Sibiu, Hodoni si Satchinez si inca o data Alba Iulia, de 1 decembrie

La lista calatoriilor nebune se adauga Cluj-Napoca, Aradul de inca vreo 3 ori, si tot ce a reprezentat Marea Britanie: Londra, Telford, Glasgow, Northampton, Colchester, Romford, Clacton-on-Sea. Celelalte, fac parte din categoria vizite organizate.

Si-mi sunt atat de dragi toate... N-as schimba absolut nimic.

@+

anomiS

luni, noiembrie 1

Oda covrigilor

Covrigi in stanga, covrigi in dreapta... Pe strazi zeci de oameni poarta covrigi insirati pe ata iar in birouri produsul de panificatie e nelipsit. Orasele sunt impanzite de covrigarii sau simigerii, ca sa sune mai pompos, iar cozile din fata magazinelor de profil fac de multe ori concurenta celebrelor cozi ceausiste.

S-ar parea ca Romania a facut cunostinta cu acest produs abia in ultimul an, ca e nush ce mare inventie, o delicatesa. E drept ca s-a schimbat design-ul, nu mai avem de-a face cu forma inelara, ci cu covrigul impletit, cu trei gauri, dar nu asta e motivul pentru care fenomenul a capatat amploare. Explicatia e de fapt extrem de simpla, romanul a ajuns la fundul sacului, a fost nevoit sa renunte la celebra pizza si sa se orienteze spre produse ieftine care tin de foame.

Exista chiar si o expresie romaneasca: a ajunge la covrigi ce se traduce prin a saraci. Dar nu, nu se poate sa fie corecta talmacirea, pentru ca noi TRAIM BINE !

@+

anomiS

sâmbătă, octombrie 30

Minulescu

Romanţă negativă

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!...

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...

Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!

Şi-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!...

luni, octombrie 25

Si-a fost odata Vama (Veche)...

Nu mai pot sa ascult Vama (Veche). Am observat lucrul asta de cateva luni bune, dar am crezut ca mi se pare, sau ca o sa treaca.

Odata melodiile lor erau ca un aspirator, care sugea toate melancoliile, tristetile, nostalgiile si dupa o cura de o jumatate de ora eram fresh. Acum parca ma indispun, e un chin uneori sa le ascult. Poate suna a exagerare, dar cred ca s-au incarcat cu prea multa energie negativa, astfel incat pur si simplu nu mai merg.

Demult, tare demult...


@+

anomiS

duminică, octombrie 17

Unde-i greva? Nu e greva

Ma uitam la astia de la Finante. Ce bine s-au mobilizat ei... in toata tara, si ce determinati pareau. Le-au aruncat astia doua vorbe si gata, le-a trecut. Sincer, nu ma intereseaza deloc soarta lor, problema lor daca primesc sau nu stimulentele si ce mai vor ei pe acolo.

Ceea ce ma doare insa e lipsa de 'tupeu' a profesorilor. De cand ma stiu, astia fac greve peste greve si degeaba. Cascati ochii la functionarii publici ! S-au vorbit si intr-o jumatate de ora au iesit in strada toti. Voi de ce nu sunteti in stare ? Va adunati o suta de ametiti si nu reusiti nimic. Nici nu va mai ia nimeni in serios cand spuneti ca faceti greva. E ca un fel de eveniment traditional al profesorilor, ajuns la peste 30 de editii. Ma intereseaza invatamantul pentru ca asta e singurul domeniu cu care ne putem mandri si noi, romanii, in lume. Si s-a dus draq in ultimii ani. Pentru ca multi oameni competenti au iesit din invatamant din cauza salariilor mizere si majoritatea profesorilor e compusa azi din cei care nu gasesc de lucru in alta parte. Invatamantul s-a transformat in groapa de gunoi.

Educatia ar trebui sa fie unul din cele mai bine platite domenii, e vorba de viitorul unui popor. In schimb, in Romania se spala pe jos cu profesorii, iar ei stau cuminti in banca lor si asteapta... sa moara de foame.

Pentru o ramura care isi propune sa fie un model, sunteti cam fricosi...zau !

@+

anomiS

luni, octombrie 4

Manic Monday

Ciudata zi, turbata de-a dreptul... friguroasa, incarcata, etc. Si tu i-ai pus capac.

Asadar facem cu randul, ne impartim Timisoara. Nici nu ma mai obosesc sa analizez: de ce? cand? cine? - nu mai inteleg de mult nimic din 'coincidentele' astea. Insa nu pot sa nu fiu bulversata, nu ma asteptam la mutarea asta. Tabla de sah avea atatea alte patratele.

Nush ce sa mai zic de Ne vedem joi... dar cu siguranta toata ameteala asta ma duce cu gandul la NU AM CHEF AZI




@+

anomiS

sâmbătă, octombrie 2

Da, da, au venit americanii...ca sa ne ia ciocolata ROM

Ieri seara am vazut cateva secunde din ceea ce am sperat ca este un pamflet. Noua reclama la ciocolata Rom. E cea mai veche ciocolata romaneasca, aparuta in 1964. A fost preluata apoi de Kandia-Excelent. Din 2007 a fost inclusa in grupul Cadbury, iar de la inceputul anului 2010 si Cadbury a fost papat de Kraft Foods. Si uite-asa s-a ales praful si ne-am americanizat.




Concluzii:

* Ciocolata e mai buna pentru ca nu mai are steagul ala al unei tari din lumea a treia, acum e decorata a la USA.
* Pana acum o mancam pe ascuns pentru ca ne era rusine ca e produs romanesc. Acum, ca au deghizat-o avem liber si putem sa ne mandrim cu inca un produs pe care n-am fost in stare sa-l pastram si l-am vandut unora care isi bat joc de noi pe fata.

Adio, ciocolata Rom, in noua formula you suck !

@+

anomiS

luni, septembrie 27

Fumatorul roman

Am cunoscut fumatori din destule tari, am stat cateva luni bune in Olanda si-n Anglia. Am fost si pe la unguri si pe la austrieci. Pe langa asta, am locuit o perioada si cu turci, indonezieni, ca sa nu mai vorbesc de alte neamuri de care m-am lovit pentru fragmente mai scurte de timp.
Dintre toti insa, fumatorul roman e cel mai atasat de bricheta ce(lui)lalt. Multa lume ar zice ca cel mai important lucru pentru un fumator sunt tigarile. Nope, nu-i asa, fumatorul e terminat fara bricheta. Mai cere de la cineva o tigara, mai cere de la altcineva, mai rezista. Dar a avea tigari si a nu-ti mai merge, a pierde sau a cauta dupa bricheta e mai enervant.

Fumatorul roman e dovada acestui lucru. Dupa ce imprumuta bricheta, nu se grabeste sa-si aprinda tigara pentru a o returna imediat. Bun, se grabeste s-o aprinda... dar uita partea a doua. Bricheta devine proprietate personala de cum a pus mana pe ea, subconstient (cica). Si daca nu o ceri inapoi o sa-si aduca aminte... poate, peste cevaaa timp. Multi nu-si mai aduc aminte deloc ca nu e a lor. Din ce-am vazut in afara Romaniei, aia nu-s chiar asa de atasati de bricheta. O cer, aprind si ti-o dau imediat inapoi cu multumirile de rigoare. Ei stau mai prost la tigari, sunt milogi rau (la ce "scoruri" au, nici nu ma mir), ai nostri parca sunt mai simtiti la capitolul asta. Dar cand vine vorba de bricheta, suntem campioni

The Romanian smoker is a keeper ;)

@+

anomiS

sâmbătă, septembrie 25

Mofturi de toamna

Se sterge vara, incep sa inghete cuvintele. Cel putin ale mele, in orasul asta se vorbeste in continuare excesiv de mult. Vorbesc de dragul de a se auzi vorbind, fara sa gandeasca, fara sa comunice ceva. Lucrul la care se pricep oltenii cel mai bine: sporovaiala. Multi turuie in continuu de dimineata pana seara de parca ar suplini prin asta faptul ca fac umbra pamantului de pomana. Ce ziceti de respect, bun simt, dialog constructiv, implicare ? Din punctul asta de vedere, imi e dor de Banat.
Ce dovada mai buna decat faptul ca acolo a pornit Revolutia, ca oamenii aia au renuntat la vorbe si au actionat ?

Barfa, asta e la nivel mondial... de mult vreau sa ating subiectul asta. Nu pot sa inteleg de ce-i face pe oameni atat de fericiti, de ce se cred mai puternici, cum ii face superiori faptul ca incep sa barfeasca o persoana imediat ce paraseste camera. Pe langa prostie, asta cred ca e boala cea mai grava si depaseste cu mult raspandirea primei. Sunt niste lucruri atat de nesemnificative, analizate la bani marunti, de atata lume. Dar si barfa cred ca porneste tot din nevoia unora de a vorbi permanent, fara virgula, fara punct, din lipsa de ocupatie si invidie. Nu s-ar putea face altceva in timpul asta irosit? Mofturi, dom'le!

Et si omnes, sed non ego...

@+

anomiS

marți, septembrie 21

Izbaviti di talancuta

Voi asocia totdeauna Anglia cu serialul Saved by the Bell. Da, ma mai uitam si cand eram mica, dar nu imi aduceam aminte prea multe. In Anglia insa, am vazut toate sezoanele + cele doua filme facute in urma. Si-am ramas din orele alea cu cateva vorbe de duh.


saved by the bell
Asculta mai multe audio diverse

* My brain salutes you

* Ok, I'm down, but I'm not out !

* A: I haven't had any complaints in the love department
B: Well, you hadn't had any shoppers either


* Women are like vines. If you fall off one, you can swing with another

* A: It's just talk...
B: Yes, they're using the right words


* A: There are mysteries you can't solve...
B: Yes, like why does Sinead O'Connor have a hairdryer?


* A: I'm free tonight !
B: I can see why...


* I am not a piece of toast so, why are you buttering me up?

* A: I'm James the 3rd
B: Zack Morris, the one and only


* A: Water, sir ? (do you want...)
B: No, thanks, I'm trying to quit


* Best thing about highschool is that after graduation you never have to come back

@+

anomiS

duminică, septembrie 19

Ploua cu globuri pe glob si prin vreme

De mult n-am mai fost spalati, de mult n-am mai auzit muzica inceputului de lume. De mult n-am mai plans tacerile...

Ploaia asta e inchisa la culoare, e sfasietoare, ca o ruga... si-as vrea s-o modelez, s-o rup in bucati si s-o impart mastilor. Poate s-ar curata, macar putin. Nu e vorba de siretenie, nu mai tine de statutul social si nici macar de poezie. A ajuns un stil de viata, nu mai stim sa fim ceea ce suntem, trebuie sa fim altcineva.

Cand te uiti in oglinda iti place ce vezi sau pe cine vezi ?

Dar ploaia a fost scurta, la fel ca si ratacirea mea printr-o lume de mult pierduta...



@+

anomiS

miercuri, septembrie 8

Meteo-abureli

Nu vi se pare ca mass-media pune prea mult accent pe rubrica meteo? Tot felul de fete cucuiete isi etaleaza tinutele, se plimba ca bezmeticele si spun aceleasi propozitii de care ne-ar putea scuti. Stim si noi sa ne uitam pe harta si sa interpretam, nu trebuie sa ne spuna ele sa ne imbracam mai gros, ca sunt descarcari electrice, ca vor cadea cateva picaturi de ploaie, sau ca temperaturile vor fi extrem de ridicate. Nu suntem tampiti, n-avem nevoie de lectura. Si mai sunt cate unele care parca ar avea talpile lipite, nu se misca nici daca le pici cu ceara. Nu apuca omul sa vada toata 'emisiunea' cate grade sunt in urbea lui si nush cum se face, dar de cele mai multe ori raman blocate in regiunea Craiovei. Asta la tv.

La radio e alta treaba, acolo ni se arunca aceleasi temperaturi din jumatate in jumatate de ora, de parca am avea Alzheimer.

Cu tot respectul pentru meteorologi, care au o meserie grea, eu nu vad rostul prognozelor despre starea vremii. E vorba despre ceva atat de incert incat ne pierdem timpul cu rubricile astea, scoti capul pe fereastra si vezi cum e... si daca se schimba pe parcursul zilei, las' ca nu-i un capat de tara. Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca informatia furnizata in cadrul lor are viata cea mai scurta si nu ne imbogateste nici cultural, nici educativ, nici material, nici... nicicum. Eventual vizualizam localitatile pe harta, da' am facut asta in generala. Na, poate unii au chiulit de la orele de geografie.

Ne-am putea lipsi de rubrica meteo ?

Din punctul meu de vedere, da. Nu ma intereseaza nici cat negru sub unghie si n-am asteptat niciodata cu nerabdare sa vad oare cum o sa fie vremea: azi, maine, poimaine, saptamana viitoare, in capitala, la munte, la mare sau in Europa.

Cum naiba de n-au introdus si Vremea in lume ?

vineri, septembrie 3

Dar eu, eu am vazut idei

Camil Petrescu - Ideea

Bibliotecile cu rafturi si zabrele
Sunt pline
De tomuri grele
Pergamente si colectii vechi nepretuite
Legate-m marochine,
In care zac oranduite
Ierarhic subt capitole si titluri
Mii si milioane de idei,
In zeci de mii de tomuri, anexe
Si opuscule
Cu pagini incarcate de calcule subtile
Ca mici desemne
-Arabescuri-
De cercuri seci, de semne
Si magice majuscule.

Dar in ele
Nu sunt decat cadavre de idei,
Caci scrisul tot
E doar gandire vested conservata
Si-nchisa subt formule si subt chei.

Batranii in halaturi vechi,
Cu ochelarii petrecuti dupa urechi,
Uscara
Insectele-n vitrina,
Ca specii rare
Salbatecii codri in ierbare,
Pamantul necuprins, in petece de harti,
Ideile, in prafuite carti.

Si-acuma toate poarta cifre
Si litere latine
In tomuri sigilate-n marochine;
Iar poezia lor,
Astmatice avanturi de simboluri
Zadarnic incercand sa urce-n goluri.

Dar eu
Eu am vazut idei.

Intaia oara, brusc, fara sa stiu,
De dincolo de lucruri am vazut ideea,
Cum vezi, cand se despica norii grei
Si negri
Zigzagul de argint al fulgerului viu.

Si de atunci
-Nelinistit de departarea suava si adanca
De toate talcurile, cheile-
Ca un bolnav cu ochii tintuiti de luna
Pe care norul o ascunde inca,
Fara durere, fara bucurie,
Eu caut in natura pretutindeni, ideile.

Atent si rabdator
Deci le pandesc prelung staruitor
Cum asteptam pe cand eram copil,
Privind prin crapatura gardului
Ograda si ruina caselor pustii
Sa vad cum se ivesc stafii.

Crescut din zilele de ieri,
Nelinistit de marile taceri,
Pandesc si azi prelung staruitor,
Caci si acum din lucruri si vederi
Ideea se aduna
Stravezie, dar precisa si intreaga,
Asa cum se incheaga
Subt privirea unui dervis,
O figura, pe apa unui lac,
In umbra limpezita de copac.

Dar de cate ori descopar, uimit
Cu-nfiorari de vesti rostite-n soapte,
-Freamat nocturn de ulmi-
Ca ideile-s de mult
Alaturea de mine, culmi
Imense si nebanuite, sosite-n noapte…

De-atatea ori
Ca niste munti colosi de ghiata
Plutind subt apa, venind prin palele de ceata.

Eu sunt dintre acei
Cu ochi halucinati si mistuiti launtric,
Cu sufletul marit
Caci am vazut idei.

@+

anomiS

joi, septembrie 2

Sunt un desen animat

Ne uitam la desene animate cand suntem mici, cand crestem ne uitam la filme iar cand imbatranim ne uitam la stiri. Cu alte cuvinte, pierdem treptat din imaginatie.

Am auzit de multe ori fraza: Ti-am spus mai multe decat am spus vreodata cuiva. Si stiu si de ce. Pentru ca imi place sa ascult oamenii adevarati, oamenii care au ceva de spus, care au facut ceva sau sunt capabili sa faca. Se vede ca ma intereseaza, ca nu e ceva mascat, de asta se destainuie.

Sunt ca un desen animat, ma incapatanez sa sper, sa depasesc granitele setate de omenire pentru realitate si sa nu ma rezum la se poate/nu se poate. Chiar daca pe fundal e de multe ori acelasi decor, in prim-plan se traieste si sunt acolo sa mai bifez un episod in care binele a invins. Accept chiar si ceea ce multa lume interpreteaza ca nebunie, e mult mai buna decat banalitatea si am culori destule pentru orice tip de cadru. Stiu ca asta ma va sterge in cele din urma pe mine, dar pretul platit este prea mic in comparatie cu binele lasat in urma.

Stiu cum suna. Dar what a heck, desenele animate nu sunt reale, nu ?

@+

anomiS

vineri, august 27

Despre biserici

varianta subiectiva a articolului despre restaurarea bisericilor

De ce restauram numai biserici ?

Pentru ca suntem un popor incuiat, care nu-si apreciaza trecutul, ne e lene si ne doare direct in partea dorsala de monumentele istorice. Facem biserici pentru ca avem impresia ca ne spalam pacatele. N-am nimic cu ele, din punct de vedere arhitectural sunt superbe, da' chiar asa sa umplem pamantul cu ele ? Sunt case memoriale, situri arheologice, conacuri de care s-a ales praful pentru ca nu s-au primit bani. Si numarul lor e mult mai mic, pe cand de biserici e plin. Dar de, religia convinge mai usor, are experienta mare.

Oltenia maramureseana

Faptul ca se restaureaza e una, dar de ce facem biserici in stil maramuresean in Oltenia? Zau ca sunt frumoase, da' nu aici, la ei acolo. Dragi... bai astia, fiecare zona e cu treaba ei, daca tot vreti sa le refaceti, respectati specificul zonei, nu va bateti joc pentru ca aveti voi rude, cunostinte si 'preteni' pe la Sighetu Marmatiei.

Plec sa respir aer de munte si promit sa evit cat pot bisericile ! :P

@+

anomiS

miercuri, august 25

Farmacie prin cablu

Pe cat stam de prost la spitale, pe atat stam de bine la reclamele la medicamente. Pe toate posturile tv avem parte de reclame care de care mai colorate, incarcate de durere care dispare miraculos in ultimele 5 secunde datorita super produsului din imagini, ce poate fi eliberat fara prescriptie medicala. Mie-mi suna a: Spitalele sunt la pamant, doctorii buni au plecat in strainatate, hai mai bine tratati-va singuri. S-ar putea chiar sa fie mai bine. Iar continuarea indicatiilor: daca apar manifestari neplacute, adresati-va medicului sau farmacistului poate fi inlocuita cu: Bla bla bla, hai ca incalecai pe-o capsuna si va spusei o mare si gogonata minciuna.

Analizand puzderia de reclame realizate pentru segmentul asta, am ajuns la urmatoarele concluzii:

1. suntem un neam de constipati, balonati si cand ne trec astea dam in diaree





2. ne revenim din situatiile de mai sus si dam in raceala



3. nu stam bine nici in picioare da' nici pe scaun

>

4. SUNT MULT PREA MULTE RECLAME LA MEDICAMENTE.

La final, DUROFEN - combate durerea, dar nu vindeca nimic :))



@+

anomiS

vineri, august 20

Sufletul meu e sifonat

Era odata, ca niciodata, intr-un corp cam lenes, neindemanatic si nelipsit de prezenta zgarieturilor un suflet optimist, pur si sincer. Si sufletul asta incerca cu toata puterea sa taie timpul si sa razbata, sa transmita caldura si sa ajute pe oricine. Nu-i pasa daca era luat in deradere de majoritatea lumii exterioare care considera ca a fi sensibil e un mare defect, isi vedea de drum si atunci cand primea lovituri se scutura de petele de pesimism si tot el isi cerea iertare. Asta pentru ca voia sa nu se impovareze cu lipsa de bun simt sau superficialitatea din jur, ci isi dorea sa stie ca a facut tot ce era posibil pentru a fi mai bun.

E acum un corp putin bronzat, in miscare continua, care ascunde un suflet sifonat. Nu e mai putin optimist decat inainte, dar e mult mai obiectiv, nu mai da doi bani pe “luna patrata” si pe impacarea tuturor. Nu-l mai ating muzica, versurile sau desenele. A inlocuit punctele de suspensie cu realitatea si a hasurat ploaia. Da, ii mai e uneori dor de vremurile alea, mai ales de naivitatea si increderea oarba ca se poate sa multumeasca pe toata lumea si sa nu raneasca dar dureaza atat de putin incat se stinge cu un strop din zambetul oamenilor care conteaza. Sifonat e pentru ca niciodata nu i-a placut sa fie calcat, sa dea bine la ambalaj. N-a putut sa stea in pozitie de drepti si a preferat mereu sa se retraga decat sa isi incalce principiile.

Celor care nu ma mai recunosc in postarile din ultimele luni le spun urmatorul lucru:
catrenul,

Cine stie si stie ca stie, e intelept, asculta-l !
Cine stie si nu stie ca stie, e adormit, trezeste-l !
Cine nu stie si stie ca nu stie e neajutorat, ajuta-l !
Cine nu stie si nu stie ca nu stie, e dobitoc, da-i branci !

nu mai rimeaza, pentru ca versurile 1, 2 si 3 sunt incomplete.

@+

anomiS

Copiii chinuiti din reclamele la lapte

Incepem programul cu o melodie care a facut furori acum cativa ani...


Asculta mai multe audio Haioase

Si-acum povestea:

Cu cat vad mai multe reclame la lapte in care sunt implicati copii, cu atat imi sare in ochi mai mult ca saracii se chinuie sa bea in alea cateva secunde tot paharul si sa para fericiti ca se umplu de vitamine si de calciu.



Mai e o reclama la Milli, cea care care ne trimite in Austria si mai e inca una in care copilul pare ca mai are putin si se sufoca. Se forteaza sa bea tot paharul,din ala inalt si cu multi mililitri in timp ce mama sta langa el si nu-l scapa din priviri.

Din pacate, n-am gasit pe net decat clipul de mai sus, sop... ma opresc aici.

Urmeaza... pogonul de reclame la laxative

@+

anomiS

marți, august 17

Hai sa ne tatuam in...

America, la cei de la Miami Ink. Care credeati ca e continuarea ? :))

Sunt total impotriva gauririi diverselor parti ale corpului prin introducerea unor metale mai mult sau mai putin pretioase. Piercingul se face pentru a atrage atentia sau pentru a te autopedepsi. Nu te face mai frumos si nu te leaga de nici o amintire. Si, in plus nu necesita nici un strop de creativitate din partea celor care se ocupa cu gauritul, doar precizie.

Tatuajele, in schimb, parca spun alta poveste. Aici posesorul transmite de obicei un mesaj: aduce un omagiu, cinsteste memoria cuiva, isi arata dragostea pentru o cultura, etc. Sunt, desigur multe facute de dragul de-a face, cat mai multe, cat mai mari, cat mai colorate, dar asta e de domeniul lipsei de ocupatie si de materie cenusie.

Nu m-am gandit niciodata prea mult la tatuaje pana sa vad emisiunea Miami Ink. Nu mi-au placut, nu le-am condamnat, am trait paralel cu ele. :)) Nici acum, dupa ce-am urmarit mai multe editii nu cred ca m-as tatua, dar mi s-a schimbat putin perceptia asupra lor. E vorba in primul rand de talent din partea celor care se ocupa cu asa ceva. Da, opera lor de arta nu are destinul unui tablou, nu va fi expusa in muzee, iar numele lor nu vor fi niciodata apreciate asemeni celor ale pictorilor, insa trebuie sa fii un mare artist pentru a-ti reusi un desen pe corpul cuiva.

Pentru asta aveti de la mine o bila alba...

@+

anomiS

vineri, august 13

American Pie

Cand o sa reusesc sa cant melodia asta ca lumea ma apuc de muzica... :))



@+

anomiS

marți, august 10

A murit rasul romanesc ?

Romania avea odata foarte multi actori de comedie, trupe care strabateau tara in lung si-n lat cu 2,3,4 spectacole anuale. Oamenii mai uitau de probleme pentru cateva minute sau ore si isi incarcau bateriile.

Erau: Mircea Crisan, Birlic, Stefan Banica, Dem Radulescu, Amza Pellea, Toma Caragiu, Jean Constantin, Puiu Calinescu, Stela Popescu, Nae Lazarescu si Vasile Muraru, Divertis, Vacanta Mare, cam antipaticul Doru Octavian Dumitru, la fel de enervantul Florin Calinescu si multi, multi altii.

Unde sunt ? Pai: unii au murit, altii au plecat din tara ori s-au despartit si altii... au fost arogati erei dinozaurilor. Unii au disparut pur si simplu, nemaigasind spatiu printre atatea burice goale.

Ce umor mai avem ? Cand au aparut cei de la Mondenii am sperat ca va reinvia umorul de calitate. Au dat de gustul banilor si al faimei si s-a ales praful si pulberea si acolo. Trazniti aia in Nato nu se mai termina, vrea sa prinda din urma Tanar si nelinistit si e atat de prost incat poti sa dormi linistit pe parcursul asa-zisei emisiuni. ( Asta daca insisti sa te uiti la ea ). Bendeac e acum la fel de rasuflat ca si fostii lui colegi iar noua, romanilor, ne-au mai ramas doar rarele emisiuni in care mai e invitat pionier Andrei Duban sa mai spuna cate-un banc.( nu ca astea ar fi nush ce mare prilej de tavalit de ras, da' din tot ce avem acum, la astea mai razi putin totusi)

Concluzia:
Romanilor nu le mai arde de ras

Mostra de umor adevarat



@+

anomiS

duminică, august 8

O zi fara curent - Vijelia s-o pornit... si curentul s-o oprit!

Ce facem cand se opreste curentul ? In primul rand ne intrebam: oare cum traiau inaintasii nostri? Se facea liniste sau se pornea socializarea ?

Am trecut prin asta vineri seara si ceva din sambata, la tara.

Vijelia s-o pornit... si curentul s-o oprit!

E ciudat fara electricitate, asta-i clar. Intr-o lume plina de televizoare care trebuiau sa transmita meciuri ai caror jucatori trebuiau sa primeasca injuraturi,o lume incarcata de calculatoare care se odihnesc pentru prima data dupa luni de zile, de frigidere care nu mai racesc nimic, de telefoane si camere foto care trebuiau puse la incarcat, am plecat in oras, sa-mi sucesc gatul uitandu-ma la un meci de... hai sa zic amatori si sambata in parc... sa ma dau in leagan. :))

Si urechile mele se simt mai pline de voci calde, neprelucrate, ochii mai incarcati de culori naturale.


Asculta mai multe audio Muzica

@+

anomiS

joi, august 5

Lui Leonardo da Vinci nu-i placea poezia

Leonardo da Vinci a scris si poezii. Sau, mai bine spus, un singur sonet. Sau... potrivit lui Constantin Dimoftache, cunoscut sub pseudonimul C.D. Zeletin, medic, biofizician, poet, eseist si traducator de poezie italiana şi franceza, a tradus si el ceva din medicina. E foarte posibil, versurile suna prea mult ca niste indicatii pur medicale. Nu ca asta ar stirbi din geniul lui da Vinci, cel care s-a implicat cu succes in nenumarate domenii.

Cu ocazia asta a aflat si mapamondul ce n-a facut omul asta. Cred ca avea dreptul sa nu-i placa si lui ceva.

Pseudo-poezia suna cam asa:

Respectă astea pentru sănătate:
cinezi puţin. Mănânci când foamea-i dură.
Să mesteci bine, să nu bagi în gură
decât uşoare şi fireşti bucate.
Fugi de furii, de aer ce stricat e,
fii sceptic de a leacurilor cură;
să nu dormi la amiazi, căci e tortură,
iar după prânz nu sta adus pe spate.
În vin puţin dar dens să-ţi stea râvnirea;
nu-l bea pe gol stomac şi nu-ntre mese;
nu-ntârzia nici nu-ţi grăbi ieşirea.
Cergi când te culci uşor să te apese,
nu faţa-n sus, nu barba-n piept: strici firea,
iar cu mişcarea să nu faci excese.
Fă din odihnă şi din zâmbet rege.
Fugi de desfrâu. Dieta fie-ţi lege


Acest medicament se poate elibera fara prescriptie medicala.

@+

anomiS

miercuri, august 4

Versuri de c... iocolata

Nu stiu altii cum sunt, da' eu cand imi aduc aminte de vremurile cand melodiile noastre aveau si versuri, ma apuca dorul chiar si de cele proaste.
Am ras mult timp de ele, spunand ca mai rau de atat nu se poate. Uite ca se poate, sa dispara, sa fie inlocuite de bubuituri.

Acum cred ca a venit momentul sa le multumim ca au existat, lor, versurilor proaste din melodii:



3rei sud est: Daca ma intrebi de ce oare te doresc
E simplu. Imi place cum zambesti. (Te plac)

Non Stop; Esti fata care-mi place, ieee
Masina mea te-atrage, ooo
Iar asta nu-mi da pace, iee
Eu vreau doar sa ma distrez (Esti fata care-mi place)

Iubito, ai privit in urma ta
Si mi-ai dat inima cand am plecat deja
Iar cauti in zadar sa ma gasesti in basme, in povesti
Dar tu nici nu dorestï. (In urma ta)

Jimmy, Jimmy, iubesti fetitele in bikini
Dar pe tine cine te mai iubeste, Jimmy ?
Jimmy, Jimmy, iubesti fetitele in bikini
Oricine stie bine ca toate vin la tine (Jimmy, Jimmy)

Indiggo Nu imi pasa, plec de-acasa
Repede la mare
Soarelui sa-i cumpar
Ochelari de soare. ( Nu-mi pasa)

D-l Problema: Beau,beau,
Mi-am inselat iubita,
Azi-noapte la hotel cu una SENIORITA,
Beau,beau
De vina a fost ispita
Am ruj de buze pe camasa,
M-a vazut gagica (Beau, beau)

Andre: Am plecat la mare, fata, cu dolari in buzunar
Am uitat de teza, profi, de diriga si orar
De-abia astept sa ma distrez, sa dansez, sa ma simt bine
Sa o fac cu cine-mi place, sa ma iubeasca doar pe mine ( Libera la mare)

Mosule, ce tanar esti,
E prima iarna cand vii la mine
Nu te mai las sa pleci,
Noapte de vis alaturi de tine. (Noapte de vis)

Valahia: Suzana, eu te spun lu' mama
Mi-ai furat banana
Nu ma mai joc, nuuu
Mama, mi-au furat banana...Roxana si Suzana
Nu ma mai joc, nuuu (Banana)

Sunt un vagabond, ma numesc James Bond
Aveam parul lung, dar m-a pus sa-l tund
Merg la scufita sa-i pup gurita.

Umbli noaptea prin padure dupa mure
Vezi ca vine lupul sa te fure
Se intampla multe prin padure
Hai incoa, nu mai sta, nu, nuuu (Scufita)

Angels : Asa-s baietii umbla numai dupa fete
Roscate, blonde, satene si brunete (Asa-s baietii)

Bambi: Plangeam cand ii vedeam impreuna
Plangeam cand ii vedeam tinandu-se de mana
Plangeam cand ii vedeam intamplator
Si nu stiam ca plang de dorul lor. (Doi ochi caprui)

Axxa toata melodia Marea te cheama e o "capodopera"

Genius : Ola ola eee, macho man
Ola ola eee, sexy baby
Ola ola eee, macho man
Ola ola eee, loco baby .

Hey, amigo, what you gonna do ?
O intreb de cine-i place
Ea-mi spune ca esti tu
Asa ca ia-o tare si spune-o c-o doresti
Spune-i ca o vrei, ca vrei s-o cuceresti.

Go loco, loco, macho, macho man
Se tine foarte bine again and again
Un, dos, un, dos, tres, stai si fi pe faza
Ragazza-i tare, tare si te hipnotizeaza. ( Macho man)

Ua a a Ciocolata E A Mea
Asa Ca Nu Nu Nu Te Atinge De Ea
Ua a a Ciocolata E A Mea
Nu Nu Nu Te Atinge De Ea. (Ciocolata)

ASIA Ia cu tine si inima, inima mea
Si ascunde-o in bagaje pe undeva
Ia-o cu tine acolo in America sau in Asia.
Ne-am iubit si zeci de mile
Fara teama si fara pastile
Numai cu perdeau trasa
Si cu lumanari multe pe masa. ( Inima mea)

In garsoniera ta
E chiar asa
Cum e-n America
Unde un vis uneori
Se implineste in zori. ( Garsoniera ta)

Incheiem in forta cu cea mai cea dintre cele :P , de o coerenta iesita din comun.

Akcent - Ti-am promis

Din prima zi cand te-am cunoscut
Mi-ai spus ca m-ai ales fiindca m-ai placut
A doua zi am inceput sa vad cine esti
Aveai atatea fitze in cap
Nici nu puteai sa pasesti

Dar vroiam sa cred ca tu ma vrei pe mine
Dar vad ca tot ce faci e ca sa-ti fie bine

Refren:
Si ti-am promis c-o sa te iau ,o sa te iau cu mine
Dac-ar fi sa plec(Dac-ar fi sa plec)
Acum te las ,te parasesc,te-as lua cu mine
Dar n-am bani de bilet

Ma faceai si o faceai zambind
Si a trecut mult timp pana sa ma prind
Te-am luat mereu cu mine fiindca te iubea
Dar de fiecare data numai eu plateam

Dar vroiam sa cred ca tu ma vrei pe mine
Dar vad ca tot ce faci e ca sa -ti fie bine

Nu vroiam sa cred ca ma folosesti
Nu vroiam sa cred ca ma amagesti
Ti-am promis 'Te iau' dac-ar fi sa plec
Plec,hai vino cu mie,vino cu mine

@+

anomis

sâmbătă, iulie 31

Nosce te ipsum - chestionarul lui Proust

O persoana se poate cunoaste cu adevarat si poate evolua numai atunci cand inceteaza sa se mai trateze cu superficialitate. Fiecare element are importanta sa, iar daca sarim peste anumite etape vom ajunge sa ne trezim la 50 de ani captivi intr-o lume care nu ne reprezinta deloc. Nu putem pretinde ca altii sa ne inteleaga atunci cand nici noi nu stim care ne sunt gusturile, aspiratiile. Nu putem sti ce ne dorim de la viata, spre ce sa ne indreptam daca nu ne supunem unor intrebari de baza, banale, aparent lipsite de importanta. Si bineinteles ca pe ceilalti nu-i putem intelege inainte de a ne intelege pe noi insine. Asta credea si Marcel Proust.

Chestionarul care-i poarta numele nu ii apartine de fapt, insa el a fost cea mai puternica figura care s-a supus acestui set de intrebari, chiar de mai multe ori de-a lungul vietii, de fiecare data cu entuziasm. Unele dintre raspunsuri difera, ca urmare a inaintarii in varsta, largirii cunostintelor, experientei sale. Cand eram mici erau la moda asa-numitele Oracole, o alta varianta a chestionarului lui Proust, cu mai mult accent pe intrebari de genul : De cine iti place?, La ce varsta ai sarutat prima data? Sau, se doreau a fi o modalitate de a tine legatura cu persoanele care o completau, asa ca trebuia sa lasi numele, adresa, numarul de telefon, data nasterii. ( Aveam si eu unul, pe unde-o mai fi ? :P )

In 2003 s-a vandut la licitatie cu 102000 de euro manuscrisul care a circulat sub denumirea Marcel Proust par lui-meme, completat de autor in 1890, cand era voluntar la regimentul de infanterie 76 din Orleans.

Si-acum sa vedem, sa vedem, sa vedem... ce-o sa iasa ;)


Principala trăsătură a caracterului meu:

Calitatea pe care o prefer la un bărbat:

Calitatea pe care o prefer la o femeie:

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei:

Principalul meu defect:

Ocupaţia mea preferată:

Visul meu de fericire:

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea:

Ce-aţi vrea să fiţi?

Ţara în care-aş vrea să trăiesc:

Culoarea preferată:

Floarea preferată:

Pasărea preferată:

Prozatorii mei preferaţi:

Poeţii mei preferaţi:

Eroul meu preferat:

Eroina mea preferată:

Compozitorii preferaţi:

Pictorii preferaţi:

Eroii din viaţa reală:

Eroinele din istorie:

Băutura şi mâncarea preferate:

Numele preferat:

Ce detest cel mai mult:

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult:

Fapta militară pe care-o admir cel mai mult:

Darul natural pe care-aş vrea să-l am:

Cum aş vrea să mor:

Starea de spirit actuală:

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă:

Deviza mea:


Raspunsurile mele o sa le dau intr-un comment, intrucat sunt ceva exterior postarii, asa cum subliniam mai sus, chestionarul lui Proust e un test personal, care ne priveste pe fiecare in parte.

@+

anomiS

luni, iulie 26

Generatia Pro...

Ne-am lovit sau ne lovim inca de ele la tot pasul. Fraze, expresii, cuvinte care ne-au fost transmise sau la a caror raspandire am contribuit chiar noi, de-a lungul ultimilor douazeci de ani.
Din timpul bravului conducator, generatia nascuta in ultimii ani ai comunismului a luat cu ea cateva ramasite: Trei culori cunosc pe lume, Noi in anul 2000, Apara Duckadam, Dragi tovarasi si pretini. La gradinita a auzit de Ole, ole, ole, Ceausescu nu mai e si Ala bala portocala, Sue Ellen coboara scara, JR pleaca cu masina sa o pupe pe Cristina.

Au urmat: Degetel, codita de purcel, ma suii in copacel si gasii un biletel... si pe biletel scria: strada Unirii, numarul iubirii, apartamentul 7, geamurile sparte. Si-a venit politia, cu masina Dacia si pe Dacie scria: Stai pe loc si nu misca ! , Ciresica vinde mere, Ciresel vine si cere, Ciresica nu se-ndura, Ciresel vine si fura. Cate mere a furat Ci-re-sel ?, Mamaliga pe vatrai, cum te pun asa sa stai! si Tara, tara, vrem ostasi !

La scoala a invatat:
* Micul meu abecedar, scoala mi te-a dat in dar, sa ma-nveti ca sa citesc si la scris sa nu gresesc
* O vioara mica de-as avea, toata ziua as canta multe cantece cu ea
* Do e prima nota-n gama, Re urmeaza dupa ea...
* Tatal nostru
* Desteapta-te, romane !

Apoi a aparut televiziunea privata, a crescut numarul reclamelor, emisiunilor, industria muzicala a cunoscut o dezvoltare extrem de mare.
Omul nou a ascultat si imbratisat rapid marfa care i-a fost livrata. Cu siguranta sunt mult mai multe 'vorbe de duh' decat cele pe care o sa le enumar in continuare, insa am considerat ca acestea au avut cel mai mare impact, multe dintre ele fiind folosite si azi:

- Tineti aproape!
- Amintirile ma chinuiesc, amintirile ma rascolesc...
- Ia cu tine si inima mea si ascunde-o in bagaje pe undeva
- 'Seara, sunt Garcea !
- Zi-le, domnu' Geo !
- Floriiiiiiiin Calinescu
- Salutare natiune, esti in aer !
- Prietenii stiu de ce
- Antonio, fa caldo !



- Oh, mein Gott, ein grosse fleck
- A-nnebunit lupu'
- Dupa blocurile gri
- Dormi linistit, FNI vegheaza pentru tine



- Meandrele concretului
- Primarul care este din sectorul care este
- Surprize-surprize
- Iubiti-va mult !
- Zboara, puiule, zboara !
- Orange - viitorul suna bine

- Scump, doamna, scump. Da' halatul, cat e halatul ?



- Olanda si cu Danemarca porneste ca favorite
Sunt Sorin Ovidiu Balan, tineti aproape ( l-a cam copiat pe Tuca, da' felul in care se prezinta e absolut mortal)
- Cadooo ( italianul cu inelele)
- Intrati si cumparati. Avem di tati


Vezi mai multe video din Divertisment

- Ghita, te-astept diseara la portita
- Ma iubeste femeile
- Tanar vreau mereu sa fiu, sa traiesc asa cum stiu, ca la 20 de ani, fara griji si fara bani
- In puii mei
- Sa fiti destepti si fara frica !
- Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul !

Acestora li se adauga almanahele lui Vanghelie ( simbol al trecutului) si succesurile Elenei Basescu, cea care reuseste sa sintetizeze intr-un cuvant democratia din Romania.

Pe final, cel mai popular indemn din ultimii ani: Sa traiti bine !. ( 'reorchestrat' in : Sa traiti, bine ? )

@+

anomiS

joi, iulie 22

Pai viata mea...



@+

anomiS

vineri, iulie 16

Haz de necaz... cu Mircea Crisan

Am iubit discul asta, il ascultam in nestire. Mai intai la varul meu, apoi, la tara, la bunici. Stiam toate momentele vesele si melodiile.





Playlist:

Haz de necaz, cîntec
Costică, dormi ?
Pana de motocicletă
Cadoul
Cine-a dat ciubuc la poartă?
Don Juanul
Bagă-ţi minţile-n cap, cîntec
A fost odată ca niciodată, cîntec
Jenică, cultul
Cioca-Boca, cîntec
Tinerii căsătoriţi
Zi "model"
Cuşca cu lei, cîntec


Mai merge si acum pick-up-ul si uneori il mai ascult cand ajung pe la bunici. Bineinteles ca cele mai cunoscute dintre momentele vesele se gasesc si pe net, dar nu se compara cu trairea sufleteasca a ascultarii lor la pick-up.

Cat despre Mircea Crisan, s-a nascut in 1924 si traieste inca in Germania. Sa vedem ce gasesc pe aici in afara de Costica, dormi ? si Pana de motocicleta.


Asculta mai multe audio Divertisment


Asculta mai multe audio Divertisment


Asculta mai multe audio Divertisment

@+

anomiS

marți, iulie 13

Albastru

Nu sunt o persoana care sa puna pret pe culori, nu cred in energia negativa sau pozitiva data de ele. Nush, sunt accesorii ale lumii vizuale sa zicem. Am insa extremele bine conturate. Nu mi-a placut niciodata movul ( desi m-am lovit de el la tot pasul) si mi-a bucurat privirea dintotdeauna albastrul.

Inaltime, aspiratie... ambitie.

Bineinteles ca avem multe elemente inconjuratoare pictate-n albastru, dar pictate de creator sunt doar doua: cerul si marea. Ambele sunt un mister, pe ambele si-a dorit omul de veacuri sa le desluseasca. E singura culoare Fata Morgana din natura. Cu cat te apropii mai mult cu atat albastrul dispare. Cerul devine aer, incolor iar apa, luata-n causul palmelor e la fel de stoarsa de culoare.

Sangele meu e pictat in albastru, muzica pe care-o ascult e de inima albastra...

Si iubirea e tot albastra, nelimitata, uneori dand binete norilor pe care-i intalneste in cale ori plina de valuri, cu gust sarat, tulburata de tot soiul de pesti.

E atat de peste tot si totusi nicaieri...



@+

anomiS

vineri, iulie 9

Instructiuni pierdute ! Se ofera recompensa

Mi-e sete de nisip, vreau sa cioplesc un sunet, sa-l inchid intr-o sticla si s-o trimit pe mare. Si-apoi sa merg la munte si sa astept ecoul.

Mi s-a spus de multe ori: nu stii sa lupti. Poate ca au avut dreptate, dar mai stiu si ca daca te lupti sa castigi ceva, o sa te lupti si sa pastrezi.

Spontaneitatea si sinceritatea sunt doua din cele mai frumoase elemente care ne-au fost date. Insa instructiunile de folosire s-au pierdut pe drum. Nu mai stim sa spunem ce simtim, vrem sa testam sau sa menajam. Si o dam in bara pentru ca evitam sa privim problema drept in ochi.

De fapt, s-a ajuns la situatia in care in majoritatea situatiilor nu ne mai permitem sa apelam la ele. Pentru ca trebuie sa ne incadram in tipare prestabilite pentru jobul x sau pentru relatia y. De ce sa dai cu piciorul unui job foarte bine platit doar pentru ca n-ai pregatirea sau calitatile necesare lui ? Ei, na ! De ce-au mai fost inventate minciuna, nepotismul, 'umflarea' cv-ului si altele inrudite ? Ori, de ce sa iti asumi raspunderea de a critica proiecte cu care nu esti de acord si pentru care esti capabil/a sa vii cu argumente, de ce sa faci altceva in afara de a-i pupa posteriorul sefului si a astepta ziua de salariu ? De ce sa-i spui cuiva ce simti cu adevarat ( fie ca o sa-i convina sau nu ) cand exista solutii asa de convenabile precum: dusul cu zaharelul, tacerea ? E mai comod sa intorci capul si spui 'pas'( pentru ca ti-e frica, pentru ca esti imatur/a din punct de vedere emotional).

Sinceritatea si spontaneitatea sunt ca oina la romani. Sportul national pe care nu-l joaca nimeni...

@+

anomiS

miercuri, iulie 7

Ocolul pamantului in zeci de nume ( final part )

Mai rotim putin globul si trecem in Asia.

Sufla vantul rau de tot aici, in Coreea de Sud este Kim Ki-duk ( regizor). Si cam atat... de Orientul Mijlociu mi-a fost dintotdeauna frica, as merge oriunde in lume, numai acolo nu, iar restul tarilor asiatice sunt o lume total paralela mie. Nu-mi comunica nimic.

Coboram in Africa si cel mai important popas este in Algeria : Albert Camus. Inca o oprire scurta in Africa de Sud, Nelson Mandela.
Ghana - Asamoah Gyan ( fotbal)

Australia - Aici ma simt cel mai bine :)
Ar fi fost unul din cei mai mari actori, Heath Ledger. Ian Thorpe ( inot), Lleyton Hewitt ( tenis), Delta Goodrem, Savage Garden. (muzica)

Last stop, America...

Argentina - Rafagaaa, Gabriel Batistuta ( fotbal)
Uruguay - Natalia Oreiro, Diego Forlan ( fotbal)
Peru - Adriana Mezzadri
Brazilia - fotbal si iar fotbal : Ronaldo, Roberto Carlos.
Venezuela: Gabriela Spanic, Coraima Torres
Puerto Rico : Ricky Martin, Osvaldo Rios
Mexic - Thalia, Manuel Mijares, Marco Antonio Solis (muzica)

Dupa atata spaniola si portugheza pe alocuri, vine randul SUA.

Cinema: Robert de Niro, Ethan Hawke, Sandra Bullock, Leonardo di Caprio, Scott Bakula
Literatura : Sylvia Plath, J.D. Salinger
Muzica: Jewel, Joe Nichols, The Kelly Family, Guns'n'Roses, Bon Jovi, Elvis Presley. si Lady Gaga ( ciudatzica, da' imi permit sa sustin ca face parte din cei care se nasc o data la 100 de ani; tinute extravagante dar muzica e beeeeton :P )

Canada: Keanu Reeves, Jim Carrey (cinema), Elvis Stojko (patinaj), Celine Dion.

Cam asta fuse... si se duse. Sunt inchisa intr-un patrat: muzica, literatura, sport, cinema, care deschide usa foarte foarte rar pentru alte domenii.

@+

anomiS

luni, iulie 5

Cea care sunt

Cum spunea profesoara mea preferata din liceu ieri pe facebook - Most of the things I believed in are fading away."Like a film in the sun"

Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!
( Minulescu)

@+

anomiS

duminică, iulie 4

Ocolul pamantului in zeci de nume ( part 1)

Cu siguranta fiecare avem oameni mai mult sau mai putin cunoscuti pe care-i apreciem pentru ceea ce-au facut in lume, fie ca e vorba de sport, literatura, stiinta, muzica, pictura sau oricare alt domeniu. Incerc acum un mic exercitiu de memorie, o enumerare a celor care m-au influentat, m-au tinut cu sufletul la gura, m-au imbogatit cultural, m-au facut sa ma simt mandra ca sunt om sau ca sunt contemporana cu ei. Nu se vrea a fi un articol stiintific si poate n-o sa apara oameni de o valoare incontestabila printre cei de mai jos. Asta pentru ca voi vorbi despre cei care au fost importanti pentru mine.

Sa incepem cu Europa, aici sunt cei mai multi.

Portugalia - Aici in mare parte 'suna' sportul si muzica. Luis Figo si Mariza

Spania - Categoric fotbal : Raul Gonzalez, Iker Casillas ; muzica: La oreja de van Gogh, Los Canos, Raul Fuentes ( cel cu Sueno su boca )

Irlanda - Are cetatenie irlandeza, desi e nascut in Londra, dar e irlandez prin tot ceea ce face si e unul din cei mai mari actori, Daniel Day Lewis. Muzica o are pe Enya, iar dansul pe Michael Flatley ( nascut in SUA, parinti irlandezi ). Si la literatura stau foarte bine prin Oscar Wilde

Marea Britanie - Mi-am stors creierii cat am putut, e ditamai tara, istorie uriasa si cultura, si n-am ajuns decat la The Beatles si Queen pentru muzica, Stan Laurel ( Stanley and Harley - Stan si Bran) si Rowan Atkinson ( Mr Bean) pentru cinema.

Franta - O trupa maricica : Napoleon, Zinedine Zidane, Marina Anissina & Gwendal Peizerat ( patinaj ), Stendhal, Jean-Paul Sartre (literatura), Gerard Depardieu, Guillaume Canet, Julie Delpy, Louis de Funes, Marion Cotillard, (cinema), Joe Dassin, Jean Francois Maurice, Charles Aznavour ( muzica), Coco Chanel ( moda ).

Belgia - Lara Fabian In rest, doar Vaya con Dios mai face ceva vocalize pe aici.

Olanda - Peter van den Hoogeband ( inot), Patrick Kluivert, Edgar Davids ( fotbal ) iar in muzica Anouk

Germania - Desi a facut mult rau, e totusi o figura care m-a interesat, un om pe care am incercat sa-l inteleg, asa incat primul aici ar fi Hitler.Arthur Schopenhauer, Patrick Suskind ( Autorul romanului Das Parfum), Martin Schmitt ( sarituri cu schiurile)

Elvetia: aici se joaca tenis, Roger Federer

Italia - Leonardo da Vinci, Francesco Totti, Toto Cutugno, Eros Ramazzotti, Andrea Bocelli, Amedeo Minghi

Sarim mult, pana-n Polonia - papa Ioan Paul al II-lea, Lech Walesa ( lider al sindicatului anti-comunist Solidaritatea)

Grecia - Vangelis si Aristotel Onassis

Prin nord sunt cei de la Abba si Roxette in Suedia, iar in Finlanda e trupa HIM. O sa inchei cu lista Europei in Rusia.

Asadar, Rusia - Doi dintre oamenii cei mai dragi mie sunt de aici: Alexei Yagudin ( patinaj) si Marat Safin ( tenis). Ar mai fi de mentionat din Rusia Svetlana Khorkina (gimnastica), Dima Bilan ( muzica) siVladimir Lenin.

Peste Romania sar, o sa vorbesc despre romani cu alta ocazie. Restul statelor europene nu m-au atins, de-asta nu le-am mentionat.

To be continued... :P

@+

anomiS

joi, iulie 1

Frumoasa tara, pacat ca e (in)locuita

Am vazut astazi cateva minute dintr-o emisiune in care eram sfatuiti sa sprijinim economia romaneasca, sa ne ajutam fratii, sa cumparam produse romanesti. Laudabila initiativa, la fel ca si campania



Am incercat sa si deslusesc pe site-ul creat pentru promovarea aceastei campanii care sunt produsele romanesti, dar n-am gasit nici macar un nume, ca sa nu mai vorbesc de o lista. Fara suparare, dar nu poti sa ai rezultate cu o asemenea campanie daca nu faci putina munca de cercetare si oferi cateva nume. Cica, subliniez, cica, produsele romanesti ar avea respectiva bulina de mai sus pe ambalaj. Eu n-am vazut-o, rusine sa-mi fie daca exista, rusine sa le fie daca nu exista.

Ma refer la produse cu adevarat romanesti, care au rezistat de-a lungul timpului, pe care le stim de mici, nu doar forta de munca sa fie romaneasca.

Ce-am gasit?

Napolact - unul din cei mai mari producatori de lactate
Jidvei, Odobesti, Cotnari, Murfatlar, Cramele Recas - vinuri
Nutline si napolitanele Alka apartinand Alka Group
ROMAQUA GROUP Borsec - societate cu capital integral autohton si privat, apa minerala Borsec, bautura racoritoare Giusto
Eugenia Dobrogea - cea mai buna eugenie :P
Jolidon - lenjerie si costume de baie
Unt si smantana de la Albalact si tot de la Albalact sunt si marcile Zuzu si Fulga
Pate Sibiu, pate Bucegi - Scandia Sibiu
produsele cosmetice Farmec
Boromir- cozonaci, panificatie, faina
pufuletii Gusto

Dupa vreo 2 ore de cautat am obosit sa dau peste companii privatizate cu capital strain: Excelent a fost luat de Kandia, apoi Kandia, Silvana, Ciocolata cu rom, Magura, Laura, ciocolatele Vis si Fagaras au fost inghitite de Cadbury si anul asta Cadbury de catre Kraft Foods. Arctic de catre turci, Europen Drinks & Foods are capital romano-suedez. Inghetata Napoca a fost luata de Unilever, Feleacul ( halva, pufarine, etc. ) s-a reorientat spre segmentul imobiliar.
Multe au murit, cele mai multe le-am vandut... si in curand n-o sa mai avem nimic al nostru.

@+

anomiS

marți, iunie 29

Pas de slow pour moi

Franta... anii '70. O voce care ma ameteste, cuvinte care parca ma cunosc de secole, linii melodice care ma zgarie. Nu-i fericire, nu-i tristete, nici ura, nici macar iubire. Poate putina dezamagire, dar in mare parte e resemnare in creatiile lui Jean Francois Maurice.

Are si el cateva momente de disperare ( Aline, interpretata de Christophe) insa acestea nu fac decat sa te smulga de vise si sa iti astearna la picioare nisipul resemnarii.



@+

anomis

sâmbătă, iunie 26

Luna bate din picior

Se uita la mine cu ochi mari si-mi zice: Fata, alege odata ! trag aer in piept si o sfidez: Ce te doare pe tine, rotundo ? Vezi-ti de norii tai !

Bucurestiul nu mai inseamna pentru mine decat Gara de Nord, Anglia e ca o scoala prestigioasa in care stii ca ar trebui sa fii, te duce capul, dar din cauza ca e plina de sclifositi, de bogatasi care lanseaza pentru restul lumii clasica intrebare: unde te vezi peste 5 ani? , preferi sa te retragi. Australia e pur si simplu prea departe, nu numai fizic; marea e murdara de la atatea romane ieftine iar muntii sunt prea ascutiti pentru talpile mele. La Timisoara ma asteapta o mana intinsa cu o cheie, pe care insa nu ma grabesc s-o primesc.

Iar my lovely hometown, Slatina, ma sufoca. Nu stiu daca asta pateste majoritatea, se simte paralizata in orasul de bastina. Il iubesc disperat, oras construit pe dealuri ( de-asta nu avem niciodata inundatii), are Oltul, Gradistea e superba, scolile sunt bune, are cateva parculete frumoase si a dat lumii oameni de o calitate exceptionala ( Ion Minulescu, Eugen Ionescu, Nicolae Titulescu). Dar m-a inghetat dintotdeauna. In Slatina nu pot sa ma plimb asa cum am facut-o in oricare alt loc in care am fost, nu pot sa visez, nu ma intereseaza sa ma implic in nici o activitate, vreau pur si simplu sa vegetez. Si sa plec cat mai repede in alta parte.

Pana si luna e ciudata aici. Nu e calda, sau absenta... e poruncitoare, e suparata. N-ai decat sa bati din picior, Fortuna si Atena se balacesc in namol...

@+

anomiS

vineri, iunie 25

Cine suntem...

Acum doi ani am rasfoit in Carturesti 'Cine suntem' de Dan Puric. Mi-a placut un fragment in care descria cum bunica sa refuza sa plateasca biletul de tramvai spunand : 'Niciodata, la comunistii astia, sa nu iei bilet' si episodul in care au fost dusi la militie si bunica, fosta profesoara de romana si franceza, i-a dat nota doi unuia dintre militieni pentru felul in care a scris procesul verbal, mai exact, tovarasul era certat cu cratima.

Asa sunt eu, deschid cartea, citesc putin si daca ma atrage ceva, o cumpar. Cand am inceput sa o citesc in intregime am fost oarecum dezamagita de multitudinea frazelor despre biserica, religie, preoti si n-am terminat-o. Zilele trecute l-am vazut la tv si m-am oprit sa-l ascult cateva minute. M-am hotarat sa citesc totusi cartea. N-o sa fiu niciodata un mare fan, Puric raporteaza totul la crestinism, sunt prea multi preoti, sfinti, trimiteri la Biblie pentru mine. Cred si eu in Dumnezeu, dar se stie ca fanatismul de genul asta, exagerarile nu sunt compatibile cu mine.

Acestea fiind spuse, sa-i dam Caesarului ce-i al Caesarului , e un om inteligent, care a citit mult si asta o dovedesc citatele de mai jos:

* Nu caut, gasesc ( Picasso)

* Soldatul si artistul nu au viata personala ( Nichita Stanescu)

* Soarta unei glume nu depinde de gura care o spune, ci de urechea care-o asculta ( Shakespeare)

* Ideile nu sunt bune, ca n-au mama ( un preot de tara)

* Darwin l-a smuls pe om din bratele lui Dumnezeu si l-a pus in bratele maimutei.comunismul l-a smuls din bratele maimutei si l-a pus in bratele partidului...

* Imaginatia va conduce lumea ( Napoleon)

* Noi stiti ce avem ? Avem varfuri, avem flori care cresc inalte, dar n-avem gradina si n-avem gradinar. La noi au omorat gradinarul, au taiat apa si-au furat furtunul...

* Cowboy-ii americani au luat niste sefi de trib indieni, i-au dat jos de pe cal si i-au dus cu trenul cu o viteza de 50 de km la ora. I-au dat jos si le-au zis: haideti acum pe cai din nou, Si indienii, neincrezatori, au zis: nu , nu ! De ce ? Asteptam sa ne vina sufletul.

* Decesul fals al comunismului trebuie vazut cu ochiul gorjeanului caruia i-a murit nevasta. Necaz mare, i-a facut omul cosciug si a dus-o la groapa. Si cand a ajuns la cimitir, cosciugul s-a lovit de un stalp si ea s-a trezit. Era in moarte clinica. S-au speriat toti, au fugit acasa innebuniti, a venit femeia acasa au coabitat, iar dupa 2 ani,a murit. De data asta chiar a murit, nu era doar moarte clinica. Si, din nou, inmormantare, din nou cosciug... Numai ca , ajunsi la cimitir, gorjeanul zice: ' Va rog sa ocoliti stalpul! " Daca aveti inteligenta gorjeanului, sa spuneti: bine, mai, ati murit in 1989, dar ocoliti stalpul, va rugam mult !

* Un chelner, odata, zicea: " Domnule, avem aia, avem de-ailalta..."; dar, cum vorbea foarte prost, i-am spus: " Nu va suparati, n-aveti dictie!" . " O clipa, mi-a raspuns el, sa intreb la bucatarie".

* Dracul si-a dat seama ca omul rezista la ispite mari si chiar ajunge sa fie martir si atunci a scos ultima perfidie, pacatul mic. ( Ignatie Branceaninov)

* Lasa-ma sa-mi cant Miorita ! Nu-mi dati voi partituri.

* Intr-o zi, Bismarck, cancelarul de fier, in a carui armata erau mai multe nationalitati, in inspectia armatei, se opreste in fata unui soldat si spune: "Tu stii sa te rogi ? " El raspunde: " Da, Inaltimea Voastra, stiu Tatal Noastru". " Sa-mi spui Tatal Nostru" . Si el, in pozitie de drepti, spune in germana Tatal Nostru. Bismarck se uita mai atent la el si zice: " Ce natie esti? " " Polonez, sa traiti, Inaltimea voastra." " Spune-mi in poloneza". Si-n clipa aceea el ingenuncheaza si spune Tatal Nostru. Iar Bismarck zice: " De ce ai ingenunchiat cand ai spus in poloneza?" " Asa m-a invatat mama".

* Filosofia este o lupta impotriva vrajirii intelectului nostru de catre limbaj ( Ludwig Wittgenstein)

* Taina nu se traieste, ci te traieste ( Evdokimov)

* Toate familiile fericite se-aseamana intre ele. Fiecare familie nefericita este nefericita in felul ei. ( Lev Tolstoi)

* Ce poate sa faca pestisorul cel mic, urmarit tot timpul de pestele cel mare? Sa-nvete sa zboare! ( Vivekananda)


Ceea ce m-a facut sa citesc cartea a fost o 'definitie' pe care a dat-o in timpul conferintei de la tv. ( tot un fragment din tot ce-a spus m-a atras, ca si in Carturesti, si m-a determinat sa caut cartea prin biblioteca) Explica astfel o cruce:
in partea stanga a unei cruci este EL/EA, in dreapta - dorul indragostitului, iar partea verticala este ruga spre cer.


@+

anomiS

marți, iunie 15

Ce mult te-am iubit...

Mi-ai fost frate, noapte alba, muza... Mi-ai fost blestem si zambet de seara. Mi-ai fost singura ploaie si singurul pamant pe care am vrut sa calc. Tu m-ai invatat sa zbor, o-daa-ta, dovada n-am , dar imi aduc aminte. Si azi m-ai topit in albastru. Ti-am ascultat toate tacerile, am scris toate sunetele pasilor tai care se departau.

Si-am indurat multe injosiri, cu capul plecat. Toata povestea asta m-a ingenunchiat de atat de multe ori incat am invatat sa-mi ingrop prezentul cu lectura si muzica.
Am refuzat sa tac nu pentru tine. Am vrut sa n-am ce sa-mi reprosez mai tarziu. Nu-i exagerare, nu-i ceva spus de dragul de a fi spus. E tiparire a sufletului.

Mi-ai fost model, am vazut in tine ceea ce as fi vrut sa ajung candva. Din pacate am uitat sa observ ca omul care mi-a fost Dumnezeu a murit in 2007.

Esti un cadavru sugrumat de necuvinte...

@+

anomiS

duminică, iunie 13

Intre punct si virgula

Cantece de semineu si peste 35 de grade,
Victorie si dezamagire,
Arzand si ignorand,
Duminici de joi
Departe, unde punctul era inlocuit de virgula...






Asculta mai multe audio Muzica

@+

anomiS

Scrum de folk

Care e melodia ? Exista ?

Vreau sa gasesc melodia care sa se intinda pe durata unei tigari. Cu siguranta trebuie sa fie o melodie cu versuri care sa zgarie fumul, cu o linie melodica atat de puternica incat o sa arda timpul.

Stiu ca o s-o gasesc pe scara diminetii si o sa fie o melodie in scrumul careia o sa ma joc pana cand va prinde chip. Si cred ca o sa fie o melodie folk, o schita a dorului de viata pe care o voi avea...

@+

anomiS

sâmbătă, iunie 12

Multumesc

Da,iti multumesc

ca iti bati joc, dragul meu...

vineri, iunie 11

Ploi de soapte




Besarnos hasta desgastarnos nuestros labios...

@+

anomiS

joi, iunie 10

Si n-au trait fericiti pana la adanci batraneti...

M-am topit de tine de la prima suflare. N-am vrut sa stiu cate silabe ai, nu te-am cautat. Nu mi-am propus nici sa te resping, dar am preferat sa stau la distanta.

Stiam de la inceput ca am altceva de facut de data asta.
Sa colind lumea, sa colectionez in minte cat mai multe locuri si cat mai putini oameni. Cum spunea Montesquieu: Pe cei mai multi dintre oameni mai degraba ii aprob decat sa stau sa-i ascult. Nu pentru ca ar fi dificili, incapatanati, indiferenti sau superficiali, ci pentru ca oamenii sunt tristi. Cei carora le e frica de moarte se intreaba ingroziti cand va fi si cum va fi momentul respectiv, iar cei care cred in reincarnare sunt prinsi intre un ieri decolorat si un maine pastelat. Incearca sa dea culoare trecutului, sa-si aminteasca ce-a fost in viata anterioara, care sunt locurile unde au trait, persoanele pe care le-au mai intalnit. Si daca nu afla raspunsul la toate astea, isi tarasc pur si simplu existenta, irosesc tot ceea ce le-a fost oferit in jur cu gandul la viata urmatoare si speranta ca atunci vor fi mai vigilenti, atunci vor fi mai plini de energie, atunci... atunci...

Cred ca singura viata pe care o traim e copilaria. Atunci incarcam un cos cu provizii, nestiind ca adolescentul infometat le va manca pe toate. Nu ne gandim la timp, la spatiu, la bani... Cand copilul incepe sa-si doreasca sa fie adult, incepe numaratoarea. Si viata se transforma intr-o hora de robotei debusolati, nemultumiti si de ei si de cei din jurul lor, care cauta intr-una ceva, nestiind insa prea bine ce. Apoi descopera ca existenta n-are de fapt nici un rost, ca e doar o insiruire de zile carora nici macar sacul cu bani nu le da mai multa energie si incep sa taca sau sa scrie.

De ce ' Te iubesc ' ne zambeste de cele mai multe ori din cantece triste? Pentru ca oamenii sunt mari consumatori de drame dar si pentru ca experienta le-a aratat ca dragostea e un capitol care se potriveste cel mai bine cu urmatoarele finalitati: Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa, Am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare si gogonata minciuna.
Cealalta, clasica Si-au trait fericiti pana la adanci batraneti e pentru copii. In realitate, apare mereu un Span, o cotoroanta, un zmeu sau o... lipsa de concordanta intre timp si spatiu care ne arunca in Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, singurul basm cu un sfarsit... sa fie iar trist ?

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate...


De-asta m-am topit de tine, dragoste de om. Pana cand omul va reinvata sa se asculte, sa fie curajos, sa nu mai astepte sa se intample ceva si sa inceapa sa traiasca, pana cand isi va aminti macar definitia 'bunului simt', numai bine. Desi, cred ca cea mai potrivita formula ar fi : Sa-ti fie tarana usoara !

@+

anomiS

marți, iunie 8

Cantecele

Songbird - Eva Cassidy cover



Tears in Heaven - Eric clapton cover



No more I love you's - Annie Lennox cover



I love you - Sarah McLachlan cover



@+

anomiS

luni, iunie 7

Tu si eu

Oare cum ar fi ? Cred ca nu ne-am vorbi prea mult, tu m-ai privi si eu m-as intreba ce gandesti, ce dorinte sunt in spatele ochilor tai. Eu ar trebui sa aterizez fortat, sa simt pamantul pentru ca tu n-ai intelege nimic din visele mele ( sau ? )
Ai fi capabil sa ma surprinzi, sa fii tu cel care-mi va aduce flori de camp si sa fii acolo cand muzica se opreste?

Cat timp ne-am suporta ? Stiu ca n-as putea sa tip la tine, m-am obisnuit cu felul tau de-a fi... si stiu sigur ca asta e lucrul care-mi displace cel mai mult la tine, faptul ca pari stors de energie. Cu alte persoane imi place sa dezbat problemele care intervin, cu tine prefer sa schimb subiectul, sa plec sau sa tac. Si sa uit ca a avut loc o incercare de discutie pe tema respectiva. Nu stiu ce sa-ti spun, cat sa-ti spun, nu stiu daca vrei sa stii sau... Stiu ca nu-ti place cand 'dispar', dar nu reusesc sa inteleg de ce.

Sa fie oare 'contrastele se atrag' ? Te stiu de atata timp si totusi nu te stiu. Iti spun sincer ca tu chiar nu stii ce vrei, nu de la mine neaparat... ci in general. De multe ori imi dau seama ca discutii care inseamna mult pentru mine sunt pentru tine doar small talk... sau scapari. Nu esti constant, si ma pierd printre randuri.

Cred ca tu si eu suntem ca un film cu actori foarte buni, dar cu subiect prost. Un film in care nu stii ce sa faci, daca sa suporti filmul de dragul actorilor, sperand ca poate poate nu-i totul pierdut sau te gandesti din 5 in 5 minute sa-l opresti...

@+

anomiS

Oare Einstein fuma ? :))

Problema lui Einstein... stiu ca am mai facut chestia asta acum cativa ani...


Albert Einstein sustinea ca 98% din populatia globului nu poate sa gaseasca rezolvarea.

Prezumtii:

Exista 5 case, fiecare de altă culoare
În fiecare casă locuieşte o singură persoană, fiecare de altă naţionalitate
Fiecare locatar preferă o anumită băutură, fumează o anumită marcă de ţigări şi deţine un anumit animal de companie.
Nici una din cele 5 persoane nu are casa de aceeaşi culoare cu alta, nu bea aceeaşi băutura, nu fumează aceeaşi marcă de ţigări şi nu deţine aceeaşi specie de animal.

Se dau următoarele:
1. Britanicul locuieşte în casa roşie;
2. Suedezul are un câine;
3. Danezul bea cu plăcere ceai;
4. Casa verde se află în stânga casei albe;
5. Locatarul casei verzi bea cafea;
6. Persoana care fumează "Pall Mall" are o pasăre;
7. Locatarul casei din mijloc bea lapte;
8. Locatarul casei galbene fumează "Dunhill";
9. Olandezul locuieşte în prima casă;
10.Fumătorul de "Carlbrough" locuieşte lângă cel care are o pisică;
11.Locatarul care are un cal locuieşte lângă cel care fumează "Dunhill";
12.Fumătorul de "Wind Fill" bea bere;
13.Olandezul locuieşte lângă casa albastră;
14.Germanul fumează "Rustguns";
15 Fumătorul de "Carlbrough" are un vecin care bea apă.


Cine are acvariul cu peşti?

@+

anomiS

sâmbătă, mai 29

Who needs pictures... with a memory like mine...

De mult, de foarte mult timp vreau sa scriu despre asta... Sper sa reusesc de data asta, sa nu dau iar inapoi.

I always feel like a freak because I’m never able to move on like… this, you know? People just have an affair, or even… entire relationships… They break up and they forget. They move on like they would have changed the brand of cereals. I feel I was never able to forget anyone I’ve been with. Because each person had their own… specific qualities. You can never replace anyone. What is lost is lost. Each relationship, when it ends, really damages me. I never fully recover. That’s why I’m very careful with getting involved, because… It hurts too much! ( Before sunset )

Nu degeaba iubesc filmul asta...

Am atatea detalii, parti din alte persoane in mine, incat de multe ori ma sufoc. Atatea momente care au insemnat mult pentru mine. Nu regret pe cineva in mod special, nu e un strigat adresat trecutului, e doar o nedumerire. De ce nu uit? De ce va pastrez pe fiecare? E vorba despre oameni care au trecut prin viata mea, fie ca prieteni, iubiti sau poate nici una din cele doua. Are foarte putina importanta durata, tipul de relatie... dar cand i-am intalnit am stiu ca sunt persoane care vor ramane cu mine chiar si dupa ce vor pleca.

Ne vad la tine in garsoniera, stand in poala ta si uitandu-ne la spectacolele Vacanta Mare, razand pana la lacrimi. Sau stand intinsi pe pat la mine acasa, uitandu-ne la tavan, ascultand ' Fell in love with an alien '. Nu puteam sa ne privim, stiam ca s-a terminat, cred ca de fapt niciunul dintre noi nu intelegea ce cautam acolo...

Am o fotografie la fel de clara cu revelionul in care te-am convins sa te urci in roata aia. Stiu ca nu voiai, ti-era si frica si a insemnat mult pentru mine ca intr-un final ai acceptat. Dupa-amiaza in care te-ai zgariat, ti-ai zgariat si bicicleta pentru a-i face nebunei pe plac si a ajunge in varf. Si-mi amintesc chiar si povestile tale despre nebuniile pe care le faceai cand erai mic la gara.

' Stie cineva de aici franceza ? ' Stiai informatica, muzica, stiai sa asculti si sa incurajezi. Stiu ca mi-ai recunoscut vocea dupa atata timp... si stiu ca ai fost cu mine tot drumul pana la Timisoara. Imi amintesc sms-ul pe care mi l-ai trimis in noaptea aia pe tren. Ai avut dreptate, facultatea a fost cea mai frumoasa perioada...

Parcul Gogosilor, comentariile din timpul cursurilor, discutiile interminabile, dragostea de Bucuresti ce ne lega, concerte si spectacole... Te aud razand cand povesteai despre ' ooo, the Carpathians' , imi amintesc de ' tagartza', invartitul dupa visin, mancarea pentru bolnavi ( fara sare ) si de mesele la 3F, de armata de piper pe care o puneai peste cartofii prajiti. Eu am numai amintiri frumoase cu tine... n-am intrebari, n-am raspunsuri...

Imi placea sa mergem impreuna de la facultate spre casa. Pentru ca esti o persoana inteligenta, una din putinele cu care aveam ce discuta din toata clasa. Tin minte ca mereu asteptam sa ma intrebi tu, pentru ca mereu se uitau fetele ciudat si incepeau comentariile. In plus, mi-era si mie aiurea sa-ti zic, celebra joaca de-a soarecele cu pisica, ca poate intelegi altceva, ca o fi, ca o pati... Uitandu-ma inapoi, nu inteleg de ce era asa de complicat, eram 2 oameni care se intelegeau bine si atat.

Tu chiar esti un caz extrem de ciudat. Ai fost primul care m-a facut sa ma simt 'mica'. Mi-ai povestit in detaliu viata ta, intr-o noapte... 'Noaptea aia e mai clara pentru mine decat ani intregi' ( ca sa citez din nou din Before sunset ). Tin minte in ce eram imbracata, vad camasa ta cu dungi alb-albastre. Imi amintesc cat m-am chinuit sa inteleg lectia despre luminile de la semafor, mai exact despre secundele alea. Apoi, in parc, intinsi pe iarba de pe malul Begai, cand mi-ai recitat una din poeziile tale... Nu intelegeam cum poate cineva sa fie atat de bun si la partea reala si la cea filologica. Acum stiu si eu cum te simteai, de ce vorbeai asa de mult despre ea, de ce te interesa atat de putin ce va aduce ziua de maine sau oamenii de maine. Si-ti multumesc ca ai trecut prin viata mea...

Bad boy-ul meu sensibil... vad cu un pachet de Winston, cel mai frumos zambet posibil, niste ochi de drac si un mod unic de a conduce masina. Sticla de Mountain Dew si noi doi bantuind prin Parcul Copiilor. imi amintesc reactia ta cand am auzit sirenele de la o ambulanta : I-auzi, a mai murit unu' si modul in care imi batea inima in noaptea aia de Halloween. Imi doream atat de mult sa vii... si ai venit, cu pistolul ala si cu lautarul tau, pentru ca nu erai tu multumit de petrecere :)). Cand aud Drumurile noastre te vad pe tine cantand la karaoke si jucand. Aaa, da... si mai stiu ca aveai ventilatorul pornit in mijlocul iernii, de-aia ti-am spus mult timp ' Venti'. :) Cea mai reusita fotografie cu tine e facuta pe Everything I do, varianta cu Brian Addams si Celine Dion. Stiu ca puneam tot felul de intrebari prostesti cand ne-am intins pe pat iar tu mi-ai zis : Taci, doar uita-te in ochii mei pe melodia asta, si apoi, peste cateva ore cand dintr-o data ai spus respirand greu: Cred ca ar fi mai bine sa iti chem un taxi acum. De tine ma mai leaga si o noapte in care am facut 4 ture cu taxi-ul, din care 3 cu acelasi taximetrist. Pur si simplu el raspundea la comanda de fiecare data si cand ne-a vazut a 3-a oara a zis: Daca mai sunati, domnisoarelor, eu nu mai raspund :)) ( eram cu Gabi ). Ultima imagine a ta este cea in care, purtand o pusca la apate te pregateai sa te 'antrenezi' pe becurile de pe strada, la 3 noaptea...

Oooo, familiar face... cirese si biciclete, supermarket si Olanda, indrazneala si nedumerire. Cred ca esti o enigma chiar si pentru tine...

Sunt atat de multe momente si atat de multi protagonisti, unii dintre ei inca in viata mea, altii risipiti in timp. N-as putea intr-o viata intreaga sa va includ pe toti, dragii mei. Insa, mult mai lunga decat insirarea asta pe foi de blog e alinierea din mintea si sufletul meu.

N-am vorbit tocmai de persoana care m-a marcat cel mai mult ? Ba da, am vorbit in punctele de suspensie. Esti acolo,in toate, umbra...

@+

anomiS