Se uita la mine cu ochi mari si-mi zice: Fata, alege odata ! trag aer in piept si o sfidez: Ce te doare pe tine, rotundo ? Vezi-ti de norii tai !
Bucurestiul nu mai inseamna pentru mine decat Gara de Nord, Anglia e ca o scoala prestigioasa in care stii ca ar trebui sa fii, te duce capul, dar din cauza ca e plina de sclifositi, de bogatasi care lanseaza pentru restul lumii clasica intrebare: unde te vezi peste 5 ani? , preferi sa te retragi. Australia e pur si simplu prea departe, nu numai fizic; marea e murdara de la atatea romane ieftine iar muntii sunt prea ascutiti pentru talpile mele. La Timisoara ma asteapta o mana intinsa cu o cheie, pe care insa nu ma grabesc s-o primesc.
Iar my lovely hometown, Slatina, ma sufoca. Nu stiu daca asta pateste majoritatea, se simte paralizata in orasul de bastina. Il iubesc disperat, oras construit pe dealuri ( de-asta nu avem niciodata inundatii), are Oltul, Gradistea e superba, scolile sunt bune, are cateva parculete frumoase si a dat lumii oameni de o calitate exceptionala ( Ion Minulescu, Eugen Ionescu, Nicolae Titulescu). Dar m-a inghetat dintotdeauna. In Slatina nu pot sa ma plimb asa cum am facut-o in oricare alt loc in care am fost, nu pot sa visez, nu ma intereseaza sa ma implic in nici o activitate, vreau pur si simplu sa vegetez. Si sa plec cat mai repede in alta parte.
Pana si luna e ciudata aici. Nu e calda, sau absenta... e poruncitoare, e suparata. N-ai decat sa bati din picior, Fortuna si Atena se balacesc in namol...
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu