MIERCURI, IULIE 2
Copile, nu fi prost, orasul e departe...
Dar, ce pot sa fac ? Sa ignor ca ma intereseaza ceea ce voi ajunge ? Sa uit sa ma tot intreb de ce sunt masochista si aleg tocmai situatiile si persoanele care stiu ca ma vor dezamagi, nu-mi vor aduce decat satisfactie sau bucurie de moment, nu vor face altceva decat sa ma zguduie de fiecare data mai mult?
Sa nu mai ascult Vama Veche , sa nu mai citesc Paler, sa nu mai merg cu trenul, sa nu mai sper la iubirea camilpetresciana? Ar trebui sa vreau bani, un corp de zeita, minte incetosata, sa exersez zambete pentru diverse ocazii? Sa lucrez la fetze care sa mascheze adevaratele dorinte si intentii doar pentru a obtine ceea ce-mi doresc?
"Ce-i al tau e pus deoparte". Sau de o parte si de alta a rabdarii? Cand nu mai dorim nimic, in ce stadiu suntem ? Cred ca dupa rabdare. Cand nu mai vrem sa facem nimic, cand intram " in circuit ", nu mai vrem sa invatam , sa vorbim , sa simtim sa ne punem macar problema : " cum ar fi daca... ? " . Asteptam sa treaca ziua, nici nu mai tinem de fapt minte ce zi e, ne aducem tot mai mult aminte de copilarie, de visele pe care incepeam sa le construim atunci si pentru care acum nu mai avem timp.
Ne plangem zilnic cat de batrani suntem pentru a mai incerca sa schimbam ceea ce nu ne place din persoana care am ajuns, consolandu-ne cu ideea ca vom avea grija sa ducem visele mai departe prin viitorii nostri copii. Ne lasam manipulati, credem in o viata mai buna dupa moarte, mergem la biserica cand avem cate un necaz, sau un examen si in general pentru orice asteptam sa primim recompensa(cata lume se gandeste la pedepse? )... INTR-O ZI.
Dar Dumnezeu are multe pe cap, si mai uita unele nume de pe lista. N-ar fi mai bine sa ne dezmeticim si sa nu mai asteptam atat? Eu sunt de principiul : viata trebuie traita, nu planificata, dar intr-o lume plina de persoane care asteapta, e cam greu sa pui in aplicare. Nu am de gand sa merg prin mocirla pentru a primi... MAI TARZIU ... medalia. N-am vocatie de martira.
Iar acum chiar nu mai vreau sa fac nimic. Nu e autodistrugere, doar lehamite.
Damn, n-o sa primesc cununa de lauri nici aici , nici pe lumea cealalta se pare !
However, I think I can live without it.
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu