Marin Preda povestea in urma cu ceva ani despre momentul cand si-a cumparat prima pereche de ochelari. Avea probleme de vedere inca de mic, insa nu-si putuse permite o pereche de ochelari decat destul de tarziu, cand vederea ii era destul de slaba.
Scriitorul spune cat de socat a fost sa vada atat de clar mizeria din jurul sau, fetele triste sau rautatea. A hotarat ca lumea pe care 'o vedea' el era mult mai frumoasa, asa ca a renuntat la ochelari.
Am vazut azi un nevazator insotit de un caine. Mergea in shopping center si sincer se descurca foarte bine printre toate rafturile, pancartele de acolo. M-am gandit inca o data la cum ar fi viata daca n-as vedea... Cred ca oamenii se bazeaza mult prea mult pe vedere, ignorand toate celelalte simturi. Totul se rezuma la culori, forme... si uita de auz, de pipait, gust, miros... Dintre toate astea, cel mai tare m-ar afecta sa nu pot auzi. Pentru ca tacerea e cea mai apriga arma, m-ar nimici cu siguranta. In plus, tacerea e si cel mai prost scut, atunci cand ai ceva de spus, desigur, si iti impui sa taci.
Cat despre vedere, avea dreptate Preda, era mai frumoasa lumea mea fara ochelari , pentru ca n-au facut decat sa-mi arate ce-am pierdut. Am vazut mai clar sertarele incarcate cu sentimente ale dulapului meu, dar la ce folos, caci au fost rapid ravasite de tacere. Si s-au amestecat culorile, iar tristetea, dezamagirea si durerea sunt singurele piese pe care le mai disting din amalgamul din dulap.
Numai ca nu e simplu sa uiti ceea ce-ai vazut. Sunt sigura ca si pe Preda l-au urmarit imaginile clare ale lumii in care traia mult timp dupa ce a renuntat la ochelari. Cu siguranta isi amintea ca mizeria n-a disparut o data cu inlaturarea ochelarilor. Asa si la mine, nebunul de alb ma doare, ma sangereaza... iar eu ma simt un corp inanimat. Si in noaptea asta am fost supusa unei operatii pe cord deschis, mi-a fost mai iarna decat oricand, m-ai ingropat in tacere si ignorare mai rau decat au reusit vreodata sa ma blocheze zapezile adevarate din copilarie.
In noaptea asta am vazut cat de oarecare ti-am fost... si-am plans...
@+
anomiS
marți, decembrie 15
joi, decembrie 10
Intr-o zi o sa te doara prea tare joia
Ma gandeam zilele trecute ca n-am luat niciodata nimic in serios, am incercat multe lucruri fara sa-mi pese de repercusiuni. Am lucrat, am fost la scoli de vara si la cursuri internationale, am plecat in diverse tari, am luat-o de la capat de zeci de ori. Si nu m-am stresat, am pornit mereu cu optimism si am facut bilantul numai la sfarsit. Am incercat sa scot ceva bun din fiecare zi, dar nu m-am consumat cand nu reuseam. Nu mi-am pus intrebarea ' unde te vezi peste 5 ani? ', pentru ca vreau sa traiesc prezentul, sa fiu 'om', sa ajut cand pot, sa vad locuri noi, sa invat de la altii.
Anglia e destul de faina, oamenii sunt amabili si in ciuda stereotipurilor, zambesc mult si stiu ca Romania exista pe harta Europei. Au ei prize ciudate, ploi de zece ori de zi, funny accent si volan pe dreapta, dar mai au si parcuri frumoase, carti bune si ieftine si apa foarte calda, preferata mea.
Nu regret ca am venit aici, cum spuneam mai sus, nu ma consum pentru nimic, mai bine ma implic si incerc sa 'give my best' si restul vine de la sine. Singurul 'domeniu' pe care il iau in serios e iubirea. Acolo stiu exact ce vreau. Si n-am glumit cand am spus ca TU esti... si o stii fir-ar la fel de bine ca mine. Stii ca abia acum iti indrepti pasii spre morile de vant. Si o sa te tot duci, pentru ca, dragul meu, oi fi tu cultivat, poti sa scrii poezii, sa desenezi, sa canti, sa vorbesti atatea limbi straine... dar cand vine vorba de iubire esti un prost. Crezi ca in versuri se traieste? In muzica ? Ce castigi daca strangi toata iubirea in ele ?
O sa-ti spuna ploile la 50 de ani ceea ce ti-am spus si eu mai sus...
Pentru ca e joi... si nu pot dormi... si afara ploua tare... ascult 2 melodii si-am sa te iert ca-mi esti asa departe...
@+
anomiS
Anglia e destul de faina, oamenii sunt amabili si in ciuda stereotipurilor, zambesc mult si stiu ca Romania exista pe harta Europei. Au ei prize ciudate, ploi de zece ori de zi, funny accent si volan pe dreapta, dar mai au si parcuri frumoase, carti bune si ieftine si apa foarte calda, preferata mea.
Nu regret ca am venit aici, cum spuneam mai sus, nu ma consum pentru nimic, mai bine ma implic si incerc sa 'give my best' si restul vine de la sine. Singurul 'domeniu' pe care il iau in serios e iubirea. Acolo stiu exact ce vreau. Si n-am glumit cand am spus ca TU esti... si o stii fir-ar la fel de bine ca mine. Stii ca abia acum iti indrepti pasii spre morile de vant. Si o sa te tot duci, pentru ca, dragul meu, oi fi tu cultivat, poti sa scrii poezii, sa desenezi, sa canti, sa vorbesti atatea limbi straine... dar cand vine vorba de iubire esti un prost. Crezi ca in versuri se traieste? In muzica ? Ce castigi daca strangi toata iubirea in ele ?
O sa-ti spuna ploile la 50 de ani ceea ce ti-am spus si eu mai sus...
Pentru ca e joi... si nu pot dormi... si afara ploua tare... ascult 2 melodii si-am sa te iert ca-mi esti asa departe...
@+
anomiS
luni, noiembrie 30
AMR: 1 zi si cateva ore...
Senzatie de cantec prost in care in prima strofa ea se plange ca el a parasit-o, in a doua el boceste la randu-i, ca ea l-a parasit. Vine refrenul unde ne spun amandoi cat de tare doare ca au fost inselati. Apoi trecerea spre ultima repriza de refren de unde descoperim ca le e mai bine fara, ca se bucura ca au scapat de el/ea si ca privesc cu optimism spre viitor. Dupa care ne paleste din nou refrenul si ni se arunca din nou in fata tristetea, lacrimile... & company.
Exact asta fac, numai ca folosesc mai multe melodii... una calda, una rece. My eyes are blinded by you, pe urma run baby, run... inca o zi... adagio, nu am chef azi, noi in anul 2000.
Patetic...
Imi fac bagajul, ma vad in Londra, ma vad fericita acolo, dupa care ma uit la ceas, vad cat mai am pana plec si imi iau la revedere pe rand de la cei dragi. Apoi comprim timpul si ma vad in iunie 2010.( pentru mine in iunie a fost inceputul mereu, nu ianuarie) Si raman numai cu timp pierdut... si mai mult timp pierdut, cand tot ceea ce-mi doream era australia si ... Ma vad citind cartea care a aparut intre timp, renuntand sa-mi mai pun intrebari, neinteresandu-ma care dintre poezii vorbeste oare despre mine... Pentru ca o sa stiu ca mult prea mult a trecut.
Before sunset nu ar merge, nu ti-as oferi un ceai pentru ca n-as mai sti sa-l indulcesc, ploile londoneze ar fi udat pana atunci toate strazile pe care te-am asteptat sa vii. N-as mai fi capabila nici macar sa te intreb 'ce mai faci?'. Stii de ce ? Pentru ca n-as mai vrea sa stiu. Acum ma intereseaza, in 2009, cum te poti suporta cand stii ca plec, cum te poti inghiti cand nu esti capabil sa spui un 'drum bun'.
La revedere, Romania...
Exact asta fac, numai ca folosesc mai multe melodii... una calda, una rece. My eyes are blinded by you, pe urma run baby, run... inca o zi... adagio, nu am chef azi, noi in anul 2000.
Patetic...
Imi fac bagajul, ma vad in Londra, ma vad fericita acolo, dupa care ma uit la ceas, vad cat mai am pana plec si imi iau la revedere pe rand de la cei dragi. Apoi comprim timpul si ma vad in iunie 2010.( pentru mine in iunie a fost inceputul mereu, nu ianuarie) Si raman numai cu timp pierdut... si mai mult timp pierdut, cand tot ceea ce-mi doream era australia si ... Ma vad citind cartea care a aparut intre timp, renuntand sa-mi mai pun intrebari, neinteresandu-ma care dintre poezii vorbeste oare despre mine... Pentru ca o sa stiu ca mult prea mult a trecut.
Before sunset nu ar merge, nu ti-as oferi un ceai pentru ca n-as mai sti sa-l indulcesc, ploile londoneze ar fi udat pana atunci toate strazile pe care te-am asteptat sa vii. N-as mai fi capabila nici macar sa te intreb 'ce mai faci?'. Stii de ce ? Pentru ca n-as mai vrea sa stiu. Acum ma intereseaza, in 2009, cum te poti suporta cand stii ca plec, cum te poti inghiti cand nu esti capabil sa spui un 'drum bun'.
La revedere, Romania...
duminică, noiembrie 29
Un om norocos (citate)
Cu tot respectul pentru Paler, cartea asta nu merita citita. Mi-au placut numai urmatoarele citate:
* Ceea ce ni se pare ca am trait ne exprima la fel de bine ca amintirile autentice.
* ... asa sunt oamenii.Cu cat esti mai aproape de starea unui vierme, cu atat ii induiosezi mai mult, pe cand valoarea ta ii pune in stare de alarma, socotind-o o ofensa personala.
* Nu cunosc o interdictie mai rece decat o usa care se clatina in balamale, nepazita de nimeni.
* -Asculta, Dinule, ce inseamna a te realiza ? A-ti inchide destinul. Ca pe un cerc. Esti realizat, cu alte cuvinte, poti sa mori.
* Destinul ne urmareste ironic cum bajbaim intre scuze, cersind o amanare, apoi alta, din ce in ce mai infricosati, pana ce, brusc, se plictiseste, devine nerabdator, se incrunta si porunceste : "acum, salt!", si cu un suspin intram in neant.
* trebuia sa ceri un bon pentru amintirile lasate la arhiva...
* ... destept poti sa pari fara sa fii, dar daca nu esti un prost autentic te dai de gol.Scapi o vorba mai ca lumea si esti pierdut.
* Cea mai mare ciudatenie a lui Victor era ca tinea ascuns sub perna un dictionar vechi din care taia zilnic un cuvant. Cuvintele taiate nu le mai folosea.
* ...numai treaz poti sa zici : " Nu mai stau aici, nu-mi place.Plec" Visul il visezi si ii apartii. Te lovesti de gratiile lui ca de o cusca...
* Constiinta (...) e cel mult o carpa cu care-ti stergi pantofii.
* Nu e nevoie sa fii mitocan. Reputatia pe care o ai in privinta asta iti ajunge.
* Trebuia sa ma nasc urs. Sa ma culc iarna si sa nu ma scol decat desmortit de caldura primaverii. Dar nu se mai poate face nimic.
* Imi ador neputinta. Ea e salvarea mea, ma scuteste de regrete. Imi zic "nu pot" si cu asta am terminat, nu mai am nici un repros sa-mi fac. Sunt omul cu cele mai putine dezamagiri, pentru ca am evitat sa am sperante.Ii las pe altii sa-si umple viata cu deziluzii.
* In viata e ca la cursele de cai. Nu te opresti pentru ca un calaret a cazut din sa. Cel mult, il feresti.
* Trecand prin parc am vazut un grup de batrani jucand sah. Am retinut urmatorul schimb de replici:
- Nevasta-mea e un inger.
- A mea n-a murit inca.
* Doua lucruri nu le imparti probabil cu nimeni. Asteptarea si moartea.
* Ce e infernul ? O coarda rupta. Ajunge o singura coarda rupta si unitatea, minunea, se sfarama.Omul nu mai e om.
* ...asta e faimoasa noastra generozitate. Ne ferim sa nu ne murdarim cumva de singuratatea si de suferintele altora...
* Sunt ca un sarpe boa care a inghitit viata si abia acum o digera si simte ca propria lui viata il ucide.
* Am citit undeva ca viata femeii este cu totul diferita de cea a barbatilor. Barbatul ramane acelasi toata viata. Este acelasi inainte de a fi iubit o femeie si dupa. In timp ce, in ziua cand a cunoscut adevarata dragoste, viata unei femei este rupta in doua.In ziua aceea devine alta.
* ...asa e omul, nu-i place sa se balaceasca singur; vrea sa fie si altii cu el in noroi.
* Iata filoofia mea. Nu exista decat 2 adevaruri. Unul care seamana cu baloanele umflate, altul care seamana cu baloanele golite,flscaite, dupa ce-au fost intepate.Fiecare crede in ce doreste. Intr-un adevar umflat sau intr-unul desumflat.
* Cum sa fii liber daca esti singur ? Singur nu esti liber niciodata. Singuratatea nu e libertate, ci sclavie. Nu suntem liberi decat legati de un om sau de o idee.
@+
anomiS
* Ceea ce ni se pare ca am trait ne exprima la fel de bine ca amintirile autentice.
* ... asa sunt oamenii.Cu cat esti mai aproape de starea unui vierme, cu atat ii induiosezi mai mult, pe cand valoarea ta ii pune in stare de alarma, socotind-o o ofensa personala.
* Nu cunosc o interdictie mai rece decat o usa care se clatina in balamale, nepazita de nimeni.
* -Asculta, Dinule, ce inseamna a te realiza ? A-ti inchide destinul. Ca pe un cerc. Esti realizat, cu alte cuvinte, poti sa mori.
* Destinul ne urmareste ironic cum bajbaim intre scuze, cersind o amanare, apoi alta, din ce in ce mai infricosati, pana ce, brusc, se plictiseste, devine nerabdator, se incrunta si porunceste : "acum, salt!", si cu un suspin intram in neant.
* trebuia sa ceri un bon pentru amintirile lasate la arhiva...
* ... destept poti sa pari fara sa fii, dar daca nu esti un prost autentic te dai de gol.Scapi o vorba mai ca lumea si esti pierdut.
* Cea mai mare ciudatenie a lui Victor era ca tinea ascuns sub perna un dictionar vechi din care taia zilnic un cuvant. Cuvintele taiate nu le mai folosea.
* ...numai treaz poti sa zici : " Nu mai stau aici, nu-mi place.Plec" Visul il visezi si ii apartii. Te lovesti de gratiile lui ca de o cusca...
* Constiinta (...) e cel mult o carpa cu care-ti stergi pantofii.
* Nu e nevoie sa fii mitocan. Reputatia pe care o ai in privinta asta iti ajunge.
* Trebuia sa ma nasc urs. Sa ma culc iarna si sa nu ma scol decat desmortit de caldura primaverii. Dar nu se mai poate face nimic.
* Imi ador neputinta. Ea e salvarea mea, ma scuteste de regrete. Imi zic "nu pot" si cu asta am terminat, nu mai am nici un repros sa-mi fac. Sunt omul cu cele mai putine dezamagiri, pentru ca am evitat sa am sperante.Ii las pe altii sa-si umple viata cu deziluzii.
* In viata e ca la cursele de cai. Nu te opresti pentru ca un calaret a cazut din sa. Cel mult, il feresti.
* Trecand prin parc am vazut un grup de batrani jucand sah. Am retinut urmatorul schimb de replici:
- Nevasta-mea e un inger.
- A mea n-a murit inca.
* Doua lucruri nu le imparti probabil cu nimeni. Asteptarea si moartea.
* Ce e infernul ? O coarda rupta. Ajunge o singura coarda rupta si unitatea, minunea, se sfarama.Omul nu mai e om.
* ...asta e faimoasa noastra generozitate. Ne ferim sa nu ne murdarim cumva de singuratatea si de suferintele altora...
* Sunt ca un sarpe boa care a inghitit viata si abia acum o digera si simte ca propria lui viata il ucide.
* Am citit undeva ca viata femeii este cu totul diferita de cea a barbatilor. Barbatul ramane acelasi toata viata. Este acelasi inainte de a fi iubit o femeie si dupa. In timp ce, in ziua cand a cunoscut adevarata dragoste, viata unei femei este rupta in doua.In ziua aceea devine alta.
* ...asa e omul, nu-i place sa se balaceasca singur; vrea sa fie si altii cu el in noroi.
* Iata filoofia mea. Nu exista decat 2 adevaruri. Unul care seamana cu baloanele umflate, altul care seamana cu baloanele golite,flscaite, dupa ce-au fost intepate.Fiecare crede in ce doreste. Intr-un adevar umflat sau intr-unul desumflat.
* Cum sa fii liber daca esti singur ? Singur nu esti liber niciodata. Singuratatea nu e libertate, ci sclavie. Nu suntem liberi decat legati de un om sau de o idee.
@+
anomiS
vineri, noiembrie 27
Decupaj
ma decupez in ploaie si mi-e bine.
descopar ca pentru unii 'Te iubesc' e o scama
incerc sa sterg un nume tatuat pe inima
plec si nu stiu exact ce las si ce iau cu mine
cerand numai raspunsuri monosilabice
mi s-a raspuns prin taceri nesfarsite, scaldate in melodii
si am primit o mare... dar argintie, de ace.
mi-a fost furata cutia viselor si cu capacul ramas n-am ce inchide
agat in cui intrebari si raspunsuri deopotriva
dar si o zi a saptamanii care nu mai surade
arunc zarul si apare... sapte
un telefon imi suna continuu in suflet
imi aminteste ca am primit odata un bilet
pentru spectacolul stelelor patrate
...dar am ramas doar stele desenate... nedecupate.
@+
anomiS
descopar ca pentru unii 'Te iubesc' e o scama
incerc sa sterg un nume tatuat pe inima
plec si nu stiu exact ce las si ce iau cu mine
cerand numai raspunsuri monosilabice
mi s-a raspuns prin taceri nesfarsite, scaldate in melodii
si am primit o mare... dar argintie, de ace.
mi-a fost furata cutia viselor si cu capacul ramas n-am ce inchide
agat in cui intrebari si raspunsuri deopotriva
dar si o zi a saptamanii care nu mai surade
arunc zarul si apare... sapte
un telefon imi suna continuu in suflet
imi aminteste ca am primit odata un bilet
pentru spectacolul stelelor patrate
...dar am ramas doar stele desenate... nedecupate.
@+
anomiS
duminică, noiembrie 22
Condamnare
Respect cu solemnitate un program al unui job inexistent, neplatit, un job la distanta. Implica o singura activitate, 10-12 ore zilnic fac acelasi lucru. Vreau sa demisionez, asta nu-i program, e pedeapsa, e inuman. Dar n-am cui sa-i predau demisia, nu am nici un sef. Asa ca trebuie sa indur... rabdare si tutun.
Dar acum imi acapareaza si somnul. Credeam ca macar atunci cand dorm ma pot odihni, pot lua pauza.
Azi insa m-am trezit obosita psihic si fizic. Pentru ca toata noaptea am 'participat' la o nunta... si ti-am vazut pentru prima data chipul in vis. Nu stiu ce cautam eu acolo, cum ajunsesem la nunta ta. Stiu insa ca stateam in primul rand si ma uitam la tine impietrita. Tu nu te uitai la ea, te uitai fix in ochii mei si ma rugai parca sa fac ceva. Imi muscam buzele si ma fortam sa nu izbucnesc in lacrimi, iar a vorbi isi pierduse definitia.
Singurul lucru pe care il aveam in minte era raspunsul pe care voiam sa-l strig, sa-l scriu... sa-l rup din toate cartile, ziarele, revistele... Asteptam momentul in care preotul intreaba daca este cineva impotriva nuntii. Dar am uitat ca asta se intampla numai in filme, ca la noi nu exista asa ceva. Am inghitit raspunsul si m-am mai uitat o data la tine. Durerea trecea din ochii tai in ochii mei, nu mai auzeam nimic, nu mai stiam nimic, nu ne mai pasa de ce vor spune ceilalti. Atunci n-am mai rezistat, am inchis ochii pentru cateva secunde pentru a iesi din transa, m-am ridicat si am iesit din biserica.
Nu inteleg de ce a fost nevoie sa traiesc asta, a fost ca si cand intr-adevar am fost acolo. Si ceea ce ma sfasie cel mai tare e faptul ca nici macar in vis n-am fost capabila sa iau ceea ce-mi doresc mai mult decat orice...
Iubindu-te fara de moarte,
Nici viata-mi pare ca n-am...
Emeric Imre - Condamnare
Asculta mai multe audio Muzica
@+
anomiS
Dar acum imi acapareaza si somnul. Credeam ca macar atunci cand dorm ma pot odihni, pot lua pauza.
Azi insa m-am trezit obosita psihic si fizic. Pentru ca toata noaptea am 'participat' la o nunta... si ti-am vazut pentru prima data chipul in vis. Nu stiu ce cautam eu acolo, cum ajunsesem la nunta ta. Stiu insa ca stateam in primul rand si ma uitam la tine impietrita. Tu nu te uitai la ea, te uitai fix in ochii mei si ma rugai parca sa fac ceva. Imi muscam buzele si ma fortam sa nu izbucnesc in lacrimi, iar a vorbi isi pierduse definitia.
Singurul lucru pe care il aveam in minte era raspunsul pe care voiam sa-l strig, sa-l scriu... sa-l rup din toate cartile, ziarele, revistele... Asteptam momentul in care preotul intreaba daca este cineva impotriva nuntii. Dar am uitat ca asta se intampla numai in filme, ca la noi nu exista asa ceva. Am inghitit raspunsul si m-am mai uitat o data la tine. Durerea trecea din ochii tai in ochii mei, nu mai auzeam nimic, nu mai stiam nimic, nu ne mai pasa de ce vor spune ceilalti. Atunci n-am mai rezistat, am inchis ochii pentru cateva secunde pentru a iesi din transa, m-am ridicat si am iesit din biserica.
Nu inteleg de ce a fost nevoie sa traiesc asta, a fost ca si cand intr-adevar am fost acolo. Si ceea ce ma sfasie cel mai tare e faptul ca nici macar in vis n-am fost capabila sa iau ceea ce-mi doresc mai mult decat orice...
Iubindu-te fara de moarte,
Nici viata-mi pare ca n-am...
Emeric Imre - Condamnare
Asculta mai multe audio Muzica
@+
anomiS
vineri, noiembrie 20
Material didactic...
Incerc pentru a nu stiu cata oara sa imi dau un raspuns logic, credibil la intrebarea din 'Before sunset' - Where the fuck were you? Dar tot nu pot sa gasesc niciunul pentru ca stiu ca raspunsul trebuia sa-l dai tu.
Sa inteleg ca imi aloci doar joia.
Iti impartasesc ceva. Nu cred ca eu sunt vocea. Ma astept sa nu fiu. Si asta pentru ca stiu ca mai degraba m-ai respira si mi-ai astupa gura putea a nu auzi nimic... Cred ca ai fi capabil sa te plimbi o zi intreaga cu mine si sa-mi ceri sa nu vorbesc.
In plus, ma astept sa nu fiu, pentru ca tu idealizezi vocea respectiva. Stii, sunt melodii sau filme pe care le-am vazut cand eram mici si apoi le-am 'pierdut'. Ne-au ramas in minte si suflet si atunci cand am crescut am incercat sa le gasim. Am asteptat cu nerabdare momentul in care ne vom 'reintalni' cu ele. Dar, cand eram mici nu stiam cel mai probabil sa traducem versurile melodiei si descoperim acum ca nu ne mai place melodia, sau cel putin, nu mai are acelasi farmec asupra noastra. Sau ajungem la concluzia ca filmul nu e chiar asa de bine facut, ca unele scene sunt chiar banale. Si ne gandim ca mai bine nu le mai cautam, le lasam acolo in trecut, unde erau perfecte.
Recunoasterea e mult mai mult decat vocea,o stii bine dar insisti pe asta pentru ca nu vrei sa dai verdictul. Ca si in cazul melodiilor sau filmelor, exista alte calitati pe care nu le poti nega. Poate ca sunt cateva versuri sau secvente care nu-ti prea plac, dar asta nu transforma cantecul/filmul respectiv in ceva pe care il arunci sau stergi. Pentru ca ele iti plac in continuare, dar acum realizezi ca nu sunt asa perfecte cum le credeai. E vorba doar de faptul ca trecerea timpului iti arata ca ai perceput gresit unele lucruri.
Stiu ca nu-ul e mai puternic decat da-ul, inteleg perfect si argumentele, motivele. Dar gandeste-te bine si nu lasa loc de poate... , pentru ca atunci ma tratezi ca pe un material didactic,care te ajuta sa-ti prezinti lectia in fata clasei. Asa ma simt. Nici macar muza...
@+
anomiS
Sa inteleg ca imi aloci doar joia.
Iti impartasesc ceva. Nu cred ca eu sunt vocea. Ma astept sa nu fiu. Si asta pentru ca stiu ca mai degraba m-ai respira si mi-ai astupa gura putea a nu auzi nimic... Cred ca ai fi capabil sa te plimbi o zi intreaga cu mine si sa-mi ceri sa nu vorbesc.
In plus, ma astept sa nu fiu, pentru ca tu idealizezi vocea respectiva. Stii, sunt melodii sau filme pe care le-am vazut cand eram mici si apoi le-am 'pierdut'. Ne-au ramas in minte si suflet si atunci cand am crescut am incercat sa le gasim. Am asteptat cu nerabdare momentul in care ne vom 'reintalni' cu ele. Dar, cand eram mici nu stiam cel mai probabil sa traducem versurile melodiei si descoperim acum ca nu ne mai place melodia, sau cel putin, nu mai are acelasi farmec asupra noastra. Sau ajungem la concluzia ca filmul nu e chiar asa de bine facut, ca unele scene sunt chiar banale. Si ne gandim ca mai bine nu le mai cautam, le lasam acolo in trecut, unde erau perfecte.
Recunoasterea e mult mai mult decat vocea,o stii bine dar insisti pe asta pentru ca nu vrei sa dai verdictul. Ca si in cazul melodiilor sau filmelor, exista alte calitati pe care nu le poti nega. Poate ca sunt cateva versuri sau secvente care nu-ti prea plac, dar asta nu transforma cantecul/filmul respectiv in ceva pe care il arunci sau stergi. Pentru ca ele iti plac in continuare, dar acum realizezi ca nu sunt asa perfecte cum le credeai. E vorba doar de faptul ca trecerea timpului iti arata ca ai perceput gresit unele lucruri.
Stiu ca nu-ul e mai puternic decat da-ul, inteleg perfect si argumentele, motivele. Dar gandeste-te bine si nu lasa loc de poate... , pentru ca atunci ma tratezi ca pe un material didactic,care te ajuta sa-ti prezinti lectia in fata clasei. Asa ma simt. Nici macar muza...
@+
anomiS
joi, noiembrie 12
Basme...
Calendare, pixuri, odorizante pentru masina, carnetele, bomboane, ciocolata, afise cat mai zambitoare. M-am saturat de ele, nu te mai poti misca fara sa dai de insemne ale minunatilor candidati la presedintie. Toti ne spun ce bine ne va fi daca ii alegem si dintre toti ne blocheaza privirea la orice pas sugubetele bannere ale actualului carmaci : "Base e cel mai tare"
Nu m-a pasionat, nu ma pasioneaza si mai mult ca sigur nu ma va pasiona niciodata politica, dar am amintit de circul asta care nu-si mai incheie programul pentru a ajunge la ceea ce ma doare de fapt.
Faceam un bilant al basmelor romanesti zilele trecute. Mi-am dat seama ca nu stiu nici o poveste romaneasca in care fratii se comporta asa cum ar trebui. Totul a pornit de la niste desene animate pe care le-am prins acum vreo 2 zile la tv. Un frate pleaca in lume si la un moment dar este pacalit de o zgripturoaica si transformat intr-o stana de piatra. Dupa un timp, fratele sau pleaca in cautarea lui si atunci cand este ademenit de zgripturoaica isi da seama ca tot din cauza ei a disparut si fratele sau si o obliga sa recunoasca. Il elibereaza pe cel in cautarea caruia pornise si o impietreste pe baba.
Toate bune si frumoase. Basm unguresc am vazut la final. Acum sa ne gandim putin la ai nostri. Praslea e lasat de fratii sai pe taramul celalalt, fata babei si fata mosului se urasc de moarte, fratii lui Calin Nebunul ii taie picioarele. In sarea-n bucate sa zicem ca surorile sunt neutre, nu prea fac nimic, desi ar putea sa-si roage tatal sa fie mai ingaduitor cu sora cea mica. Daca nu intervin, fratii/prietenii trebuie sa fie neaparat fie prea prosti( Harap Alb, Capra cu trei iezi, Prostia omeneasca), fie 'smecheri' sau lenesi, oameni care asteapta sa pice din cer ( Pacala, Povestea unui om lenes ).
Or avea si altii exemplare din astea. Cenusareasa si surorile ( da' vitrege ), Alba ca zapada e singura macar... Dar ei au si : Cei trei purcelusi, Hansel si Gretel, Lebedele si multe altele ( nu-mi trec acum prin minte ) care sunt de bine.
Oare noi, romanii, nu stim sa ne bucuram si de binele existent ? E adevarat ca suntem inconjurati de prostie, lene, rautate... dar chiar nu suntem in stare sa vorbim despre putinul bine care ne inconjoara ? Trebuie sa invatam copiii ca se pot incadra numai in cele doua categorii: bun sau rau si ca daca vor sa reuseasca in viata trebuie sa nu se mai uite la ceilalti, nici macar la frati ?
Stiu ca e greu sa mai credem ca nu totul se cumpara si ca nu toti cei care ne ajuta vor sa ne manipuleze. Dar viata nu e politica si nu se imparte in buni si rai.
Ce-si face romanul cu mana lui... nu pot salva nemtii, englezii, francezii, nordicii cu basmele lor. Dumnezeu ne-a dat destule, da' a uitat sa ni le bage si-n traista....
@+
anomiS
Nu m-a pasionat, nu ma pasioneaza si mai mult ca sigur nu ma va pasiona niciodata politica, dar am amintit de circul asta care nu-si mai incheie programul pentru a ajunge la ceea ce ma doare de fapt.
Faceam un bilant al basmelor romanesti zilele trecute. Mi-am dat seama ca nu stiu nici o poveste romaneasca in care fratii se comporta asa cum ar trebui. Totul a pornit de la niste desene animate pe care le-am prins acum vreo 2 zile la tv. Un frate pleaca in lume si la un moment dar este pacalit de o zgripturoaica si transformat intr-o stana de piatra. Dupa un timp, fratele sau pleaca in cautarea lui si atunci cand este ademenit de zgripturoaica isi da seama ca tot din cauza ei a disparut si fratele sau si o obliga sa recunoasca. Il elibereaza pe cel in cautarea caruia pornise si o impietreste pe baba.
Toate bune si frumoase. Basm unguresc am vazut la final. Acum sa ne gandim putin la ai nostri. Praslea e lasat de fratii sai pe taramul celalalt, fata babei si fata mosului se urasc de moarte, fratii lui Calin Nebunul ii taie picioarele. In sarea-n bucate sa zicem ca surorile sunt neutre, nu prea fac nimic, desi ar putea sa-si roage tatal sa fie mai ingaduitor cu sora cea mica. Daca nu intervin, fratii/prietenii trebuie sa fie neaparat fie prea prosti( Harap Alb, Capra cu trei iezi, Prostia omeneasca), fie 'smecheri' sau lenesi, oameni care asteapta sa pice din cer ( Pacala, Povestea unui om lenes ).
Or avea si altii exemplare din astea. Cenusareasa si surorile ( da' vitrege ), Alba ca zapada e singura macar... Dar ei au si : Cei trei purcelusi, Hansel si Gretel, Lebedele si multe altele ( nu-mi trec acum prin minte ) care sunt de bine.
Oare noi, romanii, nu stim sa ne bucuram si de binele existent ? E adevarat ca suntem inconjurati de prostie, lene, rautate... dar chiar nu suntem in stare sa vorbim despre putinul bine care ne inconjoara ? Trebuie sa invatam copiii ca se pot incadra numai in cele doua categorii: bun sau rau si ca daca vor sa reuseasca in viata trebuie sa nu se mai uite la ceilalti, nici macar la frati ?
Stiu ca e greu sa mai credem ca nu totul se cumpara si ca nu toti cei care ne ajuta vor sa ne manipuleze. Dar viata nu e politica si nu se imparte in buni si rai.
Ce-si face romanul cu mana lui... nu pot salva nemtii, englezii, francezii, nordicii cu basmele lor. Dumnezeu ne-a dat destule, da' a uitat sa ni le bage si-n traista....
@+
anomiS
luni, noiembrie 9
Culorile ploii
De ce ma doare ploaia ?
Pentru ca nu stiu s-o mestec
O inghit asa cum e... simpla si rece.
O iubesc pentru ca apare atunci cand am nevoie de ea,
Fie noapte sau zi.
Si o urasc pentru ca imi ineaca setea.
O ascult impietrita pentru ca ea compune
Cea mai frumoasa muzica.
O privesc in ochi pentru ca in clipitul ei
Citesc cea mai sincera marturie.
Merg prin ploaie si inteleg
Ca sfarsitul si inceputul sunt totuna.
Rup de pe ea haina trecutului si vad viitorul
Tac si ea ma asculta
Ma invelesc cu ea si aud cerul.
Ploaia vine atunci cand mi-e foame de somn
Cand fug de cuvinte
Cand ochii-mi sunt prea cenusii,
Zambetul prea amortit
Si orele prea multe pentru a fi numarate.
Ea imi ingheata tristetea
Si-mi coloreaza visele.
@+
anomiS
Pentru ca nu stiu s-o mestec
O inghit asa cum e... simpla si rece.
O iubesc pentru ca apare atunci cand am nevoie de ea,
Fie noapte sau zi.
Si o urasc pentru ca imi ineaca setea.
O ascult impietrita pentru ca ea compune
Cea mai frumoasa muzica.
O privesc in ochi pentru ca in clipitul ei
Citesc cea mai sincera marturie.
Merg prin ploaie si inteleg
Ca sfarsitul si inceputul sunt totuna.
Rup de pe ea haina trecutului si vad viitorul
Tac si ea ma asculta
Ma invelesc cu ea si aud cerul.
Ploaia vine atunci cand mi-e foame de somn
Cand fug de cuvinte
Cand ochii-mi sunt prea cenusii,
Zambetul prea amortit
Si orele prea multe pentru a fi numarate.
Ea imi ingheata tristetea
Si-mi coloreaza visele.
@+
anomiS
sâmbătă, noiembrie 7
Unsent
' Kurt Cobain makes my heart stop... but he's a shit. ' ( Courtney Love )
Nu te-am visat niciodata in somn... dar te visez constant cand am ochii deschisi. Sunt incapabila sa ma adresez oamenilor pe nume, folosesc orice alta formula de adresare, dar am stiut de la inceput ca tie iti voi spune pe nume. In plus, il vad si aud prea des, m-am saturat sa am de-a face cu el zilnic, desi nu e nici pe departe un nume comun.
Nu te-am vazut niciodata venind, dar te vad mereu plecand. Nu mi-au placut niciodata ochii albastri, dar ochii tai mi se par cei mai frumosi din lume. Mi-a placut dintodeauna Bucurestiul insa, dupa discutia incarcata de 'irelevant', nu ma mai atrage deloc. Am crezut ca ai mai multa intelepciune, dar mi-ai demonstrat ca preferi sa te pierzi in small talk. Nu am inteles de ce oamenii prefera sa moara in interior in timp ce le arata celor din jur cat de bine le e. Tu nu plangi, dar ai un tic la ochiul drept si cand vrei sa ascunzi urmele de slabiciune, emotiile... clipesti continuu si iti misti buzele catre colturi, ca intr-un zambet cu gura inchisa.
Stiu ca nu ma intelegi, dar nici eu nu te inteleg, asa ca suntem chit. Pe de alta parte, stiu ca nu intelegi de ce te mai gandesti la mine. Si aici sentimentul e reciproc.
Pe loc repaus, nu te mai ascult de mai bine de-o saptamana, nu mai trebuie sa spui citate despre trenuri pe care le asteptam... si-asa esti fals de la 22 la 24.
Stii, odata vedeam in ochii tai restul vietii mele...
@+
anomiS
Nu te-am visat niciodata in somn... dar te visez constant cand am ochii deschisi. Sunt incapabila sa ma adresez oamenilor pe nume, folosesc orice alta formula de adresare, dar am stiut de la inceput ca tie iti voi spune pe nume. In plus, il vad si aud prea des, m-am saturat sa am de-a face cu el zilnic, desi nu e nici pe departe un nume comun.
Nu te-am vazut niciodata venind, dar te vad mereu plecand. Nu mi-au placut niciodata ochii albastri, dar ochii tai mi se par cei mai frumosi din lume. Mi-a placut dintodeauna Bucurestiul insa, dupa discutia incarcata de 'irelevant', nu ma mai atrage deloc. Am crezut ca ai mai multa intelepciune, dar mi-ai demonstrat ca preferi sa te pierzi in small talk. Nu am inteles de ce oamenii prefera sa moara in interior in timp ce le arata celor din jur cat de bine le e. Tu nu plangi, dar ai un tic la ochiul drept si cand vrei sa ascunzi urmele de slabiciune, emotiile... clipesti continuu si iti misti buzele catre colturi, ca intr-un zambet cu gura inchisa.
Stiu ca nu ma intelegi, dar nici eu nu te inteleg, asa ca suntem chit. Pe de alta parte, stiu ca nu intelegi de ce te mai gandesti la mine. Si aici sentimentul e reciproc.
Pe loc repaus, nu te mai ascult de mai bine de-o saptamana, nu mai trebuie sa spui citate despre trenuri pe care le asteptam... si-asa esti fals de la 22 la 24.
Stii, odata vedeam in ochii tai restul vietii mele...
@+
anomiS
luni, noiembrie 2
La urma urmei, orice chibrit trebuie sa arda.
Acum mi-am dat seama de ce am revenit in tara, cand toata lumea ma impingea sa n-o fac... silly me...
Vreau sa plec repede... azi, maine, saptamana viitoare. Chiar daca familia si prietenii imi sunt aici, viitorul meu in Romania s-a impachetat deja de cateva luni si s-a aruncat la gunoi. Incapatanarea m-a facut sa mai sper ca nu era vorba de viitorul meu. Acum insa si incapatanarea s-a declarat invinsa.
Cel putin pentru moment si ea e de acord ca cea mai buna solutie e sa plec. De cand m-am intors in Romania am fost ca un chibrit. Am ars continuu, am imprastiat fum in jurul meu, am sperat ca ploile si ninsoarea ma vor stinge si am asteptat... Dar n-au vrut sa ma opreasca. Asa ca, voi astepta sa ard complet si o voi lua de la capat.
Cuvintele ma obosesc foarte tare in ultimul timp, asa ca o sa ma opresc... un timp.
@+
anomiS
Vreau sa plec repede... azi, maine, saptamana viitoare. Chiar daca familia si prietenii imi sunt aici, viitorul meu in Romania s-a impachetat deja de cateva luni si s-a aruncat la gunoi. Incapatanarea m-a facut sa mai sper ca nu era vorba de viitorul meu. Acum insa si incapatanarea s-a declarat invinsa.
Cel putin pentru moment si ea e de acord ca cea mai buna solutie e sa plec. De cand m-am intors in Romania am fost ca un chibrit. Am ars continuu, am imprastiat fum in jurul meu, am sperat ca ploile si ninsoarea ma vor stinge si am asteptat... Dar n-au vrut sa ma opreasca. Asa ca, voi astepta sa ard complet si o voi lua de la capat.
Cuvintele ma obosesc foarte tare in ultimul timp, asa ca o sa ma opresc... un timp.
@+
anomiS
sâmbătă, octombrie 31
Nu pot...
chiar nu pot...
functiona fara tine.
Iris & Paula Seling - Lasa-mi-te
Asculta mai multe audio Muzica
De-as afla ca te-am pierdut, marea am sa o ascult, sa imi spuna ce-am gresit, sa imi spuna de-am gresit, candva. De-as vedea ca ai plecat, valuri mari as invoca, sa imi poarte amintirea ta. Ore-n sir sa te privesc, cand adormi, eu ma trezesc. Si nu vreau ochii sa-i inchid, iar departarea s-o cuprind, nici in somnul meu nu vreau ca sa te uit. Si nu vreau ochii sa-i inchid, cu lacrimi obrazul tau ating, sa nu uit o clipa din iubirea ta. Si de-ar fi ca sa te pierd, eu atunci am sa te chem, un cer senin as vrea sa fim, fara nori va fi mereu. De-as afla ca te-am pierdut, marea am sa o ascult, sa-mi aduca amintirea ta.
@+
anomiS
functiona fara tine.
Iris & Paula Seling - Lasa-mi-te
Asculta mai multe audio Muzica
De-as afla ca te-am pierdut, marea am sa o ascult, sa imi spuna ce-am gresit, sa imi spuna de-am gresit, candva. De-as vedea ca ai plecat, valuri mari as invoca, sa imi poarte amintirea ta. Ore-n sir sa te privesc, cand adormi, eu ma trezesc. Si nu vreau ochii sa-i inchid, iar departarea s-o cuprind, nici in somnul meu nu vreau ca sa te uit. Si nu vreau ochii sa-i inchid, cu lacrimi obrazul tau ating, sa nu uit o clipa din iubirea ta. Si de-ar fi ca sa te pierd, eu atunci am sa te chem, un cer senin as vrea sa fim, fara nori va fi mereu. De-as afla ca te-am pierdut, marea am sa o ascult, sa-mi aduca amintirea ta.
@+
anomiS
vineri, octombrie 30
Scrisoare la-nceput de iarna
Am strans cele patru anotimpuri. Le-am inchis intr-o clepsidra si le-am lasat sa se scurga. Primavara mi-a placut, nu eram atenta la scurgerea zilelor, eram fermecata doar de frumusetea inceputului. In timpul verii mi-am permis chiar sa merg sa-mi fac o cana de cafea. Am revenit cand vara era pe terminate si-am amutit cu cana in mana. Toamna ma lovea drept in inima... nu avea nici zile, nici nopti... doar minute lungi si goale. Si nu ma puteam misca, ma uitam hipnotizata la nisipul care-mi acoperea amintirile din prima jumatate a anului. Nemilos, grabit, constient de puterea pe care o are, astupa toate gaurile prin care as mai fi putut respira.
Si de-o data s-a transformat in ninsoare...
La inceput m-am bucurat ca un copil, era atat de frumos ! Apoi mi-am dat seama ca iarna e ultima etapa. Ca acum vor ingheta toate clipele frumoase de peste an, ca zapada se va aseza intre noi, blocand toate drumurile. Si mi-e frig... nu mai pot sa ma misc, am ragusit si nu mai pot sa te strig decat in vis.
A venit iarna, cand sentimentele ingheata, cand albul ne orbeste, cand nisipul din clepsidra nu se mai vede. Nu inteleg de ce viata face misto de mine, de ce-ti vad numele peste tot, de ce folosim aceleasi propozitii sau melodii... Stii cat de mult imi doresc sa intorci clepsidra?
Sau poate ca de fapt totul se rezuma la Frankly, my dear, I don't give a damn si abia acum ai avut curajul s-o spui
@+
anomiS
Si de-o data s-a transformat in ninsoare...
La inceput m-am bucurat ca un copil, era atat de frumos ! Apoi mi-am dat seama ca iarna e ultima etapa. Ca acum vor ingheta toate clipele frumoase de peste an, ca zapada se va aseza intre noi, blocand toate drumurile. Si mi-e frig... nu mai pot sa ma misc, am ragusit si nu mai pot sa te strig decat in vis.
A venit iarna, cand sentimentele ingheata, cand albul ne orbeste, cand nisipul din clepsidra nu se mai vede. Nu inteleg de ce viata face misto de mine, de ce-ti vad numele peste tot, de ce folosim aceleasi propozitii sau melodii... Stii cat de mult imi doresc sa intorci clepsidra?
Sau poate ca de fapt totul se rezuma la Frankly, my dear, I don't give a damn si abia acum ai avut curajul s-o spui
@+
anomiS
joi, octombrie 29
Cu degetul pe piept imi scrii : e joi...
Eu ti-am cumparat o zi. Nu am avut bani nici pentru mare, nici pentru munte...
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la targ, dar nu l-am luat pe bani
Are paduri si rauri si o punte
In varsta de un milion de ani
Din marele bazar cu amanunte
Platind cu viata tot ce scump era
Iubita mea, ti-am cuparat un munte
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta
Ti l-am adus in brate pan' la poarta
E minunat si piatra lui e grea
Comertul ambulant cu munti se poarta
Dar unde ai sa-l pui, iubita mea
Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreti ce canta-n coruri jir
Iar in adanc sunt straturi de uraniu
Si-am dat putin pe el, un chilipir
Si m-am certat cu fel de fel de lume
Caci toti voiau sa-l ia sa-l dea la nunti
I-am injurat de fapte si de nume
Nu stiu de ce toti oamenii vor munti
Iubita mea, gateste marea vale
In care sa-l aduc si sa-l rastorn
S-apoi la nunta regasirii tale
Sa cant ca vanator al lui din corn
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-oi stii si ce vei vrea
Eu ma retrag in pesteri muribunde
Caci am uitat sa-ti mai soptesc ceva:
Am dat pe acest munte viata mea
@+
anomiS
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la targ, dar nu l-am luat pe bani
Are paduri si rauri si o punte
In varsta de un milion de ani
Din marele bazar cu amanunte
Platind cu viata tot ce scump era
Iubita mea, ti-am cuparat un munte
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta
Ti l-am adus in brate pan' la poarta
E minunat si piatra lui e grea
Comertul ambulant cu munti se poarta
Dar unde ai sa-l pui, iubita mea
Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreti ce canta-n coruri jir
Iar in adanc sunt straturi de uraniu
Si-am dat putin pe el, un chilipir
Si m-am certat cu fel de fel de lume
Caci toti voiau sa-l ia sa-l dea la nunti
I-am injurat de fapte si de nume
Nu stiu de ce toti oamenii vor munti
Iubita mea, gateste marea vale
In care sa-l aduc si sa-l rastorn
S-apoi la nunta regasirii tale
Sa cant ca vanator al lui din corn
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-oi stii si ce vei vrea
Eu ma retrag in pesteri muribunde
Caci am uitat sa-ti mai soptesc ceva:
Am dat pe acest munte viata mea
@+
anomiS
Imaginea studentului cuMINTE
Viata se derula mult mai usor, nu simteai ca trebuie sa faci atat de multe sau sa le faci atat de repede ca in prezent, te bucurai de lucrurile marunte, aveai mai multi prieteni si comunicarea era 'reala'...
Asta ni se spune de obicei despre viata de student de dinainte de '89. Situatia in campusul universitar era oare chiar asa de 'roz' ? Cu ajutorul unor fosti studenti care au trait din plin viata de caminist la inceputul anilor '80 am reusit sa aflu mai multe informatii despre programul zilnic al studentului din urma cu un sfert de veac.Am inceput sa compar bucuriile lor cu cele ale studentului de azi.
Plimbarilor prin Parcul Rozelor le corespund cursele cu bolizii cu cat mai multi cai putere. Posesorii lor sunt prea obositi dupa cheful din seara precedenta pentru a exersa mersul pe jos pana la facultate sau, pur si simplu vrea sa vada cat de bine arata masina sa de la etajul 3. Si sa nu mai comeneze nimeni ca sunt prea multe masini in parcare, la urma urmei de-aia a fost construita, nu ?
Poate ca si el locuieste in caminul 15, ca fostii studenti din perioada comunista, dar cu siguranta nu poarta blugi cu fermoarul cusut peste tiv ca sa nu se zdrentuiasca si nu scrie cursul cu o foaie de indigo sub coala pentru a-i da si colegului care absenteaza o copie, caci saptamana asta e randul lui sa vina la cursuri. Nu, el sta la camin pentru ca e 'cool', e 'trendy', acolo e distractia !
Nu prea stie el ce e aia trezire pana la 8 dimineata pentru a nu pierde micul dejun de la cantina si de fapt nici nu-l intereseaza atata timp cat aleea studentilor e plina de fast-food-uri care nu te constrang sa mananci regulat.
Antena rasucita pe fereastra camerei de camin pentru a prinde posturi sarbesti au unguresti, televizorul Venus sau Diamant care, dupa ce ca nu reda clar filmul ala politist se mai si opreste din cand in cand si cere aplicarea unor palme din partea colegului plasat strategic in partea dreapta a televizorului par pentru studentul la... oricare din multele facultati cu la fel de multi studenti din zilele noastre scene dintr-un SF. Locul televizorului este luat astazi de calculatorul conectat la internet care n-a mai fost oprit de vreo 2 zile, desi circuitele sale o cer cu disperare.
Fenomenul Europa Libera, radio-ul care a reprezentat principala sursa de informare corecta si de divertisment pentru tineretul incatusat e de neinteles pentru generatia actuala care se simte iritata chiar si de cele 5 minute de stiri ale posturilor de radio, spunand ca n-are nevoie sa auda stiri la fiecare inceput de ora.
Studentul mileniului 3 e imbatat de gustul libertatii si al democratiei, vrea sa-si exprime punctul de veder indiferent de circumstanta sau de partenerul de conversatie, monopolizand deseori intreaga discutie prin manifestari zgomotoase si gesticulatie abundenta.
In ceea ce priveste banii, obtinerea lor, inventivitatea studentilor de azi doboara orice record. Spun inventivitate deoarece putini sunt cei care se hotarasc sa lucreze; mult mai convenabil este sa nascocesti tot felul de planuri pentru a-ti convinge parintii cata nevoie ai in fiecare luna de nush ce carte ( foarte scumpa, bineinteles) sau de bani pentru platirea unei taxe fictive introdusa in ultimul moment de conducerea facultatii.Dar nu numai cu parintii se fac afaceri, ci si cu vecinul de palier caruia ii ceri sa-ti imprumute bani incredintandu-l ca i-i vei returna saptamana viitoare. E posibil sa uite... iar tu, om cu bun simt,nu-ti permiti sa-l bati la cap reamintindu-i; totusi, daca nu uita si ti-i cere, faci tot posibilul sa amani plata datoriei.
Cum sa nu folosesti valuta ! Fleacuri, dom'le ! Azi avem voie, 'marele carmaci al patriei' si restrictiile sale referitoare la orice venea din exteriorul tarii sunt duse, iar viata de student n-are farmec fara ' verzisori ' si ' euroi'. Nu neaparat din primul an, dar pana la sfarsitul facultatii toti trebuie sa experimenteze senzatia data de valuta din buzunare, ca sa fie si ei in randul lumii.
Este oare studentul meu un caz atipic ? Si e o calitate sau un defect? Poate ca asa trebuie sa fii in Romania acestei epoci pentru a reusi in viata. Poate ca aceasta generatie de studenti copiaza doar imaginea campusurilor universitare straine, asa cum sunt ele prezentate in filmele americane, dar poate, pe de alta parte incearca sa copieze si mentalitatea vest-europenilor si a americanilor.
Poate ca trebuie sa ne desprindem cat mai repede de viata aceea care se derula usor, sa uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte pentru a face din tara noastra UN NUME in ' marea familie europeana' in care am intrat. Poate...
- scris in 2007, Timisoara -
@+
anomiS
Asta ni se spune de obicei despre viata de student de dinainte de '89. Situatia in campusul universitar era oare chiar asa de 'roz' ? Cu ajutorul unor fosti studenti care au trait din plin viata de caminist la inceputul anilor '80 am reusit sa aflu mai multe informatii despre programul zilnic al studentului din urma cu un sfert de veac.Am inceput sa compar bucuriile lor cu cele ale studentului de azi.
Plimbarilor prin Parcul Rozelor le corespund cursele cu bolizii cu cat mai multi cai putere. Posesorii lor sunt prea obositi dupa cheful din seara precedenta pentru a exersa mersul pe jos pana la facultate sau, pur si simplu vrea sa vada cat de bine arata masina sa de la etajul 3. Si sa nu mai comeneze nimeni ca sunt prea multe masini in parcare, la urma urmei de-aia a fost construita, nu ?
Poate ca si el locuieste in caminul 15, ca fostii studenti din perioada comunista, dar cu siguranta nu poarta blugi cu fermoarul cusut peste tiv ca sa nu se zdrentuiasca si nu scrie cursul cu o foaie de indigo sub coala pentru a-i da si colegului care absenteaza o copie, caci saptamana asta e randul lui sa vina la cursuri. Nu, el sta la camin pentru ca e 'cool', e 'trendy', acolo e distractia !
Nu prea stie el ce e aia trezire pana la 8 dimineata pentru a nu pierde micul dejun de la cantina si de fapt nici nu-l intereseaza atata timp cat aleea studentilor e plina de fast-food-uri care nu te constrang sa mananci regulat.
Antena rasucita pe fereastra camerei de camin pentru a prinde posturi sarbesti au unguresti, televizorul Venus sau Diamant care, dupa ce ca nu reda clar filmul ala politist se mai si opreste din cand in cand si cere aplicarea unor palme din partea colegului plasat strategic in partea dreapta a televizorului par pentru studentul la... oricare din multele facultati cu la fel de multi studenti din zilele noastre scene dintr-un SF. Locul televizorului este luat astazi de calculatorul conectat la internet care n-a mai fost oprit de vreo 2 zile, desi circuitele sale o cer cu disperare.
Fenomenul Europa Libera, radio-ul care a reprezentat principala sursa de informare corecta si de divertisment pentru tineretul incatusat e de neinteles pentru generatia actuala care se simte iritata chiar si de cele 5 minute de stiri ale posturilor de radio, spunand ca n-are nevoie sa auda stiri la fiecare inceput de ora.
Studentul mileniului 3 e imbatat de gustul libertatii si al democratiei, vrea sa-si exprime punctul de veder indiferent de circumstanta sau de partenerul de conversatie, monopolizand deseori intreaga discutie prin manifestari zgomotoase si gesticulatie abundenta.
In ceea ce priveste banii, obtinerea lor, inventivitatea studentilor de azi doboara orice record. Spun inventivitate deoarece putini sunt cei care se hotarasc sa lucreze; mult mai convenabil este sa nascocesti tot felul de planuri pentru a-ti convinge parintii cata nevoie ai in fiecare luna de nush ce carte ( foarte scumpa, bineinteles) sau de bani pentru platirea unei taxe fictive introdusa in ultimul moment de conducerea facultatii.Dar nu numai cu parintii se fac afaceri, ci si cu vecinul de palier caruia ii ceri sa-ti imprumute bani incredintandu-l ca i-i vei returna saptamana viitoare. E posibil sa uite... iar tu, om cu bun simt,nu-ti permiti sa-l bati la cap reamintindu-i; totusi, daca nu uita si ti-i cere, faci tot posibilul sa amani plata datoriei.
Cum sa nu folosesti valuta ! Fleacuri, dom'le ! Azi avem voie, 'marele carmaci al patriei' si restrictiile sale referitoare la orice venea din exteriorul tarii sunt duse, iar viata de student n-are farmec fara ' verzisori ' si ' euroi'. Nu neaparat din primul an, dar pana la sfarsitul facultatii toti trebuie sa experimenteze senzatia data de valuta din buzunare, ca sa fie si ei in randul lumii.
Este oare studentul meu un caz atipic ? Si e o calitate sau un defect? Poate ca asa trebuie sa fii in Romania acestei epoci pentru a reusi in viata. Poate ca aceasta generatie de studenti copiaza doar imaginea campusurilor universitare straine, asa cum sunt ele prezentate in filmele americane, dar poate, pe de alta parte incearca sa copieze si mentalitatea vest-europenilor si a americanilor.
Poate ca trebuie sa ne desprindem cat mai repede de viata aceea care se derula usor, sa uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte pentru a face din tara noastra UN NUME in ' marea familie europeana' in care am intrat. Poate...
- scris in 2007, Timisoara -
@+
anomiS
miercuri, octombrie 28
Ce-ti doresc eu tie, demi-dulce Romanie...
Draga Romanie,
Iti multumesc pentru ca esti o tara frumoasa, extrem de frumoasa dar fara sosele. Ma trezesc in fiecare dimineata bucuroasa ca m-am nascut aici, dar ma intreb cum ar fi fost daca nu aici ma aducea barza. Descopar zilnic oameni cu potential extraordinar in jurul meu care insa mor de foame in timp ce-n fruntea patriei se afla corijentii si repetentii natiunii. Ma plimb pe sosea si vad pomii de pe care ma priveste zambitor un domn care isi doreste si el sa ne conduca. Nici un pom, de-a lungul celor aproximativ 2 km n-a scapat de afisul rosu. Stalpii n-au mai fost asa de imbracati de sus pana jos de acum 5 ani.
Merg la padure sa respir aer curat si inhalez fum de mici. Deschid televizorul si vad dive din ce in ce mai tencuite si tunate, emisiuni din ce in ce mai jalnice, fotbal non-stop, papagali electorali, pamflete sau divertisment bazate numai pe sex.
Iubita patrie, iti multumesc ca esti plina de fantani arteziene, de aranjamente florale care de care mai interesante in timp ce unii oameni traiesc chiar in Bucuresti si nu au apa si canalizare, iar o ulita dintr-un sat oarecare arata mai bine decat asa-zisa strada pe care sunt nevoiti sa mearga pentru a ajunge la civilizatie. Ma bucur ca avem din ce in ce mai multe supermarketuri, de nici nu stim la care sa mergem sa cumparam cu suta de mii pe care o mai avem prin buzunare.
Ma uit cu mandrie la zecile de universitati pe care le avem in toata tara,din care ies anual mii de studenti care n-ar fi trebuit sa ia nici bacalaureatul. Descopar zilnic ca nepotismul n-a murit, e mult mai dezvoltat decat acum 20 de ani. Ma bucur ca nu traiesc intr-o Romanie comunista, dar imi vine sa plang atunci cand vad cati oameni n-au un loc de munca.
Romania mea, esti mai cunoscuta de ceilalti locuitori ai planetei, dar capitala tot la Budapesta o ai. Si au dreptate cei care spun asta, da, avem capitala nu la Bucuresti ci la Budapesta pentru ca am fost inghititi de Marea Neagra. Si sincer, nu cred ca va seca prea curand, ploile sunt din ce in ce mai puternice. In plus, marea noastra are gust de vin si tuica si romanul se simte bine, e anesteziat. Doar cei care stiu sa inoate vor reusi poate sa iasa din ea. Pentru ca momentan, asta e singura solutie.
M-am apucat de cursuri de inot...
@+
anomiS
Iti multumesc pentru ca esti o tara frumoasa, extrem de frumoasa dar fara sosele. Ma trezesc in fiecare dimineata bucuroasa ca m-am nascut aici, dar ma intreb cum ar fi fost daca nu aici ma aducea barza. Descopar zilnic oameni cu potential extraordinar in jurul meu care insa mor de foame in timp ce-n fruntea patriei se afla corijentii si repetentii natiunii. Ma plimb pe sosea si vad pomii de pe care ma priveste zambitor un domn care isi doreste si el sa ne conduca. Nici un pom, de-a lungul celor aproximativ 2 km n-a scapat de afisul rosu. Stalpii n-au mai fost asa de imbracati de sus pana jos de acum 5 ani.
Merg la padure sa respir aer curat si inhalez fum de mici. Deschid televizorul si vad dive din ce in ce mai tencuite si tunate, emisiuni din ce in ce mai jalnice, fotbal non-stop, papagali electorali, pamflete sau divertisment bazate numai pe sex.
Iubita patrie, iti multumesc ca esti plina de fantani arteziene, de aranjamente florale care de care mai interesante in timp ce unii oameni traiesc chiar in Bucuresti si nu au apa si canalizare, iar o ulita dintr-un sat oarecare arata mai bine decat asa-zisa strada pe care sunt nevoiti sa mearga pentru a ajunge la civilizatie. Ma bucur ca avem din ce in ce mai multe supermarketuri, de nici nu stim la care sa mergem sa cumparam cu suta de mii pe care o mai avem prin buzunare.
Ma uit cu mandrie la zecile de universitati pe care le avem in toata tara,din care ies anual mii de studenti care n-ar fi trebuit sa ia nici bacalaureatul. Descopar zilnic ca nepotismul n-a murit, e mult mai dezvoltat decat acum 20 de ani. Ma bucur ca nu traiesc intr-o Romanie comunista, dar imi vine sa plang atunci cand vad cati oameni n-au un loc de munca.
Romania mea, esti mai cunoscuta de ceilalti locuitori ai planetei, dar capitala tot la Budapesta o ai. Si au dreptate cei care spun asta, da, avem capitala nu la Bucuresti ci la Budapesta pentru ca am fost inghititi de Marea Neagra. Si sincer, nu cred ca va seca prea curand, ploile sunt din ce in ce mai puternice. In plus, marea noastra are gust de vin si tuica si romanul se simte bine, e anesteziat. Doar cei care stiu sa inoate vor reusi poate sa iasa din ea. Pentru ca momentan, asta e singura solutie.
M-am apucat de cursuri de inot...
@+
anomiS
vineri, octombrie 23
O portie sanatoasa de Paler
Scrisori imaginare, Octavian Paler.
Imi place omul asta atat de mult. Cand incepusem si eu sa-l descopar, s-a dus... Si-mi pare nespus de rau ca nu l-am cunoscut. Ma consolez cu ceea ce ne-a lasat
Momente de magie din Scrisori imaginare :
1. Doamne, e timpul.Vara a fost mare,/Coboara-ti umbra peste cadavrele solare/ si lasa vantul liber... De-acum cel singur va fi singur multa vreme,/ va sta de veghe, lungi scrisori va scrie ( Rilke)
2. ' Imi vine in minte ce povestesc istoricii despre ziua cand Sylla a renuntat la functia de dictator al Romei si s-a indreptat spre casa ca un individ oarecare. Trecatorii se fereau infricosati inca. Unul singur a inceput sa-l urmareasca, injurandu-l. Sylla nu se intoarse nici macar cand acesta scuipa in directia lui. Dar spuse putinilor prieteni care-l insoteau : > Ce imbecil ! Dupa acest gest, nu va mai fi nici un dictator in lume dispus sa paraseasca puterea < '
3. Napoleon i-a aratat cardinalului Fesch cerul in plina zi si l-a intrebat: "Vedeti steaua aceea ?" , " Nu", i-a raspuns cardinalul si, intr-adevar, pe cer nu se zarea nimic. " Ei bine, a adaugat Napoleon, cat timp voi fi singurul care o vede imi voi urma drumul si nu voi suporta obiectii."
4. ...mediocritatea nu vrea sa explice. Ea vrea sa coboare. Mai ales atunci cand maretia e prea evidenta ca sa fie contestata.
5. Nu zicea cineva odata ca bolile sunt calatoriile celor saraci ?
6. Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti/ ca urletul meu e in realitate un plans.
7. In miezul celor mai sterile ceasuri pe care le-am trait, nu exista, daca voi cerceta atent decat aceeasi greseala repetata in forme diferite : n-am inteles ca ceea ce n-am iubit la timp, am pierdut.
8. Orgoliul e suspect, iar tristetea seamana a insinuare.
9. Nu treptele piramidelor sunt de vina daca, suindu-le, nu gasim sus pe nimeni.
10. Uneori m-am gandit ca la nasterea mea ursitoarele au vrut sa-mi daruiasca un cerc. Dar pe drum au pierdut o bucata din el si ajungand langa leaganul meu n-au avut ce face. Si-au zis, probabil, "sa se descurce cum va putea si daca va fi intelept se va preface ca n-a observat." Dar am observat. E drept ca nu foarte devreme. Multi ani am fost convins ca din bucatile pe care le aveam, in clipa cand le voi aseza pe toate la locul lor, va iesi un cerc complet. Dar cand am vrut sa fac asta am observat adevarul. Din cercul meu lipsea ceva care-l impiedica sa se inchida. Iar prin spartura aceea patrundeau indoielile si frigul. Am incercat fel de fel de mijloace pentru a astupa golul acela. Am fost, pe rand, indiferent, vesel, am iubit muzica, dansul, am citit cu disperare, am calatorit, m-am aruncat intr-o mie si una de pasiuni, cautand sa cred, sa ma conving despre fiecare ca reprezinta bucata de cerc care-mi lipsea, pentru ca dupa un timp sa constat ca ma inselasem.Si dupa fiecare dezamagire am pornit mai departe, hotarat sa nu renunt. Niciodata n-am vrut sa ajung un blazat, n-am dat voie scepticismului sa ma frustreze de o sansa, daca ea exista. Prin spartura cercului meu, singuratatea m-a pus insa mereu la incercare.
11. Am invatat, si nu din carti, ca nu putem actiona decat in momentul care este al nostru, ca, in fapt, toti cei care s-au retras din timpul lor si dintre oamenii in mijlocul carora traiau, crezand ca aceasta e de ajuns pentru a constitui o morala, au renuntat la singura realitate ce le era accesibila. Si ca a iubi lumina si florile nu poate suplini datoria de a iubi dreptatea si adevarul.
12. Vreau sa-l aud pe Don Juan in clipa cand isi rosteste tirada de dragoste, nu in clipa cand va pleca mai departe.
13. Urcam pe o scara nu pentru a ajunge la capatul ei, ci pentru a deschide o usa, dincolo de care exista ceva care da scarii un scop si un sens.
14. ...ceea ce n-am avut niciodata mi-a apartinut totdeauna. Dupa aceea imi voi reaminti ce vina am in asta... ( Menalc)
15. Pe cine ar interesa, de pilda, ca mama mea a trecut muntii desculta, pe la inceputul veacului, mergand pe jos pana la Bucuresti ? Pe cine ar interesa ca in copilarie tata imi povestea istoria lui Alexandru Macedon? Tin minte ca odata l-am intrebat : " Unde era tara lui daca nu se oprea nicaieri ? " " In copitele cailor", mi-a spus tata glumind.
@+
anomiS
Imi place omul asta atat de mult. Cand incepusem si eu sa-l descopar, s-a dus... Si-mi pare nespus de rau ca nu l-am cunoscut. Ma consolez cu ceea ce ne-a lasat
Momente de magie din Scrisori imaginare :
1. Doamne, e timpul.Vara a fost mare,/Coboara-ti umbra peste cadavrele solare/ si lasa vantul liber... De-acum cel singur va fi singur multa vreme,/ va sta de veghe, lungi scrisori va scrie ( Rilke)
2. ' Imi vine in minte ce povestesc istoricii despre ziua cand Sylla a renuntat la functia de dictator al Romei si s-a indreptat spre casa ca un individ oarecare. Trecatorii se fereau infricosati inca. Unul singur a inceput sa-l urmareasca, injurandu-l. Sylla nu se intoarse nici macar cand acesta scuipa in directia lui. Dar spuse putinilor prieteni care-l insoteau : > Ce imbecil ! Dupa acest gest, nu va mai fi nici un dictator in lume dispus sa paraseasca puterea < '
3. Napoleon i-a aratat cardinalului Fesch cerul in plina zi si l-a intrebat: "Vedeti steaua aceea ?" , " Nu", i-a raspuns cardinalul si, intr-adevar, pe cer nu se zarea nimic. " Ei bine, a adaugat Napoleon, cat timp voi fi singurul care o vede imi voi urma drumul si nu voi suporta obiectii."
4. ...mediocritatea nu vrea sa explice. Ea vrea sa coboare. Mai ales atunci cand maretia e prea evidenta ca sa fie contestata.
5. Nu zicea cineva odata ca bolile sunt calatoriile celor saraci ?
6. Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti/ ca urletul meu e in realitate un plans.
7. In miezul celor mai sterile ceasuri pe care le-am trait, nu exista, daca voi cerceta atent decat aceeasi greseala repetata in forme diferite : n-am inteles ca ceea ce n-am iubit la timp, am pierdut.
8. Orgoliul e suspect, iar tristetea seamana a insinuare.
9. Nu treptele piramidelor sunt de vina daca, suindu-le, nu gasim sus pe nimeni.
10. Uneori m-am gandit ca la nasterea mea ursitoarele au vrut sa-mi daruiasca un cerc. Dar pe drum au pierdut o bucata din el si ajungand langa leaganul meu n-au avut ce face. Si-au zis, probabil, "sa se descurce cum va putea si daca va fi intelept se va preface ca n-a observat." Dar am observat. E drept ca nu foarte devreme. Multi ani am fost convins ca din bucatile pe care le aveam, in clipa cand le voi aseza pe toate la locul lor, va iesi un cerc complet. Dar cand am vrut sa fac asta am observat adevarul. Din cercul meu lipsea ceva care-l impiedica sa se inchida. Iar prin spartura aceea patrundeau indoielile si frigul. Am incercat fel de fel de mijloace pentru a astupa golul acela. Am fost, pe rand, indiferent, vesel, am iubit muzica, dansul, am citit cu disperare, am calatorit, m-am aruncat intr-o mie si una de pasiuni, cautand sa cred, sa ma conving despre fiecare ca reprezinta bucata de cerc care-mi lipsea, pentru ca dupa un timp sa constat ca ma inselasem.Si dupa fiecare dezamagire am pornit mai departe, hotarat sa nu renunt. Niciodata n-am vrut sa ajung un blazat, n-am dat voie scepticismului sa ma frustreze de o sansa, daca ea exista. Prin spartura cercului meu, singuratatea m-a pus insa mereu la incercare.
11. Am invatat, si nu din carti, ca nu putem actiona decat in momentul care este al nostru, ca, in fapt, toti cei care s-au retras din timpul lor si dintre oamenii in mijlocul carora traiau, crezand ca aceasta e de ajuns pentru a constitui o morala, au renuntat la singura realitate ce le era accesibila. Si ca a iubi lumina si florile nu poate suplini datoria de a iubi dreptatea si adevarul.
12. Vreau sa-l aud pe Don Juan in clipa cand isi rosteste tirada de dragoste, nu in clipa cand va pleca mai departe.
13. Urcam pe o scara nu pentru a ajunge la capatul ei, ci pentru a deschide o usa, dincolo de care exista ceva care da scarii un scop si un sens.
14. ...ceea ce n-am avut niciodata mi-a apartinut totdeauna. Dupa aceea imi voi reaminti ce vina am in asta... ( Menalc)
15. Pe cine ar interesa, de pilda, ca mama mea a trecut muntii desculta, pe la inceputul veacului, mergand pe jos pana la Bucuresti ? Pe cine ar interesa ca in copilarie tata imi povestea istoria lui Alexandru Macedon? Tin minte ca odata l-am intrebat : " Unde era tara lui daca nu se oprea nicaieri ? " " In copitele cailor", mi-a spus tata glumind.
@+
anomiS
duminică, octombrie 18
Is that what you said?
Thriving Ivory - Angels on the moon
Asculta mai multe audio Muzica
Jewel - I Do
Asculta mai multe audio Muzica
@+
anomiS
sâmbătă, octombrie 17
Magazinul non-stop din strada Sperantei e inchis pentru inventar...
' Jesse: You want to know why I wrote that stupid book?
Celine: Why?
Jesse: So that you might come to a reading in Paris and I could walk up to you and ask: Where the fuck were you? ' ( Before sunset )
Am luat o mana de sentimente si-am azvarlit-o peste podul care se balansa. Dar am reusit, am aruncat-o spre apa si am asteptat sa aud sunetul reusitei. Uitasem insa sa privesc in jos si n-am vazut ca raul secase, nu mai era decat nisip sub podul meu. Cand am coborat sa iau inapoi ceea ce aruncasem intr-un moment de euforie, am inceput sa ma afund in nisip. Speranta mi-a intins mana, m-a ajutat sa ies de acolo. Insa nu mai stiam incotro sa ma indrept.
Pasarile au ciugulit toate firmiturile, Gretel... trebuie sa gasesti alta cale.
Am dat cu banul si am ales o directie. Am ajuns intr-un oras iar oamenii mi-au spus ca se pot auzi pretutindeni clopotele bucuriei si fanfara nu pleaca niciodata in vacanta. Eu insa nu am auzit nimic, oare am surzit pe drum ? In schimb vad circul, e de atata timp pe aici incat i-am invatat toate reprezentatiile. Si circul nu imbatraneste niciodata, nu-i asa ?
Soarele nu se mai arata de atat de multe zile, oare cat o mai fi ceasul ? Numai cu ajutorul lui puteam sa controlez timpul, sa inteleg si sa programez viitorul. Am uitat sa merg, am adormit somnul iar magazinul non-stop din strada Sperantei e inchis pentru inventar.
E prea intuneric pentru a mai vedea inauntrul meu. E prea tarziu pentru a mai iesi afara sa ma joc. E prea mult zgomot pentru a mai incerca sa cant. E prea toamna pentru a mai fi primavara si mi-e prea stramta haina pentru a ma mai incapea si setea de ceva nou.
@+
anomiS
Celine: Why?
Jesse: So that you might come to a reading in Paris and I could walk up to you and ask: Where the fuck were you? ' ( Before sunset )
Am luat o mana de sentimente si-am azvarlit-o peste podul care se balansa. Dar am reusit, am aruncat-o spre apa si am asteptat sa aud sunetul reusitei. Uitasem insa sa privesc in jos si n-am vazut ca raul secase, nu mai era decat nisip sub podul meu. Cand am coborat sa iau inapoi ceea ce aruncasem intr-un moment de euforie, am inceput sa ma afund in nisip. Speranta mi-a intins mana, m-a ajutat sa ies de acolo. Insa nu mai stiam incotro sa ma indrept.
Pasarile au ciugulit toate firmiturile, Gretel... trebuie sa gasesti alta cale.
Am dat cu banul si am ales o directie. Am ajuns intr-un oras iar oamenii mi-au spus ca se pot auzi pretutindeni clopotele bucuriei si fanfara nu pleaca niciodata in vacanta. Eu insa nu am auzit nimic, oare am surzit pe drum ? In schimb vad circul, e de atata timp pe aici incat i-am invatat toate reprezentatiile. Si circul nu imbatraneste niciodata, nu-i asa ?
Soarele nu se mai arata de atat de multe zile, oare cat o mai fi ceasul ? Numai cu ajutorul lui puteam sa controlez timpul, sa inteleg si sa programez viitorul. Am uitat sa merg, am adormit somnul iar magazinul non-stop din strada Sperantei e inchis pentru inventar.
E prea intuneric pentru a mai vedea inauntrul meu. E prea tarziu pentru a mai iesi afara sa ma joc. E prea mult zgomot pentru a mai incerca sa cant. E prea toamna pentru a mai fi primavara si mi-e prea stramta haina pentru a ma mai incapea si setea de ceva nou.
@+
anomiS
vineri, octombrie 16
Asta sunt, cu asta defilez
Copile, nu fi prost, orasul e departe...
Copil nu prea mai sunt si zi de zi imi dau seama din ce in ce mai mult de asta cand ma lovesc de pragul de sus, de cel de jos si de partile laterale. Orasul... orasul, care era orasul ? Nu mai stiu, dar e intr-adevar departe.
Am sa ajung acolo, m-asteapta strada mea si calul din Marlboro...
Termenul ' a ajunge ' e atat de relativ. Poate implica: - a atinge, - a petrece cateva clipe acolo, - a reusi ceea ce ti-ai propus , - a privi cu regret la ceea ce aveai inainte... Plus ca la asta se mai adauga si mijloacele prin care ai ajuns acolo , sacrificiile, compromisurile, pierderile.
O strada avem de la bun inceput, directia ei tine de noi si capacitatea de a o transforma sau nu intr-o autostrada. Calul din Marlboro nu mai e, arata-mi un pachet, un afis, ceva in care il vezi... L-am cautat, dar ori l-au luat altii inainte, ori s-a considerat ca nu mai avem nevoie de astfel de mijloace primitive pentru a evada. Avem avion, ce naiba ! Avem net !
E fum si este scrum si simt ca innebunesc... dar, ce pot sa fac ?
Pot sa intru-n hora, sa le dau draq de vise si de sentimente. Asta ar fi varianta simpla. Cum sa fac eu asta cand eu iau orice lucru extrem de simplu si-l transform intr-unul complicat ? Eu care nu inteleg de ce uneori mai cad si lucruri din cer si nu trebuie sa platesti pentru ele, nu trebuie sa lupti pentru ele. Mda, dar cum sa mai speri cand zilnic mocirla devine tot mai mare ?
Pot sa imi vad de soseaua mea, sa ma uit precum calul din Marlboro numai in fata si apoi, cand voi obosi, ma voi opri si-mi voi aminti ca:
Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata...
@+
anomiS
Copil nu prea mai sunt si zi de zi imi dau seama din ce in ce mai mult de asta cand ma lovesc de pragul de sus, de cel de jos si de partile laterale. Orasul... orasul, care era orasul ? Nu mai stiu, dar e intr-adevar departe.
Am sa ajung acolo, m-asteapta strada mea si calul din Marlboro...
Termenul ' a ajunge ' e atat de relativ. Poate implica: - a atinge, - a petrece cateva clipe acolo, - a reusi ceea ce ti-ai propus , - a privi cu regret la ceea ce aveai inainte... Plus ca la asta se mai adauga si mijloacele prin care ai ajuns acolo , sacrificiile, compromisurile, pierderile.
O strada avem de la bun inceput, directia ei tine de noi si capacitatea de a o transforma sau nu intr-o autostrada. Calul din Marlboro nu mai e, arata-mi un pachet, un afis, ceva in care il vezi... L-am cautat, dar ori l-au luat altii inainte, ori s-a considerat ca nu mai avem nevoie de astfel de mijloace primitive pentru a evada. Avem avion, ce naiba ! Avem net !
E fum si este scrum si simt ca innebunesc... dar, ce pot sa fac ?
Pot sa intru-n hora, sa le dau draq de vise si de sentimente. Asta ar fi varianta simpla. Cum sa fac eu asta cand eu iau orice lucru extrem de simplu si-l transform intr-unul complicat ? Eu care nu inteleg de ce uneori mai cad si lucruri din cer si nu trebuie sa platesti pentru ele, nu trebuie sa lupti pentru ele. Mda, dar cum sa mai speri cand zilnic mocirla devine tot mai mare ?
Pot sa imi vad de soseaua mea, sa ma uit precum calul din Marlboro numai in fata si apoi, cand voi obosi, ma voi opri si-mi voi aminti ca:
Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata...
@+
anomiS
miercuri, octombrie 14
Ce-am avut si ce-am pierdut
Ce faci daca pierzi telefonul care ti-ar fi schimbat viata ?
Sa zicem ca ai cateva zile foarte proaste, vremea te ajuta si ea din punctul asta de vedere. Nu ai putere sa faci nimic si dupa ce n-ai mai dormit de joi, de marti te apuca o stare de somnolenta crunta si nu mai vrei decat sa dormi, indiferent de ora. Suna telefonul, e ora 13,00... Te uiti la el si-ti spui ca esti prea adormita pentru a vorbi cu oricine in momentul ala, o sa revina peste cateva minute sau vei suna tu inapoi cand vei fi mai constienta de lumea din jurul tau.
Astepti 10-15 minute si te hotarasti sa suni inapoi. ' Numarul format are blocate apelurile de sosire ' ( sau ceva de genul asta - ideea e ca nu poate fi apelat.)
Ce faci atunci ? Te intrebi cine o fi fost, ce voia, te vezi deja in tren plecand buimacita spre o noua experienta pentru a vedea apoi ca nu este ceea ce vrei sau ajungand sa faci in sfarsit ceea ce ti-ai dorit ?
Nu, te asezi din nou in pat, te infofolesti bine si deschizi o carte de Nichita... daca era important, o sa mai sune. Daca nu, asa si ? Ce-am avut si ce-am pierdut...
Bine, dar daca asta era telefonul care urma sa-ti schimbe viata? Da, asta schimba total datele problemei. Ei bine, mai adaug si putina muzica la ingredientele de mai sus, sa curga Nichita mai lin si sa pot adormi apoi mai bine.
@+
anomiS
Sa zicem ca ai cateva zile foarte proaste, vremea te ajuta si ea din punctul asta de vedere. Nu ai putere sa faci nimic si dupa ce n-ai mai dormit de joi, de marti te apuca o stare de somnolenta crunta si nu mai vrei decat sa dormi, indiferent de ora. Suna telefonul, e ora 13,00... Te uiti la el si-ti spui ca esti prea adormita pentru a vorbi cu oricine in momentul ala, o sa revina peste cateva minute sau vei suna tu inapoi cand vei fi mai constienta de lumea din jurul tau.
Astepti 10-15 minute si te hotarasti sa suni inapoi. ' Numarul format are blocate apelurile de sosire ' ( sau ceva de genul asta - ideea e ca nu poate fi apelat.)
Ce faci atunci ? Te intrebi cine o fi fost, ce voia, te vezi deja in tren plecand buimacita spre o noua experienta pentru a vedea apoi ca nu este ceea ce vrei sau ajungand sa faci in sfarsit ceea ce ti-ai dorit ?
Nu, te asezi din nou in pat, te infofolesti bine si deschizi o carte de Nichita... daca era important, o sa mai sune. Daca nu, asa si ? Ce-am avut si ce-am pierdut...
Bine, dar daca asta era telefonul care urma sa-ti schimbe viata? Da, asta schimba total datele problemei. Ei bine, mai adaug si putina muzica la ingredientele de mai sus, sa curga Nichita mai lin si sa pot adormi apoi mai bine.
@+
anomiS
marți, octombrie 13
Recunoastere
Atunci cand voi deschide ochii pentru a te vedea,
Cand iti voi accepta copiii nenascuti prin alte asternuturi
Atunci cand voi merge in pustiu pentru a te putea auzi mai bine,
Cand ma voi infrupta din imaginea ta la micul dejun, pranz si cina
Si voi dori gustari si intre mese
Numai atunci cand iti voi ierta viitorul,
Cand te voi sterge de stropii gandurilor negre din tine,
Lasandu-te sa te arunci in marea prezentului
Atunci cand te voi certa prin necuvinte
Cand te voi lega de mijlocul meu
Aducandu-ti vesnice nopti de luna plina
Atunci cand vom culege ploaia pentru zile secetoase
Cand vom adormi in pielea celuilalt
Uitand sa ne mai trezim vreodata
voi inceta sa mai scriu pe pagini pentru a-ti scrie pe buze...
Cand iti voi accepta copiii nenascuti prin alte asternuturi
Atunci cand voi merge in pustiu pentru a te putea auzi mai bine,
Cand ma voi infrupta din imaginea ta la micul dejun, pranz si cina
Si voi dori gustari si intre mese
Numai atunci cand iti voi ierta viitorul,
Cand te voi sterge de stropii gandurilor negre din tine,
Lasandu-te sa te arunci in marea prezentului
Atunci cand te voi certa prin necuvinte
Cand te voi lega de mijlocul meu
Aducandu-ti vesnice nopti de luna plina
Atunci cand vom culege ploaia pentru zile secetoase
Cand vom adormi in pielea celuilalt
Uitand sa ne mai trezim vreodata
voi inceta sa mai scriu pe pagini pentru a-ti scrie pe buze...
luni, octombrie 12
Ordinea de... noapte alba
" In timpul insomniei imi spun drept consolare, ca toate ceasurile de care devin constient le smulg neantului si ca, daca as fi dormit, ele nu mi-ar fi putut apartine, nici macar n-ar fi existat vreodata ! " ( Emil Cioran )
Ca bine zice marele om... m-am uitat la stelele, planetele, cometele de pe tavan. Am jucat hotii si vardistii cu niste tantari rataciti ( e octombrie, ce naiba, nu mai mor astia ? ) pana m-am enervat si am aprins becul si-am trecut la executare. Am renuntat la muzica, ma oboseste in ultimul timp... si am trecut la audiobook-uri. Ce zile, in Olanda cand ascultam pe banda Sartre, Kant, Nietzsche, Schopenhauer in 60 de minute, Leonardo - marele om de stiinta, Stendhal, Camil Petrescu, Andrei Plesu... si tot asa.
Pe la 3 ascultam Rimbaud, am trecut apoi la Garcia Marquez... dar, desi voiam sa-mi mai exersez spaniola, m-a cam plictisit subiectul - un nene colonel merge la o inmormantare. Si in plus, vreau viata. Dupa vreo ora de explorat planete si stele fosforescente inca deasupra capului, mi-am amintit de ApropoTV. Si-am ras cu pofta pana la 7. Nu stiam ca tipu' ala de la Fara Zahar e asa tare. Aveam nevoie de asa ceva mai mult decat de somn.
Imi place enorm starea asta de dupa o noapte alba... oamenii pornesc masinile, coboara vecinii pe scari, elevi, autobuze... roboteii incep ziua. Hai sa nu fiu rea, reformulez, incepe procesul de socializare. Azi mai si ploua... distractie totala, se calca in picioare, injuraturi la volan, inghesuiala in mijloacele de transport in comun. Si-am uitat tambalaul initial, creat de schimbarea vremii. Omul avea pregatite niste haine pentru ziua de azi, care insa nu mai e asa de calduroasa ca cea de ieri. Si e si luni :))
Dar nu circul asta imi place. Asta e asa, un bonus. Are ceva magic trecerea de la intuneric la lumina. Sau cel putin, pentru mine. Cand se intuneca nu prea observ, ma trezesc dintr-o data direct in bezna. Dar dupa o noapte alba ai foarte bine fixat in creier fiecare parte de 'luminare'. Te uiti o noapte intreaga pe geam si tot ceea ce a fost neclar atatea ore prinde dintr-o data culoare. Noaptea e un teanc de hartii pe care sunt imprimate desene, iar ziua le frunzareste... si rezulta un minunat desen animat. Si dupa o noapte alba mi se pare ca esti cel mai aproape de tine, te cunosti mai bine, te-ai vazut cu ochii noptii care merg cel mai adanc in suflet.
Ma coafeaza asa de bine ameteala aia care ma insoteste toata ziua ! Ma aduce la miserupism. A fi zombie e pentru mine un avantaj... gandesc si actionez mai bine in situatii de criza, de oboseala...
Si-acum, ma scuzati, ma asteapta cafeaua si tigara de dimineata...
Va ofer si voua doua sortimente de cafea:
Paula Seling - Cafeaua de dimineata
Asculta mai multe audio Muzica
Doru Stanculescu - Cafeaua de dimineata
Asculta mai multe audio Muzica
@+
anomiS
Ca bine zice marele om... m-am uitat la stelele, planetele, cometele de pe tavan. Am jucat hotii si vardistii cu niste tantari rataciti ( e octombrie, ce naiba, nu mai mor astia ? ) pana m-am enervat si am aprins becul si-am trecut la executare. Am renuntat la muzica, ma oboseste in ultimul timp... si am trecut la audiobook-uri. Ce zile, in Olanda cand ascultam pe banda Sartre, Kant, Nietzsche, Schopenhauer in 60 de minute, Leonardo - marele om de stiinta, Stendhal, Camil Petrescu, Andrei Plesu... si tot asa.
Pe la 3 ascultam Rimbaud, am trecut apoi la Garcia Marquez... dar, desi voiam sa-mi mai exersez spaniola, m-a cam plictisit subiectul - un nene colonel merge la o inmormantare. Si in plus, vreau viata. Dupa vreo ora de explorat planete si stele fosforescente inca deasupra capului, mi-am amintit de ApropoTV. Si-am ras cu pofta pana la 7. Nu stiam ca tipu' ala de la Fara Zahar e asa tare. Aveam nevoie de asa ceva mai mult decat de somn.
Imi place enorm starea asta de dupa o noapte alba... oamenii pornesc masinile, coboara vecinii pe scari, elevi, autobuze... roboteii incep ziua. Hai sa nu fiu rea, reformulez, incepe procesul de socializare. Azi mai si ploua... distractie totala, se calca in picioare, injuraturi la volan, inghesuiala in mijloacele de transport in comun. Si-am uitat tambalaul initial, creat de schimbarea vremii. Omul avea pregatite niste haine pentru ziua de azi, care insa nu mai e asa de calduroasa ca cea de ieri. Si e si luni :))
Dar nu circul asta imi place. Asta e asa, un bonus. Are ceva magic trecerea de la intuneric la lumina. Sau cel putin, pentru mine. Cand se intuneca nu prea observ, ma trezesc dintr-o data direct in bezna. Dar dupa o noapte alba ai foarte bine fixat in creier fiecare parte de 'luminare'. Te uiti o noapte intreaga pe geam si tot ceea ce a fost neclar atatea ore prinde dintr-o data culoare. Noaptea e un teanc de hartii pe care sunt imprimate desene, iar ziua le frunzareste... si rezulta un minunat desen animat. Si dupa o noapte alba mi se pare ca esti cel mai aproape de tine, te cunosti mai bine, te-ai vazut cu ochii noptii care merg cel mai adanc in suflet.
Ma coafeaza asa de bine ameteala aia care ma insoteste toata ziua ! Ma aduce la miserupism. A fi zombie e pentru mine un avantaj... gandesc si actionez mai bine in situatii de criza, de oboseala...
Si-acum, ma scuzati, ma asteapta cafeaua si tigara de dimineata...
Va ofer si voua doua sortimente de cafea:
Paula Seling - Cafeaua de dimineata
Asculta mai multe audio Muzica
Doru Stanculescu - Cafeaua de dimineata
Asculta mai multe audio Muzica
@+
anomiS
duminică, octombrie 11
Viata ca o teapa...
Am recitit azi cartea 'Viata ca o teapa' de Alan H. Cohen. Gasiti mai jos cele mai frumoase pasaje/citate :
1. Nu mai cred in Mos Craciun de la 6 ani, cand mama m-a dus intr-un magazin sa-l vad si Mosul mi-a cerut un autograf ( Shirley Temple)
2. Prietenia adevarata poate exista doar intre cei egali ( Platon )
3. Imitarea este sinucidere ( Emerson )
4. Realitatea este doar pentru aceia care nu pot face fata imaginatiei
5. Nu-mi da voie busola mea interioara si-mi cunosc locul ( raspunsul lui Colin Powell in legatura cu refuzul de a candida la presdintia SUA)
6. Uita ceea ce ai invatat pentru a-ti aminti ceea ce stii
7. Multi oameni mor la 25 de ani, dar nu sunt ingropati decat la 75. (Benjamin Franklin)
8. Daca nu-ti folosesti mintea, o va face altcineva
9. Chiar de castigi intr-o intrecere de soareci, tot soarece ramai (Lily Tomlin)
10. Pare ciudat,dar daca te incapatanezi sa iei doar ceea ce este mai bun din viata, vei reusi ( Somerset Maugham)
11. Atunci cand reinvii un trecut dureros repovestindu-l, nu faci decat sa aduci la festinul de astazi cadavrul imputit al unui animal cu care maculezi frumusetea momentului.
12.Gandeste-te ca poti sau gandeste-te ca nu poti. In ambele cazuri, ai dreptate ( Henry Fonda)
13. Miracolele se intampla celor care cred in ele, iar dramele celor care le asteapta.
14. Paharul ti se va umple indiferent de marimea lui. Asadar, alege-l pe cel mai mare.
15. Cand te uiti in oglinda, iti place pe cine vezi sau numai ceea ce vezi ?
16. Toti cei care iti spun ca ai o problema vor sa-ti vanda ceva pentru a o rezolva
17. Nimeni nu moare cu adevarat. Ne schimbam doar adresa.
18. Arta medicinei consta in a binedispune pacientul in timp ce natura vindeca ( Voltaire)
19. Moise ne-a trimis cele 10 porunci, dar :
a) nimeni nu vrea sa i se porunceasca
b) nimeni nu are rabdare sa descarce de pe internet cele 10 porunci.
20. Fa ceea ce este important , nu ceea ce este urgent ( Stephen Covey )
21. Daca nu-ti faci timp, nu vei avea niciodata
22. - In mintea mea se bat in permanenta doi caini. Unul este frumos si intelept, celalalt urat si turbat. Care va castiga ? l-a intrebat un tanar razvoinic pe vraciul tribului
- Cel intelept si frumos, a raspuns vraciul
- De unde stii ?
- Pentru ca pe el il hranesti.
23. Inainte de a urca pe scara succesului, ai grija sa o sprijini de peretele care trebuie.
24. Daca te lupti sa obtii ceva, te vei lupta si sa pastrezi.
25. 'O broscuta se afla la capatul unui bustean si sare spre celalalt capat. Dupa prima saritura, ajunge la jumatatea distantei. Sare mai departe, de fiecare data parcurgand jumatate din distanta ramasa. Cate sarituri mai are de facut pana ajunge la capatul celalalt ? '
26. E destul loc in varf pentru toata lumea.
27. Indiferent cine esti, vorbesti atat de tare incat abia aud ce spui ( Emerson)
28. Cum pot avea incredere in da-ul tau daca nu ti-am auzit niciodata nu-ul ?
29. Da, e greu sa pleci, dar de la un punct incolo e mai greu sa ramai
30. Arunca-te sau iesi afara din apa, dar nu mai sta la marginea bazinului clantanind din dinti.
@+
anomiS
1. Nu mai cred in Mos Craciun de la 6 ani, cand mama m-a dus intr-un magazin sa-l vad si Mosul mi-a cerut un autograf ( Shirley Temple)
2. Prietenia adevarata poate exista doar intre cei egali ( Platon )
3. Imitarea este sinucidere ( Emerson )
4. Realitatea este doar pentru aceia care nu pot face fata imaginatiei
5. Nu-mi da voie busola mea interioara si-mi cunosc locul ( raspunsul lui Colin Powell in legatura cu refuzul de a candida la presdintia SUA)
6. Uita ceea ce ai invatat pentru a-ti aminti ceea ce stii
7. Multi oameni mor la 25 de ani, dar nu sunt ingropati decat la 75. (Benjamin Franklin)
8. Daca nu-ti folosesti mintea, o va face altcineva
9. Chiar de castigi intr-o intrecere de soareci, tot soarece ramai (Lily Tomlin)
10. Pare ciudat,dar daca te incapatanezi sa iei doar ceea ce este mai bun din viata, vei reusi ( Somerset Maugham)
11. Atunci cand reinvii un trecut dureros repovestindu-l, nu faci decat sa aduci la festinul de astazi cadavrul imputit al unui animal cu care maculezi frumusetea momentului.
12.Gandeste-te ca poti sau gandeste-te ca nu poti. In ambele cazuri, ai dreptate ( Henry Fonda)
13. Miracolele se intampla celor care cred in ele, iar dramele celor care le asteapta.
14. Paharul ti se va umple indiferent de marimea lui. Asadar, alege-l pe cel mai mare.
15. Cand te uiti in oglinda, iti place pe cine vezi sau numai ceea ce vezi ?
16. Toti cei care iti spun ca ai o problema vor sa-ti vanda ceva pentru a o rezolva
17. Nimeni nu moare cu adevarat. Ne schimbam doar adresa.
18. Arta medicinei consta in a binedispune pacientul in timp ce natura vindeca ( Voltaire)
19. Moise ne-a trimis cele 10 porunci, dar :
a) nimeni nu vrea sa i se porunceasca
b) nimeni nu are rabdare sa descarce de pe internet cele 10 porunci.
20. Fa ceea ce este important , nu ceea ce este urgent ( Stephen Covey )
21. Daca nu-ti faci timp, nu vei avea niciodata
22. - In mintea mea se bat in permanenta doi caini. Unul este frumos si intelept, celalalt urat si turbat. Care va castiga ? l-a intrebat un tanar razvoinic pe vraciul tribului
- Cel intelept si frumos, a raspuns vraciul
- De unde stii ?
- Pentru ca pe el il hranesti.
23. Inainte de a urca pe scara succesului, ai grija sa o sprijini de peretele care trebuie.
24. Daca te lupti sa obtii ceva, te vei lupta si sa pastrezi.
25. 'O broscuta se afla la capatul unui bustean si sare spre celalalt capat. Dupa prima saritura, ajunge la jumatatea distantei. Sare mai departe, de fiecare data parcurgand jumatate din distanta ramasa. Cate sarituri mai are de facut pana ajunge la capatul celalalt ? '
26. E destul loc in varf pentru toata lumea.
27. Indiferent cine esti, vorbesti atat de tare incat abia aud ce spui ( Emerson)
28. Cum pot avea incredere in da-ul tau daca nu ti-am auzit niciodata nu-ul ?
29. Da, e greu sa pleci, dar de la un punct incolo e mai greu sa ramai
30. Arunca-te sau iesi afara din apa, dar nu mai sta la marginea bazinului clantanind din dinti.
@+
anomiS
sâmbătă, octombrie 10
5 o'clock singing
Jewel - You were meant for me
Alanis Morissette - Ironic
Joan Osborne - One of us
@+
anomiS
Alanis Morissette - Ironic
Joan Osborne - One of us
@+
anomiS
vineri, octombrie 9
Matematica
Adun de peste 20 de ore franturi de timp, de timp care-mi apartine. Si cred ca am ajuns la performanta de a acumula in jur de 100 de minute. Acum e unul din putinele segmente din ultima zi in care sunt lucida, in care sunt capabila sa fac ceva. Chiar si cand am citit, gandul imi era atat de departe, incat nu mai stiu daca am explorat cu adevarat cele 7 vieti ale personajelor lui Rebreanu sau te-am cautat.
Sangele mi-e in continua fierbere,( ma intreb care-i limita... ) desi incerc cu ferocitate sa ating linia de plutire, sa ma agat de ceva, orice care sa imi redea starea de normalitate. Am mancat o data in tot acest timp, nu de foame, ci din reflex, am zis ca ar fi cazul sa fac si asta. Am inghitit de 3-4 ori, fara chef si mi-am zis ca e suficient.
Muzical vorbind, orele astea s-au impartit intre Umbra lui Alifantis si 9 vieti ale celor de la Bosquito. Am trecut la Taxi si apoi m-am invoit sa trec putin si prin alte melodii, doar-doar mi-oi mai veni in fire. In curand cred ca trec iar la Bosquito...
Sufletul mi-e mai usor de descifrat ca oricand. Nu contine decat o adunare de baza:1+1= 2. Nu are necunoscute, stie exact care sunt partile implicate, stie si rezultatul, dar asta-i tot ce poate spune, sarmanul.
Vreau sa ii spun ca povestea nu-i asa de simpla, ca un 1 e acum legat de o necunoscuta si desi insista ca se afla unde trebuie sa fie nu cred ca simte cu adevarat asta. 1+n nu are nici o finalitate... Celalalt 1 e mai degraba un stegulet turnat in ciment, care abia mai flutura in vant. Isi simte neputinta. Cam asta e situatia, suflete... let me be. Dar nu vrea sa se calmeze, insita cu 1+1=2 pana la epuizare si nu mai stiu ce sa fac.
Sunt convinsa ca ambii 1 s-au recunoscut, nu stiu sa explic altfel noptile nedormite, cuvintele spuse dincolo de miezul noptii. Daca intr-adevar ai fi exact unde trebuie sa fii, nu m-ai mai citi in zorii zilei, nu ai mai pleca cu mine in gand si ai intra apoi sa vorbesti cu mine cand ai aproape necunoscuta despre care imi arunci fraze pompoase cu iz de declaratie de iubire. Am inteles perfect tacerea... spui. Tu cand o sa intelegi cuvintele ?
In alta ordine de idei, ai facut matematica mai mult decat mine. De ce vrei sa uiti ca 1+1=2 ?
Nu te intreba daca merita, fa sa merite... parca.
@+
anomiS
Sangele mi-e in continua fierbere,( ma intreb care-i limita... ) desi incerc cu ferocitate sa ating linia de plutire, sa ma agat de ceva, orice care sa imi redea starea de normalitate. Am mancat o data in tot acest timp, nu de foame, ci din reflex, am zis ca ar fi cazul sa fac si asta. Am inghitit de 3-4 ori, fara chef si mi-am zis ca e suficient.
Muzical vorbind, orele astea s-au impartit intre Umbra lui Alifantis si 9 vieti ale celor de la Bosquito. Am trecut la Taxi si apoi m-am invoit sa trec putin si prin alte melodii, doar-doar mi-oi mai veni in fire. In curand cred ca trec iar la Bosquito...
Sufletul mi-e mai usor de descifrat ca oricand. Nu contine decat o adunare de baza:1+1= 2. Nu are necunoscute, stie exact care sunt partile implicate, stie si rezultatul, dar asta-i tot ce poate spune, sarmanul.
Vreau sa ii spun ca povestea nu-i asa de simpla, ca un 1 e acum legat de o necunoscuta si desi insista ca se afla unde trebuie sa fie nu cred ca simte cu adevarat asta. 1+n nu are nici o finalitate... Celalalt 1 e mai degraba un stegulet turnat in ciment, care abia mai flutura in vant. Isi simte neputinta. Cam asta e situatia, suflete... let me be. Dar nu vrea sa se calmeze, insita cu 1+1=2 pana la epuizare si nu mai stiu ce sa fac.
Sunt convinsa ca ambii 1 s-au recunoscut, nu stiu sa explic altfel noptile nedormite, cuvintele spuse dincolo de miezul noptii. Daca intr-adevar ai fi exact unde trebuie sa fii, nu m-ai mai citi in zorii zilei, nu ai mai pleca cu mine in gand si ai intra apoi sa vorbesti cu mine cand ai aproape necunoscuta despre care imi arunci fraze pompoase cu iz de declaratie de iubire. Am inteles perfect tacerea... spui. Tu cand o sa intelegi cuvintele ?
In alta ordine de idei, ai facut matematica mai mult decat mine. De ce vrei sa uiti ca 1+1=2 ?
Nu te intreba daca merita, fa sa merite... parca.
@+
anomiS
Feels like insomnia...
Ce fac ? De la foarte bine in sus, cum altfel? Ma mint ca sunt bine, asta fac si a te minti pe tine e cel mai greu. Si nu pot sa adorm, iar. ' Fiori prin mine umbla si nu am trebuinta... ', simt un gol imens si nu ma pot calma. Am inteles prea bine, partea mea rationala a fost total de acord, dar cu partea emotionala nu reusesc sa inchei armistitiu.
Si toata ziua am ascultat Marcas de Ayer si Umbra... si-am citit Adam si Eva. Si acum abia imi misc degetele, tremur toata si nu-mi doresc decat sa-ti aud vocea, sa ma suni si sa iti vorbesc 1 minut. Stii prea bine ca nu conteaza ora si stii ca n-o sa-ti spun nimic lumesc pentru ca ...
dar, ma intreb... u poti dormi ?
@+
anomiS
Si toata ziua am ascultat Marcas de Ayer si Umbra... si-am citit Adam si Eva. Si acum abia imi misc degetele, tremur toata si nu-mi doresc decat sa-ti aud vocea, sa ma suni si sa iti vorbesc 1 minut. Stii prea bine ca nu conteaza ora si stii ca n-o sa-ti spun nimic lumesc pentru ca ...
dar, ma intreb... u poti dormi ?
@+
anomiS
joi, octombrie 8
Scornicesti, mai traiesti ?
Dorind sa mai uit de una, de alta... am mers azi la Scornicesti. Am vazut un stadion trist, obosit, ruginit, dar cu un gazon mai bun decat al Stelei. Am bantuit pe strazi sperand sa mai gasesc un strop de energie. Alta data, orasul bravului conducator, Scornicestiul respira azi cu greu.
Au leagane ( m-am abtinut sa ma dau ), banci noi ( si de lemn si din alea cu bani... ), un Ethos, ceva ANL-uri. Si cam atat... restul e prafuit. Primaria parca ar fi fost bombardata, la cele doua intrari in oras, placute anunta rauri inexistente, o cladire impartita intre casa de cultura si biroul unui politician, doua fabrici odata celebre ( Gama si Pulsor ) mai au putin si cad la viitoarea rafala.
M-am asezat la un moment dat pe o banca si am inceput sa citesc Clopotul de sticla al Sylviei Plath. N-am apucat sa citesc prea mult, pentru ca din bloc au iesit 2 femei care au inceput sa ma ia la intrebari ( in sensul bun ). In mai putin de jumatate de ora mi-am facut rezumatul, parte care nu mi-a placut niciodata. Nu-mi place sa mi se puna intrebari cu nemiluita si mai ales, nu-mi place pentru ca raspund cu sinceritate. Imi place sa comunic, dar nu inteleg de ce unii oameni sunt asa de curiosi, de ce sunt interesati de viata unor necunoscuti. Poate si pentru ca astea sunt instrumentele de comunicare de baza si multi oameni nu vad dincolo de ele. Spre final m-am intristat din nou vazand in ce stare jalnica suntem: somajul e la el acasa in Scornicesti, oamenii nu mai stiu ce sa faca, au pierdut singurul lucru care-i tinea treji.
Imi pasa atat de mult de oameni, ma urasc pentru asta. Mi-a pierit cheful de toate si la scurt timp am incercat sa evadez. Si am facut-o, am mers la masina si m-am cufundat din nou in lectura, pentru a aluneca in America anilor '50 si a uita de Romania anilor 2000.
@+
anomiS
Au leagane ( m-am abtinut sa ma dau ), banci noi ( si de lemn si din alea cu bani... ), un Ethos, ceva ANL-uri. Si cam atat... restul e prafuit. Primaria parca ar fi fost bombardata, la cele doua intrari in oras, placute anunta rauri inexistente, o cladire impartita intre casa de cultura si biroul unui politician, doua fabrici odata celebre ( Gama si Pulsor ) mai au putin si cad la viitoarea rafala.
M-am asezat la un moment dat pe o banca si am inceput sa citesc Clopotul de sticla al Sylviei Plath. N-am apucat sa citesc prea mult, pentru ca din bloc au iesit 2 femei care au inceput sa ma ia la intrebari ( in sensul bun ). In mai putin de jumatate de ora mi-am facut rezumatul, parte care nu mi-a placut niciodata. Nu-mi place sa mi se puna intrebari cu nemiluita si mai ales, nu-mi place pentru ca raspund cu sinceritate. Imi place sa comunic, dar nu inteleg de ce unii oameni sunt asa de curiosi, de ce sunt interesati de viata unor necunoscuti. Poate si pentru ca astea sunt instrumentele de comunicare de baza si multi oameni nu vad dincolo de ele. Spre final m-am intristat din nou vazand in ce stare jalnica suntem: somajul e la el acasa in Scornicesti, oamenii nu mai stiu ce sa faca, au pierdut singurul lucru care-i tinea treji.
Imi pasa atat de mult de oameni, ma urasc pentru asta. Mi-a pierit cheful de toate si la scurt timp am incercat sa evadez. Si am facut-o, am mers la masina si m-am cufundat din nou in lectura, pentru a aluneca in America anilor '50 si a uita de Romania anilor 2000.
@+
anomiS
marți, octombrie 6
Quiet
Vrei tu sa para ca ti-e bine... da' nu-ti iese, zau...
It'll be just as quiet when I leave
As it was when I first got (t)here
It'll be just as quiet when I leave
As it was when I first got (t)here
luni, octombrie 5
VREAU SA TRAIESC INTR-O LUME CARE SA SEMENE CU O GARA
Stiti cantecul ala in care Maria Magdalena Danaila spune ' iubesc cu patima ploile'? ( o mica paranteza - mi-e foarte greu sa-i ascult melodiile, pentru ca ma irita nespus vocea ei. Dar versurile sunt asa de bune... si muzica. I-as recomanda cu toata sinceritatea sa se concentreze pe poezie, sa renunte la cantat.Gata paranteza)
Ei bine... eu iubesc cu patima garile. Ma simt legata de ele pe vecie, mereu pe fuga, mereu pe drum, mereu asteptand... inconjurata de trecatori. Si trenurile in sine sunt magice, sunt pline de oameni care iti povestesc in cateva ore intreaga lor viata si pe care apoi nu-i mai vezi niciodata. In tren imi permit sa nu respect regulile, nu stau aproape niciodata acolo unde am locul, daca e liber intind picioarele pe scaunul din fata si citesc, citesc in nestire... dar asta e alta poveste.
Revenind la gari... am trecut azi prin capitala patriei si mi-am dat seama pentru prima data de ce imi plac atat de mult garile uitandu-ma la lumea din Gara de Nord. Principalul motiv e faptul ca in gara omul se dezbraca de toate ambalajele, se descalta de zambetele de complezenta, mainile nu mai gesticuleaza puternic incercand sa convinga 'auditoriul', pentru ca sunt ocupate cu bagaje. In gara omul e cel mai apropiat de... om. Aici arata cat de obosit si de plictisit e de viata si de prefacatorie, fumeaza non-stop uitandu-se rugator la ceas si isi aduce aminte sa-i sune pe cei dragi. Se gandeste la viitorul apropiat, la ce va face cand va ajunge la destinatie, nu mai filosofeaza in legatura cu ' unde se vede peste 5 ani'
Aici oamenilor nu le mai pasa daca sunt prezentabili, nu se mai straduiesc sa-si ascunda ticurile, nu se mai sinchisesc de faptul ca poate parul nu le sta bine, ca li s-a rupt unghia, ca Basescu candideaza la presedentie si nici nu sunt interesati de aventurile si de vacantele vedetelor.
Garile sunt unele dintre putinele locuri unde mai exista naturalete, iubire in stare pura si sinceritate si cel mai complex dintre ele, pentru ca aici chiar intalnim toate categoriile de oameni.
De aceea, daca cineva ( zana, alt posesor de bagheta fermecata, Aladdin, pestisorul auriu etc. ) mi-ar spune : iti pot indeplini o dorinta. Ce-ti doresti? I-as raspunde negresit: VREAU SA TRAIESC INTR-O LUME CARE SA SEMENE CU O GARA...
@+
anomiS
PS: Paranteza la paranteza. Am aflat de curand ( mijlocul lui noiembrie) ca versurile de la Descantec de ploaie ii apartin Anei Blandiana de fapt
Ei bine... eu iubesc cu patima garile. Ma simt legata de ele pe vecie, mereu pe fuga, mereu pe drum, mereu asteptand... inconjurata de trecatori. Si trenurile in sine sunt magice, sunt pline de oameni care iti povestesc in cateva ore intreaga lor viata si pe care apoi nu-i mai vezi niciodata. In tren imi permit sa nu respect regulile, nu stau aproape niciodata acolo unde am locul, daca e liber intind picioarele pe scaunul din fata si citesc, citesc in nestire... dar asta e alta poveste.
Revenind la gari... am trecut azi prin capitala patriei si mi-am dat seama pentru prima data de ce imi plac atat de mult garile uitandu-ma la lumea din Gara de Nord. Principalul motiv e faptul ca in gara omul se dezbraca de toate ambalajele, se descalta de zambetele de complezenta, mainile nu mai gesticuleaza puternic incercand sa convinga 'auditoriul', pentru ca sunt ocupate cu bagaje. In gara omul e cel mai apropiat de... om. Aici arata cat de obosit si de plictisit e de viata si de prefacatorie, fumeaza non-stop uitandu-se rugator la ceas si isi aduce aminte sa-i sune pe cei dragi. Se gandeste la viitorul apropiat, la ce va face cand va ajunge la destinatie, nu mai filosofeaza in legatura cu ' unde se vede peste 5 ani'
Aici oamenilor nu le mai pasa daca sunt prezentabili, nu se mai straduiesc sa-si ascunda ticurile, nu se mai sinchisesc de faptul ca poate parul nu le sta bine, ca li s-a rupt unghia, ca Basescu candideaza la presedentie si nici nu sunt interesati de aventurile si de vacantele vedetelor.
Garile sunt unele dintre putinele locuri unde mai exista naturalete, iubire in stare pura si sinceritate si cel mai complex dintre ele, pentru ca aici chiar intalnim toate categoriile de oameni.
De aceea, daca cineva ( zana, alt posesor de bagheta fermecata, Aladdin, pestisorul auriu etc. ) mi-ar spune : iti pot indeplini o dorinta. Ce-ti doresti? I-as raspunde negresit: VREAU SA TRAIESC INTR-O LUME CARE SA SEMENE CU O GARA...
@+
anomiS
PS: Paranteza la paranteza. Am aflat de curand ( mijlocul lui noiembrie) ca versurile de la Descantec de ploaie ii apartin Anei Blandiana de fapt
sâmbătă, octombrie 3
Cantec prost...
' Deci tu esti zecele lui R... '
Asa mi-a spus acum 2 zile cineva. N-am stiut daca ar trebui sa ma bucur ca mi s-a confirmat oarecum ca nu am visat sau sa ma intristez si mai tare pentru ca propozitia n-a fost spusa de tine. N-am cerut sa fiu o cifra, am vrut sa mi se raspunda, sincer. Da, au fost poate zece intamplari ciudate si o minune care m-au adus la tine, au trecut mai mult de zece zile absurde... nu stiu cum, nu stiu pe unde si nu stiu daca e vorba de zece vieti. Eu cred in cele 7, vietile lui Rebreanu.
Nu vreau comorile din lume, ci imi doresc sa nu ma pierzi printre coji... Uneori ma gandesc la ziua aia de joi si stiu ca nu ai uitat asta, insisti prea mult pe vama si pe taxi. Dar de ce iti e asa de greu sa-mi spui adevarul ? Cum spuneau actorii din ' Before sunshine' ... de ce crede toata lumea ca dragostea trebuie sa dureze ani intregi pentru a fi veridica ? De ce sa nu existe si pentru scurt timp, chiar si o zi si sa fie mai intensa decat in cazul cuplurilor care stau impreuna pana la adanci batraneti ? Iti spun la modul cel mai sincer ca nu stiu cum sa cataloghez ceea ce am simtit si inca nu m-a parasit. Apreciere, iubire, un vis, orgoliu, incapatanare... dar stiu ca daca intr-adevar mie imi e dedicata melodia aia... esti un ipocrit. Ar fi mai corect fata de amandoi sa imi spui ce ai de spus si sa lasam persoanele abilitate sa se ocupe de filosofat.
Inca ceva, comment-ul ala cu for better or worse sunt aici nu ma incalzeste cu nimic, pentru ca nu esti aici decat prin vorbe si vorbele nu ajuta la nimic.
Nu sunt zece.. sunt o fata verde cu parul padure decupata dintr-un alt secol de un copil nesabuit si azvarlita in this hi-tech digital world.
@+
anomiS
Asa mi-a spus acum 2 zile cineva. N-am stiut daca ar trebui sa ma bucur ca mi s-a confirmat oarecum ca nu am visat sau sa ma intristez si mai tare pentru ca propozitia n-a fost spusa de tine. N-am cerut sa fiu o cifra, am vrut sa mi se raspunda, sincer. Da, au fost poate zece intamplari ciudate si o minune care m-au adus la tine, au trecut mai mult de zece zile absurde... nu stiu cum, nu stiu pe unde si nu stiu daca e vorba de zece vieti. Eu cred in cele 7, vietile lui Rebreanu.
Nu vreau comorile din lume, ci imi doresc sa nu ma pierzi printre coji... Uneori ma gandesc la ziua aia de joi si stiu ca nu ai uitat asta, insisti prea mult pe vama si pe taxi. Dar de ce iti e asa de greu sa-mi spui adevarul ? Cum spuneau actorii din ' Before sunshine' ... de ce crede toata lumea ca dragostea trebuie sa dureze ani intregi pentru a fi veridica ? De ce sa nu existe si pentru scurt timp, chiar si o zi si sa fie mai intensa decat in cazul cuplurilor care stau impreuna pana la adanci batraneti ? Iti spun la modul cel mai sincer ca nu stiu cum sa cataloghez ceea ce am simtit si inca nu m-a parasit. Apreciere, iubire, un vis, orgoliu, incapatanare... dar stiu ca daca intr-adevar mie imi e dedicata melodia aia... esti un ipocrit. Ar fi mai corect fata de amandoi sa imi spui ce ai de spus si sa lasam persoanele abilitate sa se ocupe de filosofat.
Inca ceva, comment-ul ala cu for better or worse sunt aici nu ma incalzeste cu nimic, pentru ca nu esti aici decat prin vorbe si vorbele nu ajuta la nimic.
Nu sunt zece.. sunt o fata verde cu parul padure decupata dintr-un alt secol de un copil nesabuit si azvarlita in this hi-tech digital world.
@+
anomiS
joi, octombrie 1
Paroles, paroles, paroles...
Alain Delon et Dalida - Paroles
Asculta mai multe audio Muzica
E asa de simplu sa aruncam cuvinte la minut fara sa ne gandim daca intr-adevar stim despre ce vorbim... sa mintim la un interviu, sa exageram, sa povestim anumite intamplari adaugand dupa bunul plac 'inflorituri'. Ne propunem sa impresionam, sa convingem un prieten ca ' totul va fi bine ', spunem cuvinte care stim ca vor rani pentru ca vrem sa ne razbunam sau... pentru ca vrem sa-l/ sa o facem gelos (geloasa).
Si incepem sa turuim. Mai fumam o tigara si printre fumuri aducem noi ' argumente '. Dam, daca e un caz de forta majora si exemple din randul cunostintelor sau apelam la persoane publice, vedete sa le zicem pentru a creea o impresie mai buna.
Facem asta, mai mult sau mai putin, constient sau inconstient, pentru a face un bine sau pentru a ne face un bine... partea mai dificila incepe atunci cand ramanem noi cu noi... si cu sentimentele noastre. Atunci trebuie sa renuntam la cuvinte, mastile, scutul dispar. Ce facem atunci cand nu mai avem cuvinte?
Eu imi dau seama ca :
- nici un job din lume nu merita sa folosesti prea multe cuvinte, sa exagerezi, sa inventezi povesti.am anumite calitati, reale si atunci cand gura mi-o ia pe dinainte, imi doresc sa nu primesc jobul respectiv, pentru ca simplul fapt ca am fost capabila sa spun mai mult decat era necesar inseamna ca nu sunt potrivita pentru el.
- un prieten bun trebuie sa aiba curajul sa-si spuna parerea sincera. Si, mai mult, oricate incurajari ai trimite, nu esti tu persoana care se confrunta cu problema respectiva, oamenii invata din greseli, asa ca un simplu : ' Sunt alaturi de tine orice decizie ai lua' reprezinta mult mai mult decat orice alte banalitati ai putea indruga.
- nu cred in razbunare. Cred in 'roata se va intoarce'.
- gelozia... e asa de prostesc, dar asta vezi numai atunci cand ramai tu cu tine. Normal ca te enerveaza, ca nu poti intelege de ce se poarta intr-un anume mod... dar, ca si in cazul prietenilor, nu depinde de tine. Poti sta si-n cap si sa nu obtii nimic. Daca lui/ei ii pasa, nu te va lasa sa pleci.
Cum spunea Paler :
'Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti'
Poti arata cat de mult valorezi sau tii la cineva si prin fapte... si zau ca e mult mai bine. La cuvinte ne pricepem toti, la punerea in practica a sentimentelor care uneori ne lasa fara suflu suntem repetenti.
@+
anomiS
vineri, septembrie 25
joi, septembrie 24
Toamna se numara... cifrele si asezarea lor
Nu cred in zodii, dar cred in numerologie. Daca e sa analizez putin cum este descrisa zodia mea, imi dau seama rapid ca nu prea am nici in clin , nici in maneca cu ce au descoperit nenii si tantile alea. Dar numerele, astea ma reprezinta cu adevarat.
M-am lovit in viata de 3, de 7, 13, 19, 42. Multe din evenimentele din viata mea s-au rotit in jurul lor, fie ca era vorba de o zi a lunii, de un autobuz, de numarul apartamentului la care am locuit sau de o pozitie pe care am ocupat-o la un moment dat. Dar e ceva care depaseste hazardul sa zicem.
In familia mea se petrece ceva ' necurat ' . Eu sunt nascuta pe 16.08 , fratele meu pe 12.06 iar mami p 10.05. Ia impartiti boieri dumneavoastra fiecare zi a lunii la 2 si vedeti ce iese !
Obtineti luna in care s-a nascut fiecare dintre noi, asa-i ? Strange, da' frumos... Cand vine vorba de tati se schimba povestea. El se imparte la noi 3, ca un cap de familie :) - 27.09.
In plus, in fiecare an, eu , mami si tati ne sarbatorim ziua de nastere in aceeasi zi a saptamanii. Anul asta a fost duminica. O fi coincidenta... da' eu tind spre nu.
Asta e singura mea tangenta cu numerele, da' e o legatura tare simpatica :)
@+
anomiS
M-am lovit in viata de 3, de 7, 13, 19, 42. Multe din evenimentele din viata mea s-au rotit in jurul lor, fie ca era vorba de o zi a lunii, de un autobuz, de numarul apartamentului la care am locuit sau de o pozitie pe care am ocupat-o la un moment dat. Dar e ceva care depaseste hazardul sa zicem.
In familia mea se petrece ceva ' necurat ' . Eu sunt nascuta pe 16.08 , fratele meu pe 12.06 iar mami p 10.05. Ia impartiti boieri dumneavoastra fiecare zi a lunii la 2 si vedeti ce iese !
Obtineti luna in care s-a nascut fiecare dintre noi, asa-i ? Strange, da' frumos... Cand vine vorba de tati se schimba povestea. El se imparte la noi 3, ca un cap de familie :) - 27.09.
In plus, in fiecare an, eu , mami si tati ne sarbatorim ziua de nastere in aceeasi zi a saptamanii. Anul asta a fost duminica. O fi coincidenta... da' eu tind spre nu.
Asta e singura mea tangenta cu numerele, da' e o legatura tare simpatica :)
@+
anomiS
A murit 'ne vedem joi'
E noapte, e joi iar si simt cum ma dezintegrez in tacere.
Te-am aruncat pe taramul celalalt, am inchis atatea pagini din tine, ti-am rupt toate frunzele... pentru ca n-ai fost sincer. N-am cerut zambete false, n-am cerut jocuri prostesti.
Si n-ai stiut sa asculti ce ti-am spus. Chiar crezi ca ti-as cere sa renunti la ceea ce ai ? Am crezut ca poti sa recunosti simplitatea. Am crezut ca ai bun simt sa raspunzi la... ultima scrisoare. E mai usor sa inventezi scuze, nu ? Asa ne educa lumea in care traim.
As vrea sa stiu ce-ai avut joia trecuta... de ce ai depasit spatiul care ti-e familiar...
Iti dai seama ca asta e finalul, ca ti-ai batut joc de ceva ce nu intalnesti decat foarte rar in viata? Ca am umplut paginile aici cu povesti despre tine si m-am comportat asa doar pentru ca am simtit ca tie pot sa-ti spun orice, oricum, oricand? Asta am vrut de la tine, am crezut ca vad in tine reflexia mea. Am crezut ca atunci cand voi fi obosita ochii care se vor inchide vor fi ai tai.
Si pretinzi ca poti vedea dincolo de diagonalele urbane. Poate avem fiecare diagonalele noastre... de marimi diferite.
Chiar iti doresc numai bine. Si ma despart de tine pentru prima data fara sa mai concep ideea de ' ne vedem joi '.
@+
anomiS
Te-am aruncat pe taramul celalalt, am inchis atatea pagini din tine, ti-am rupt toate frunzele... pentru ca n-ai fost sincer. N-am cerut zambete false, n-am cerut jocuri prostesti.
Si n-ai stiut sa asculti ce ti-am spus. Chiar crezi ca ti-as cere sa renunti la ceea ce ai ? Am crezut ca poti sa recunosti simplitatea. Am crezut ca ai bun simt sa raspunzi la... ultima scrisoare. E mai usor sa inventezi scuze, nu ? Asa ne educa lumea in care traim.
As vrea sa stiu ce-ai avut joia trecuta... de ce ai depasit spatiul care ti-e familiar...
Iti dai seama ca asta e finalul, ca ti-ai batut joc de ceva ce nu intalnesti decat foarte rar in viata? Ca am umplut paginile aici cu povesti despre tine si m-am comportat asa doar pentru ca am simtit ca tie pot sa-ti spun orice, oricum, oricand? Asta am vrut de la tine, am crezut ca vad in tine reflexia mea. Am crezut ca atunci cand voi fi obosita ochii care se vor inchide vor fi ai tai.
Si pretinzi ca poti vedea dincolo de diagonalele urbane. Poate avem fiecare diagonalele noastre... de marimi diferite.
Chiar iti doresc numai bine. Si ma despart de tine pentru prima data fara sa mai concep ideea de ' ne vedem joi '.
@+
anomiS
marți, septembrie 22
Mi-e sete de inocenta
- Mamiii, arunca-mi si mie o sticla cu apa, niste bani...
De cate ori n-am strigat, de cate ori n-am asteptat... morti de sete sau dornici sa ne luam ceva dulce. Dar de fiecare data stiam ca o sa raspunda, chiar daca ' mami ' erau zeci in blocurile din jur. Pentru ca ea ne simtea, ea ne recunostea vocea dintr-o mie.
N-am mai auzit de mult copii strigand asa. In mare parte pentru ca azi copiii stau in casa, jucandu-se tot felul de jocuri pe computer si nu mai alearga in fata blocului. Sau, pentru ca azi copiii au telefoane mobile, au babysittere sau mame ocupate.
Am avut norocul sa am o mama model. Fiind educatoare, a imbinat utilul cu placutul si a avut un program care i-a permis sa ne fie mie si fratelui meu mereu aproape.
O vad si acum pe balcon intrebandu-ma ce vreau si raspunzandu-mi chiar daca nu aveam de urcat decat un etaj.
Acum de sub geamul nostru se mai aud copiii de ieri, majoritatea transformati in pitipoance si cocalari, fara ocupatii sau cu ocupatii dubioase, imbracati cu haine cat mai colorate si 'jmechere' care latra la luna.
- Mami, arunca-le putina minte si niste haine care sa nu orbeasca luna. Arunca-le si o sticla de apa... in cap.
@+
anomiS
De cate ori n-am strigat, de cate ori n-am asteptat... morti de sete sau dornici sa ne luam ceva dulce. Dar de fiecare data stiam ca o sa raspunda, chiar daca ' mami ' erau zeci in blocurile din jur. Pentru ca ea ne simtea, ea ne recunostea vocea dintr-o mie.
N-am mai auzit de mult copii strigand asa. In mare parte pentru ca azi copiii stau in casa, jucandu-se tot felul de jocuri pe computer si nu mai alearga in fata blocului. Sau, pentru ca azi copiii au telefoane mobile, au babysittere sau mame ocupate.
Am avut norocul sa am o mama model. Fiind educatoare, a imbinat utilul cu placutul si a avut un program care i-a permis sa ne fie mie si fratelui meu mereu aproape.
O vad si acum pe balcon intrebandu-ma ce vreau si raspunzandu-mi chiar daca nu aveam de urcat decat un etaj.
Acum de sub geamul nostru se mai aud copiii de ieri, majoritatea transformati in pitipoance si cocalari, fara ocupatii sau cu ocupatii dubioase, imbracati cu haine cat mai colorate si 'jmechere' care latra la luna.
- Mami, arunca-le putina minte si niste haine care sa nu orbeasca luna. Arunca-le si o sticla de apa... in cap.
@+
anomiS
sâmbătă, septembrie 19
As fi putut sa spun : esti ca oricare... dar nu vreau in noroaie sa ma bag
Stigma - As putea fi
stigma-as putea fi
Asculta mai multe audio Muzica
Nu, n-ai cum.
N-ai nici un drept sa te superi pe mine.
Tu chiar n-ai vazut cohorta de ingeri-copii ce se zbenguie-n ochiul meu drept cand ma-ntorc catre tine?
Tu chiar n-auzeai soimul din inima mea cand tipa: "sub aripa mea creste cerul"?
Chiar n-ai simtit cand se cutremura lumea si tot ce credeai despre tine cand, ca in joaca-ti spuneam: "a fost bine"?
Dar daca ai simtit macar un minut toate astea, cine te crezi?
si ce-ai facut sa meriti doar tu fericirea ce lupta sa iasa din mine?
O, Dumnezeule... il vreau inapoi, tot
Doar pentru mine ( Stigma - Revelatie )
@+
anomiS
stigma-as putea fi
Asculta mai multe audio Muzica
Nu, n-ai cum.
N-ai nici un drept sa te superi pe mine.
Tu chiar n-ai vazut cohorta de ingeri-copii ce se zbenguie-n ochiul meu drept cand ma-ntorc catre tine?
Tu chiar n-auzeai soimul din inima mea cand tipa: "sub aripa mea creste cerul"?
Chiar n-ai simtit cand se cutremura lumea si tot ce credeai despre tine cand, ca in joaca-ti spuneam: "a fost bine"?
Dar daca ai simtit macar un minut toate astea, cine te crezi?
si ce-ai facut sa meriti doar tu fericirea ce lupta sa iasa din mine?
O, Dumnezeule... il vreau inapoi, tot
Doar pentru mine ( Stigma - Revelatie )
@+
anomiS
vineri, septembrie 18
Cartea fara pret
Am primit la editura o carte. O tot citesc de cateva luni de zile... si nu m-am hotarat inca daca ar trebui s-o editez sau nu. Are cateva parti foarte bune, incredibile chiar... dar apoi brusc te trezesti aruncat in pasaje greu de suportat.
E amagitoare, te ademeneste, te convinge dupa cateva fraze si iti doresti sa te cufunzi intr-un fotoliu si sa citesti fara incetare. Te trezesti apoi fata in fata cu o cascada si nu stii ce sa faci. Sa te opresti sau sa te arunci sperand ca vei ajunge teafar jos si ca vei descoperi acolo ceva extraordinar ?
Am inchis-o de prea multe ori spunand ca a fost ultima incercare de a o intelege... dar ma atrage prea mult si revin mereu la ea. Lumea imi spune sa renunt, sa imi concentrez atentia pe alte carti, insa partile alea bune sunt asa de reusite...
Si sunt atatea alte edituri care se bat pe cartea asta. Doua dintre ele i-au promis deja ca va ajunge cunoscuta si nu va regreta faptul ca se lasa pe mana lor. Poate ca asa si este, poate ca nu o inteleg eu, o consider dificila si imprevizibila. Poate pentru altii totul e doar negru pe alb.
Azi am fost la un pas de a o accepta, m-a hipnotizat complet in seara asta. Apoi mi-am dat seama ca as face o greseala mare, ca nici macar ea nu-si doreste sa fie tiparita de mine.
M-a intrebat cineva ce pret as alege pentru ea daca hotarasc s-o tiparesc. Ce pret as plati eu pentru ea ? In primul rand, am platit deja foarte mult in timp... am incercat s-o inteleg atata amar de vreme. Pretul in sens mercantil nu are nici o importanta pentru mine, nu pot sa masor astfel. Cartea asta pur si simplu ma fascineaza intr-un mod bolnav...
Am vrut in seara asta sa mai citesc putin din ea, dar n-am mai gasit-o... oricum stiu din surse sigure ca una din editurile concurente e preferata autorului.
Asa ca... sunt sanse foarte mari sa nu trebuiasca sa ma gandesc la pret.
@+
anomiS
E amagitoare, te ademeneste, te convinge dupa cateva fraze si iti doresti sa te cufunzi intr-un fotoliu si sa citesti fara incetare. Te trezesti apoi fata in fata cu o cascada si nu stii ce sa faci. Sa te opresti sau sa te arunci sperand ca vei ajunge teafar jos si ca vei descoperi acolo ceva extraordinar ?
Am inchis-o de prea multe ori spunand ca a fost ultima incercare de a o intelege... dar ma atrage prea mult si revin mereu la ea. Lumea imi spune sa renunt, sa imi concentrez atentia pe alte carti, insa partile alea bune sunt asa de reusite...
Si sunt atatea alte edituri care se bat pe cartea asta. Doua dintre ele i-au promis deja ca va ajunge cunoscuta si nu va regreta faptul ca se lasa pe mana lor. Poate ca asa si este, poate ca nu o inteleg eu, o consider dificila si imprevizibila. Poate pentru altii totul e doar negru pe alb.
Azi am fost la un pas de a o accepta, m-a hipnotizat complet in seara asta. Apoi mi-am dat seama ca as face o greseala mare, ca nici macar ea nu-si doreste sa fie tiparita de mine.
M-a intrebat cineva ce pret as alege pentru ea daca hotarasc s-o tiparesc. Ce pret as plati eu pentru ea ? In primul rand, am platit deja foarte mult in timp... am incercat s-o inteleg atata amar de vreme. Pretul in sens mercantil nu are nici o importanta pentru mine, nu pot sa masor astfel. Cartea asta pur si simplu ma fascineaza intr-un mod bolnav...
Am vrut in seara asta sa mai citesc putin din ea, dar n-am mai gasit-o... oricum stiu din surse sigure ca una din editurile concurente e preferata autorului.
Asa ca... sunt sanse foarte mari sa nu trebuiasca sa ma gandesc la pret.
@+
anomiS
marți, septembrie 15
Stelele noastre-s patrate
Ce mai face el ? Cred ca doarme cu siguranta in alt secol. Se trezeste apoi si imi compune melodii, stiind ca o sa le ascult intr-o zi. Merge pe strada noaptea si-mi rupe un buchet de flori. Nu are masina decapotabila, de fapt nu are masina deloc. Nici bani in banca nu are… dar are o sacosa indesata cu vise.
Vorbeste putin pentru ca in interior cuvintele ii seaca de fiecare data cand aude parerile celorlalti despre viitor. Se simte minunat in natura. Stie ca muntii si marea sunt cu siguranta trecut si viitor. Pentru el viitorul e simtire, nu ratiune.
Imi scrie in engleza si-mi compune melodii in spaniola. Noaptea se uita la stele si le da nume. Stie ca ele sunt singura noastra familie comuna Munti, mari, oceane… sunt multe si locatia noastra nu se stie daca va fi aceeasi. Dar stelele raman pe cer, indiferent de continent sau de trecerea anilor. Nu-i place luna, crede ca e mult prea banala, nu poate fi aleasa ca element care sa ne apartina. Prea multa lume si-a disputat-o, din cele mai vechi timpuri si au ajuns sa fie ‘ populate ‘ de prea multe suflete. El vrea sa avem ceva numai al nostru, cateva stele care atarna pe panza fara margini de deasupra noastra. Macar atata lucru meritam daca tot nu ne-am intalnit.
Imi pare rau, dragul meu, ca am gresit secolul…
@+
anomiS
I'll do anything for love
+ Everything I do...
Vorbeste putin pentru ca in interior cuvintele ii seaca de fiecare data cand aude parerile celorlalti despre viitor. Se simte minunat in natura. Stie ca muntii si marea sunt cu siguranta trecut si viitor. Pentru el viitorul e simtire, nu ratiune.
Imi scrie in engleza si-mi compune melodii in spaniola. Noaptea se uita la stele si le da nume. Stie ca ele sunt singura noastra familie comuna Munti, mari, oceane… sunt multe si locatia noastra nu se stie daca va fi aceeasi. Dar stelele raman pe cer, indiferent de continent sau de trecerea anilor. Nu-i place luna, crede ca e mult prea banala, nu poate fi aleasa ca element care sa ne apartina. Prea multa lume si-a disputat-o, din cele mai vechi timpuri si au ajuns sa fie ‘ populate ‘ de prea multe suflete. El vrea sa avem ceva numai al nostru, cateva stele care atarna pe panza fara margini de deasupra noastra. Macar atata lucru meritam daca tot nu ne-am intalnit.
Imi pare rau, dragul meu, ca am gresit secolul…
@+
anomiS
I'll do anything for love
+ Everything I do...
Magazinul meu de vise...
Si se duc… si se tot duc toate. Ce e prietenia ? Cate definitii sunt… si cat de false sunt toate. Am pierdut in secunde persoane in care am investit ani de zile. Persoane de la care n-am asteptat nimic in schimb, persoane carora le-am daruit din toata inima vise, nopti albe, sinceritate.
Am invatat, domnu’ Paler … ca suferinta provocata de cei carora nu le-ai pretins nimic e cea mai dureroasa. Le esti alaturi atunci cand toti ceilalti ii lasa, nu pentru ca urmaresti ceva, ci pentru ca vrei sa vezi un om zambind. Asta a fost tot ce mi-am dorit in schimb, sa culeg zambetele. Si apoi anii zboara si oamenii uita. Si se duc pe apa Sambetei toate zilele si noptile in care v-ati fost alaturi, toate sfaturile bune sau rele pe care le-ati impartasit. Uiti zilele petrecute prin parcuri, stangaciile, plimbarile cu trenul, pozele, discutiile interminabile de pe net. Eu nu le-am uitat si n-o sa uit ziua in care m-ati asteptat la aeroport niciodata. Atunci am crezut in prietenie mai mult ca oricand. Si peste o saptamana a murit totul.
E ciudat cum tocmai oamenii care te-au sufocat cu atentia lor te lasa cu gustul cel mai amar. Pentru ca traiesti cu iluzia ca fiind mereu langa tine chiar tin la tine, te inteleg mai bine decat ceilalti si vor fi mereu acolo. Incep sa cred ca prietenia nu e decat o masca, pe care oamenii o folosesc pentru a scapa de singuratate. De indata ce depasesc momentele grele se descotorosesc de ‘inutilitati’.
Inainte te cautau zilnic si acum probabil ti-au uitat si numele.
Ti-am dat vise doar pe o strangere de mana si doream numai sa fac un om mai fericit. Daca ai fi depus un minim de efort sa analizezi toate momentele petrecute impreuna, ti-ai fi dat seama ce mare prostie ai facut. Nici acum nu stiu daca toata povestea a fost regizata sau chiar crezi ceea ce ai spus. In fine, nici nu mai conteaza. Eu n-am fost niciodata atat de legata de tine cat ai fost tu de mine, dar tot nu ti-as fi adresat cuvintele alea daca as fi patit ce ai patit tu. As fi stiut dupa atatea momente petrecute impreuna ca tu nu poti face asa ceva si mi-ar fi fost rusine de mine si pentru faptul ca mi-a trecut prin minte ca tu ai fi fost de vina.
Sper sa realizezi intr-o zi ca ai facut o greseala foarte mare si sa iti aduci aminte ca si tu ai facut asta cuiva atunci cand se va intoarce roata si la tine. Daca m-am convins de ceva in proportie de 100% pana la varsta asta, lucrul acela e ca ceea ce faci ti se va face.
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui… magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui…
Magazinul meu de vise
Asculta mai multe audio Muzica
Am invatat, domnu’ Paler … ca suferinta provocata de cei carora nu le-ai pretins nimic e cea mai dureroasa. Le esti alaturi atunci cand toti ceilalti ii lasa, nu pentru ca urmaresti ceva, ci pentru ca vrei sa vezi un om zambind. Asta a fost tot ce mi-am dorit in schimb, sa culeg zambetele. Si apoi anii zboara si oamenii uita. Si se duc pe apa Sambetei toate zilele si noptile in care v-ati fost alaturi, toate sfaturile bune sau rele pe care le-ati impartasit. Uiti zilele petrecute prin parcuri, stangaciile, plimbarile cu trenul, pozele, discutiile interminabile de pe net. Eu nu le-am uitat si n-o sa uit ziua in care m-ati asteptat la aeroport niciodata. Atunci am crezut in prietenie mai mult ca oricand. Si peste o saptamana a murit totul.
E ciudat cum tocmai oamenii care te-au sufocat cu atentia lor te lasa cu gustul cel mai amar. Pentru ca traiesti cu iluzia ca fiind mereu langa tine chiar tin la tine, te inteleg mai bine decat ceilalti si vor fi mereu acolo. Incep sa cred ca prietenia nu e decat o masca, pe care oamenii o folosesc pentru a scapa de singuratate. De indata ce depasesc momentele grele se descotorosesc de ‘inutilitati’.
Inainte te cautau zilnic si acum probabil ti-au uitat si numele.
Ti-am dat vise doar pe o strangere de mana si doream numai sa fac un om mai fericit. Daca ai fi depus un minim de efort sa analizezi toate momentele petrecute impreuna, ti-ai fi dat seama ce mare prostie ai facut. Nici acum nu stiu daca toata povestea a fost regizata sau chiar crezi ceea ce ai spus. In fine, nici nu mai conteaza. Eu n-am fost niciodata atat de legata de tine cat ai fost tu de mine, dar tot nu ti-as fi adresat cuvintele alea daca as fi patit ce ai patit tu. As fi stiut dupa atatea momente petrecute impreuna ca tu nu poti face asa ceva si mi-ar fi fost rusine de mine si pentru faptul ca mi-a trecut prin minte ca tu ai fi fost de vina.
Sper sa realizezi intr-o zi ca ai facut o greseala foarte mare si sa iti aduci aminte ca si tu ai facut asta cuiva atunci cand se va intoarce roata si la tine. Daca m-am convins de ceva in proportie de 100% pana la varsta asta, lucrul acela e ca ceea ce faci ti se va face.
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui… magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui…
Magazinul meu de vise
Asculta mai multe audio Muzica
marți, iulie 28
Termina sculptura, Pygmalion !
Si te-ai dus, dulce minune...
Apreciez ca te-ai deschis, apreciez ca ma simti, ca am respirat impreuna 1 ora si mai mult, ma bucura sa stiu ca e o legatura. Dar... e trist ca suntem amandoi constienti ca au secat toate cuvintele si nu poate decat sa ramana totul suspendat. E asa stranie senzatia asta. Zambete si lacrimi se lupta in mine. Vreau sa-mi fie bine, insa te vad mereu, daca nu vorbesc cu tine, vorbesc despre tine. Si toate ma duc la tine, chiar si visele. Iar tu incepi sa te indepartezi... in curand o sa raman numai cu melodiile tale.
Vreau sa nu mai vorbesti... indiferent ce ai spune, ma doare. In schimb, vreau sa nu mai pleci. Vreau sa nu te mai intereseze regulile, stii bine ca nu esti facut pentru ele.
A fost odata, ca niciodata... o zi d februarie. Astazi e iulie...Nimeni n-a stiut cand a inceput... nimeni cand se va termina. Sunt obosita, impacata cu situatia, dar flamanda dupa tine in continuare... si in acelasi timp Gelu Ruscanu imi sopteste mereu in urechi. Ma pierd si te vreau al meu, indiferent de urmari sau de trecutul tau... dar in acelasi timp personajul camilpetrescian imi spune ca trebuie sa ma opresc, ma impinge constant. Imi zice: ' Uite, echilibrul tau imaginar se clatina atat de usor. Asculta ceea ce-ti spun eu, nu poate fi vorba decat de furtuna cand e vorba de el.'
Stii si tu prea bine ce e, stii ca nu e un flirt, cred ca intelegi dar ti-e prea aiurea s-o iei iar de la capat. Nu mai ai speranta, nu vrei sa mai visezi din nou ca ai atins cerul... si preferi sa astepti sa treaca toate.
Nu-l omori pe Pygmalion tocmai acum... cand mai are putin si termina marea sa opera. Crede-ma, simt ca abia acum a ajuns acolo.
@+
anomiS
Apreciez ca te-ai deschis, apreciez ca ma simti, ca am respirat impreuna 1 ora si mai mult, ma bucura sa stiu ca e o legatura. Dar... e trist ca suntem amandoi constienti ca au secat toate cuvintele si nu poate decat sa ramana totul suspendat. E asa stranie senzatia asta. Zambete si lacrimi se lupta in mine. Vreau sa-mi fie bine, insa te vad mereu, daca nu vorbesc cu tine, vorbesc despre tine. Si toate ma duc la tine, chiar si visele. Iar tu incepi sa te indepartezi... in curand o sa raman numai cu melodiile tale.
Vreau sa nu mai vorbesti... indiferent ce ai spune, ma doare. In schimb, vreau sa nu mai pleci. Vreau sa nu te mai intereseze regulile, stii bine ca nu esti facut pentru ele.
A fost odata, ca niciodata... o zi d februarie. Astazi e iulie...Nimeni n-a stiut cand a inceput... nimeni cand se va termina. Sunt obosita, impacata cu situatia, dar flamanda dupa tine in continuare... si in acelasi timp Gelu Ruscanu imi sopteste mereu in urechi. Ma pierd si te vreau al meu, indiferent de urmari sau de trecutul tau... dar in acelasi timp personajul camilpetrescian imi spune ca trebuie sa ma opresc, ma impinge constant. Imi zice: ' Uite, echilibrul tau imaginar se clatina atat de usor. Asculta ceea ce-ti spun eu, nu poate fi vorba decat de furtuna cand e vorba de el.'
Stii si tu prea bine ce e, stii ca nu e un flirt, cred ca intelegi dar ti-e prea aiurea s-o iei iar de la capat. Nu mai ai speranta, nu vrei sa mai visezi din nou ca ai atins cerul... si preferi sa astepti sa treaca toate.
Nu-l omori pe Pygmalion tocmai acum... cand mai are putin si termina marea sa opera. Crede-ma, simt ca abia acum a ajuns acolo.
@+
anomiS
vineri, iulie 24
Ai probleme de memorie ?
De ce trebuie sa facem numai lucruri care sa-i faca pe ceilalti sa se simta bine ? Nu prea conteaza cum ne simtim noi, ideea e sa spunem si sa facem ceea ce ii face fericiti, sa zicem ceva care sa le gadile urechile. Sau... de ce prefera oamenii sa fie mintiti ? De ce e mult mai placut sa ti se spuna o minciuna decat sa apreciezi o persoana pentru faptul ca a avut bunul simt si curajul sa fie sincer/a ?
Pentru ca nu vrem sa ne fie tulburat echilibrul. Nu vrem sa acceptam ca ceva poate fi altfel decat ne-am planificat noi, nu ne plac cei care sunt altfel... chiar daca altfel-ul asta e pozitiv. Mintim pentru ca nu vrem sa ranim ( pe cei dragi sau mai degraba pe noi ), pentru ca ne e frica de urmari, pentru ca e mai simplu, din spirit de conservare. Ne bagam in noroi pana la gat si nu recunoastem, ajungem sa ne credem propriile minciuni pentru ca realitatea e mai dura. Mai bine creem o poveste, introducem personaje, abuzam de gestica si mimica, zambete false si fraze pompoase.
Unii sunt actori mai buni, altii mai putin buni... dar toti avem tendinta de a incerca, de a participa la casting.
Modalitatea mea preferata de a lupta cu minciuna sunt melodiile. Imi place sa testez subiectul, sa-i vad reactiile. Te ridic pe culmile cele mai inalte, te vad cum abia mai respiri si apoi nu iti raspund la intrebari. Pentru ca e o cauza pierduta, dar asta nu ma impiedica sa ma joc. Daca asta vrei, asta ai... stai linistit, dar nu o sa afli mai mult decat niste versuri.
Si tot ce-mi doresc e sa ai bunul simt sa nu mai minti si tu, pentru ca eu nu fac parte din categoria prezentata mai sus. Nu-mi place sa mi se spuna cuvinte frumoase, limbajul de lemn e pentru cei carora le place sa se minta singuri. Vreau sa mi se spuna adevarul, apreciez sinceritatea si nu inteleg de ce nu ai curajul sa raspunzi la intrebarea aia cand e atat de clar raspunsul, cand mana stanga te tradeaza...
De ce e asa greu sa spui ceea ce mana ta striga ?
I promise it will be sealed with a kiss...
@+
anomiS
Pentru ca nu vrem sa ne fie tulburat echilibrul. Nu vrem sa acceptam ca ceva poate fi altfel decat ne-am planificat noi, nu ne plac cei care sunt altfel... chiar daca altfel-ul asta e pozitiv. Mintim pentru ca nu vrem sa ranim ( pe cei dragi sau mai degraba pe noi ), pentru ca ne e frica de urmari, pentru ca e mai simplu, din spirit de conservare. Ne bagam in noroi pana la gat si nu recunoastem, ajungem sa ne credem propriile minciuni pentru ca realitatea e mai dura. Mai bine creem o poveste, introducem personaje, abuzam de gestica si mimica, zambete false si fraze pompoase.
Unii sunt actori mai buni, altii mai putin buni... dar toti avem tendinta de a incerca, de a participa la casting.
Modalitatea mea preferata de a lupta cu minciuna sunt melodiile. Imi place sa testez subiectul, sa-i vad reactiile. Te ridic pe culmile cele mai inalte, te vad cum abia mai respiri si apoi nu iti raspund la intrebari. Pentru ca e o cauza pierduta, dar asta nu ma impiedica sa ma joc. Daca asta vrei, asta ai... stai linistit, dar nu o sa afli mai mult decat niste versuri.
Si tot ce-mi doresc e sa ai bunul simt sa nu mai minti si tu, pentru ca eu nu fac parte din categoria prezentata mai sus. Nu-mi place sa mi se spuna cuvinte frumoase, limbajul de lemn e pentru cei carora le place sa se minta singuri. Vreau sa mi se spuna adevarul, apreciez sinceritatea si nu inteleg de ce nu ai curajul sa raspunzi la intrebarea aia cand e atat de clar raspunsul, cand mana stanga te tradeaza...
De ce e asa greu sa spui ceea ce mana ta striga ?
I promise it will be sealed with a kiss...
@+
anomiS
joi, iunie 18
You used to sing dreams, amazement and madness for / in me...
Pentru prima data dupa 5 luni cred ca incep sa vad adevarul... si tocmai in intuneric. In bezna din camera asta, unde sunt acum singura. Vad chiar clar, nu e ceata, nu ma uit printre picaturile de ploaie, nu ma ascund dupa melodii, nu ma inchid in zambete. Te vad pentru prima data ca pe ceva care doar consuma... care se hraneste cu iluzii, cu persoanele pe care le intalneste. Nu o faci cu rautate, cu toate ca o faci constient, dar o faci pentru ca numai asa iti obtii energia. Exact ca mine...
In noaptea asta ma vad in tine. Ciudat, tocmai melodia de azi ruleaza acum... Stiu ca si eu ma comport similar, nu chiar la acelasi nivel, da' ai ceva ani in fata. Poate asa o sa fiu si eu la varsta aia. Asta nu inseamna ca nu-ti mai recunosc influenta asupra mea... e inca vie, dar a scazut. Acum o simt la alt nivel. Imi dau seama ca esti de fapt un pion, ceva de care m-am lovit pentru a ma vedea pe mine in viitor, pentru a mi se arata o posibila varianta a unui eu in 5-6 ani...
Azi, felul in care te-ai purtat, ce ai zis ... m-a trezit. Mi-am dat seama ca nu sunt mai breaza decat tine, ca amandoi mancam oamenii interesanti pe care-i intalnim, le furam partea buna si plecam mai departe. Nu ne place sa stam prea mult prin preajma, luam doar cunostinte, bunatate, veselie de la altii pentru a putea trai. Suntem nebuni cateva zile si apoi ignoram zile in sir. Suntem incapabili sa ne lungim la discutii sau nu vrem... inca nu stiu raspunsul, dar asta e sigur: atunci cand ne place o persoana o tinem la distanta. Prea multa apropiere strica. Asa gandim si totul se termina brusc, fara explicatii, fara motive, fara sa ne luam la revedere... pentru ca stim ca e posibil sa ne mai lovim in viitor de respectiva persoana.
Simtim legatura pe care o avem cu ea...
Si am inceput sa plec. Te-am secat de tot ce ai acum, dar sunt sigura ca in viitor o sa am ce sa mai storc din tine daca o sa ne mai intalnim. Insa, pe moment, dragul meu, esti ca o scoica in nisip. Departe de mare si la indemana oricui. Nu stiu cat ai furat tu din mine, dar eu am un bagajel destul de consistent si o sa-l port cu mine. E trist momentul cand iti dai seama ca nu mai ai ce sa iei de la cineva... iti pierzi interesul. Adica da, respecti in continuare persoana respectiva, dar mai mult pentru ce a insemnat candva pentru tine... insa cu fiecare discutie purtata iti dai seama ca ii stii fiecare mutare, ca nu te mai surprinde, ca nu vezi nimic nou.
Totul devine atat de banal, e rutina. Continui sa vorbesti cu ea, dar pe zi ce trece tot mai putin, mai mult din respect pentru ceea ce ti-a dat. Incepi sa-i vezi defectele, ticurile, sa nu mai acorzi atentie cuvintelor pe care ti le adreseaza.Desi e trist e indescriptibil de linistitor si de placut. Stii ca ai castigat ceva. Da, am castigat niste luni minunate, insa nu mai esti soarele in jurul caruia ma invarteam acum o saptamana chiar. Si partea ciudata e ca toate s-au declansat din cateva cuvinte, spuse aiurea si neimportante pentru majoritatea... dar iluminatoare pentru mine. Ele si un film, serial, american chiar si mai mult, comedie. Dar mi-a aratat ceva...
Te las... mi-a parut bine de cunostinta, ne mai auzim now and then... o sa te ascult cu drag mereu, o sa vad mereu in cuvintele tale zilele cand te credeam atoatecunoscator... dar a murit. Azi a murit ceva in mine.
@+
anomiS
In noaptea asta ma vad in tine. Ciudat, tocmai melodia de azi ruleaza acum... Stiu ca si eu ma comport similar, nu chiar la acelasi nivel, da' ai ceva ani in fata. Poate asa o sa fiu si eu la varsta aia. Asta nu inseamna ca nu-ti mai recunosc influenta asupra mea... e inca vie, dar a scazut. Acum o simt la alt nivel. Imi dau seama ca esti de fapt un pion, ceva de care m-am lovit pentru a ma vedea pe mine in viitor, pentru a mi se arata o posibila varianta a unui eu in 5-6 ani...
Azi, felul in care te-ai purtat, ce ai zis ... m-a trezit. Mi-am dat seama ca nu sunt mai breaza decat tine, ca amandoi mancam oamenii interesanti pe care-i intalnim, le furam partea buna si plecam mai departe. Nu ne place sa stam prea mult prin preajma, luam doar cunostinte, bunatate, veselie de la altii pentru a putea trai. Suntem nebuni cateva zile si apoi ignoram zile in sir. Suntem incapabili sa ne lungim la discutii sau nu vrem... inca nu stiu raspunsul, dar asta e sigur: atunci cand ne place o persoana o tinem la distanta. Prea multa apropiere strica. Asa gandim si totul se termina brusc, fara explicatii, fara motive, fara sa ne luam la revedere... pentru ca stim ca e posibil sa ne mai lovim in viitor de respectiva persoana.
Simtim legatura pe care o avem cu ea...
Si am inceput sa plec. Te-am secat de tot ce ai acum, dar sunt sigura ca in viitor o sa am ce sa mai storc din tine daca o sa ne mai intalnim. Insa, pe moment, dragul meu, esti ca o scoica in nisip. Departe de mare si la indemana oricui. Nu stiu cat ai furat tu din mine, dar eu am un bagajel destul de consistent si o sa-l port cu mine. E trist momentul cand iti dai seama ca nu mai ai ce sa iei de la cineva... iti pierzi interesul. Adica da, respecti in continuare persoana respectiva, dar mai mult pentru ce a insemnat candva pentru tine... insa cu fiecare discutie purtata iti dai seama ca ii stii fiecare mutare, ca nu te mai surprinde, ca nu vezi nimic nou.
Totul devine atat de banal, e rutina. Continui sa vorbesti cu ea, dar pe zi ce trece tot mai putin, mai mult din respect pentru ceea ce ti-a dat. Incepi sa-i vezi defectele, ticurile, sa nu mai acorzi atentie cuvintelor pe care ti le adreseaza.Desi e trist e indescriptibil de linistitor si de placut. Stii ca ai castigat ceva. Da, am castigat niste luni minunate, insa nu mai esti soarele in jurul caruia ma invarteam acum o saptamana chiar. Si partea ciudata e ca toate s-au declansat din cateva cuvinte, spuse aiurea si neimportante pentru majoritatea... dar iluminatoare pentru mine. Ele si un film, serial, american chiar si mai mult, comedie. Dar mi-a aratat ceva...
Te las... mi-a parut bine de cunostinta, ne mai auzim now and then... o sa te ascult cu drag mereu, o sa vad mereu in cuvintele tale zilele cand te credeam atoatecunoscator... dar a murit. Azi a murit ceva in mine.
@+
anomiS
duminică, iunie 14
Am visat... ca m-am preschimbat intr-o cartita...
Nici nu-mi mai aduc aminte cand am fost ultima oara asa de pierduta... Nu am in cap decat un singur lucru, un singur lucru nu ma paraseste : Australia. Vreau sa ajung acolo si o sa fac tot ce pot pentru a ajunge anul asta. In rest, visele mi se transforma in lacrimi interioare, le simt cum imi inunda inima. Si afara ploua de peste 10 ore... si camera asta ma strange. Suntem asa de multi aici si azi nu mai pot sa aud maghiara, turca, nici macar engleza. Vreau sa tac. Vreau sa ma lasati sa plang in interior. Pentru ca azi... mi-e dor de tara mea si de timpul pe care l-am pierdut pe drum.
Azi simt cum timpul a trecut acolo fara mine, cum toti si-au continuat vietile, cum timpul nu a stat pe loc. Am pierdut un anotimp, nu o sa mai vad graul verde de pe camp, nici porumbul. De fapt, n-o sa vad graul deloc anul asta. Aici nu au lanuri de grau, iar acasa o sa fie deja cules cand ajung. Nu mai vreau vreme schimbatoare, vreau sa stiu ca o sa fie o zi frumoasa daca a iesit soarele de dimineata, nu ca la ora 2 s-ar putea sa fie furtuna. Mda, acum s-a oprit minunata ploaie si e soare. Urasc porcaria asta de vreme.
Ma urmareste tot mai mult moartea de cand am venit aici. Nu gandul ca o sa mor, nu ma sperie asta... ci moartea celor dragi. Ma trezesc ingrozita, cu imaginea intoarcerii mele in tara si cu vestea ca bunicii mei au murit. Uneori si parintii. Mi se pare atunci ca sunt o tradatoare, ca am fugit si ca i-am lasat singuri. Desi stiu ca si in tara era la fel, eram la Timisoara si ei la 380 km departare tot nu ma pot calma, tot simt un gol. Nu sunt ipocrita, am avut multe de castigat venind aici...
Dar azi mi se par asa putine si nu mai suport pe nimeni din tara asta si nici pe cei cu care am impartit 'camera comuna' timp de aproape 3 luni. Vreau sa fiu invizibila, sa dorm 10 zile si sa ma trezesc in tren, avion... tren... Timisoara... acasa. Si apoi, dupa ce-mi umplu sufletul cu oameni dragi sa pornesc spre Bucuresti, vechea iubire. Ma simt tradata de destin, de ce nu m-a dus spre Bucuresti? Nu eram facuta pentru Timisoara, e prea sec pentru mine orasul asta in care mi-am irosit 3 ani. Poate singurul motiv pentru care am fost aruncata acolo a fost cultivarea obisnuintei cu distanta. Sa invat cum e sa stai departe de familie, sa invat sa-mi fac prieteni indiferent de locatie sa fiu pregatita pentru Australia.
Si Olanda tot un pas cred ca este. Australia mai e numita si New Holland...
Mai am zece zile si o sa incep sa traiesc din nou...
@+
anomiS
Azi simt cum timpul a trecut acolo fara mine, cum toti si-au continuat vietile, cum timpul nu a stat pe loc. Am pierdut un anotimp, nu o sa mai vad graul verde de pe camp, nici porumbul. De fapt, n-o sa vad graul deloc anul asta. Aici nu au lanuri de grau, iar acasa o sa fie deja cules cand ajung. Nu mai vreau vreme schimbatoare, vreau sa stiu ca o sa fie o zi frumoasa daca a iesit soarele de dimineata, nu ca la ora 2 s-ar putea sa fie furtuna. Mda, acum s-a oprit minunata ploaie si e soare. Urasc porcaria asta de vreme.
Ma urmareste tot mai mult moartea de cand am venit aici. Nu gandul ca o sa mor, nu ma sperie asta... ci moartea celor dragi. Ma trezesc ingrozita, cu imaginea intoarcerii mele in tara si cu vestea ca bunicii mei au murit. Uneori si parintii. Mi se pare atunci ca sunt o tradatoare, ca am fugit si ca i-am lasat singuri. Desi stiu ca si in tara era la fel, eram la Timisoara si ei la 380 km departare tot nu ma pot calma, tot simt un gol. Nu sunt ipocrita, am avut multe de castigat venind aici...
Dar azi mi se par asa putine si nu mai suport pe nimeni din tara asta si nici pe cei cu care am impartit 'camera comuna' timp de aproape 3 luni. Vreau sa fiu invizibila, sa dorm 10 zile si sa ma trezesc in tren, avion... tren... Timisoara... acasa. Si apoi, dupa ce-mi umplu sufletul cu oameni dragi sa pornesc spre Bucuresti, vechea iubire. Ma simt tradata de destin, de ce nu m-a dus spre Bucuresti? Nu eram facuta pentru Timisoara, e prea sec pentru mine orasul asta in care mi-am irosit 3 ani. Poate singurul motiv pentru care am fost aruncata acolo a fost cultivarea obisnuintei cu distanta. Sa invat cum e sa stai departe de familie, sa invat sa-mi fac prieteni indiferent de locatie sa fiu pregatita pentru Australia.
Si Olanda tot un pas cred ca este. Australia mai e numita si New Holland...
Mai am zece zile si o sa incep sa traiesc din nou...
@+
anomiS
sâmbătă, iunie 6
Imi vine sa te-njur de Dumnezeu... si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze...
... esti binele, precum esti raul meu, cea mai cumplita dintre ipoteze.
Nu inteleg de ce am facut ce-am facut joi. Nu are nici un rost. Cred ca a fost vorba de orgoliu, sa vad ca pot sa fac si asta... dar adevarul e ca nu ma incalzeste cu nimic. Ba chiar sunt mai intoarsa pe dos ca niciodata. M-am lasat dusa de val, a fost o zi asa frumoasa si am considerat ca asta ai fi vrut si tu, ca in sfarsit te-ai hotarat sa vorbim mai mult. Nu stiu daca chiar ai vrut, daca vrei in continuare... sau ti-e indiferent. Nu stiu de ce ai zis " desigur ", nu stiu de ce esti mai schimbator ca mine, de ce uneori ma ignori cu nonsalanta si alte ori imi acorzi atata atentie.
Crede-ma ca nu stiu cum sa mai reactionez, imi dau seama ca cel mai bine ar fi sa uit site-ul ala, sa ne lasam in pace , pentru ca nici unul dintre noi nu are timp de " foolish games ". Dar, normal ca e un dar... stii, cu tine am senzatia aia pe care am avut-o cand am citit Adam si Eva de Rebreanu. Adica simt ca tu esti, dar nu ma pot apropia prea mult de tine... ne despart atatea. Si ma simt atat de jumatatea ta si vreau sa strig in gura mare ca tu esti...
Apoi, dupa momente in care pur si simplu te ador si ma simt cea mai fericita dintre muritoare simt cum mi se rupe inima si nu mai pot respira. Pentru ca nu sunt sigura ca ma intelegi, nu stiu daca si tu simti asta sau daca ma consideri puerila si naiva... daca poti sa percepi felul in care simt. Nu e o indragosteala din aia tampa de copil, nici nu as face vreun pas clar spre tine... si stim amandoi de ce nu. E vorba de recunoastere si stiu ca asemeni personajelor din romanul lui Rebreanu poate nici nu o sa ne atingem. Si stiu ca daca de luni m-as decide sa nu te mai ascult si m-as departa complet, tot n-as putea sa sterg starea asta, convingerea ca o sa ne intalnim si-n viata urmatoare... si o s-o luam de la capat.
M-am departat de tine o saptamana, chiar si mai mult... dar cand am revenit ai fost atat de atent, m-ai facut sa cred ca intr-adevar ti-am lipsit, ca ai fost bolnav de dor. Chiar ai avut cateva remarci care m-au cam debusolat...
Stiu ca o sa citesti si o sa-ti dai seama ca este vorba despre tine. Spune-mi,fii sincer, zi-mi ca sunt dusa cu pluta, zi-mi ca am imaginatie bogata... dar hai sa nu ne mai jucam. Uneori chiar nu mai pot, ma consum enorm. Ca acum. Si nu e vorba de imaginea ta, nu ma termina sa te vad, de-asta stiu ca nu e o prosteala, e ceva mai mult. E ceva ce nu tine de a-ti placea aspectul fizic al cuiva sau vocea, nu sunt chestii de suprafata. Stiu ca nu e ceva de moment. E ceva mai profund, sufletul e cel care te recunoaste, nu ochii.
Si imi promit ca nu o sa mai auzi nimic de la mine pana nu-mi dai un raspuns la postarea asta.
@+
anomiS
Nu inteleg de ce am facut ce-am facut joi. Nu are nici un rost. Cred ca a fost vorba de orgoliu, sa vad ca pot sa fac si asta... dar adevarul e ca nu ma incalzeste cu nimic. Ba chiar sunt mai intoarsa pe dos ca niciodata. M-am lasat dusa de val, a fost o zi asa frumoasa si am considerat ca asta ai fi vrut si tu, ca in sfarsit te-ai hotarat sa vorbim mai mult. Nu stiu daca chiar ai vrut, daca vrei in continuare... sau ti-e indiferent. Nu stiu de ce ai zis " desigur ", nu stiu de ce esti mai schimbator ca mine, de ce uneori ma ignori cu nonsalanta si alte ori imi acorzi atata atentie.
Crede-ma ca nu stiu cum sa mai reactionez, imi dau seama ca cel mai bine ar fi sa uit site-ul ala, sa ne lasam in pace , pentru ca nici unul dintre noi nu are timp de " foolish games ". Dar, normal ca e un dar... stii, cu tine am senzatia aia pe care am avut-o cand am citit Adam si Eva de Rebreanu. Adica simt ca tu esti, dar nu ma pot apropia prea mult de tine... ne despart atatea. Si ma simt atat de jumatatea ta si vreau sa strig in gura mare ca tu esti...
Apoi, dupa momente in care pur si simplu te ador si ma simt cea mai fericita dintre muritoare simt cum mi se rupe inima si nu mai pot respira. Pentru ca nu sunt sigura ca ma intelegi, nu stiu daca si tu simti asta sau daca ma consideri puerila si naiva... daca poti sa percepi felul in care simt. Nu e o indragosteala din aia tampa de copil, nici nu as face vreun pas clar spre tine... si stim amandoi de ce nu. E vorba de recunoastere si stiu ca asemeni personajelor din romanul lui Rebreanu poate nici nu o sa ne atingem. Si stiu ca daca de luni m-as decide sa nu te mai ascult si m-as departa complet, tot n-as putea sa sterg starea asta, convingerea ca o sa ne intalnim si-n viata urmatoare... si o s-o luam de la capat.
M-am departat de tine o saptamana, chiar si mai mult... dar cand am revenit ai fost atat de atent, m-ai facut sa cred ca intr-adevar ti-am lipsit, ca ai fost bolnav de dor. Chiar ai avut cateva remarci care m-au cam debusolat...
Stiu ca o sa citesti si o sa-ti dai seama ca este vorba despre tine. Spune-mi,fii sincer, zi-mi ca sunt dusa cu pluta, zi-mi ca am imaginatie bogata... dar hai sa nu ne mai jucam. Uneori chiar nu mai pot, ma consum enorm. Ca acum. Si nu e vorba de imaginea ta, nu ma termina sa te vad, de-asta stiu ca nu e o prosteala, e ceva mai mult. E ceva ce nu tine de a-ti placea aspectul fizic al cuiva sau vocea, nu sunt chestii de suprafata. Stiu ca nu e ceva de moment. E ceva mai profund, sufletul e cel care te recunoaste, nu ochii.
Si imi promit ca nu o sa mai auzi nimic de la mine pana nu-mi dai un raspuns la postarea asta.
@+
anomiS
marți, iunie 2
Dumneata ai putea suporta ideea unui cerc patrat ?
Sufar de sindromul Camil Petrescu. Vad idei, scriu sentimente, apar utopia, nu aud ce-mi spun cei din jur, traiesc pentru adevar si sinceritate.
Stiu cine sunt, exprim exact ceea ce vreau, tin la distanta pentru ca asta imi doresc, nu-mi place sa ma trag de sireturi cu oricine. Sunt extrem de selectiva in ceea ce-i priveste pe cei care o sa-mi stea aproape. Cred ca pe viitor o sa fiu capabila sa intru in coma datorita prostiei care a sarit de mult gardul gradinei lui Dumnezeu. De ce oare n-ai pus, Doamne, sarma ghimpata ? Cum poti sa-i lasi sa vorbeasca asa liber. De fapt de vorbit pot vorbi, sunt surda, dar sa nu-i vad defiland...
Am soare in ochi, parul blocheaza dorinta de a-i intelege, de a-i tolera si ma forteaza sa inchid ochii si sa dorm atunci cand sunt in preajma snobismului, ipocriziei, nepotismului, urateniei sufletesti, mizeriilor umane.
Voi milita mereu pentru ca cercul sa nu devina patrat, indiferent de consecinte, voi acorda intotdeauna prioritate activitatilor care ma fac pe mine sa ma simt bine, nu pe ceilalti, nu voi purta masti, nu voi sustine niciodata ceva in care nu cred. Stiu ca sunt multe fiare care abia asteapta sa se arunce asupra a ceea ce pare a fi o prada usora, care nu se aliniaza regulilor junglei,dar cred ca o sa aiba o mare surpriza: prada asta usoara se transforma in regele junglei cand e atacata.
La ideile mele nu pot renunta ca la o haina. (Camil Petrescu)
@+
anomiS
Stiu cine sunt, exprim exact ceea ce vreau, tin la distanta pentru ca asta imi doresc, nu-mi place sa ma trag de sireturi cu oricine. Sunt extrem de selectiva in ceea ce-i priveste pe cei care o sa-mi stea aproape. Cred ca pe viitor o sa fiu capabila sa intru in coma datorita prostiei care a sarit de mult gardul gradinei lui Dumnezeu. De ce oare n-ai pus, Doamne, sarma ghimpata ? Cum poti sa-i lasi sa vorbeasca asa liber. De fapt de vorbit pot vorbi, sunt surda, dar sa nu-i vad defiland...
Am soare in ochi, parul blocheaza dorinta de a-i intelege, de a-i tolera si ma forteaza sa inchid ochii si sa dorm atunci cand sunt in preajma snobismului, ipocriziei, nepotismului, urateniei sufletesti, mizeriilor umane.
Voi milita mereu pentru ca cercul sa nu devina patrat, indiferent de consecinte, voi acorda intotdeauna prioritate activitatilor care ma fac pe mine sa ma simt bine, nu pe ceilalti, nu voi purta masti, nu voi sustine niciodata ceva in care nu cred. Stiu ca sunt multe fiare care abia asteapta sa se arunce asupra a ceea ce pare a fi o prada usora, care nu se aliniaza regulilor junglei,dar cred ca o sa aiba o mare surpriza: prada asta usoara se transforma in regele junglei cand e atacata.
La ideile mele nu pot renunta ca la o haina. (Camil Petrescu)
@+
anomiS
Cirese si biciclete...
Ploua... tare... si aud o voce strigandu-ma. As vrea sa ma opresc din mers si sa ma intorc... mi se pare atat de cunoscuta, dar ma hotarasc sa inaintez. Am facut destule popasuri, chiar am spus pentru prima oara mai mult decat credeam vreodata ca o sa spun, dar am fost presata de timp si de dorinta de a nu regreta ce n-am facut.
Si suprinzator : nici nu regret acum ce am facut, a fost ca o eliberare.
Dar vocea din ploaie nu poate fi a ta, stiu sigur ca ai plecat in directia opusa.Si erai si grabit... si au trecut si 3 zile. NU, nu esti tu. Ai ramas in gust de cirese si in zgomot de biciclete. Iar eu nu stiu daca vreau sa te mai aud. Nu te evit, nu asta-i ideea, chiar o sa te salut cu zambetul pe buze, dar atat. Stiu ca o sa te intalnesc in continuare, asta s-a intamplat si pana acum fara sa fortez eu destinul. Asa a fost sa fie si eu am raspuns la ceea ce ne-a fost dat, am indraznit sa deschid ochii, nu sa merg pe sub pamant ca un sobol si sa nu vad ceea ce e evident.
Sunt convinsa de un lucru : o sa ma tii minte mult timp de acum incolo... si eu o sa te uit mai repede decat pe oricare.
@+
anomiS
Si suprinzator : nici nu regret acum ce am facut, a fost ca o eliberare.
Dar vocea din ploaie nu poate fi a ta, stiu sigur ca ai plecat in directia opusa.Si erai si grabit... si au trecut si 3 zile. NU, nu esti tu. Ai ramas in gust de cirese si in zgomot de biciclete. Iar eu nu stiu daca vreau sa te mai aud. Nu te evit, nu asta-i ideea, chiar o sa te salut cu zambetul pe buze, dar atat. Stiu ca o sa te intalnesc in continuare, asta s-a intamplat si pana acum fara sa fortez eu destinul. Asa a fost sa fie si eu am raspuns la ceea ce ne-a fost dat, am indraznit sa deschid ochii, nu sa merg pe sub pamant ca un sobol si sa nu vad ceea ce e evident.
Sunt convinsa de un lucru : o sa ma tii minte mult timp de acum incolo... si eu o sa te uit mai repede decat pe oricare.
@+
anomiS
duminică, mai 24
Care-i adevarul ? Autoaparare sau crima ?
El video de la muerte de Carlos Palomino
Încărcat de innerpendejo. - News videos from around the world.
Cazul asta ma intriga... s-a intamplat in 11 noiembrie 2007 in Spania. De o parte avem un tanar, Josué Estébanez de las Heras, in varsta de 24 de ani, iar de cealalta un grup de 60 de antifascisti. Exista mai multe variante, ideea de baza e faptul ca in ziua respectiva era organizata o manifestatie de catre partidul Democracia Nacional, iar cei 60 mergeau sa o impiedice, in mod violent se spune. Josue l-a injunghiat pe Carlos Palomino direct in inima. Tanarul de 16 ani a murit, iar Josue e in inchisoare, insa prietenii lui lupta pentru eliberarea lui, sustinand ca a fost autoaparare si " A-ti apara viata nu e un delict ! " . Imaginile au fost date publicitatii abia acum cateva saptamani, dupa 1 an si jumatate de la incident.
Nu stiu care e adevarul , insa ma axez pur si simplu pe ceea ce vad in acest video si as fi curioasa ce parere aveti si voi :
Este autoaparare sau nu ?
@+
anomiS
Autofault...
Cea mai grea modalitate de penitenta ? Tragerea in teapa, ghilotina, scaunul electric, inchisoarea pe viata ? Nu... in nici un caz. Scapi repede, in cateva minute esti izbavit, desi ultima modalitate e ceva mai diferita... si acolo e greu de indurat iar trecerea timpului e insuportabila. Dar, te stii pedepsit de catre altii, stii ca nu ti-ai dat singur sentinta, ca poti totusi sa faci foarte multe lucruri, nu iti sunt rapite toate formele de exprimare.
Insa, atunci cand esti inchis de tine in tine ce faci ? Cand tu iti refuzi o viata normala si esti blocat pe rand de creier si de corp ? Mental iti propui sa faci ceva insa corpul se blocheaza, picioarele refuza sa se miste, gura ramane inchisa... Sau pornesti cu toate fortele fizice inainte, toate raspund pozitiv, insa din gura iti ies numai aberatii, nu ceea ce voiai initial sa spui, deoarece creierul pur si simplu nu ' face contact ' , nu stie ce trebuie sa arunce spre exterior sau e pur si simplu prea adormit... sau plictisit... sau sictirit.
Asta e cea mai grea pedeapsa ce i se poate da cuiva si ceea ce e ciudat e ca individul isi da singur sentinta, singur isi blocheaza viata. De ce se intampla asta ? Pentru ca ti-e greu sa vezi o finalitate pozitiva in anumite actiuni, pentru ca ti-e frica sa-ti asumi riscuri, pentru ca esti o persoana complexata sau perfectionista, renunti la ceva pentru ca ti se pare ca nu vei ajunge niciodata la un rezultat, datorita obstacolelor pe care le intalnesti si oricat de mult ai lucra la ceva pur si simplu vezi finalitatea intr-un viitor prea departat sau nu o vezi deloc. Astfel, te blochezi constant si nu numai ca ajungi de unde ai plecat, dar regresezi...
Desi uneori simt ca imi aplic sentinta, stiu ca sunt un judecator indulgent si nu ma pedepsesc decat pentru perioade scurte de timp, dupa care, o data ce simt aerul libertatii incep sa traiesc din nou. As indrazni sa spun ca si autopedepsirea porneste tot din exterior, e declansata de ceilalti. Cel putin, asa se intampla la mine. Cand sunt bombardata de diverse hotarari sau pareri din afara se declanseaza blocajul, care pe moment e groaznic, doar e vorba de penitenta, insa poate e doar o modalitate de autoaparare. Lumea iti pune intrebari prin care te simti exclus, ti se spune indirect ca esti cam prost, ca nu stii sa profiti. In ultimul timp se intampla asta referitor la minunata tara numita Olanda. Sunt intrebata de ce nu-mi place aici ( nu ca nu mi-ar placea, dar nu ma incadrez in peisaj, simplu, nu sunt facuta pentru o astfel de societate, ceea ce nu inseamna ca e o societate tampita sau ca e ceva in neregula. E ceva ce nu ma reprezinta pe mine, atat. ) , de ce nu incerc sa-mi caut master sau de lucru aici, de ce sa mai vin in tara, de ce... Si automat , dupa o serie de intrebari de genul asta se declanseaza blocajul. Nu mai pot sa progresez, raman pe loc deocamdata si nu mai stiu in ce directie sa pornesc. Mi se pun intrebarile astea pentru ca se considera ca am calitatile necesare unei lumi occidentale, careia i se atribuie din oficiu calificativul ' superioara ' , fara a cerceta cum e de fapt si prin urmare de ce sa-mi irosesc cunostintele intr-o tara estica in loc sa ma dezvolt si sa profit de vest? Sau sunt nedorita si asta e un mod mascat de a o spune ? ( cam fantezista varianta, dar nu ma pot abtine sa nu o iau in considerare ). Se adauga la astea faptul ca nici eu nu mai stiu ce sa fac, stiu ca mai am o luna aici si o licenta de dat, apoi chiar habar n-am ce sa fac, asa ca incep sa ma gandesc ca poate ar trebui sa incerc sa-mi gasesc ceva aici, lumea ma place in general si o adiere de aer proaspat, de idei mai altfel nu strica niciunei societati. Si ma pricep la asta, am puterea de a ma impune. Apoi, mai e si el, pe care nu-l mai inteleg, care ma face sa-mi doresc sa stau aici, dar oare e suficient el ?
N-am intalnit nici o persoana si sincer nu cred ca o sa fie vreodata cazul sa o intalnesc vreodata, care sa ma determine sa fac o alegere radicala. Babeste spus, nu as ramane undeva sau nu as face ceva doar pentru cineva. Talerul opus al balantei e prea incarcat. O sa fac tot ce pot pentru a nu regreta mai tarziu ceva in ceea ce il priveste, dar de aici pana la a ramane in tara asta ingusta si la propriu si la figurat numai pentru motivul asta e cale luuuunga.
Cu toate astea blocajul inca persista, ceea ce nu e prea imbucurator, deoarece peste o saptamana incep examenele si nu stiu exact cum o sa le primesc.
Ma faultez si fizic si mental...
@+
anomiS
Insa, atunci cand esti inchis de tine in tine ce faci ? Cand tu iti refuzi o viata normala si esti blocat pe rand de creier si de corp ? Mental iti propui sa faci ceva insa corpul se blocheaza, picioarele refuza sa se miste, gura ramane inchisa... Sau pornesti cu toate fortele fizice inainte, toate raspund pozitiv, insa din gura iti ies numai aberatii, nu ceea ce voiai initial sa spui, deoarece creierul pur si simplu nu ' face contact ' , nu stie ce trebuie sa arunce spre exterior sau e pur si simplu prea adormit... sau plictisit... sau sictirit.
Asta e cea mai grea pedeapsa ce i se poate da cuiva si ceea ce e ciudat e ca individul isi da singur sentinta, singur isi blocheaza viata. De ce se intampla asta ? Pentru ca ti-e greu sa vezi o finalitate pozitiva in anumite actiuni, pentru ca ti-e frica sa-ti asumi riscuri, pentru ca esti o persoana complexata sau perfectionista, renunti la ceva pentru ca ti se pare ca nu vei ajunge niciodata la un rezultat, datorita obstacolelor pe care le intalnesti si oricat de mult ai lucra la ceva pur si simplu vezi finalitatea intr-un viitor prea departat sau nu o vezi deloc. Astfel, te blochezi constant si nu numai ca ajungi de unde ai plecat, dar regresezi...
Desi uneori simt ca imi aplic sentinta, stiu ca sunt un judecator indulgent si nu ma pedepsesc decat pentru perioade scurte de timp, dupa care, o data ce simt aerul libertatii incep sa traiesc din nou. As indrazni sa spun ca si autopedepsirea porneste tot din exterior, e declansata de ceilalti. Cel putin, asa se intampla la mine. Cand sunt bombardata de diverse hotarari sau pareri din afara se declanseaza blocajul, care pe moment e groaznic, doar e vorba de penitenta, insa poate e doar o modalitate de autoaparare. Lumea iti pune intrebari prin care te simti exclus, ti se spune indirect ca esti cam prost, ca nu stii sa profiti. In ultimul timp se intampla asta referitor la minunata tara numita Olanda. Sunt intrebata de ce nu-mi place aici ( nu ca nu mi-ar placea, dar nu ma incadrez in peisaj, simplu, nu sunt facuta pentru o astfel de societate, ceea ce nu inseamna ca e o societate tampita sau ca e ceva in neregula. E ceva ce nu ma reprezinta pe mine, atat. ) , de ce nu incerc sa-mi caut master sau de lucru aici, de ce sa mai vin in tara, de ce... Si automat , dupa o serie de intrebari de genul asta se declanseaza blocajul. Nu mai pot sa progresez, raman pe loc deocamdata si nu mai stiu in ce directie sa pornesc. Mi se pun intrebarile astea pentru ca se considera ca am calitatile necesare unei lumi occidentale, careia i se atribuie din oficiu calificativul ' superioara ' , fara a cerceta cum e de fapt si prin urmare de ce sa-mi irosesc cunostintele intr-o tara estica in loc sa ma dezvolt si sa profit de vest? Sau sunt nedorita si asta e un mod mascat de a o spune ? ( cam fantezista varianta, dar nu ma pot abtine sa nu o iau in considerare ). Se adauga la astea faptul ca nici eu nu mai stiu ce sa fac, stiu ca mai am o luna aici si o licenta de dat, apoi chiar habar n-am ce sa fac, asa ca incep sa ma gandesc ca poate ar trebui sa incerc sa-mi gasesc ceva aici, lumea ma place in general si o adiere de aer proaspat, de idei mai altfel nu strica niciunei societati. Si ma pricep la asta, am puterea de a ma impune. Apoi, mai e si el, pe care nu-l mai inteleg, care ma face sa-mi doresc sa stau aici, dar oare e suficient el ?
N-am intalnit nici o persoana si sincer nu cred ca o sa fie vreodata cazul sa o intalnesc vreodata, care sa ma determine sa fac o alegere radicala. Babeste spus, nu as ramane undeva sau nu as face ceva doar pentru cineva. Talerul opus al balantei e prea incarcat. O sa fac tot ce pot pentru a nu regreta mai tarziu ceva in ceea ce il priveste, dar de aici pana la a ramane in tara asta ingusta si la propriu si la figurat numai pentru motivul asta e cale luuuunga.
Cu toate astea blocajul inca persista, ceea ce nu e prea imbucurator, deoarece peste o saptamana incep examenele si nu stiu exact cum o sa le primesc.
Ma faultez si fizic si mental...
@+
anomiS
Abonați-vă la:
Postări (Atom)