E noapte, e joi iar si simt cum ma dezintegrez in tacere.
Te-am aruncat pe taramul celalalt, am inchis atatea pagini din tine, ti-am rupt toate frunzele... pentru ca n-ai fost sincer. N-am cerut zambete false, n-am cerut jocuri prostesti.
Si n-ai stiut sa asculti ce ti-am spus. Chiar crezi ca ti-as cere sa renunti la ceea ce ai ? Am crezut ca poti sa recunosti simplitatea. Am crezut ca ai bun simt sa raspunzi la... ultima scrisoare. E mai usor sa inventezi scuze, nu ? Asa ne educa lumea in care traim.
As vrea sa stiu ce-ai avut joia trecuta... de ce ai depasit spatiul care ti-e familiar...
Iti dai seama ca asta e finalul, ca ti-ai batut joc de ceva ce nu intalnesti decat foarte rar in viata? Ca am umplut paginile aici cu povesti despre tine si m-am comportat asa doar pentru ca am simtit ca tie pot sa-ti spun orice, oricum, oricand? Asta am vrut de la tine, am crezut ca vad in tine reflexia mea. Am crezut ca atunci cand voi fi obosita ochii care se vor inchide vor fi ai tai.
Si pretinzi ca poti vedea dincolo de diagonalele urbane. Poate avem fiecare diagonalele noastre... de marimi diferite.
Chiar iti doresc numai bine. Si ma despart de tine pentru prima data fara sa mai concep ideea de ' ne vedem joi '.
@+
anomiS
2 comentarii:
Ma intreb oare despre cine era vorba, romantica domnita; dar cred ca si tu te intrebi: "e nebun acel ce crede in cuvantul te iubesc". any way for better or worse sunt aici nu trebuie decat sa deschizi ochii:)
Si de ce esti anonim si nu-mi deschizi ochii ?
Trimiteți un comentariu