chiar nu pot...
functiona fara tine.
Iris & Paula Seling - Lasa-mi-te
Asculta mai multe audio Muzica
De-as afla ca te-am pierdut, marea am sa o ascult, sa imi spuna ce-am gresit, sa imi spuna de-am gresit, candva. De-as vedea ca ai plecat, valuri mari as invoca, sa imi poarte amintirea ta. Ore-n sir sa te privesc, cand adormi, eu ma trezesc. Si nu vreau ochii sa-i inchid, iar departarea s-o cuprind, nici in somnul meu nu vreau ca sa te uit. Si nu vreau ochii sa-i inchid, cu lacrimi obrazul tau ating, sa nu uit o clipa din iubirea ta. Si de-ar fi ca sa te pierd, eu atunci am sa te chem, un cer senin as vrea sa fim, fara nori va fi mereu. De-as afla ca te-am pierdut, marea am sa o ascult, sa-mi aduca amintirea ta.
@+
anomiS
sâmbătă, octombrie 31
vineri, octombrie 30
Scrisoare la-nceput de iarna
Am strans cele patru anotimpuri. Le-am inchis intr-o clepsidra si le-am lasat sa se scurga. Primavara mi-a placut, nu eram atenta la scurgerea zilelor, eram fermecata doar de frumusetea inceputului. In timpul verii mi-am permis chiar sa merg sa-mi fac o cana de cafea. Am revenit cand vara era pe terminate si-am amutit cu cana in mana. Toamna ma lovea drept in inima... nu avea nici zile, nici nopti... doar minute lungi si goale. Si nu ma puteam misca, ma uitam hipnotizata la nisipul care-mi acoperea amintirile din prima jumatate a anului. Nemilos, grabit, constient de puterea pe care o are, astupa toate gaurile prin care as mai fi putut respira.
Si de-o data s-a transformat in ninsoare...
La inceput m-am bucurat ca un copil, era atat de frumos ! Apoi mi-am dat seama ca iarna e ultima etapa. Ca acum vor ingheta toate clipele frumoase de peste an, ca zapada se va aseza intre noi, blocand toate drumurile. Si mi-e frig... nu mai pot sa ma misc, am ragusit si nu mai pot sa te strig decat in vis.
A venit iarna, cand sentimentele ingheata, cand albul ne orbeste, cand nisipul din clepsidra nu se mai vede. Nu inteleg de ce viata face misto de mine, de ce-ti vad numele peste tot, de ce folosim aceleasi propozitii sau melodii... Stii cat de mult imi doresc sa intorci clepsidra?
Sau poate ca de fapt totul se rezuma la Frankly, my dear, I don't give a damn si abia acum ai avut curajul s-o spui
@+
anomiS
Si de-o data s-a transformat in ninsoare...
La inceput m-am bucurat ca un copil, era atat de frumos ! Apoi mi-am dat seama ca iarna e ultima etapa. Ca acum vor ingheta toate clipele frumoase de peste an, ca zapada se va aseza intre noi, blocand toate drumurile. Si mi-e frig... nu mai pot sa ma misc, am ragusit si nu mai pot sa te strig decat in vis.
A venit iarna, cand sentimentele ingheata, cand albul ne orbeste, cand nisipul din clepsidra nu se mai vede. Nu inteleg de ce viata face misto de mine, de ce-ti vad numele peste tot, de ce folosim aceleasi propozitii sau melodii... Stii cat de mult imi doresc sa intorci clepsidra?
Sau poate ca de fapt totul se rezuma la Frankly, my dear, I don't give a damn si abia acum ai avut curajul s-o spui
@+
anomiS
joi, octombrie 29
Cu degetul pe piept imi scrii : e joi...
Eu ti-am cumparat o zi. Nu am avut bani nici pentru mare, nici pentru munte...
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la targ, dar nu l-am luat pe bani
Are paduri si rauri si o punte
In varsta de un milion de ani
Din marele bazar cu amanunte
Platind cu viata tot ce scump era
Iubita mea, ti-am cuparat un munte
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta
Ti l-am adus in brate pan' la poarta
E minunat si piatra lui e grea
Comertul ambulant cu munti se poarta
Dar unde ai sa-l pui, iubita mea
Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreti ce canta-n coruri jir
Iar in adanc sunt straturi de uraniu
Si-am dat putin pe el, un chilipir
Si m-am certat cu fel de fel de lume
Caci toti voiau sa-l ia sa-l dea la nunti
I-am injurat de fapte si de nume
Nu stiu de ce toti oamenii vor munti
Iubita mea, gateste marea vale
In care sa-l aduc si sa-l rastorn
S-apoi la nunta regasirii tale
Sa cant ca vanator al lui din corn
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-oi stii si ce vei vrea
Eu ma retrag in pesteri muribunde
Caci am uitat sa-ti mai soptesc ceva:
Am dat pe acest munte viata mea
@+
anomiS
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la targ, dar nu l-am luat pe bani
Are paduri si rauri si o punte
In varsta de un milion de ani
Din marele bazar cu amanunte
Platind cu viata tot ce scump era
Iubita mea, ti-am cuparat un munte
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta
Ti l-am adus in brate pan' la poarta
E minunat si piatra lui e grea
Comertul ambulant cu munti se poarta
Dar unde ai sa-l pui, iubita mea
Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreti ce canta-n coruri jir
Iar in adanc sunt straturi de uraniu
Si-am dat putin pe el, un chilipir
Si m-am certat cu fel de fel de lume
Caci toti voiau sa-l ia sa-l dea la nunti
I-am injurat de fapte si de nume
Nu stiu de ce toti oamenii vor munti
Iubita mea, gateste marea vale
In care sa-l aduc si sa-l rastorn
S-apoi la nunta regasirii tale
Sa cant ca vanator al lui din corn
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-oi stii si ce vei vrea
Eu ma retrag in pesteri muribunde
Caci am uitat sa-ti mai soptesc ceva:
Am dat pe acest munte viata mea
@+
anomiS
Imaginea studentului cuMINTE
Viata se derula mult mai usor, nu simteai ca trebuie sa faci atat de multe sau sa le faci atat de repede ca in prezent, te bucurai de lucrurile marunte, aveai mai multi prieteni si comunicarea era 'reala'...
Asta ni se spune de obicei despre viata de student de dinainte de '89. Situatia in campusul universitar era oare chiar asa de 'roz' ? Cu ajutorul unor fosti studenti care au trait din plin viata de caminist la inceputul anilor '80 am reusit sa aflu mai multe informatii despre programul zilnic al studentului din urma cu un sfert de veac.Am inceput sa compar bucuriile lor cu cele ale studentului de azi.
Plimbarilor prin Parcul Rozelor le corespund cursele cu bolizii cu cat mai multi cai putere. Posesorii lor sunt prea obositi dupa cheful din seara precedenta pentru a exersa mersul pe jos pana la facultate sau, pur si simplu vrea sa vada cat de bine arata masina sa de la etajul 3. Si sa nu mai comeneze nimeni ca sunt prea multe masini in parcare, la urma urmei de-aia a fost construita, nu ?
Poate ca si el locuieste in caminul 15, ca fostii studenti din perioada comunista, dar cu siguranta nu poarta blugi cu fermoarul cusut peste tiv ca sa nu se zdrentuiasca si nu scrie cursul cu o foaie de indigo sub coala pentru a-i da si colegului care absenteaza o copie, caci saptamana asta e randul lui sa vina la cursuri. Nu, el sta la camin pentru ca e 'cool', e 'trendy', acolo e distractia !
Nu prea stie el ce e aia trezire pana la 8 dimineata pentru a nu pierde micul dejun de la cantina si de fapt nici nu-l intereseaza atata timp cat aleea studentilor e plina de fast-food-uri care nu te constrang sa mananci regulat.
Antena rasucita pe fereastra camerei de camin pentru a prinde posturi sarbesti au unguresti, televizorul Venus sau Diamant care, dupa ce ca nu reda clar filmul ala politist se mai si opreste din cand in cand si cere aplicarea unor palme din partea colegului plasat strategic in partea dreapta a televizorului par pentru studentul la... oricare din multele facultati cu la fel de multi studenti din zilele noastre scene dintr-un SF. Locul televizorului este luat astazi de calculatorul conectat la internet care n-a mai fost oprit de vreo 2 zile, desi circuitele sale o cer cu disperare.
Fenomenul Europa Libera, radio-ul care a reprezentat principala sursa de informare corecta si de divertisment pentru tineretul incatusat e de neinteles pentru generatia actuala care se simte iritata chiar si de cele 5 minute de stiri ale posturilor de radio, spunand ca n-are nevoie sa auda stiri la fiecare inceput de ora.
Studentul mileniului 3 e imbatat de gustul libertatii si al democratiei, vrea sa-si exprime punctul de veder indiferent de circumstanta sau de partenerul de conversatie, monopolizand deseori intreaga discutie prin manifestari zgomotoase si gesticulatie abundenta.
In ceea ce priveste banii, obtinerea lor, inventivitatea studentilor de azi doboara orice record. Spun inventivitate deoarece putini sunt cei care se hotarasc sa lucreze; mult mai convenabil este sa nascocesti tot felul de planuri pentru a-ti convinge parintii cata nevoie ai in fiecare luna de nush ce carte ( foarte scumpa, bineinteles) sau de bani pentru platirea unei taxe fictive introdusa in ultimul moment de conducerea facultatii.Dar nu numai cu parintii se fac afaceri, ci si cu vecinul de palier caruia ii ceri sa-ti imprumute bani incredintandu-l ca i-i vei returna saptamana viitoare. E posibil sa uite... iar tu, om cu bun simt,nu-ti permiti sa-l bati la cap reamintindu-i; totusi, daca nu uita si ti-i cere, faci tot posibilul sa amani plata datoriei.
Cum sa nu folosesti valuta ! Fleacuri, dom'le ! Azi avem voie, 'marele carmaci al patriei' si restrictiile sale referitoare la orice venea din exteriorul tarii sunt duse, iar viata de student n-are farmec fara ' verzisori ' si ' euroi'. Nu neaparat din primul an, dar pana la sfarsitul facultatii toti trebuie sa experimenteze senzatia data de valuta din buzunare, ca sa fie si ei in randul lumii.
Este oare studentul meu un caz atipic ? Si e o calitate sau un defect? Poate ca asa trebuie sa fii in Romania acestei epoci pentru a reusi in viata. Poate ca aceasta generatie de studenti copiaza doar imaginea campusurilor universitare straine, asa cum sunt ele prezentate in filmele americane, dar poate, pe de alta parte incearca sa copieze si mentalitatea vest-europenilor si a americanilor.
Poate ca trebuie sa ne desprindem cat mai repede de viata aceea care se derula usor, sa uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte pentru a face din tara noastra UN NUME in ' marea familie europeana' in care am intrat. Poate...
- scris in 2007, Timisoara -
@+
anomiS
Asta ni se spune de obicei despre viata de student de dinainte de '89. Situatia in campusul universitar era oare chiar asa de 'roz' ? Cu ajutorul unor fosti studenti care au trait din plin viata de caminist la inceputul anilor '80 am reusit sa aflu mai multe informatii despre programul zilnic al studentului din urma cu un sfert de veac.Am inceput sa compar bucuriile lor cu cele ale studentului de azi.
Plimbarilor prin Parcul Rozelor le corespund cursele cu bolizii cu cat mai multi cai putere. Posesorii lor sunt prea obositi dupa cheful din seara precedenta pentru a exersa mersul pe jos pana la facultate sau, pur si simplu vrea sa vada cat de bine arata masina sa de la etajul 3. Si sa nu mai comeneze nimeni ca sunt prea multe masini in parcare, la urma urmei de-aia a fost construita, nu ?
Poate ca si el locuieste in caminul 15, ca fostii studenti din perioada comunista, dar cu siguranta nu poarta blugi cu fermoarul cusut peste tiv ca sa nu se zdrentuiasca si nu scrie cursul cu o foaie de indigo sub coala pentru a-i da si colegului care absenteaza o copie, caci saptamana asta e randul lui sa vina la cursuri. Nu, el sta la camin pentru ca e 'cool', e 'trendy', acolo e distractia !
Nu prea stie el ce e aia trezire pana la 8 dimineata pentru a nu pierde micul dejun de la cantina si de fapt nici nu-l intereseaza atata timp cat aleea studentilor e plina de fast-food-uri care nu te constrang sa mananci regulat.
Antena rasucita pe fereastra camerei de camin pentru a prinde posturi sarbesti au unguresti, televizorul Venus sau Diamant care, dupa ce ca nu reda clar filmul ala politist se mai si opreste din cand in cand si cere aplicarea unor palme din partea colegului plasat strategic in partea dreapta a televizorului par pentru studentul la... oricare din multele facultati cu la fel de multi studenti din zilele noastre scene dintr-un SF. Locul televizorului este luat astazi de calculatorul conectat la internet care n-a mai fost oprit de vreo 2 zile, desi circuitele sale o cer cu disperare.
Fenomenul Europa Libera, radio-ul care a reprezentat principala sursa de informare corecta si de divertisment pentru tineretul incatusat e de neinteles pentru generatia actuala care se simte iritata chiar si de cele 5 minute de stiri ale posturilor de radio, spunand ca n-are nevoie sa auda stiri la fiecare inceput de ora.
Studentul mileniului 3 e imbatat de gustul libertatii si al democratiei, vrea sa-si exprime punctul de veder indiferent de circumstanta sau de partenerul de conversatie, monopolizand deseori intreaga discutie prin manifestari zgomotoase si gesticulatie abundenta.
In ceea ce priveste banii, obtinerea lor, inventivitatea studentilor de azi doboara orice record. Spun inventivitate deoarece putini sunt cei care se hotarasc sa lucreze; mult mai convenabil este sa nascocesti tot felul de planuri pentru a-ti convinge parintii cata nevoie ai in fiecare luna de nush ce carte ( foarte scumpa, bineinteles) sau de bani pentru platirea unei taxe fictive introdusa in ultimul moment de conducerea facultatii.Dar nu numai cu parintii se fac afaceri, ci si cu vecinul de palier caruia ii ceri sa-ti imprumute bani incredintandu-l ca i-i vei returna saptamana viitoare. E posibil sa uite... iar tu, om cu bun simt,nu-ti permiti sa-l bati la cap reamintindu-i; totusi, daca nu uita si ti-i cere, faci tot posibilul sa amani plata datoriei.
Cum sa nu folosesti valuta ! Fleacuri, dom'le ! Azi avem voie, 'marele carmaci al patriei' si restrictiile sale referitoare la orice venea din exteriorul tarii sunt duse, iar viata de student n-are farmec fara ' verzisori ' si ' euroi'. Nu neaparat din primul an, dar pana la sfarsitul facultatii toti trebuie sa experimenteze senzatia data de valuta din buzunare, ca sa fie si ei in randul lumii.
Este oare studentul meu un caz atipic ? Si e o calitate sau un defect? Poate ca asa trebuie sa fii in Romania acestei epoci pentru a reusi in viata. Poate ca aceasta generatie de studenti copiaza doar imaginea campusurilor universitare straine, asa cum sunt ele prezentate in filmele americane, dar poate, pe de alta parte incearca sa copieze si mentalitatea vest-europenilor si a americanilor.
Poate ca trebuie sa ne desprindem cat mai repede de viata aceea care se derula usor, sa uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte pentru a face din tara noastra UN NUME in ' marea familie europeana' in care am intrat. Poate...
- scris in 2007, Timisoara -
@+
anomiS
miercuri, octombrie 28
Ce-ti doresc eu tie, demi-dulce Romanie...
Draga Romanie,
Iti multumesc pentru ca esti o tara frumoasa, extrem de frumoasa dar fara sosele. Ma trezesc in fiecare dimineata bucuroasa ca m-am nascut aici, dar ma intreb cum ar fi fost daca nu aici ma aducea barza. Descopar zilnic oameni cu potential extraordinar in jurul meu care insa mor de foame in timp ce-n fruntea patriei se afla corijentii si repetentii natiunii. Ma plimb pe sosea si vad pomii de pe care ma priveste zambitor un domn care isi doreste si el sa ne conduca. Nici un pom, de-a lungul celor aproximativ 2 km n-a scapat de afisul rosu. Stalpii n-au mai fost asa de imbracati de sus pana jos de acum 5 ani.
Merg la padure sa respir aer curat si inhalez fum de mici. Deschid televizorul si vad dive din ce in ce mai tencuite si tunate, emisiuni din ce in ce mai jalnice, fotbal non-stop, papagali electorali, pamflete sau divertisment bazate numai pe sex.
Iubita patrie, iti multumesc ca esti plina de fantani arteziene, de aranjamente florale care de care mai interesante in timp ce unii oameni traiesc chiar in Bucuresti si nu au apa si canalizare, iar o ulita dintr-un sat oarecare arata mai bine decat asa-zisa strada pe care sunt nevoiti sa mearga pentru a ajunge la civilizatie. Ma bucur ca avem din ce in ce mai multe supermarketuri, de nici nu stim la care sa mergem sa cumparam cu suta de mii pe care o mai avem prin buzunare.
Ma uit cu mandrie la zecile de universitati pe care le avem in toata tara,din care ies anual mii de studenti care n-ar fi trebuit sa ia nici bacalaureatul. Descopar zilnic ca nepotismul n-a murit, e mult mai dezvoltat decat acum 20 de ani. Ma bucur ca nu traiesc intr-o Romanie comunista, dar imi vine sa plang atunci cand vad cati oameni n-au un loc de munca.
Romania mea, esti mai cunoscuta de ceilalti locuitori ai planetei, dar capitala tot la Budapesta o ai. Si au dreptate cei care spun asta, da, avem capitala nu la Bucuresti ci la Budapesta pentru ca am fost inghititi de Marea Neagra. Si sincer, nu cred ca va seca prea curand, ploile sunt din ce in ce mai puternice. In plus, marea noastra are gust de vin si tuica si romanul se simte bine, e anesteziat. Doar cei care stiu sa inoate vor reusi poate sa iasa din ea. Pentru ca momentan, asta e singura solutie.
M-am apucat de cursuri de inot...
@+
anomiS
Iti multumesc pentru ca esti o tara frumoasa, extrem de frumoasa dar fara sosele. Ma trezesc in fiecare dimineata bucuroasa ca m-am nascut aici, dar ma intreb cum ar fi fost daca nu aici ma aducea barza. Descopar zilnic oameni cu potential extraordinar in jurul meu care insa mor de foame in timp ce-n fruntea patriei se afla corijentii si repetentii natiunii. Ma plimb pe sosea si vad pomii de pe care ma priveste zambitor un domn care isi doreste si el sa ne conduca. Nici un pom, de-a lungul celor aproximativ 2 km n-a scapat de afisul rosu. Stalpii n-au mai fost asa de imbracati de sus pana jos de acum 5 ani.
Merg la padure sa respir aer curat si inhalez fum de mici. Deschid televizorul si vad dive din ce in ce mai tencuite si tunate, emisiuni din ce in ce mai jalnice, fotbal non-stop, papagali electorali, pamflete sau divertisment bazate numai pe sex.
Iubita patrie, iti multumesc ca esti plina de fantani arteziene, de aranjamente florale care de care mai interesante in timp ce unii oameni traiesc chiar in Bucuresti si nu au apa si canalizare, iar o ulita dintr-un sat oarecare arata mai bine decat asa-zisa strada pe care sunt nevoiti sa mearga pentru a ajunge la civilizatie. Ma bucur ca avem din ce in ce mai multe supermarketuri, de nici nu stim la care sa mergem sa cumparam cu suta de mii pe care o mai avem prin buzunare.
Ma uit cu mandrie la zecile de universitati pe care le avem in toata tara,din care ies anual mii de studenti care n-ar fi trebuit sa ia nici bacalaureatul. Descopar zilnic ca nepotismul n-a murit, e mult mai dezvoltat decat acum 20 de ani. Ma bucur ca nu traiesc intr-o Romanie comunista, dar imi vine sa plang atunci cand vad cati oameni n-au un loc de munca.
Romania mea, esti mai cunoscuta de ceilalti locuitori ai planetei, dar capitala tot la Budapesta o ai. Si au dreptate cei care spun asta, da, avem capitala nu la Bucuresti ci la Budapesta pentru ca am fost inghititi de Marea Neagra. Si sincer, nu cred ca va seca prea curand, ploile sunt din ce in ce mai puternice. In plus, marea noastra are gust de vin si tuica si romanul se simte bine, e anesteziat. Doar cei care stiu sa inoate vor reusi poate sa iasa din ea. Pentru ca momentan, asta e singura solutie.
M-am apucat de cursuri de inot...
@+
anomiS
vineri, octombrie 23
O portie sanatoasa de Paler
Scrisori imaginare, Octavian Paler.
Imi place omul asta atat de mult. Cand incepusem si eu sa-l descopar, s-a dus... Si-mi pare nespus de rau ca nu l-am cunoscut. Ma consolez cu ceea ce ne-a lasat
Momente de magie din Scrisori imaginare :
1. Doamne, e timpul.Vara a fost mare,/Coboara-ti umbra peste cadavrele solare/ si lasa vantul liber... De-acum cel singur va fi singur multa vreme,/ va sta de veghe, lungi scrisori va scrie ( Rilke)
2. ' Imi vine in minte ce povestesc istoricii despre ziua cand Sylla a renuntat la functia de dictator al Romei si s-a indreptat spre casa ca un individ oarecare. Trecatorii se fereau infricosati inca. Unul singur a inceput sa-l urmareasca, injurandu-l. Sylla nu se intoarse nici macar cand acesta scuipa in directia lui. Dar spuse putinilor prieteni care-l insoteau : > Ce imbecil ! Dupa acest gest, nu va mai fi nici un dictator in lume dispus sa paraseasca puterea < '
3. Napoleon i-a aratat cardinalului Fesch cerul in plina zi si l-a intrebat: "Vedeti steaua aceea ?" , " Nu", i-a raspuns cardinalul si, intr-adevar, pe cer nu se zarea nimic. " Ei bine, a adaugat Napoleon, cat timp voi fi singurul care o vede imi voi urma drumul si nu voi suporta obiectii."
4. ...mediocritatea nu vrea sa explice. Ea vrea sa coboare. Mai ales atunci cand maretia e prea evidenta ca sa fie contestata.
5. Nu zicea cineva odata ca bolile sunt calatoriile celor saraci ?
6. Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti/ ca urletul meu e in realitate un plans.
7. In miezul celor mai sterile ceasuri pe care le-am trait, nu exista, daca voi cerceta atent decat aceeasi greseala repetata in forme diferite : n-am inteles ca ceea ce n-am iubit la timp, am pierdut.
8. Orgoliul e suspect, iar tristetea seamana a insinuare.
9. Nu treptele piramidelor sunt de vina daca, suindu-le, nu gasim sus pe nimeni.
10. Uneori m-am gandit ca la nasterea mea ursitoarele au vrut sa-mi daruiasca un cerc. Dar pe drum au pierdut o bucata din el si ajungand langa leaganul meu n-au avut ce face. Si-au zis, probabil, "sa se descurce cum va putea si daca va fi intelept se va preface ca n-a observat." Dar am observat. E drept ca nu foarte devreme. Multi ani am fost convins ca din bucatile pe care le aveam, in clipa cand le voi aseza pe toate la locul lor, va iesi un cerc complet. Dar cand am vrut sa fac asta am observat adevarul. Din cercul meu lipsea ceva care-l impiedica sa se inchida. Iar prin spartura aceea patrundeau indoielile si frigul. Am incercat fel de fel de mijloace pentru a astupa golul acela. Am fost, pe rand, indiferent, vesel, am iubit muzica, dansul, am citit cu disperare, am calatorit, m-am aruncat intr-o mie si una de pasiuni, cautand sa cred, sa ma conving despre fiecare ca reprezinta bucata de cerc care-mi lipsea, pentru ca dupa un timp sa constat ca ma inselasem.Si dupa fiecare dezamagire am pornit mai departe, hotarat sa nu renunt. Niciodata n-am vrut sa ajung un blazat, n-am dat voie scepticismului sa ma frustreze de o sansa, daca ea exista. Prin spartura cercului meu, singuratatea m-a pus insa mereu la incercare.
11. Am invatat, si nu din carti, ca nu putem actiona decat in momentul care este al nostru, ca, in fapt, toti cei care s-au retras din timpul lor si dintre oamenii in mijlocul carora traiau, crezand ca aceasta e de ajuns pentru a constitui o morala, au renuntat la singura realitate ce le era accesibila. Si ca a iubi lumina si florile nu poate suplini datoria de a iubi dreptatea si adevarul.
12. Vreau sa-l aud pe Don Juan in clipa cand isi rosteste tirada de dragoste, nu in clipa cand va pleca mai departe.
13. Urcam pe o scara nu pentru a ajunge la capatul ei, ci pentru a deschide o usa, dincolo de care exista ceva care da scarii un scop si un sens.
14. ...ceea ce n-am avut niciodata mi-a apartinut totdeauna. Dupa aceea imi voi reaminti ce vina am in asta... ( Menalc)
15. Pe cine ar interesa, de pilda, ca mama mea a trecut muntii desculta, pe la inceputul veacului, mergand pe jos pana la Bucuresti ? Pe cine ar interesa ca in copilarie tata imi povestea istoria lui Alexandru Macedon? Tin minte ca odata l-am intrebat : " Unde era tara lui daca nu se oprea nicaieri ? " " In copitele cailor", mi-a spus tata glumind.
@+
anomiS
Imi place omul asta atat de mult. Cand incepusem si eu sa-l descopar, s-a dus... Si-mi pare nespus de rau ca nu l-am cunoscut. Ma consolez cu ceea ce ne-a lasat
Momente de magie din Scrisori imaginare :
1. Doamne, e timpul.Vara a fost mare,/Coboara-ti umbra peste cadavrele solare/ si lasa vantul liber... De-acum cel singur va fi singur multa vreme,/ va sta de veghe, lungi scrisori va scrie ( Rilke)
2. ' Imi vine in minte ce povestesc istoricii despre ziua cand Sylla a renuntat la functia de dictator al Romei si s-a indreptat spre casa ca un individ oarecare. Trecatorii se fereau infricosati inca. Unul singur a inceput sa-l urmareasca, injurandu-l. Sylla nu se intoarse nici macar cand acesta scuipa in directia lui. Dar spuse putinilor prieteni care-l insoteau : > Ce imbecil ! Dupa acest gest, nu va mai fi nici un dictator in lume dispus sa paraseasca puterea < '
3. Napoleon i-a aratat cardinalului Fesch cerul in plina zi si l-a intrebat: "Vedeti steaua aceea ?" , " Nu", i-a raspuns cardinalul si, intr-adevar, pe cer nu se zarea nimic. " Ei bine, a adaugat Napoleon, cat timp voi fi singurul care o vede imi voi urma drumul si nu voi suporta obiectii."
4. ...mediocritatea nu vrea sa explice. Ea vrea sa coboare. Mai ales atunci cand maretia e prea evidenta ca sa fie contestata.
5. Nu zicea cineva odata ca bolile sunt calatoriile celor saraci ?
6. Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti/ ca urletul meu e in realitate un plans.
7. In miezul celor mai sterile ceasuri pe care le-am trait, nu exista, daca voi cerceta atent decat aceeasi greseala repetata in forme diferite : n-am inteles ca ceea ce n-am iubit la timp, am pierdut.
8. Orgoliul e suspect, iar tristetea seamana a insinuare.
9. Nu treptele piramidelor sunt de vina daca, suindu-le, nu gasim sus pe nimeni.
10. Uneori m-am gandit ca la nasterea mea ursitoarele au vrut sa-mi daruiasca un cerc. Dar pe drum au pierdut o bucata din el si ajungand langa leaganul meu n-au avut ce face. Si-au zis, probabil, "sa se descurce cum va putea si daca va fi intelept se va preface ca n-a observat." Dar am observat. E drept ca nu foarte devreme. Multi ani am fost convins ca din bucatile pe care le aveam, in clipa cand le voi aseza pe toate la locul lor, va iesi un cerc complet. Dar cand am vrut sa fac asta am observat adevarul. Din cercul meu lipsea ceva care-l impiedica sa se inchida. Iar prin spartura aceea patrundeau indoielile si frigul. Am incercat fel de fel de mijloace pentru a astupa golul acela. Am fost, pe rand, indiferent, vesel, am iubit muzica, dansul, am citit cu disperare, am calatorit, m-am aruncat intr-o mie si una de pasiuni, cautand sa cred, sa ma conving despre fiecare ca reprezinta bucata de cerc care-mi lipsea, pentru ca dupa un timp sa constat ca ma inselasem.Si dupa fiecare dezamagire am pornit mai departe, hotarat sa nu renunt. Niciodata n-am vrut sa ajung un blazat, n-am dat voie scepticismului sa ma frustreze de o sansa, daca ea exista. Prin spartura cercului meu, singuratatea m-a pus insa mereu la incercare.
11. Am invatat, si nu din carti, ca nu putem actiona decat in momentul care este al nostru, ca, in fapt, toti cei care s-au retras din timpul lor si dintre oamenii in mijlocul carora traiau, crezand ca aceasta e de ajuns pentru a constitui o morala, au renuntat la singura realitate ce le era accesibila. Si ca a iubi lumina si florile nu poate suplini datoria de a iubi dreptatea si adevarul.
12. Vreau sa-l aud pe Don Juan in clipa cand isi rosteste tirada de dragoste, nu in clipa cand va pleca mai departe.
13. Urcam pe o scara nu pentru a ajunge la capatul ei, ci pentru a deschide o usa, dincolo de care exista ceva care da scarii un scop si un sens.
14. ...ceea ce n-am avut niciodata mi-a apartinut totdeauna. Dupa aceea imi voi reaminti ce vina am in asta... ( Menalc)
15. Pe cine ar interesa, de pilda, ca mama mea a trecut muntii desculta, pe la inceputul veacului, mergand pe jos pana la Bucuresti ? Pe cine ar interesa ca in copilarie tata imi povestea istoria lui Alexandru Macedon? Tin minte ca odata l-am intrebat : " Unde era tara lui daca nu se oprea nicaieri ? " " In copitele cailor", mi-a spus tata glumind.
@+
anomiS
duminică, octombrie 18
Is that what you said?
Thriving Ivory - Angels on the moon
Asculta mai multe audio Muzica
Jewel - I Do
Asculta mai multe audio Muzica
@+
anomiS
sâmbătă, octombrie 17
Magazinul non-stop din strada Sperantei e inchis pentru inventar...
' Jesse: You want to know why I wrote that stupid book?
Celine: Why?
Jesse: So that you might come to a reading in Paris and I could walk up to you and ask: Where the fuck were you? ' ( Before sunset )
Am luat o mana de sentimente si-am azvarlit-o peste podul care se balansa. Dar am reusit, am aruncat-o spre apa si am asteptat sa aud sunetul reusitei. Uitasem insa sa privesc in jos si n-am vazut ca raul secase, nu mai era decat nisip sub podul meu. Cand am coborat sa iau inapoi ceea ce aruncasem intr-un moment de euforie, am inceput sa ma afund in nisip. Speranta mi-a intins mana, m-a ajutat sa ies de acolo. Insa nu mai stiam incotro sa ma indrept.
Pasarile au ciugulit toate firmiturile, Gretel... trebuie sa gasesti alta cale.
Am dat cu banul si am ales o directie. Am ajuns intr-un oras iar oamenii mi-au spus ca se pot auzi pretutindeni clopotele bucuriei si fanfara nu pleaca niciodata in vacanta. Eu insa nu am auzit nimic, oare am surzit pe drum ? In schimb vad circul, e de atata timp pe aici incat i-am invatat toate reprezentatiile. Si circul nu imbatraneste niciodata, nu-i asa ?
Soarele nu se mai arata de atat de multe zile, oare cat o mai fi ceasul ? Numai cu ajutorul lui puteam sa controlez timpul, sa inteleg si sa programez viitorul. Am uitat sa merg, am adormit somnul iar magazinul non-stop din strada Sperantei e inchis pentru inventar.
E prea intuneric pentru a mai vedea inauntrul meu. E prea tarziu pentru a mai iesi afara sa ma joc. E prea mult zgomot pentru a mai incerca sa cant. E prea toamna pentru a mai fi primavara si mi-e prea stramta haina pentru a ma mai incapea si setea de ceva nou.
@+
anomiS
Celine: Why?
Jesse: So that you might come to a reading in Paris and I could walk up to you and ask: Where the fuck were you? ' ( Before sunset )
Am luat o mana de sentimente si-am azvarlit-o peste podul care se balansa. Dar am reusit, am aruncat-o spre apa si am asteptat sa aud sunetul reusitei. Uitasem insa sa privesc in jos si n-am vazut ca raul secase, nu mai era decat nisip sub podul meu. Cand am coborat sa iau inapoi ceea ce aruncasem intr-un moment de euforie, am inceput sa ma afund in nisip. Speranta mi-a intins mana, m-a ajutat sa ies de acolo. Insa nu mai stiam incotro sa ma indrept.
Pasarile au ciugulit toate firmiturile, Gretel... trebuie sa gasesti alta cale.
Am dat cu banul si am ales o directie. Am ajuns intr-un oras iar oamenii mi-au spus ca se pot auzi pretutindeni clopotele bucuriei si fanfara nu pleaca niciodata in vacanta. Eu insa nu am auzit nimic, oare am surzit pe drum ? In schimb vad circul, e de atata timp pe aici incat i-am invatat toate reprezentatiile. Si circul nu imbatraneste niciodata, nu-i asa ?
Soarele nu se mai arata de atat de multe zile, oare cat o mai fi ceasul ? Numai cu ajutorul lui puteam sa controlez timpul, sa inteleg si sa programez viitorul. Am uitat sa merg, am adormit somnul iar magazinul non-stop din strada Sperantei e inchis pentru inventar.
E prea intuneric pentru a mai vedea inauntrul meu. E prea tarziu pentru a mai iesi afara sa ma joc. E prea mult zgomot pentru a mai incerca sa cant. E prea toamna pentru a mai fi primavara si mi-e prea stramta haina pentru a ma mai incapea si setea de ceva nou.
@+
anomiS
vineri, octombrie 16
Asta sunt, cu asta defilez
Copile, nu fi prost, orasul e departe...
Copil nu prea mai sunt si zi de zi imi dau seama din ce in ce mai mult de asta cand ma lovesc de pragul de sus, de cel de jos si de partile laterale. Orasul... orasul, care era orasul ? Nu mai stiu, dar e intr-adevar departe.
Am sa ajung acolo, m-asteapta strada mea si calul din Marlboro...
Termenul ' a ajunge ' e atat de relativ. Poate implica: - a atinge, - a petrece cateva clipe acolo, - a reusi ceea ce ti-ai propus , - a privi cu regret la ceea ce aveai inainte... Plus ca la asta se mai adauga si mijloacele prin care ai ajuns acolo , sacrificiile, compromisurile, pierderile.
O strada avem de la bun inceput, directia ei tine de noi si capacitatea de a o transforma sau nu intr-o autostrada. Calul din Marlboro nu mai e, arata-mi un pachet, un afis, ceva in care il vezi... L-am cautat, dar ori l-au luat altii inainte, ori s-a considerat ca nu mai avem nevoie de astfel de mijloace primitive pentru a evada. Avem avion, ce naiba ! Avem net !
E fum si este scrum si simt ca innebunesc... dar, ce pot sa fac ?
Pot sa intru-n hora, sa le dau draq de vise si de sentimente. Asta ar fi varianta simpla. Cum sa fac eu asta cand eu iau orice lucru extrem de simplu si-l transform intr-unul complicat ? Eu care nu inteleg de ce uneori mai cad si lucruri din cer si nu trebuie sa platesti pentru ele, nu trebuie sa lupti pentru ele. Mda, dar cum sa mai speri cand zilnic mocirla devine tot mai mare ?
Pot sa imi vad de soseaua mea, sa ma uit precum calul din Marlboro numai in fata si apoi, cand voi obosi, ma voi opri si-mi voi aminti ca:
Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata...
@+
anomiS
Copil nu prea mai sunt si zi de zi imi dau seama din ce in ce mai mult de asta cand ma lovesc de pragul de sus, de cel de jos si de partile laterale. Orasul... orasul, care era orasul ? Nu mai stiu, dar e intr-adevar departe.
Am sa ajung acolo, m-asteapta strada mea si calul din Marlboro...
Termenul ' a ajunge ' e atat de relativ. Poate implica: - a atinge, - a petrece cateva clipe acolo, - a reusi ceea ce ti-ai propus , - a privi cu regret la ceea ce aveai inainte... Plus ca la asta se mai adauga si mijloacele prin care ai ajuns acolo , sacrificiile, compromisurile, pierderile.
O strada avem de la bun inceput, directia ei tine de noi si capacitatea de a o transforma sau nu intr-o autostrada. Calul din Marlboro nu mai e, arata-mi un pachet, un afis, ceva in care il vezi... L-am cautat, dar ori l-au luat altii inainte, ori s-a considerat ca nu mai avem nevoie de astfel de mijloace primitive pentru a evada. Avem avion, ce naiba ! Avem net !
E fum si este scrum si simt ca innebunesc... dar, ce pot sa fac ?
Pot sa intru-n hora, sa le dau draq de vise si de sentimente. Asta ar fi varianta simpla. Cum sa fac eu asta cand eu iau orice lucru extrem de simplu si-l transform intr-unul complicat ? Eu care nu inteleg de ce uneori mai cad si lucruri din cer si nu trebuie sa platesti pentru ele, nu trebuie sa lupti pentru ele. Mda, dar cum sa mai speri cand zilnic mocirla devine tot mai mare ?
Pot sa imi vad de soseaua mea, sa ma uit precum calul din Marlboro numai in fata si apoi, cand voi obosi, ma voi opri si-mi voi aminti ca:
Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata...
@+
anomiS
miercuri, octombrie 14
Ce-am avut si ce-am pierdut
Ce faci daca pierzi telefonul care ti-ar fi schimbat viata ?
Sa zicem ca ai cateva zile foarte proaste, vremea te ajuta si ea din punctul asta de vedere. Nu ai putere sa faci nimic si dupa ce n-ai mai dormit de joi, de marti te apuca o stare de somnolenta crunta si nu mai vrei decat sa dormi, indiferent de ora. Suna telefonul, e ora 13,00... Te uiti la el si-ti spui ca esti prea adormita pentru a vorbi cu oricine in momentul ala, o sa revina peste cateva minute sau vei suna tu inapoi cand vei fi mai constienta de lumea din jurul tau.
Astepti 10-15 minute si te hotarasti sa suni inapoi. ' Numarul format are blocate apelurile de sosire ' ( sau ceva de genul asta - ideea e ca nu poate fi apelat.)
Ce faci atunci ? Te intrebi cine o fi fost, ce voia, te vezi deja in tren plecand buimacita spre o noua experienta pentru a vedea apoi ca nu este ceea ce vrei sau ajungand sa faci in sfarsit ceea ce ti-ai dorit ?
Nu, te asezi din nou in pat, te infofolesti bine si deschizi o carte de Nichita... daca era important, o sa mai sune. Daca nu, asa si ? Ce-am avut si ce-am pierdut...
Bine, dar daca asta era telefonul care urma sa-ti schimbe viata? Da, asta schimba total datele problemei. Ei bine, mai adaug si putina muzica la ingredientele de mai sus, sa curga Nichita mai lin si sa pot adormi apoi mai bine.
@+
anomiS
Sa zicem ca ai cateva zile foarte proaste, vremea te ajuta si ea din punctul asta de vedere. Nu ai putere sa faci nimic si dupa ce n-ai mai dormit de joi, de marti te apuca o stare de somnolenta crunta si nu mai vrei decat sa dormi, indiferent de ora. Suna telefonul, e ora 13,00... Te uiti la el si-ti spui ca esti prea adormita pentru a vorbi cu oricine in momentul ala, o sa revina peste cateva minute sau vei suna tu inapoi cand vei fi mai constienta de lumea din jurul tau.
Astepti 10-15 minute si te hotarasti sa suni inapoi. ' Numarul format are blocate apelurile de sosire ' ( sau ceva de genul asta - ideea e ca nu poate fi apelat.)
Ce faci atunci ? Te intrebi cine o fi fost, ce voia, te vezi deja in tren plecand buimacita spre o noua experienta pentru a vedea apoi ca nu este ceea ce vrei sau ajungand sa faci in sfarsit ceea ce ti-ai dorit ?
Nu, te asezi din nou in pat, te infofolesti bine si deschizi o carte de Nichita... daca era important, o sa mai sune. Daca nu, asa si ? Ce-am avut si ce-am pierdut...
Bine, dar daca asta era telefonul care urma sa-ti schimbe viata? Da, asta schimba total datele problemei. Ei bine, mai adaug si putina muzica la ingredientele de mai sus, sa curga Nichita mai lin si sa pot adormi apoi mai bine.
@+
anomiS
marți, octombrie 13
Recunoastere
Atunci cand voi deschide ochii pentru a te vedea,
Cand iti voi accepta copiii nenascuti prin alte asternuturi
Atunci cand voi merge in pustiu pentru a te putea auzi mai bine,
Cand ma voi infrupta din imaginea ta la micul dejun, pranz si cina
Si voi dori gustari si intre mese
Numai atunci cand iti voi ierta viitorul,
Cand te voi sterge de stropii gandurilor negre din tine,
Lasandu-te sa te arunci in marea prezentului
Atunci cand te voi certa prin necuvinte
Cand te voi lega de mijlocul meu
Aducandu-ti vesnice nopti de luna plina
Atunci cand vom culege ploaia pentru zile secetoase
Cand vom adormi in pielea celuilalt
Uitand sa ne mai trezim vreodata
voi inceta sa mai scriu pe pagini pentru a-ti scrie pe buze...
Cand iti voi accepta copiii nenascuti prin alte asternuturi
Atunci cand voi merge in pustiu pentru a te putea auzi mai bine,
Cand ma voi infrupta din imaginea ta la micul dejun, pranz si cina
Si voi dori gustari si intre mese
Numai atunci cand iti voi ierta viitorul,
Cand te voi sterge de stropii gandurilor negre din tine,
Lasandu-te sa te arunci in marea prezentului
Atunci cand te voi certa prin necuvinte
Cand te voi lega de mijlocul meu
Aducandu-ti vesnice nopti de luna plina
Atunci cand vom culege ploaia pentru zile secetoase
Cand vom adormi in pielea celuilalt
Uitand sa ne mai trezim vreodata
voi inceta sa mai scriu pe pagini pentru a-ti scrie pe buze...
luni, octombrie 12
Ordinea de... noapte alba
" In timpul insomniei imi spun drept consolare, ca toate ceasurile de care devin constient le smulg neantului si ca, daca as fi dormit, ele nu mi-ar fi putut apartine, nici macar n-ar fi existat vreodata ! " ( Emil Cioran )
Ca bine zice marele om... m-am uitat la stelele, planetele, cometele de pe tavan. Am jucat hotii si vardistii cu niste tantari rataciti ( e octombrie, ce naiba, nu mai mor astia ? ) pana m-am enervat si am aprins becul si-am trecut la executare. Am renuntat la muzica, ma oboseste in ultimul timp... si am trecut la audiobook-uri. Ce zile, in Olanda cand ascultam pe banda Sartre, Kant, Nietzsche, Schopenhauer in 60 de minute, Leonardo - marele om de stiinta, Stendhal, Camil Petrescu, Andrei Plesu... si tot asa.
Pe la 3 ascultam Rimbaud, am trecut apoi la Garcia Marquez... dar, desi voiam sa-mi mai exersez spaniola, m-a cam plictisit subiectul - un nene colonel merge la o inmormantare. Si in plus, vreau viata. Dupa vreo ora de explorat planete si stele fosforescente inca deasupra capului, mi-am amintit de ApropoTV. Si-am ras cu pofta pana la 7. Nu stiam ca tipu' ala de la Fara Zahar e asa tare. Aveam nevoie de asa ceva mai mult decat de somn.
Imi place enorm starea asta de dupa o noapte alba... oamenii pornesc masinile, coboara vecinii pe scari, elevi, autobuze... roboteii incep ziua. Hai sa nu fiu rea, reformulez, incepe procesul de socializare. Azi mai si ploua... distractie totala, se calca in picioare, injuraturi la volan, inghesuiala in mijloacele de transport in comun. Si-am uitat tambalaul initial, creat de schimbarea vremii. Omul avea pregatite niste haine pentru ziua de azi, care insa nu mai e asa de calduroasa ca cea de ieri. Si e si luni :))
Dar nu circul asta imi place. Asta e asa, un bonus. Are ceva magic trecerea de la intuneric la lumina. Sau cel putin, pentru mine. Cand se intuneca nu prea observ, ma trezesc dintr-o data direct in bezna. Dar dupa o noapte alba ai foarte bine fixat in creier fiecare parte de 'luminare'. Te uiti o noapte intreaga pe geam si tot ceea ce a fost neclar atatea ore prinde dintr-o data culoare. Noaptea e un teanc de hartii pe care sunt imprimate desene, iar ziua le frunzareste... si rezulta un minunat desen animat. Si dupa o noapte alba mi se pare ca esti cel mai aproape de tine, te cunosti mai bine, te-ai vazut cu ochii noptii care merg cel mai adanc in suflet.
Ma coafeaza asa de bine ameteala aia care ma insoteste toata ziua ! Ma aduce la miserupism. A fi zombie e pentru mine un avantaj... gandesc si actionez mai bine in situatii de criza, de oboseala...
Si-acum, ma scuzati, ma asteapta cafeaua si tigara de dimineata...
Va ofer si voua doua sortimente de cafea:
Paula Seling - Cafeaua de dimineata
Asculta mai multe audio Muzica
Doru Stanculescu - Cafeaua de dimineata
Asculta mai multe audio Muzica
@+
anomiS
Ca bine zice marele om... m-am uitat la stelele, planetele, cometele de pe tavan. Am jucat hotii si vardistii cu niste tantari rataciti ( e octombrie, ce naiba, nu mai mor astia ? ) pana m-am enervat si am aprins becul si-am trecut la executare. Am renuntat la muzica, ma oboseste in ultimul timp... si am trecut la audiobook-uri. Ce zile, in Olanda cand ascultam pe banda Sartre, Kant, Nietzsche, Schopenhauer in 60 de minute, Leonardo - marele om de stiinta, Stendhal, Camil Petrescu, Andrei Plesu... si tot asa.
Pe la 3 ascultam Rimbaud, am trecut apoi la Garcia Marquez... dar, desi voiam sa-mi mai exersez spaniola, m-a cam plictisit subiectul - un nene colonel merge la o inmormantare. Si in plus, vreau viata. Dupa vreo ora de explorat planete si stele fosforescente inca deasupra capului, mi-am amintit de ApropoTV. Si-am ras cu pofta pana la 7. Nu stiam ca tipu' ala de la Fara Zahar e asa tare. Aveam nevoie de asa ceva mai mult decat de somn.
Imi place enorm starea asta de dupa o noapte alba... oamenii pornesc masinile, coboara vecinii pe scari, elevi, autobuze... roboteii incep ziua. Hai sa nu fiu rea, reformulez, incepe procesul de socializare. Azi mai si ploua... distractie totala, se calca in picioare, injuraturi la volan, inghesuiala in mijloacele de transport in comun. Si-am uitat tambalaul initial, creat de schimbarea vremii. Omul avea pregatite niste haine pentru ziua de azi, care insa nu mai e asa de calduroasa ca cea de ieri. Si e si luni :))
Dar nu circul asta imi place. Asta e asa, un bonus. Are ceva magic trecerea de la intuneric la lumina. Sau cel putin, pentru mine. Cand se intuneca nu prea observ, ma trezesc dintr-o data direct in bezna. Dar dupa o noapte alba ai foarte bine fixat in creier fiecare parte de 'luminare'. Te uiti o noapte intreaga pe geam si tot ceea ce a fost neclar atatea ore prinde dintr-o data culoare. Noaptea e un teanc de hartii pe care sunt imprimate desene, iar ziua le frunzareste... si rezulta un minunat desen animat. Si dupa o noapte alba mi se pare ca esti cel mai aproape de tine, te cunosti mai bine, te-ai vazut cu ochii noptii care merg cel mai adanc in suflet.
Ma coafeaza asa de bine ameteala aia care ma insoteste toata ziua ! Ma aduce la miserupism. A fi zombie e pentru mine un avantaj... gandesc si actionez mai bine in situatii de criza, de oboseala...
Si-acum, ma scuzati, ma asteapta cafeaua si tigara de dimineata...
Va ofer si voua doua sortimente de cafea:
Paula Seling - Cafeaua de dimineata
Asculta mai multe audio Muzica
Doru Stanculescu - Cafeaua de dimineata
Asculta mai multe audio Muzica
@+
anomiS
duminică, octombrie 11
Viata ca o teapa...
Am recitit azi cartea 'Viata ca o teapa' de Alan H. Cohen. Gasiti mai jos cele mai frumoase pasaje/citate :
1. Nu mai cred in Mos Craciun de la 6 ani, cand mama m-a dus intr-un magazin sa-l vad si Mosul mi-a cerut un autograf ( Shirley Temple)
2. Prietenia adevarata poate exista doar intre cei egali ( Platon )
3. Imitarea este sinucidere ( Emerson )
4. Realitatea este doar pentru aceia care nu pot face fata imaginatiei
5. Nu-mi da voie busola mea interioara si-mi cunosc locul ( raspunsul lui Colin Powell in legatura cu refuzul de a candida la presdintia SUA)
6. Uita ceea ce ai invatat pentru a-ti aminti ceea ce stii
7. Multi oameni mor la 25 de ani, dar nu sunt ingropati decat la 75. (Benjamin Franklin)
8. Daca nu-ti folosesti mintea, o va face altcineva
9. Chiar de castigi intr-o intrecere de soareci, tot soarece ramai (Lily Tomlin)
10. Pare ciudat,dar daca te incapatanezi sa iei doar ceea ce este mai bun din viata, vei reusi ( Somerset Maugham)
11. Atunci cand reinvii un trecut dureros repovestindu-l, nu faci decat sa aduci la festinul de astazi cadavrul imputit al unui animal cu care maculezi frumusetea momentului.
12.Gandeste-te ca poti sau gandeste-te ca nu poti. In ambele cazuri, ai dreptate ( Henry Fonda)
13. Miracolele se intampla celor care cred in ele, iar dramele celor care le asteapta.
14. Paharul ti se va umple indiferent de marimea lui. Asadar, alege-l pe cel mai mare.
15. Cand te uiti in oglinda, iti place pe cine vezi sau numai ceea ce vezi ?
16. Toti cei care iti spun ca ai o problema vor sa-ti vanda ceva pentru a o rezolva
17. Nimeni nu moare cu adevarat. Ne schimbam doar adresa.
18. Arta medicinei consta in a binedispune pacientul in timp ce natura vindeca ( Voltaire)
19. Moise ne-a trimis cele 10 porunci, dar :
a) nimeni nu vrea sa i se porunceasca
b) nimeni nu are rabdare sa descarce de pe internet cele 10 porunci.
20. Fa ceea ce este important , nu ceea ce este urgent ( Stephen Covey )
21. Daca nu-ti faci timp, nu vei avea niciodata
22. - In mintea mea se bat in permanenta doi caini. Unul este frumos si intelept, celalalt urat si turbat. Care va castiga ? l-a intrebat un tanar razvoinic pe vraciul tribului
- Cel intelept si frumos, a raspuns vraciul
- De unde stii ?
- Pentru ca pe el il hranesti.
23. Inainte de a urca pe scara succesului, ai grija sa o sprijini de peretele care trebuie.
24. Daca te lupti sa obtii ceva, te vei lupta si sa pastrezi.
25. 'O broscuta se afla la capatul unui bustean si sare spre celalalt capat. Dupa prima saritura, ajunge la jumatatea distantei. Sare mai departe, de fiecare data parcurgand jumatate din distanta ramasa. Cate sarituri mai are de facut pana ajunge la capatul celalalt ? '
26. E destul loc in varf pentru toata lumea.
27. Indiferent cine esti, vorbesti atat de tare incat abia aud ce spui ( Emerson)
28. Cum pot avea incredere in da-ul tau daca nu ti-am auzit niciodata nu-ul ?
29. Da, e greu sa pleci, dar de la un punct incolo e mai greu sa ramai
30. Arunca-te sau iesi afara din apa, dar nu mai sta la marginea bazinului clantanind din dinti.
@+
anomiS
1. Nu mai cred in Mos Craciun de la 6 ani, cand mama m-a dus intr-un magazin sa-l vad si Mosul mi-a cerut un autograf ( Shirley Temple)
2. Prietenia adevarata poate exista doar intre cei egali ( Platon )
3. Imitarea este sinucidere ( Emerson )
4. Realitatea este doar pentru aceia care nu pot face fata imaginatiei
5. Nu-mi da voie busola mea interioara si-mi cunosc locul ( raspunsul lui Colin Powell in legatura cu refuzul de a candida la presdintia SUA)
6. Uita ceea ce ai invatat pentru a-ti aminti ceea ce stii
7. Multi oameni mor la 25 de ani, dar nu sunt ingropati decat la 75. (Benjamin Franklin)
8. Daca nu-ti folosesti mintea, o va face altcineva
9. Chiar de castigi intr-o intrecere de soareci, tot soarece ramai (Lily Tomlin)
10. Pare ciudat,dar daca te incapatanezi sa iei doar ceea ce este mai bun din viata, vei reusi ( Somerset Maugham)
11. Atunci cand reinvii un trecut dureros repovestindu-l, nu faci decat sa aduci la festinul de astazi cadavrul imputit al unui animal cu care maculezi frumusetea momentului.
12.Gandeste-te ca poti sau gandeste-te ca nu poti. In ambele cazuri, ai dreptate ( Henry Fonda)
13. Miracolele se intampla celor care cred in ele, iar dramele celor care le asteapta.
14. Paharul ti se va umple indiferent de marimea lui. Asadar, alege-l pe cel mai mare.
15. Cand te uiti in oglinda, iti place pe cine vezi sau numai ceea ce vezi ?
16. Toti cei care iti spun ca ai o problema vor sa-ti vanda ceva pentru a o rezolva
17. Nimeni nu moare cu adevarat. Ne schimbam doar adresa.
18. Arta medicinei consta in a binedispune pacientul in timp ce natura vindeca ( Voltaire)
19. Moise ne-a trimis cele 10 porunci, dar :
a) nimeni nu vrea sa i se porunceasca
b) nimeni nu are rabdare sa descarce de pe internet cele 10 porunci.
20. Fa ceea ce este important , nu ceea ce este urgent ( Stephen Covey )
21. Daca nu-ti faci timp, nu vei avea niciodata
22. - In mintea mea se bat in permanenta doi caini. Unul este frumos si intelept, celalalt urat si turbat. Care va castiga ? l-a intrebat un tanar razvoinic pe vraciul tribului
- Cel intelept si frumos, a raspuns vraciul
- De unde stii ?
- Pentru ca pe el il hranesti.
23. Inainte de a urca pe scara succesului, ai grija sa o sprijini de peretele care trebuie.
24. Daca te lupti sa obtii ceva, te vei lupta si sa pastrezi.
25. 'O broscuta se afla la capatul unui bustean si sare spre celalalt capat. Dupa prima saritura, ajunge la jumatatea distantei. Sare mai departe, de fiecare data parcurgand jumatate din distanta ramasa. Cate sarituri mai are de facut pana ajunge la capatul celalalt ? '
26. E destul loc in varf pentru toata lumea.
27. Indiferent cine esti, vorbesti atat de tare incat abia aud ce spui ( Emerson)
28. Cum pot avea incredere in da-ul tau daca nu ti-am auzit niciodata nu-ul ?
29. Da, e greu sa pleci, dar de la un punct incolo e mai greu sa ramai
30. Arunca-te sau iesi afara din apa, dar nu mai sta la marginea bazinului clantanind din dinti.
@+
anomiS
sâmbătă, octombrie 10
5 o'clock singing
Jewel - You were meant for me
Alanis Morissette - Ironic
Joan Osborne - One of us
@+
anomiS
Alanis Morissette - Ironic
Joan Osborne - One of us
@+
anomiS
vineri, octombrie 9
Matematica
Adun de peste 20 de ore franturi de timp, de timp care-mi apartine. Si cred ca am ajuns la performanta de a acumula in jur de 100 de minute. Acum e unul din putinele segmente din ultima zi in care sunt lucida, in care sunt capabila sa fac ceva. Chiar si cand am citit, gandul imi era atat de departe, incat nu mai stiu daca am explorat cu adevarat cele 7 vieti ale personajelor lui Rebreanu sau te-am cautat.
Sangele mi-e in continua fierbere,( ma intreb care-i limita... ) desi incerc cu ferocitate sa ating linia de plutire, sa ma agat de ceva, orice care sa imi redea starea de normalitate. Am mancat o data in tot acest timp, nu de foame, ci din reflex, am zis ca ar fi cazul sa fac si asta. Am inghitit de 3-4 ori, fara chef si mi-am zis ca e suficient.
Muzical vorbind, orele astea s-au impartit intre Umbra lui Alifantis si 9 vieti ale celor de la Bosquito. Am trecut la Taxi si apoi m-am invoit sa trec putin si prin alte melodii, doar-doar mi-oi mai veni in fire. In curand cred ca trec iar la Bosquito...
Sufletul mi-e mai usor de descifrat ca oricand. Nu contine decat o adunare de baza:1+1= 2. Nu are necunoscute, stie exact care sunt partile implicate, stie si rezultatul, dar asta-i tot ce poate spune, sarmanul.
Vreau sa ii spun ca povestea nu-i asa de simpla, ca un 1 e acum legat de o necunoscuta si desi insista ca se afla unde trebuie sa fie nu cred ca simte cu adevarat asta. 1+n nu are nici o finalitate... Celalalt 1 e mai degraba un stegulet turnat in ciment, care abia mai flutura in vant. Isi simte neputinta. Cam asta e situatia, suflete... let me be. Dar nu vrea sa se calmeze, insita cu 1+1=2 pana la epuizare si nu mai stiu ce sa fac.
Sunt convinsa ca ambii 1 s-au recunoscut, nu stiu sa explic altfel noptile nedormite, cuvintele spuse dincolo de miezul noptii. Daca intr-adevar ai fi exact unde trebuie sa fii, nu m-ai mai citi in zorii zilei, nu ai mai pleca cu mine in gand si ai intra apoi sa vorbesti cu mine cand ai aproape necunoscuta despre care imi arunci fraze pompoase cu iz de declaratie de iubire. Am inteles perfect tacerea... spui. Tu cand o sa intelegi cuvintele ?
In alta ordine de idei, ai facut matematica mai mult decat mine. De ce vrei sa uiti ca 1+1=2 ?
Nu te intreba daca merita, fa sa merite... parca.
@+
anomiS
Sangele mi-e in continua fierbere,( ma intreb care-i limita... ) desi incerc cu ferocitate sa ating linia de plutire, sa ma agat de ceva, orice care sa imi redea starea de normalitate. Am mancat o data in tot acest timp, nu de foame, ci din reflex, am zis ca ar fi cazul sa fac si asta. Am inghitit de 3-4 ori, fara chef si mi-am zis ca e suficient.
Muzical vorbind, orele astea s-au impartit intre Umbra lui Alifantis si 9 vieti ale celor de la Bosquito. Am trecut la Taxi si apoi m-am invoit sa trec putin si prin alte melodii, doar-doar mi-oi mai veni in fire. In curand cred ca trec iar la Bosquito...
Sufletul mi-e mai usor de descifrat ca oricand. Nu contine decat o adunare de baza:1+1= 2. Nu are necunoscute, stie exact care sunt partile implicate, stie si rezultatul, dar asta-i tot ce poate spune, sarmanul.
Vreau sa ii spun ca povestea nu-i asa de simpla, ca un 1 e acum legat de o necunoscuta si desi insista ca se afla unde trebuie sa fie nu cred ca simte cu adevarat asta. 1+n nu are nici o finalitate... Celalalt 1 e mai degraba un stegulet turnat in ciment, care abia mai flutura in vant. Isi simte neputinta. Cam asta e situatia, suflete... let me be. Dar nu vrea sa se calmeze, insita cu 1+1=2 pana la epuizare si nu mai stiu ce sa fac.
Sunt convinsa ca ambii 1 s-au recunoscut, nu stiu sa explic altfel noptile nedormite, cuvintele spuse dincolo de miezul noptii. Daca intr-adevar ai fi exact unde trebuie sa fii, nu m-ai mai citi in zorii zilei, nu ai mai pleca cu mine in gand si ai intra apoi sa vorbesti cu mine cand ai aproape necunoscuta despre care imi arunci fraze pompoase cu iz de declaratie de iubire. Am inteles perfect tacerea... spui. Tu cand o sa intelegi cuvintele ?
In alta ordine de idei, ai facut matematica mai mult decat mine. De ce vrei sa uiti ca 1+1=2 ?
Nu te intreba daca merita, fa sa merite... parca.
@+
anomiS
Feels like insomnia...
Ce fac ? De la foarte bine in sus, cum altfel? Ma mint ca sunt bine, asta fac si a te minti pe tine e cel mai greu. Si nu pot sa adorm, iar. ' Fiori prin mine umbla si nu am trebuinta... ', simt un gol imens si nu ma pot calma. Am inteles prea bine, partea mea rationala a fost total de acord, dar cu partea emotionala nu reusesc sa inchei armistitiu.
Si toata ziua am ascultat Marcas de Ayer si Umbra... si-am citit Adam si Eva. Si acum abia imi misc degetele, tremur toata si nu-mi doresc decat sa-ti aud vocea, sa ma suni si sa iti vorbesc 1 minut. Stii prea bine ca nu conteaza ora si stii ca n-o sa-ti spun nimic lumesc pentru ca ...
dar, ma intreb... u poti dormi ?
@+
anomiS
Si toata ziua am ascultat Marcas de Ayer si Umbra... si-am citit Adam si Eva. Si acum abia imi misc degetele, tremur toata si nu-mi doresc decat sa-ti aud vocea, sa ma suni si sa iti vorbesc 1 minut. Stii prea bine ca nu conteaza ora si stii ca n-o sa-ti spun nimic lumesc pentru ca ...
dar, ma intreb... u poti dormi ?
@+
anomiS
joi, octombrie 8
Scornicesti, mai traiesti ?
Dorind sa mai uit de una, de alta... am mers azi la Scornicesti. Am vazut un stadion trist, obosit, ruginit, dar cu un gazon mai bun decat al Stelei. Am bantuit pe strazi sperand sa mai gasesc un strop de energie. Alta data, orasul bravului conducator, Scornicestiul respira azi cu greu.
Au leagane ( m-am abtinut sa ma dau ), banci noi ( si de lemn si din alea cu bani... ), un Ethos, ceva ANL-uri. Si cam atat... restul e prafuit. Primaria parca ar fi fost bombardata, la cele doua intrari in oras, placute anunta rauri inexistente, o cladire impartita intre casa de cultura si biroul unui politician, doua fabrici odata celebre ( Gama si Pulsor ) mai au putin si cad la viitoarea rafala.
M-am asezat la un moment dat pe o banca si am inceput sa citesc Clopotul de sticla al Sylviei Plath. N-am apucat sa citesc prea mult, pentru ca din bloc au iesit 2 femei care au inceput sa ma ia la intrebari ( in sensul bun ). In mai putin de jumatate de ora mi-am facut rezumatul, parte care nu mi-a placut niciodata. Nu-mi place sa mi se puna intrebari cu nemiluita si mai ales, nu-mi place pentru ca raspund cu sinceritate. Imi place sa comunic, dar nu inteleg de ce unii oameni sunt asa de curiosi, de ce sunt interesati de viata unor necunoscuti. Poate si pentru ca astea sunt instrumentele de comunicare de baza si multi oameni nu vad dincolo de ele. Spre final m-am intristat din nou vazand in ce stare jalnica suntem: somajul e la el acasa in Scornicesti, oamenii nu mai stiu ce sa faca, au pierdut singurul lucru care-i tinea treji.
Imi pasa atat de mult de oameni, ma urasc pentru asta. Mi-a pierit cheful de toate si la scurt timp am incercat sa evadez. Si am facut-o, am mers la masina si m-am cufundat din nou in lectura, pentru a aluneca in America anilor '50 si a uita de Romania anilor 2000.
@+
anomiS
Au leagane ( m-am abtinut sa ma dau ), banci noi ( si de lemn si din alea cu bani... ), un Ethos, ceva ANL-uri. Si cam atat... restul e prafuit. Primaria parca ar fi fost bombardata, la cele doua intrari in oras, placute anunta rauri inexistente, o cladire impartita intre casa de cultura si biroul unui politician, doua fabrici odata celebre ( Gama si Pulsor ) mai au putin si cad la viitoarea rafala.
M-am asezat la un moment dat pe o banca si am inceput sa citesc Clopotul de sticla al Sylviei Plath. N-am apucat sa citesc prea mult, pentru ca din bloc au iesit 2 femei care au inceput sa ma ia la intrebari ( in sensul bun ). In mai putin de jumatate de ora mi-am facut rezumatul, parte care nu mi-a placut niciodata. Nu-mi place sa mi se puna intrebari cu nemiluita si mai ales, nu-mi place pentru ca raspund cu sinceritate. Imi place sa comunic, dar nu inteleg de ce unii oameni sunt asa de curiosi, de ce sunt interesati de viata unor necunoscuti. Poate si pentru ca astea sunt instrumentele de comunicare de baza si multi oameni nu vad dincolo de ele. Spre final m-am intristat din nou vazand in ce stare jalnica suntem: somajul e la el acasa in Scornicesti, oamenii nu mai stiu ce sa faca, au pierdut singurul lucru care-i tinea treji.
Imi pasa atat de mult de oameni, ma urasc pentru asta. Mi-a pierit cheful de toate si la scurt timp am incercat sa evadez. Si am facut-o, am mers la masina si m-am cufundat din nou in lectura, pentru a aluneca in America anilor '50 si a uita de Romania anilor 2000.
@+
anomiS
marți, octombrie 6
Quiet
Vrei tu sa para ca ti-e bine... da' nu-ti iese, zau...
It'll be just as quiet when I leave
As it was when I first got (t)here
It'll be just as quiet when I leave
As it was when I first got (t)here
luni, octombrie 5
VREAU SA TRAIESC INTR-O LUME CARE SA SEMENE CU O GARA
Stiti cantecul ala in care Maria Magdalena Danaila spune ' iubesc cu patima ploile'? ( o mica paranteza - mi-e foarte greu sa-i ascult melodiile, pentru ca ma irita nespus vocea ei. Dar versurile sunt asa de bune... si muzica. I-as recomanda cu toata sinceritatea sa se concentreze pe poezie, sa renunte la cantat.Gata paranteza)
Ei bine... eu iubesc cu patima garile. Ma simt legata de ele pe vecie, mereu pe fuga, mereu pe drum, mereu asteptand... inconjurata de trecatori. Si trenurile in sine sunt magice, sunt pline de oameni care iti povestesc in cateva ore intreaga lor viata si pe care apoi nu-i mai vezi niciodata. In tren imi permit sa nu respect regulile, nu stau aproape niciodata acolo unde am locul, daca e liber intind picioarele pe scaunul din fata si citesc, citesc in nestire... dar asta e alta poveste.
Revenind la gari... am trecut azi prin capitala patriei si mi-am dat seama pentru prima data de ce imi plac atat de mult garile uitandu-ma la lumea din Gara de Nord. Principalul motiv e faptul ca in gara omul se dezbraca de toate ambalajele, se descalta de zambetele de complezenta, mainile nu mai gesticuleaza puternic incercand sa convinga 'auditoriul', pentru ca sunt ocupate cu bagaje. In gara omul e cel mai apropiat de... om. Aici arata cat de obosit si de plictisit e de viata si de prefacatorie, fumeaza non-stop uitandu-se rugator la ceas si isi aduce aminte sa-i sune pe cei dragi. Se gandeste la viitorul apropiat, la ce va face cand va ajunge la destinatie, nu mai filosofeaza in legatura cu ' unde se vede peste 5 ani'
Aici oamenilor nu le mai pasa daca sunt prezentabili, nu se mai straduiesc sa-si ascunda ticurile, nu se mai sinchisesc de faptul ca poate parul nu le sta bine, ca li s-a rupt unghia, ca Basescu candideaza la presedentie si nici nu sunt interesati de aventurile si de vacantele vedetelor.
Garile sunt unele dintre putinele locuri unde mai exista naturalete, iubire in stare pura si sinceritate si cel mai complex dintre ele, pentru ca aici chiar intalnim toate categoriile de oameni.
De aceea, daca cineva ( zana, alt posesor de bagheta fermecata, Aladdin, pestisorul auriu etc. ) mi-ar spune : iti pot indeplini o dorinta. Ce-ti doresti? I-as raspunde negresit: VREAU SA TRAIESC INTR-O LUME CARE SA SEMENE CU O GARA...
@+
anomiS
PS: Paranteza la paranteza. Am aflat de curand ( mijlocul lui noiembrie) ca versurile de la Descantec de ploaie ii apartin Anei Blandiana de fapt
Ei bine... eu iubesc cu patima garile. Ma simt legata de ele pe vecie, mereu pe fuga, mereu pe drum, mereu asteptand... inconjurata de trecatori. Si trenurile in sine sunt magice, sunt pline de oameni care iti povestesc in cateva ore intreaga lor viata si pe care apoi nu-i mai vezi niciodata. In tren imi permit sa nu respect regulile, nu stau aproape niciodata acolo unde am locul, daca e liber intind picioarele pe scaunul din fata si citesc, citesc in nestire... dar asta e alta poveste.
Revenind la gari... am trecut azi prin capitala patriei si mi-am dat seama pentru prima data de ce imi plac atat de mult garile uitandu-ma la lumea din Gara de Nord. Principalul motiv e faptul ca in gara omul se dezbraca de toate ambalajele, se descalta de zambetele de complezenta, mainile nu mai gesticuleaza puternic incercand sa convinga 'auditoriul', pentru ca sunt ocupate cu bagaje. In gara omul e cel mai apropiat de... om. Aici arata cat de obosit si de plictisit e de viata si de prefacatorie, fumeaza non-stop uitandu-se rugator la ceas si isi aduce aminte sa-i sune pe cei dragi. Se gandeste la viitorul apropiat, la ce va face cand va ajunge la destinatie, nu mai filosofeaza in legatura cu ' unde se vede peste 5 ani'
Aici oamenilor nu le mai pasa daca sunt prezentabili, nu se mai straduiesc sa-si ascunda ticurile, nu se mai sinchisesc de faptul ca poate parul nu le sta bine, ca li s-a rupt unghia, ca Basescu candideaza la presedentie si nici nu sunt interesati de aventurile si de vacantele vedetelor.
Garile sunt unele dintre putinele locuri unde mai exista naturalete, iubire in stare pura si sinceritate si cel mai complex dintre ele, pentru ca aici chiar intalnim toate categoriile de oameni.
De aceea, daca cineva ( zana, alt posesor de bagheta fermecata, Aladdin, pestisorul auriu etc. ) mi-ar spune : iti pot indeplini o dorinta. Ce-ti doresti? I-as raspunde negresit: VREAU SA TRAIESC INTR-O LUME CARE SA SEMENE CU O GARA...
@+
anomiS
PS: Paranteza la paranteza. Am aflat de curand ( mijlocul lui noiembrie) ca versurile de la Descantec de ploaie ii apartin Anei Blandiana de fapt
sâmbătă, octombrie 3
Cantec prost...
' Deci tu esti zecele lui R... '
Asa mi-a spus acum 2 zile cineva. N-am stiut daca ar trebui sa ma bucur ca mi s-a confirmat oarecum ca nu am visat sau sa ma intristez si mai tare pentru ca propozitia n-a fost spusa de tine. N-am cerut sa fiu o cifra, am vrut sa mi se raspunda, sincer. Da, au fost poate zece intamplari ciudate si o minune care m-au adus la tine, au trecut mai mult de zece zile absurde... nu stiu cum, nu stiu pe unde si nu stiu daca e vorba de zece vieti. Eu cred in cele 7, vietile lui Rebreanu.
Nu vreau comorile din lume, ci imi doresc sa nu ma pierzi printre coji... Uneori ma gandesc la ziua aia de joi si stiu ca nu ai uitat asta, insisti prea mult pe vama si pe taxi. Dar de ce iti e asa de greu sa-mi spui adevarul ? Cum spuneau actorii din ' Before sunshine' ... de ce crede toata lumea ca dragostea trebuie sa dureze ani intregi pentru a fi veridica ? De ce sa nu existe si pentru scurt timp, chiar si o zi si sa fie mai intensa decat in cazul cuplurilor care stau impreuna pana la adanci batraneti ? Iti spun la modul cel mai sincer ca nu stiu cum sa cataloghez ceea ce am simtit si inca nu m-a parasit. Apreciere, iubire, un vis, orgoliu, incapatanare... dar stiu ca daca intr-adevar mie imi e dedicata melodia aia... esti un ipocrit. Ar fi mai corect fata de amandoi sa imi spui ce ai de spus si sa lasam persoanele abilitate sa se ocupe de filosofat.
Inca ceva, comment-ul ala cu for better or worse sunt aici nu ma incalzeste cu nimic, pentru ca nu esti aici decat prin vorbe si vorbele nu ajuta la nimic.
Nu sunt zece.. sunt o fata verde cu parul padure decupata dintr-un alt secol de un copil nesabuit si azvarlita in this hi-tech digital world.
@+
anomiS
Asa mi-a spus acum 2 zile cineva. N-am stiut daca ar trebui sa ma bucur ca mi s-a confirmat oarecum ca nu am visat sau sa ma intristez si mai tare pentru ca propozitia n-a fost spusa de tine. N-am cerut sa fiu o cifra, am vrut sa mi se raspunda, sincer. Da, au fost poate zece intamplari ciudate si o minune care m-au adus la tine, au trecut mai mult de zece zile absurde... nu stiu cum, nu stiu pe unde si nu stiu daca e vorba de zece vieti. Eu cred in cele 7, vietile lui Rebreanu.
Nu vreau comorile din lume, ci imi doresc sa nu ma pierzi printre coji... Uneori ma gandesc la ziua aia de joi si stiu ca nu ai uitat asta, insisti prea mult pe vama si pe taxi. Dar de ce iti e asa de greu sa-mi spui adevarul ? Cum spuneau actorii din ' Before sunshine' ... de ce crede toata lumea ca dragostea trebuie sa dureze ani intregi pentru a fi veridica ? De ce sa nu existe si pentru scurt timp, chiar si o zi si sa fie mai intensa decat in cazul cuplurilor care stau impreuna pana la adanci batraneti ? Iti spun la modul cel mai sincer ca nu stiu cum sa cataloghez ceea ce am simtit si inca nu m-a parasit. Apreciere, iubire, un vis, orgoliu, incapatanare... dar stiu ca daca intr-adevar mie imi e dedicata melodia aia... esti un ipocrit. Ar fi mai corect fata de amandoi sa imi spui ce ai de spus si sa lasam persoanele abilitate sa se ocupe de filosofat.
Inca ceva, comment-ul ala cu for better or worse sunt aici nu ma incalzeste cu nimic, pentru ca nu esti aici decat prin vorbe si vorbele nu ajuta la nimic.
Nu sunt zece.. sunt o fata verde cu parul padure decupata dintr-un alt secol de un copil nesabuit si azvarlita in this hi-tech digital world.
@+
anomiS
joi, octombrie 1
Paroles, paroles, paroles...
Alain Delon et Dalida - Paroles
Asculta mai multe audio Muzica
E asa de simplu sa aruncam cuvinte la minut fara sa ne gandim daca intr-adevar stim despre ce vorbim... sa mintim la un interviu, sa exageram, sa povestim anumite intamplari adaugand dupa bunul plac 'inflorituri'. Ne propunem sa impresionam, sa convingem un prieten ca ' totul va fi bine ', spunem cuvinte care stim ca vor rani pentru ca vrem sa ne razbunam sau... pentru ca vrem sa-l/ sa o facem gelos (geloasa).
Si incepem sa turuim. Mai fumam o tigara si printre fumuri aducem noi ' argumente '. Dam, daca e un caz de forta majora si exemple din randul cunostintelor sau apelam la persoane publice, vedete sa le zicem pentru a creea o impresie mai buna.
Facem asta, mai mult sau mai putin, constient sau inconstient, pentru a face un bine sau pentru a ne face un bine... partea mai dificila incepe atunci cand ramanem noi cu noi... si cu sentimentele noastre. Atunci trebuie sa renuntam la cuvinte, mastile, scutul dispar. Ce facem atunci cand nu mai avem cuvinte?
Eu imi dau seama ca :
- nici un job din lume nu merita sa folosesti prea multe cuvinte, sa exagerezi, sa inventezi povesti.am anumite calitati, reale si atunci cand gura mi-o ia pe dinainte, imi doresc sa nu primesc jobul respectiv, pentru ca simplul fapt ca am fost capabila sa spun mai mult decat era necesar inseamna ca nu sunt potrivita pentru el.
- un prieten bun trebuie sa aiba curajul sa-si spuna parerea sincera. Si, mai mult, oricate incurajari ai trimite, nu esti tu persoana care se confrunta cu problema respectiva, oamenii invata din greseli, asa ca un simplu : ' Sunt alaturi de tine orice decizie ai lua' reprezinta mult mai mult decat orice alte banalitati ai putea indruga.
- nu cred in razbunare. Cred in 'roata se va intoarce'.
- gelozia... e asa de prostesc, dar asta vezi numai atunci cand ramai tu cu tine. Normal ca te enerveaza, ca nu poti intelege de ce se poarta intr-un anume mod... dar, ca si in cazul prietenilor, nu depinde de tine. Poti sta si-n cap si sa nu obtii nimic. Daca lui/ei ii pasa, nu te va lasa sa pleci.
Cum spunea Paler :
'Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti'
Poti arata cat de mult valorezi sau tii la cineva si prin fapte... si zau ca e mult mai bine. La cuvinte ne pricepem toti, la punerea in practica a sentimentelor care uneori ne lasa fara suflu suntem repetenti.
@+
anomiS
Abonați-vă la:
Postări (Atom)