Cea mai grea modalitate de penitenta ? Tragerea in teapa, ghilotina, scaunul electric, inchisoarea pe viata ? Nu... in nici un caz. Scapi repede, in cateva minute esti izbavit, desi ultima modalitate e ceva mai diferita... si acolo e greu de indurat iar trecerea timpului e insuportabila. Dar, te stii pedepsit de catre altii, stii ca nu ti-ai dat singur sentinta, ca poti totusi sa faci foarte multe lucruri, nu iti sunt rapite toate formele de exprimare.
Insa, atunci cand esti inchis de tine in tine ce faci ? Cand tu iti refuzi o viata normala si esti blocat pe rand de creier si de corp ? Mental iti propui sa faci ceva insa corpul se blocheaza, picioarele refuza sa se miste, gura ramane inchisa... Sau pornesti cu toate fortele fizice inainte, toate raspund pozitiv, insa din gura iti ies numai aberatii, nu ceea ce voiai initial sa spui, deoarece creierul pur si simplu nu ' face contact ' , nu stie ce trebuie sa arunce spre exterior sau e pur si simplu prea adormit... sau plictisit... sau sictirit.
Asta e cea mai grea pedeapsa ce i se poate da cuiva si ceea ce e ciudat e ca individul isi da singur sentinta, singur isi blocheaza viata. De ce se intampla asta ? Pentru ca ti-e greu sa vezi o finalitate pozitiva in anumite actiuni, pentru ca ti-e frica sa-ti asumi riscuri, pentru ca esti o persoana complexata sau perfectionista, renunti la ceva pentru ca ti se pare ca nu vei ajunge niciodata la un rezultat, datorita obstacolelor pe care le intalnesti si oricat de mult ai lucra la ceva pur si simplu vezi finalitatea intr-un viitor prea departat sau nu o vezi deloc. Astfel, te blochezi constant si nu numai ca ajungi de unde ai plecat, dar regresezi...
Desi uneori simt ca imi aplic sentinta, stiu ca sunt un judecator indulgent si nu ma pedepsesc decat pentru perioade scurte de timp, dupa care, o data ce simt aerul libertatii incep sa traiesc din nou. As indrazni sa spun ca si autopedepsirea porneste tot din exterior, e declansata de ceilalti. Cel putin, asa se intampla la mine. Cand sunt bombardata de diverse hotarari sau pareri din afara se declanseaza blocajul, care pe moment e groaznic, doar e vorba de penitenta, insa poate e doar o modalitate de autoaparare. Lumea iti pune intrebari prin care te simti exclus, ti se spune indirect ca esti cam prost, ca nu stii sa profiti. In ultimul timp se intampla asta referitor la minunata tara numita Olanda. Sunt intrebata de ce nu-mi place aici ( nu ca nu mi-ar placea, dar nu ma incadrez in peisaj, simplu, nu sunt facuta pentru o astfel de societate, ceea ce nu inseamna ca e o societate tampita sau ca e ceva in neregula. E ceva ce nu ma reprezinta pe mine, atat. ) , de ce nu incerc sa-mi caut master sau de lucru aici, de ce sa mai vin in tara, de ce... Si automat , dupa o serie de intrebari de genul asta se declanseaza blocajul. Nu mai pot sa progresez, raman pe loc deocamdata si nu mai stiu in ce directie sa pornesc. Mi se pun intrebarile astea pentru ca se considera ca am calitatile necesare unei lumi occidentale, careia i se atribuie din oficiu calificativul ' superioara ' , fara a cerceta cum e de fapt si prin urmare de ce sa-mi irosesc cunostintele intr-o tara estica in loc sa ma dezvolt si sa profit de vest? Sau sunt nedorita si asta e un mod mascat de a o spune ? ( cam fantezista varianta, dar nu ma pot abtine sa nu o iau in considerare ). Se adauga la astea faptul ca nici eu nu mai stiu ce sa fac, stiu ca mai am o luna aici si o licenta de dat, apoi chiar habar n-am ce sa fac, asa ca incep sa ma gandesc ca poate ar trebui sa incerc sa-mi gasesc ceva aici, lumea ma place in general si o adiere de aer proaspat, de idei mai altfel nu strica niciunei societati. Si ma pricep la asta, am puterea de a ma impune. Apoi, mai e si el, pe care nu-l mai inteleg, care ma face sa-mi doresc sa stau aici, dar oare e suficient el ?
N-am intalnit nici o persoana si sincer nu cred ca o sa fie vreodata cazul sa o intalnesc vreodata, care sa ma determine sa fac o alegere radicala. Babeste spus, nu as ramane undeva sau nu as face ceva doar pentru cineva. Talerul opus al balantei e prea incarcat. O sa fac tot ce pot pentru a nu regreta mai tarziu ceva in ceea ce il priveste, dar de aici pana la a ramane in tara asta ingusta si la propriu si la figurat numai pentru motivul asta e cale luuuunga.
Cu toate astea blocajul inca persista, ceea ce nu e prea imbucurator, deoarece peste o saptamana incep examenele si nu stiu exact cum o sa le primesc.
Ma faultez si fizic si mental...
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu