Am strans cele patru anotimpuri. Le-am inchis intr-o clepsidra si le-am lasat sa se scurga. Primavara mi-a placut, nu eram atenta la scurgerea zilelor, eram fermecata doar de frumusetea inceputului. In timpul verii mi-am permis chiar sa merg sa-mi fac o cana de cafea. Am revenit cand vara era pe terminate si-am amutit cu cana in mana. Toamna ma lovea drept in inima... nu avea nici zile, nici nopti... doar minute lungi si goale. Si nu ma puteam misca, ma uitam hipnotizata la nisipul care-mi acoperea amintirile din prima jumatate a anului. Nemilos, grabit, constient de puterea pe care o are, astupa toate gaurile prin care as mai fi putut respira.
Si de-o data s-a transformat in ninsoare...
La inceput m-am bucurat ca un copil, era atat de frumos ! Apoi mi-am dat seama ca iarna e ultima etapa. Ca acum vor ingheta toate clipele frumoase de peste an, ca zapada se va aseza intre noi, blocand toate drumurile. Si mi-e frig... nu mai pot sa ma misc, am ragusit si nu mai pot sa te strig decat in vis.
A venit iarna, cand sentimentele ingheata, cand albul ne orbeste, cand nisipul din clepsidra nu se mai vede. Nu inteleg de ce viata face misto de mine, de ce-ti vad numele peste tot, de ce folosim aceleasi propozitii sau melodii... Stii cat de mult imi doresc sa intorci clepsidra?
Sau poate ca de fapt totul se rezuma la Frankly, my dear, I don't give a damn si abia acum ai avut curajul s-o spui
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu