Magazinul non-stop din strada Sperantei e inchis pentru inventar...

' Jesse: You want to know why I wrote that stupid book?
Celine: Why?
Jesse: So that you might come to a reading in Paris and I could walk up to you and ask: Where the fuck were you? ' ( Before sunset )


Am luat o mana de sentimente si-am azvarlit-o peste podul care se balansa. Dar am reusit, am aruncat-o spre apa si am asteptat sa aud sunetul reusitei. Uitasem insa sa privesc in jos si n-am vazut ca raul secase, nu mai era decat nisip sub podul meu. Cand am coborat sa iau inapoi ceea ce aruncasem intr-un moment de euforie, am inceput sa ma afund in nisip. Speranta mi-a intins mana, m-a ajutat sa ies de acolo. Insa nu mai stiam incotro sa ma indrept.

Pasarile au ciugulit toate firmiturile, Gretel... trebuie sa gasesti alta cale.

Am dat cu banul si am ales o directie. Am ajuns intr-un oras iar oamenii mi-au spus ca se pot auzi pretutindeni clopotele bucuriei si fanfara nu pleaca niciodata in vacanta. Eu insa nu am auzit nimic, oare am surzit pe drum ? In schimb vad circul, e de atata timp pe aici incat i-am invatat toate reprezentatiile. Si circul nu imbatraneste niciodata, nu-i asa ?

Soarele nu se mai arata de atat de multe zile, oare cat o mai fi ceasul ? Numai cu ajutorul lui puteam sa controlez timpul, sa inteleg si sa programez viitorul. Am uitat sa merg, am adormit somnul iar magazinul non-stop din strada Sperantei e inchis pentru inventar.

E prea intuneric pentru a mai vedea inauntrul meu. E prea tarziu pentru a mai iesi afara sa ma joc. E prea mult zgomot pentru a mai incerca sa cant. E prea toamna pentru a mai fi primavara si mi-e prea stramta haina pentru a ma mai incapea si setea de ceva nou.

@+

anomiS