Si te-ai dus, dulce minune...
Apreciez ca te-ai deschis, apreciez ca ma simti, ca am respirat impreuna 1 ora si mai mult, ma bucura sa stiu ca e o legatura. Dar... e trist ca suntem amandoi constienti ca au secat toate cuvintele si nu poate decat sa ramana totul suspendat. E asa stranie senzatia asta. Zambete si lacrimi se lupta in mine. Vreau sa-mi fie bine, insa te vad mereu, daca nu vorbesc cu tine, vorbesc despre tine. Si toate ma duc la tine, chiar si visele. Iar tu incepi sa te indepartezi... in curand o sa raman numai cu melodiile tale.
Vreau sa nu mai vorbesti... indiferent ce ai spune, ma doare. In schimb, vreau sa nu mai pleci. Vreau sa nu te mai intereseze regulile, stii bine ca nu esti facut pentru ele.
A fost odata, ca niciodata... o zi d februarie. Astazi e iulie...Nimeni n-a stiut cand a inceput... nimeni cand se va termina. Sunt obosita, impacata cu situatia, dar flamanda dupa tine in continuare... si in acelasi timp Gelu Ruscanu imi sopteste mereu in urechi. Ma pierd si te vreau al meu, indiferent de urmari sau de trecutul tau... dar in acelasi timp personajul camilpetrescian imi spune ca trebuie sa ma opresc, ma impinge constant. Imi zice: ' Uite, echilibrul tau imaginar se clatina atat de usor. Asculta ceea ce-ti spun eu, nu poate fi vorba decat de furtuna cand e vorba de el.'
Stii si tu prea bine ce e, stii ca nu e un flirt, cred ca intelegi dar ti-e prea aiurea s-o iei iar de la capat. Nu mai ai speranta, nu vrei sa mai visezi din nou ca ai atins cerul... si preferi sa astepti sa treaca toate.
Nu-l omori pe Pygmalion tocmai acum... cand mai are putin si termina marea sa opera. Crede-ma, simt ca abia acum a ajuns acolo.
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu