Adun de peste 20 de ore franturi de timp, de timp care-mi apartine. Si cred ca am ajuns la performanta de a acumula in jur de 100 de minute. Acum e unul din putinele segmente din ultima zi in care sunt lucida, in care sunt capabila sa fac ceva. Chiar si cand am citit, gandul imi era atat de departe, incat nu mai stiu daca am explorat cu adevarat cele 7 vieti ale personajelor lui Rebreanu sau te-am cautat.
Sangele mi-e in continua fierbere,( ma intreb care-i limita... ) desi incerc cu ferocitate sa ating linia de plutire, sa ma agat de ceva, orice care sa imi redea starea de normalitate. Am mancat o data in tot acest timp, nu de foame, ci din reflex, am zis ca ar fi cazul sa fac si asta. Am inghitit de 3-4 ori, fara chef si mi-am zis ca e suficient.
Muzical vorbind, orele astea s-au impartit intre Umbra lui Alifantis si 9 vieti ale celor de la Bosquito. Am trecut la Taxi si apoi m-am invoit sa trec putin si prin alte melodii, doar-doar mi-oi mai veni in fire. In curand cred ca trec iar la Bosquito...
Sufletul mi-e mai usor de descifrat ca oricand. Nu contine decat o adunare de baza:1+1= 2. Nu are necunoscute, stie exact care sunt partile implicate, stie si rezultatul, dar asta-i tot ce poate spune, sarmanul.
Vreau sa ii spun ca povestea nu-i asa de simpla, ca un 1 e acum legat de o necunoscuta si desi insista ca se afla unde trebuie sa fie nu cred ca simte cu adevarat asta. 1+n nu are nici o finalitate... Celalalt 1 e mai degraba un stegulet turnat in ciment, care abia mai flutura in vant. Isi simte neputinta. Cam asta e situatia, suflete... let me be. Dar nu vrea sa se calmeze, insita cu 1+1=2 pana la epuizare si nu mai stiu ce sa fac.
Sunt convinsa ca ambii 1 s-au recunoscut, nu stiu sa explic altfel noptile nedormite, cuvintele spuse dincolo de miezul noptii. Daca intr-adevar ai fi exact unde trebuie sa fii, nu m-ai mai citi in zorii zilei, nu ai mai pleca cu mine in gand si ai intra apoi sa vorbesti cu mine cand ai aproape necunoscuta despre care imi arunci fraze pompoase cu iz de declaratie de iubire. Am inteles perfect tacerea... spui. Tu cand o sa intelegi cuvintele ?
In alta ordine de idei, ai facut matematica mai mult decat mine. De ce vrei sa uiti ca 1+1=2 ?
Nu te intreba daca merita, fa sa merite... parca.
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu