Respect cu solemnitate un program al unui job inexistent, neplatit, un job la distanta. Implica o singura activitate, 10-12 ore zilnic fac acelasi lucru. Vreau sa demisionez, asta nu-i program, e pedeapsa, e inuman. Dar n-am cui sa-i predau demisia, nu am nici un sef. Asa ca trebuie sa indur... rabdare si tutun.
Dar acum imi acapareaza si somnul. Credeam ca macar atunci cand dorm ma pot odihni, pot lua pauza.
Azi insa m-am trezit obosita psihic si fizic. Pentru ca toata noaptea am 'participat' la o nunta... si ti-am vazut pentru prima data chipul in vis. Nu stiu ce cautam eu acolo, cum ajunsesem la nunta ta. Stiu insa ca stateam in primul rand si ma uitam la tine impietrita. Tu nu te uitai la ea, te uitai fix in ochii mei si ma rugai parca sa fac ceva. Imi muscam buzele si ma fortam sa nu izbucnesc in lacrimi, iar a vorbi isi pierduse definitia.
Singurul lucru pe care il aveam in minte era raspunsul pe care voiam sa-l strig, sa-l scriu... sa-l rup din toate cartile, ziarele, revistele... Asteptam momentul in care preotul intreaba daca este cineva impotriva nuntii. Dar am uitat ca asta se intampla numai in filme, ca la noi nu exista asa ceva. Am inghitit raspunsul si m-am mai uitat o data la tine. Durerea trecea din ochii tai in ochii mei, nu mai auzeam nimic, nu mai stiam nimic, nu ne mai pasa de ce vor spune ceilalti. Atunci n-am mai rezistat, am inchis ochii pentru cateva secunde pentru a iesi din transa, m-am ridicat si am iesit din biserica.
Nu inteleg de ce a fost nevoie sa traiesc asta, a fost ca si cand intr-adevar am fost acolo. Si ceea ce ma sfasie cel mai tare e faptul ca nici macar in vis n-am fost capabila sa iau ceea ce-mi doresc mai mult decat orice...
Iubindu-te fara de moarte,
Nici viata-mi pare ca n-am...
Emeric Imre - Condamnare
Asculta mai multe audio Muzica
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu