VREAU SA TRAIESC INTR-O LUME CARE SA SEMENE CU O GARA

Stiti cantecul ala in care Maria Magdalena Danaila spune ' iubesc cu patima ploile'? ( o mica paranteza - mi-e foarte greu sa-i ascult melodiile, pentru ca ma irita nespus vocea ei. Dar versurile sunt asa de bune... si muzica. I-as recomanda cu toata sinceritatea sa se concentreze pe poezie, sa renunte la cantat.Gata paranteza)

Ei bine... eu iubesc cu patima garile. Ma simt legata de ele pe vecie, mereu pe fuga, mereu pe drum, mereu asteptand... inconjurata de trecatori. Si trenurile in sine sunt magice, sunt pline de oameni care iti povestesc in cateva ore intreaga lor viata si pe care apoi nu-i mai vezi niciodata. In tren imi permit sa nu respect regulile, nu stau aproape niciodata acolo unde am locul, daca e liber intind picioarele pe scaunul din fata si citesc, citesc in nestire... dar asta e alta poveste.

Revenind la gari... am trecut azi prin capitala patriei si mi-am dat seama pentru prima data de ce imi plac atat de mult garile uitandu-ma la lumea din Gara de Nord. Principalul motiv e faptul ca in gara omul se dezbraca de toate ambalajele, se descalta de zambetele de complezenta, mainile nu mai gesticuleaza puternic incercand sa convinga 'auditoriul', pentru ca sunt ocupate cu bagaje. In gara omul e cel mai apropiat de... om. Aici arata cat de obosit si de plictisit e de viata si de prefacatorie, fumeaza non-stop uitandu-se rugator la ceas si isi aduce aminte sa-i sune pe cei dragi. Se gandeste la viitorul apropiat, la ce va face cand va ajunge la destinatie, nu mai filosofeaza in legatura cu ' unde se vede peste 5 ani'

Aici oamenilor nu le mai pasa daca sunt prezentabili, nu se mai straduiesc sa-si ascunda ticurile, nu se mai sinchisesc de faptul ca poate parul nu le sta bine, ca li s-a rupt unghia, ca Basescu candideaza la presedentie si nici nu sunt interesati de aventurile si de vacantele vedetelor.

Garile sunt unele dintre putinele locuri unde mai exista naturalete, iubire in stare pura si sinceritate si cel mai complex dintre ele, pentru ca aici chiar intalnim toate categoriile de oameni.

De aceea, daca cineva ( zana, alt posesor de bagheta fermecata, Aladdin, pestisorul auriu etc. ) mi-ar spune : iti pot indeplini o dorinta. Ce-ti doresti? I-as raspunde negresit: VREAU SA TRAIESC INTR-O LUME CARE SA SEMENE CU O GARA...

@+

anomiS

PS: Paranteza la paranteza. Am aflat de curand ( mijlocul lui noiembrie) ca versurile de la Descantec de ploaie ii apartin Anei Blandiana de fapt