Mereu sfarsitul de luna ma duce cu gandul la despartire, retrospectiva , batranete,moarte. E o lupta pe care o pierdem , nu ne putem impotrivi.Oricat as mai vrea eu acum sa ramana iulie, n-am nimic de facut decat sa ma bucur cat de mult pot de "cuptorul" asta ramas. Ma gandeam zilele trecute la "my life without me". Ce anume mi-ar lipsi si de ce m-as bucura sa scap daca ar fi sa mor... maine, sa zicem.
Well... mi-ar fi dor de o familie minunata, care m-a tinut departe de griji mult timp, nu mi-a spus la 6 ani cine-i Mos Craciun ca sa evite plimbarile prin oras dupa cadouri si sa scape mai usor dandu-mi pur si simplu bani. Parinti care nu mi-au spus pana acum 1 an ce salariu au, pentru a-mi arata ca nu banii conteaza in viata, ca ambitia, pregatirea, bunul simt sunt mult mai importante.
Mi-ar mai fi dor de peisajul de la schitul Patrunsa, de drumul ala prin padure, pe munte. Mi-ar fi dor de muzica... de prieteni care spun "prezent" la orice ora.De zambetele copiilor. De plimbarile prin ploaie... sau in miez de noapte.
As regreta ca n-am ajuns in Australia, ca n-am intalnit iubirea camilpetresciana, ca n-am experimentat bucuria de a fi mama.Ca n-am apucat sa invat sa cant la chitara.
Nu mi-ar parea rau sa las in urma snobismul, prefacatoria, , mormane de nepasare, gunoi, bani, haine, o lume a consumismului. Apoi, daca ar fi sa nu ajung ceea ce-mi doresc, nu mi-ar parea rau if I were to die tomorrow (asta e deja d SF... stiu ).
N-as plange dupa nici un baiat care mi-a fost drag, pentru ca fiecare m-a invatat ceva si a ajutat la evolutia mea,afectiv vorbind.Nu mi-ar fi prea dor de day time.Nici de zapada, de filme ,telefoane,nu mi-ar fi dor.
Lista e lunga... pentru ambele parti.Cele de mai sus sunt acum mai accentuate.
... dar NIMENI NU VA STI OARE CAND VA FI
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu