JOI, MAI 29
Mi s-a reprosat de multe ori ca nu zambesc in poze. In acele cateva secunde avem obligatia de a fi fericiti. Cu ce e mai frumoasa, mai plina de semnificatie, mai sugestiva o colectie de astfel de poze? De ce ni se spune de fiecare data inainte de a ni se face o poza: " zambeste " ?
Care ar fi explicatia pentru "zambareala" asta generala ? Ma gandesc la pozitivism, la minte aerisita, faptul de a te simti bine cu tine, planuri marete pentru viitor. Dar, de cele mai multe ori nu asta se ascunde in spatele unei poze cu personaje fericite.Se ascunde un ranjet, o incordare mecanica, o actiune de incadrare in peisaj,pentru de a face hatarul celui care ti-a spus " zambeste ", din dorinta de a arata ce bine-ti merge , sau e de fapt un zambet tamp ( desi cel din urma a fost inlocuit in ultimii ani de tuguierea buzelor ).
De-asta apreciez foarte putin pozele " zambitoare ". In mult prea putine bucuria aia e reala si anume in cele facute fara ca protagonistii sa stie. Cu totii stim asta, dar atunci de ce insistam sa ne facem poze cu gura pana la urechi ? Ne razbunam astfel pe soarta care in realitate ne joaca o gramada de feste? De-aia acumulam sute, mii de momente trucate de fericire ?
Inca un lucru: de ce majoritatea oamenilor adora pozele? Inteleg parintii care isi fotografiaza copilul, pozele facute in excursii , la evenimente importante, dar de ce albume intregi cu poze langa masinile altora, in cluburi, langa calorifer, dulap, pom, in baie, in oglinda ???
Unu la mana, cred k totusi de la o anumita varsta stim cum aratam, nu mai avem nevoie de mormanul de poze. Apoi, n-o fi toata lumea narcisista... E memoria atat de scurta incat avem nevoie de imagini cu diverse lucruri care ne inconjoara? E preaaaaaaa mult timp liber la mijloc?
Ce-as mai vrea sa fi trait in veacurile trecute, cand se facea poate doar o singura fotografie pe durata intregii vieti, dar bucuria nu era atat de falsa ca acum.
Vreau sa zambesc in afara blitzului !
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu