DUMINICA, SEPTEMBRIE 14
La cerere, o sa vorbesc despre Ramnicu-Sarat. Asa, k in blogu' vesel :)
Step one: Ora 11,40- eram la bunici, la 25 de minute de Craiova de unde aveam tren spre Ramnicu - Sarat la 12,08. O caruta de draci la gandul ca nu mai prind trenul , ceea ce era valabil daca nu avea intarziere 25 de minute, pentru ca am ajuns la gara pe la si 20. Normal ca n-am stat unde aveam bilet, altfel n-as fi eu. In prima parte a drumului a fost destul de lejer, am citit la greu... pana la Corabia, de unde am avut incomensurabila placere de a asculta discutii despre handbal si despre echipele de juniori de la noi din tara, despre cele pe la care s-au perindat vecinii din stanga mea. Ciu ciu concentrare, nu puteam sa ies din mrejele vocilor de pustani care n-au fost atinsi nici de tutun( sau nu suficient), nici de schimbarea vocii.( maxim 16 ani le dau). Pana la Bucuresti am invatat posturile ,handbalistii promitatori ai Romaniei pentru urmatorii 5-10 ani dar si pierderile lotului din Baia Mare si Targoviste.
Step two: pe la 16.00 eram deja in al doilea tren, de la Bucuresti la Ramnicu Sarat. Aici distractia a continuat. Dupa ce ca stateam ca sardinele, caldura mare monsher si doi simpatici moldoveni care masurau regulat distanta dintre scaune cu picioarele. El flegmatic, tipul descurcaret si care prinde multe "muste" cu ochii frumosi. Ea de o pros... petime rara. Tot indruga vrute si nevrute, imi cer scuze, n-am retinut nimic semnificativ. Asteptam doar cu nerabdare sa vad cate scaune mai schimba, au incercat vreo 6 , si cat bun simt a mai ramas pe fundul "bostanului" ca sa se prinda ca ar fi cazul sa-si mai tina picioarele acasa.
Cand sa mai si cobor , bine k m-am impiedicat de un nash si l-am intrebat daca aia e statia ( dupa ora de pe bilet, aia trebuia :D ) Am aflat ca daca ma grabeam sa cobor aveam sa vizitez comuna Zoita, nicidecum destinatia. Dupa 20 de minute de asteptare a unui tren din directia opusa a pornit si rapidul. Buna si pauza, totusi. Erau geamuri destul de transparente intre vagoane si se vedea destul de clar la capatul celalalt ca mai erau 2 persoane care credeau ca e Ramnicu-Sarat. Ne tot uitam unii la altii, dedusesem ca suntem cu aceeasi treaba, doar ca nu ne-am facut cu mana pana la coborare :D .
Step three: Ramnicu Sarat railway station. Am facut cunostinta cu cei 2 , erau la faculate la Brasov. Apoi am mai descoperit inca 7 persoane si am asteptat cuminti la umbra... tufisurilor alora si in aria de actiune a taxi-urilor care erau sa ne si " salute" mainile, piciorele si alte parti ale corpului , sa vina de la Institul sa ne "racoleze".
Am purtat discutii si cu etnia rroma, faceam impreuna calcule pentru o paine. Nu ne-au iesit,nici unul nu se pricepea la mate ( unii n-au invatat, altii au uitat) asa ca am renuntat.( noi mai repede decat ei, ce-i drept).La hanul Poienita am ajuns pe la 19,20, in a doua tura. Spre bucuria mea, am aflat ca o sa stau in camera cu o fata din Rep. Moldova. ( no offence, da' imi place diversitatea, de romani sunt cat de cat satula :D ). Ea ajunsese mai devreme asa a a trebuit numai sa knock knock on one of Poienita's doors ( 207 mai exact ) si sa intru in camera.
Step four : Dupa frazele de " incalzire " eu am hotarat sa fac o plimbarica pe afara si a venit si ea cu mine. Am incercat sa dam ocol hanului, de la jumate 2 caini ne-au ajutat sa facem jogging inapoi ( am fost mai rapide k ei , nu cu mult, da' rezultatul conteaza ) si cand mai mai sa ne intoarcem resemnate in camera si sa asteptam sa ne cheme cineva la masa am descoperit ca lumea deja manca de vreo 20 de minute. Buuuuun, ne-am asezat si noi. Pentru ca am fost cuminti si am mancat tot, ... aproape tot, am primit de la organizatorii universitatii de vara tricouri , pixuri, si carnetele. S-au facut prezentarile, ne-au impartit ecusoanele ( bineinteles ca nu l-am purtat ) si ne-am imprastiat. Majoritatea in camere, restul am mai socializat pana pe la 2. Dimineata la 9 mergeam la inchisoare.
Cu chiu cu vai am facut ochi si am urcat intr-un autobuz reprezentativ pentru comunism, era cam mancat de rugina, te asteptai sa se dezmembreze la curbe.Da' a rezista eroic pana la portile penitenciarului( dupa nush cat a mai "trait" ).
Step five: Penitenciarul de la Ramnicu-Sarat, inchis la inceputul anilor '60, dupa moartea lui Ion Mihalache. Acolo au fost inchisi multi detinuti politici care erau izolati de lume ( 1 singur detinut in celula ). Festivitatea de deschidere a Universitatii de vara organizata de Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului in Romania a avut loc pe 24 august, in incita penitenciarului. Ne-au aburit vreo 0ra jumate , Lucia Hossu Longin, reprezentanti ai primariei locale( de amintit o tanti care a numit inchisoarea un loc in care detinutii au cunoscut RAIUL... pe pamant - stupid creature :D ),fosti detinuti inchisi acolo sau in alte inchisori din tara pe motive politice , Pedro Fuentes Cid, detinut politic care a stat 16 ani inchis in Cuba , Denis Deletant, profesor englez la universitatea din Londra, specializat in istoria fostelor tari comuniste est-europene. Pentru Romania are o atractie speciala, sotia lui fiind romanca :p. Stie nenea si romana. Apoi am vizitat cladirea, am vazut celulele in care au fost inchisi Corneliu Coposu si Ion Mihalache si am putut sa admiram si o expozitie ( MI-OP ) despre care intr-adevar n-am decat cuvinte de lauda. In panza erau topite fragmente astfel incat sa se obtina fie portrete (Mihalache de ex) fie texte ce ilustrau conditiile din inchisorile din timpul comunismului.
Artista le-a plasat in cateva celule, atat la parter cat si la etaj si ne-a explicat ca inceputul textelor avea o dimensiune mai mare si se micsora pe masura ce te apropiai de sfarsit pentru ca asta e tendinta oamenilor, sa vada ceva si sa considere ca au inteles tot, ca vad clar, insa daca incepi sa studiezi descoperi ca detaliile sunt de o importanta vitala. Pe masura ce incerci cu adevarat sa descifrezi ceva, afli ca nu mai stii chiar asa multe, sau ca nu au forma pe care o credeai initial.
Ne-am intors cu autocare locale, cum spuneam, autobuzul care ne-a adus cred ca a dat ortu' popii la scurt timp.
To be continued...
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu