SÎMBĂTĂ, AUGUST 2
Ma jucam acum cateva minute cu telefonul. Am o ata rosie prinsa de un colt.( nu ca sa nu ma deoache lumea, am avut o steluta pe care am " conectat-o " la telefon si peste culoarea asta am dat.Steluta nu mai e... mi-a picat p undeva.)
Asa... invarteam eu de ata si ma uitam la telefon. La inceput ata se invartea rapid intr-o parte si-n alta , ca bezmetica :p . Dupa cateva secunde bune a ajuns la echilibru si numai telefonul se mai balansa , usor-usor... parca ametit.Dupa 10-15 secunde s-a oprit si el.Imediat mi-a trecut prin minte ca noi oamenii suntem ca telefonul.
Toata viata Dumnezeu ne invarte cum vrea, prin ata, ne ameteste, ne rasuceste si chiar daca incercam sa ne opunem, nu reusim decat pentru scurt timp, caci rapid trebuie sa ajungem in partea cealalta. Tot ca telefonul facem ocoluri, dar in final ramanem aproximativ aceeasi persoana, schimbarile vin de la diversele lucruri de care ne-am putea lovi; poate interveni o mana care sa-l opreasca, sau daca il rotim intr-un spatiu stramt ( o cutie sa zicem ), se poate lovi de pereti.Dar putine telefoane au parte de asa ceva. Majoritatea se invart doar.
Timpul ? Scurt si viteza accelerata.Pana cand "telefonul" nu mai stie ce vrea, oboseste si asteapta sa apese cineva pe un buton, oricare. Apoi, dupa o "sapuneala buna' , telefonul ajunge la maturitate. Se poate invarti singur , a obtinut permisiunea pentru cateva secunde. Dar cum a fost majoritar condus de ata nu prea mai stie ce sa faca si chiar daca n-ar avea putere mai multa decat alte telefoane, nu mai are timp,ce sa mai faci in 15 secunde cand primele 40-50 ti s-au scurs deja?
Si totusi, ar zice unii, cati scriitori , muzicieni, pictori si-au descoperit vocatia spre sfarsitul vietii ! Intocmai, as zice. Daca ne gandim bine, cea mai mare parte a operelor de arta, a inventiilor apartin celor care au ajuns la cele 15 secunde. Si asta pentru ca si-au pastrat forta si mintea limpede decis sa faca si altceva in afara de ceea ce a fost programat, sa faca si ceva ce le place.
Ar mai fi o alta fatza a povestii. Daca ma uit bine la ata , vad ca s-a cam subtiat si daca o s-o mai invart mult e posibil sa se rupa. Dumnezeu exagereaza uneori cu invartitul si din prea mult exces de zel pierde fraiele. Ori o face intentionat, considera ca unii au dreptul sa fie eliberati mai devreme.
Revenind la telefon... suna.
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu