Durerea de masea e cea mai nenorocita. Esti ca o leguma, nu poti sa percepi nimic. Metallica e in camera ta si-ti da un concert privat, caci, indiferent ce muzica ai incerca sa asculti, tot rock auzi. Secundele, minutele , orele se topesc in infinit, simti ca nu mai ai scapare, ca nu mai poti iesi din situatia asta nicicum. E ca si cand Freddy Mercury, Elvis si John Lennon se intalnesc la birtul din colt si canta « Of, viata mea ». Toata lumina din lume te violeaza si nu-i nici un trecator sa te scape, ochii , desi inchisi , privesc un meci de tenis in care tie-breakul nu se mai termina.
Ion Dolanescu, joaca alba-neagra cu celebra-i « repeziciune » cu putinii neuroni care iti mai palpaie, cele 4 anotimpuri joaca box cu inima ta, facandu-te pe rand knock out si aruncandu-te peste ring.
Ai in fata ochilor toate filmele proaste iar butonul care le-ar opri derularea e de mult stricat, Nu te poti misca, picioarele refuza sa te scoata la o plimbare, te lasa in agonie, sa te zbati ca un peste pe uscat.
Nu, nu te gandesti la cei dragi, ci doar la tine. Esti cea mai egoista fiinta de pe pamant, fie ca iti doresti sa pieri pentru a scapa de durere, fie ca vrei sa scapi pentru a uita apoi din nou sa zambesti cand soarele te incalzeste. Oricum ar fi, nu te intereseaza decat propria persoana, nu mai vrei sa ai de-a face cu nimeni in momentele alea, oricine e o povara mai mare chiar decat propria-ti persoana incoltita acum de plansete ale tuturor partilor corpului.
Apoi, cand incepi sa realizezi ca respiri, iti doresti poate sa dormi putin, sa te tina in brate si apoi , intinsi pe pat, sa se joace in parul tau Nu vrei nici macar sa-ti vorbeasca, te-ar zgaria vocea , vrei numai atentia sa si sa stii ca e acolo. Nici tu nu i-ai vorbi, n-ai deschide nici macar ochii... si ai redeveni copil.
@+
anomiS
joi, februarie 26
miercuri, februarie 25
Is that alright... with you ?
Is the wrong time for somebody new, it's a small crime... and I got no excuse...
dar cum sa te abtii ? Muzica mi-a condus dintotdeauna viata. Daca e ceva constant in viata mea, acel lucru e ea, mi-a curs mereu prin vene, fie rosie, fie albastra.Azi mi-a venit dupa destul de mult timp sa cant, o melodie nu tocmai happy, 9 crimes.
Poti spune atat de multe lucruri printr-o piesa, poti da peste cap intregul univers al unei persoane prin cateva acorduri. Nush cum reactioneaza altii, dar eu analizez o melodie pana la cel mai mic detaliu, cum sunt alese versurile, cum e intonatia, pe ce anume pune interpretul accent, cata credibilitate au secundele alea de rai. Am tendinta sa cataloghez oamenii dupa muzica pe care o asculta, e un criteriu de baza pentru selectarea celor care-mi sunt dragi.
Cu toate astea, au fost nemumarate cazurile in care persoanele care vibreaza la aceleasi acorduri mi-au dovedit ca nu respira acelasi lucru , ca nu inteleg acelasi lucru ca mine. Nu-mi plac coincidentele muzicale, cand un el iubeste aceeasi melodie, sau melodia la care ma gandesc eu , pe care o caut , o asculta chiar atunci el. Spun coincidente pentru ca nu vreau sa le consider mai mult, pentru ca you give your gun away when it's loaded, and if you don't shoot it how am I supposed to hold it ?
Ai ceva, simt ca ai ceva... dar this is not what I do and it's the wrong kind of place to be thinking of you.
Zi-mi, inseli prin muzica ?
@+
anomiS
dar cum sa te abtii ? Muzica mi-a condus dintotdeauna viata. Daca e ceva constant in viata mea, acel lucru e ea, mi-a curs mereu prin vene, fie rosie, fie albastra.Azi mi-a venit dupa destul de mult timp sa cant, o melodie nu tocmai happy, 9 crimes.
Poti spune atat de multe lucruri printr-o piesa, poti da peste cap intregul univers al unei persoane prin cateva acorduri. Nush cum reactioneaza altii, dar eu analizez o melodie pana la cel mai mic detaliu, cum sunt alese versurile, cum e intonatia, pe ce anume pune interpretul accent, cata credibilitate au secundele alea de rai. Am tendinta sa cataloghez oamenii dupa muzica pe care o asculta, e un criteriu de baza pentru selectarea celor care-mi sunt dragi.
Cu toate astea, au fost nemumarate cazurile in care persoanele care vibreaza la aceleasi acorduri mi-au dovedit ca nu respira acelasi lucru , ca nu inteleg acelasi lucru ca mine. Nu-mi plac coincidentele muzicale, cand un el iubeste aceeasi melodie, sau melodia la care ma gandesc eu , pe care o caut , o asculta chiar atunci el. Spun coincidente pentru ca nu vreau sa le consider mai mult, pentru ca you give your gun away when it's loaded, and if you don't shoot it how am I supposed to hold it ?
Ai ceva, simt ca ai ceva... dar this is not what I do and it's the wrong kind of place to be thinking of you.
Zi-mi, inseli prin muzica ?
@+
anomiS
luni, februarie 23
Am o problema... si problema nu e mica..
Nu e vorba de melodia funny a lui Andries, ci chiar am o problema: imi doresc ceva numai pana cand reusesc sa-l obtin. Lupt cu indarjire, cu o sete de nepotolit, cu incapatanare, ca un leu ce sunt pentru diversele lucruri sau persoane care ma atrag. Apoi, cand sunt aproape, nu mai reprezinta aproape nici un interes.
Am avut niste zile groaznice cat m-am chinuit sa obtin bursa pentru Olanda. M-am certat cu profi, secretare, personalul de la relatii internationale. Am vorbit si cu proful oranizator al cursului, am alergat dupa actele pentru dosar, am facut scrisori de motivatie, cereri peste cereri... si-acum , cand mai am o luna si plec , parca ma lasa rece.
Si cu oamenii tot asa. Mi se pune pata pe cate unii si atac. Cand sunt la un pas de a-i avea aproape, ma distantez, nu mai dau semne zile intregi si daca nu insista ei, adio. Cei mai buni prieteni ii am nu pentru ca as fi stiut eu sa cultiv relatia, ci pentru ca au vazut ei in mine ca sunt o persoana care merita si s-au tinut de capul meu.
Imi place sa am mereu ceva pentru care sa lupt,ceva care sa ma oblige sa-mi pun mintea la contributie si sa-mi folosesc fortele la maxim, sa ma epuizez.
Momentan ma lupt cu jobul. O sa ies , ca de obicei, invingatoare pentru ca in sfarsit scap de ei, ii las sa se ocupe ei in continuare de prostie, inconstienta, de verzisorii care au inghitit majoritatea partilor bune din om. E o satisfactie, decolez de acolo... spre Olanda, e un triumf al cunostintelor asupra banilor, e o victorie placuta mie, ceva ce sper sa apreciez mereu, sa nu ma las si eu tarata in mocirla in care se scalda atat de multa lume.
Apoi, mai jonglez cu ceva, m-as baga, nu m-as baga... imi placi, nu-mi placi... cred ca mai bine imi bag in cap gandul ca nu e un moment bun pentru asta, timingul nu-i bun, mai bine ma concentrez pe plecare si tac. Desi, nu pot sa ma abtin, cred k n-o sa stau cu mainile-n san , tot aprind eu ceva pana in aprilie.
Profetul... si cioburile lui... m-au cam dezamagit, credeam ca au mai multe de spus, dar vad ca uniformizarea e mai aproape de ceea ce e azi decat unicitatea pe care o promova cu atata ardoare. E drept, e greu sa fii diferit,sa lupti pentru ideile tale, dar daca e ceva ce ma dezamageste la oamenii mari acel lucru e alunecarea in mecanicism, in repetarea actiunilor, refuzul constient , sau nu, de a mai scrie examenul cu pix rosu, asa cum o faceau in trecut. De ce accepti plafonarea?
Cum ziceam, e cam incurcata treaba cu problema asta. As vrea un medicament, cu efect macar temporar.
@+
anomiS
Am avut niste zile groaznice cat m-am chinuit sa obtin bursa pentru Olanda. M-am certat cu profi, secretare, personalul de la relatii internationale. Am vorbit si cu proful oranizator al cursului, am alergat dupa actele pentru dosar, am facut scrisori de motivatie, cereri peste cereri... si-acum , cand mai am o luna si plec , parca ma lasa rece.
Si cu oamenii tot asa. Mi se pune pata pe cate unii si atac. Cand sunt la un pas de a-i avea aproape, ma distantez, nu mai dau semne zile intregi si daca nu insista ei, adio. Cei mai buni prieteni ii am nu pentru ca as fi stiut eu sa cultiv relatia, ci pentru ca au vazut ei in mine ca sunt o persoana care merita si s-au tinut de capul meu.
Imi place sa am mereu ceva pentru care sa lupt,ceva care sa ma oblige sa-mi pun mintea la contributie si sa-mi folosesc fortele la maxim, sa ma epuizez.
Momentan ma lupt cu jobul. O sa ies , ca de obicei, invingatoare pentru ca in sfarsit scap de ei, ii las sa se ocupe ei in continuare de prostie, inconstienta, de verzisorii care au inghitit majoritatea partilor bune din om. E o satisfactie, decolez de acolo... spre Olanda, e un triumf al cunostintelor asupra banilor, e o victorie placuta mie, ceva ce sper sa apreciez mereu, sa nu ma las si eu tarata in mocirla in care se scalda atat de multa lume.
Apoi, mai jonglez cu ceva, m-as baga, nu m-as baga... imi placi, nu-mi placi... cred ca mai bine imi bag in cap gandul ca nu e un moment bun pentru asta, timingul nu-i bun, mai bine ma concentrez pe plecare si tac. Desi, nu pot sa ma abtin, cred k n-o sa stau cu mainile-n san , tot aprind eu ceva pana in aprilie.
Profetul... si cioburile lui... m-au cam dezamagit, credeam ca au mai multe de spus, dar vad ca uniformizarea e mai aproape de ceea ce e azi decat unicitatea pe care o promova cu atata ardoare. E drept, e greu sa fii diferit,sa lupti pentru ideile tale, dar daca e ceva ce ma dezamageste la oamenii mari acel lucru e alunecarea in mecanicism, in repetarea actiunilor, refuzul constient , sau nu, de a mai scrie examenul cu pix rosu, asa cum o faceau in trecut. De ce accepti plafonarea?
Cum ziceam, e cam incurcata treaba cu problema asta. As vrea un medicament, cu efect macar temporar.
@+
anomiS
sâmbătă, februarie 14
Si umbra aceea esti tu...
De ceva timp sunt si fericita si trista... plutesc cumva intre implinire si declin, pentru ca mi-e bine, simt ca am descoperit perfectiunea, lumina aia care te face mai bun, care-ti insenineaza ziua.
Dar in acelasi timp e tristete, pentru ca el e ca o umbra... intangibila. E atat de rau ca e bine, imi place sa cred ca nu numai eu am sentimentul asta al recunoasterii lui, a acelui EL. Stiu sigur ca mi-e de ajuns doar sa stiu ca mai poate exista asa ceva, ca nu e doar o utopie,imi schimba starea de spirit doar auzul vocii lui. Insa nu ma pot abtine sa sper... si mi-e greu pentru ca mi se pare ca tocmai el ma incurajeaza. Nu ma pot opri sa ma gandesc cum ar fi stat toata situatia asta daca ne-am fi intalnit acum un an,un an si jumatate.
In primul rand imi place muzica, apoi sensibilitatea sa. Mintea ascutita, modul in care se raporteaza la ideea de reintregire a cuplului androgin. Am apreciat omul, asta a fost initial...
Dupa cateva zile am aflat mai multe despre viata lui si am simtit un fir invizibil care ne leaga.Ratiunea a actionat inca de atunci: e mult prea ciudat, e departe, nu mai e chiar un pusti, n-ai habar cum a evoluat viata lui in ultimul an. Si mi-am impus sa stau in banca mea.
Timpul zboara cand il ascult, si la final ochii lui ma incearcana.Ma uit la mana lui pe care o duce mereu la barbie si ma intristez, pentru ca putea sa fie altfel daca ne intalneam mai demult.Sincer imi doresc ca el sa nu fi intrat in hora doar pentru ca asa o impun regulile societatii, sa o fi intalnit pe EA, cea pe care o cauta de atatia ani,altfel toata admiratia mea pentru ceea ce reprezinta el s-ar destrama intr-o secunda.
Mais je fume plus... j'ecoute les memes chansons et je suis malade quand il s'en va... e ceva ce nu pot controla.
Fiori prin mine umbla si nu am trebuinta... cand zorile noaptea-si dezleaga, ma satur c-o umbra si-atat.Si mi-e de ajuns ca am vazut ca esti acolo, o sa ma departez, destinul a hotarat inaintea mea care-i drumul...
@+
anomiS
Dar in acelasi timp e tristete, pentru ca el e ca o umbra... intangibila. E atat de rau ca e bine, imi place sa cred ca nu numai eu am sentimentul asta al recunoasterii lui, a acelui EL. Stiu sigur ca mi-e de ajuns doar sa stiu ca mai poate exista asa ceva, ca nu e doar o utopie,imi schimba starea de spirit doar auzul vocii lui. Insa nu ma pot abtine sa sper... si mi-e greu pentru ca mi se pare ca tocmai el ma incurajeaza. Nu ma pot opri sa ma gandesc cum ar fi stat toata situatia asta daca ne-am fi intalnit acum un an,un an si jumatate.
In primul rand imi place muzica, apoi sensibilitatea sa. Mintea ascutita, modul in care se raporteaza la ideea de reintregire a cuplului androgin. Am apreciat omul, asta a fost initial...
Dupa cateva zile am aflat mai multe despre viata lui si am simtit un fir invizibil care ne leaga.Ratiunea a actionat inca de atunci: e mult prea ciudat, e departe, nu mai e chiar un pusti, n-ai habar cum a evoluat viata lui in ultimul an. Si mi-am impus sa stau in banca mea.
Timpul zboara cand il ascult, si la final ochii lui ma incearcana.Ma uit la mana lui pe care o duce mereu la barbie si ma intristez, pentru ca putea sa fie altfel daca ne intalneam mai demult.Sincer imi doresc ca el sa nu fi intrat in hora doar pentru ca asa o impun regulile societatii, sa o fi intalnit pe EA, cea pe care o cauta de atatia ani,altfel toata admiratia mea pentru ceea ce reprezinta el s-ar destrama intr-o secunda.
Mais je fume plus... j'ecoute les memes chansons et je suis malade quand il s'en va... e ceva ce nu pot controla.
Fiori prin mine umbla si nu am trebuinta... cand zorile noaptea-si dezleaga, ma satur c-o umbra si-atat.Si mi-e de ajuns ca am vazut ca esti acolo, o sa ma departez, destinul a hotarat inaintea mea care-i drumul...
@+
anomiS
The five people you meet in heaven
SÎMBĂTĂ, IANUARIE 17
Cei cinci oameni pe care ii intalnesti in rai... interesanta idee.
In primul rand , e nevoie de un rai, nu ? Pentru mine, raiul ar fi coasta Racovitei. As urca pe drumurile alea, printre arbustii aia care mi-au zgariat de atatea ori mainile si picioarele, as sari peste apa aia si din cand in cand as ramane cu piciorul blocat in terenul ala mlastinos. Apoi, as bea apa de la izvor si as merge sa culeg flori prin padure. As culege viorele si tamaioare si mi-ar fi prea lene sa stau acolo in padure sa le aranjez asa ca as urca cu ele pana-n varf.
As ajunge fleasca si dandu-mi sufletul de oboseala si efort; m-as tolani pe marginea prapastiei. Chiar langa margine, pentru ca nu s-ar surpa, cu picioarele in jos, uitandu-ma in departare si incercand sa descifrez in departare care sunt biserica si caminul cultural din satele din jur. Apoi mi-as muta privirea spre cele 3 blocuri turn din Bals, spre podul miscator pe care ne-am alergat de atatea ori, ne-am murdarit pe maini de vaselina incercand sa ne tinem bine ca sa nu cadem cand ne apucam sa-l zdruncinam.
Intr-un final mi-as aduce aminte de flori si, luand pozitia turcului as incepe sa separ frunzele de flori si as face un buchet mare. M-as intinde pe spate si as incepe sa descopar in nori diverse fiinte sau obiecte. Dupa cateva ore de vegetare, m-as ridica, as inspira adanc, m-as mai uita o data la "universul" din fata mea si as incepe sa cobor, pe alta parte. Cand as ajunge la pod, m-as aseza pe lemne la mijlocul lui si m-as uita la Oltet.
Am cam uitat cei 5 oameni, asa-i ? Parca despre ei era vorba...
Nu, nu era vorba despre ei, filmul arata clar ca ele sunt elementul-surpriza.Asa ca nush cine o sa fie in raiul meu.
Sper numai sa nu se rataceasca prea mult pe drum...
Care-i raiul tau ?
matchbox twenty - these hard times
Asculta mai multe audio Muzica »
@+
anomiS
Cei cinci oameni pe care ii intalnesti in rai... interesanta idee.
In primul rand , e nevoie de un rai, nu ? Pentru mine, raiul ar fi coasta Racovitei. As urca pe drumurile alea, printre arbustii aia care mi-au zgariat de atatea ori mainile si picioarele, as sari peste apa aia si din cand in cand as ramane cu piciorul blocat in terenul ala mlastinos. Apoi, as bea apa de la izvor si as merge sa culeg flori prin padure. As culege viorele si tamaioare si mi-ar fi prea lene sa stau acolo in padure sa le aranjez asa ca as urca cu ele pana-n varf.
As ajunge fleasca si dandu-mi sufletul de oboseala si efort; m-as tolani pe marginea prapastiei. Chiar langa margine, pentru ca nu s-ar surpa, cu picioarele in jos, uitandu-ma in departare si incercand sa descifrez in departare care sunt biserica si caminul cultural din satele din jur. Apoi mi-as muta privirea spre cele 3 blocuri turn din Bals, spre podul miscator pe care ne-am alergat de atatea ori, ne-am murdarit pe maini de vaselina incercand sa ne tinem bine ca sa nu cadem cand ne apucam sa-l zdruncinam.
Intr-un final mi-as aduce aminte de flori si, luand pozitia turcului as incepe sa separ frunzele de flori si as face un buchet mare. M-as intinde pe spate si as incepe sa descopar in nori diverse fiinte sau obiecte. Dupa cateva ore de vegetare, m-as ridica, as inspira adanc, m-as mai uita o data la "universul" din fata mea si as incepe sa cobor, pe alta parte. Cand as ajunge la pod, m-as aseza pe lemne la mijlocul lui si m-as uita la Oltet.
Am cam uitat cei 5 oameni, asa-i ? Parca despre ei era vorba...
Nu, nu era vorba despre ei, filmul arata clar ca ele sunt elementul-surpriza.Asa ca nush cine o sa fie in raiul meu.
Sper numai sa nu se rataceasca prea mult pe drum...
Care-i raiul tau ?
matchbox twenty - these hard times
Asculta mai multe audio Muzica »
@+
anomiS
Sah mat
LUNI, DECEMBRIE 22
In viata dai peste pioni, cai, alergi putin alaturi de nebuni, ajungi si la regi... de fapt , stai, e doar un rege.hmmm Turele sunt prietenele tuturor celor de mai sus, parca toti au o afinitate pentru ele, chiar si eu. Fie ca alegi alb sau negru, in final o parte tot o sa piarda. Sa zicem ca aleg negrul. De ce ? Pentru ca tind spre alb ...
Incep jocul sfios, prima mutare o are "echipa" adversa.De fiecare data. Merg incet-incet spre un pion. Imi spune ca mai bine as renunta la joc si m-as opri din drum. Nu-l ascult si-mi continui drumul. ajung la cai care nu fac altceva decat sa necheze intr-una despre cat de buni sunt ei... pe toate planurile. Intra in decor si nebunii, ma zapacesc, ma arunca intr-o lume plina de energie, de nepasare fata de orice regula si-mi fac inima sa bata la maxim. Intotdeauna mi-au placut nebunii...
Dar tot de ei reusesc sa si scap mai repede decat de restul. Ei isi dau seama ca tind spre mai mult, ca vreau regele si nu se considera in stare sa se ridice la nivelul ala, fie eu nu am rabdare sa ascult ce vor sa spuna pentru ca vreau sa respect regulile jocului si sa merg pana la finalul lui.. si plec.
Cu nebunii in inima merg mai departe si dupa momente bune de gandire , ma hotarasc sa atac regele. Dar cum drumul a fost lung si mi-a trebuit mult timp sa ma hotarasc ca vreau regele ... acesta are langa el o regina.Aproape de fiecare data. Si indiferent daca ea e acolo pentru ca merita, pentru ca el chiar o doreste pe ea sau doar din plictiseala, din teama lui de singuratate eu nu ma mai amestec. Nu vreau. Nu e usor,dar am respect pentru relatii. Si-ncep atunci sa ma intreb daca a meritat sa fac tot drumul, daca nu cumva pionul era mai bun, daca ...
dar asta n-o sa stiu, n-o sa stim niciodata. Cat despre regi, se spune ca te pot gasi si-n gaura de sarpe daca vor, asa ca, la ce bun sa le stai prin preajma aiurea...
Un joc frumos, dar greu...
P.S. : Craciun fericit ! :)
@+
anomiS
In viata dai peste pioni, cai, alergi putin alaturi de nebuni, ajungi si la regi... de fapt , stai, e doar un rege.hmmm Turele sunt prietenele tuturor celor de mai sus, parca toti au o afinitate pentru ele, chiar si eu. Fie ca alegi alb sau negru, in final o parte tot o sa piarda. Sa zicem ca aleg negrul. De ce ? Pentru ca tind spre alb ...
Incep jocul sfios, prima mutare o are "echipa" adversa.De fiecare data. Merg incet-incet spre un pion. Imi spune ca mai bine as renunta la joc si m-as opri din drum. Nu-l ascult si-mi continui drumul. ajung la cai care nu fac altceva decat sa necheze intr-una despre cat de buni sunt ei... pe toate planurile. Intra in decor si nebunii, ma zapacesc, ma arunca intr-o lume plina de energie, de nepasare fata de orice regula si-mi fac inima sa bata la maxim. Intotdeauna mi-au placut nebunii...
Dar tot de ei reusesc sa si scap mai repede decat de restul. Ei isi dau seama ca tind spre mai mult, ca vreau regele si nu se considera in stare sa se ridice la nivelul ala, fie eu nu am rabdare sa ascult ce vor sa spuna pentru ca vreau sa respect regulile jocului si sa merg pana la finalul lui.. si plec.
Cu nebunii in inima merg mai departe si dupa momente bune de gandire , ma hotarasc sa atac regele. Dar cum drumul a fost lung si mi-a trebuit mult timp sa ma hotarasc ca vreau regele ... acesta are langa el o regina.Aproape de fiecare data. Si indiferent daca ea e acolo pentru ca merita, pentru ca el chiar o doreste pe ea sau doar din plictiseala, din teama lui de singuratate eu nu ma mai amestec. Nu vreau. Nu e usor,dar am respect pentru relatii. Si-ncep atunci sa ma intreb daca a meritat sa fac tot drumul, daca nu cumva pionul era mai bun, daca ...
dar asta n-o sa stiu, n-o sa stim niciodata. Cat despre regi, se spune ca te pot gasi si-n gaura de sarpe daca vor, asa ca, la ce bun sa le stai prin preajma aiurea...
Un joc frumos, dar greu...
P.S. : Craciun fericit ! :)
@+
anomiS
Oscar Wilde stia ce pot face tablourile...
MIERCURI, OCTOMBRIE 15
N-am inteles niciodata cum se pot desparti pictorii de lucrarile lor. Un scriitor are oricand alaturi macar manuscrisul, dar ei trebuie sa renunte la opera lor pentru totdeauna. De cateva zile ma simt in postura artistului plastic: am 2 tablouri pe care sunt pe punctul de a le vinde, stiu ca ambele vor disparea intr-un final, dar nu stiu la care sa renunt mai intai.
Primul e mai putin incarcat de semnificatie. Ia lumea in ras, dar ma ia pe mine in serios, imi gadila orgoliul, rareori ma contrazice si parca isi doreste sa ramana mai mult timp prin preajma. E cu mine in momentele de nebunie, de spontaneitate, desi poate e doar oportunist. Ramane cu mine pentru ca apreciaza amestecul de culori folosit pentru a-l aduce la forma actuala, dar de indata ce ar aparea multi cumparatori interesati de el si-ar lua iute picioarele la spinare. E in plus destul de atasat si de cel care l-a transformat in panza, inainte ca eu sa incep sa astern culoarea. Poate prea mult. Ce-i drept, 3-4 ani a durat confectionarea panzei. Dar n-ar trebui sa rupa afectiunea pentru ce-a fost inainte si sa nu-mi mai vorbeasca de cel care i-a dat doar o forma? La urma urmei eu ii dau culoare, i-am dat si o sa-i mai adaug, inca nu e gata lucrarea.Sau sunt prea egoista?
Cel de-al doilea tablou e ceva mai complicat. Simt ca ia viata in serios dar ma ia pe mine in ras, pentru ca nici eu nu prea reusesc sa-i dezleg semnificatia. De fapt, nici nu stiu daca vreau sa descifrez. Ne leaga un singur lucru: o carte. Da, tabloul asta mi-a fost pasat deja inceput, continea in el cateva pasaje dintr-o carte si mi-a starnit astfel curiozitatea de a citi respectiva carte. Si cartea asta are un efect ciudat asupra mea, am frisoane, imi vine sa plang, ma atrage ca un magnet desi in acelasi timp imi ingheata sangele.Cred ca cel mai bine ar fi s-o termin cat mai repede, sa ma indepartez de ea, caci imi omoara incet-incet toate visele, ma face sa cred ca ceea ce doresc altii e mai presus de ce dorim noi, ca trebuie sa ma resemnez, sa nu-mi propun sa ating inaltul pentru ca oricum nu voi reusi. Si eu vreau sa pot !
Daca stau si ma gandesc bine, s-a putea sa nu fie tabloul de vina, ci doar cartea.Mai exact,personajul "Euclid". Dand un search printre amintirile din trecut mi-am dat seama ca intodeauna omul asta a avut o oarecare putere, influenta asupra mea. Adolescentul miop,domnisoara Christina, sarpele... aproape tot ce mi-a cazut in mana scris de el m-a marcat si mi-a inghetat timpul in care le-am parcurs. Parca ma controla ca pe o papusa, nu puteam sa ma desprind de vraja.Parca e mereu langa mine atunci cand citesc, ma manipuleaza, ma mustra si ma paralizeaza. Uitasem de starile astea pana cand am dat iar de el.Cartea nu e scrisa de el, dar el tot e prezent, tot ma sageteaza din continutul ei.
Si nu e vina tabloului.Ce treaba are el cu starile mele, cu atrofierea, cu timpul mort pe care le resimt cand deschid cartea ?
Ambele tablouri imi sunt dragi,dar simt ca ma voi desparti in curand de ele.
Habar n-am in ce ordine ori cat timp vor mai ramane efectiv langa mine.
...dar poate vor avea si ele ceva de spus in toata povestea asta, nu voi controla doar eu separarea de ele.
@+
anomiS
N-am inteles niciodata cum se pot desparti pictorii de lucrarile lor. Un scriitor are oricand alaturi macar manuscrisul, dar ei trebuie sa renunte la opera lor pentru totdeauna. De cateva zile ma simt in postura artistului plastic: am 2 tablouri pe care sunt pe punctul de a le vinde, stiu ca ambele vor disparea intr-un final, dar nu stiu la care sa renunt mai intai.
Primul e mai putin incarcat de semnificatie. Ia lumea in ras, dar ma ia pe mine in serios, imi gadila orgoliul, rareori ma contrazice si parca isi doreste sa ramana mai mult timp prin preajma. E cu mine in momentele de nebunie, de spontaneitate, desi poate e doar oportunist. Ramane cu mine pentru ca apreciaza amestecul de culori folosit pentru a-l aduce la forma actuala, dar de indata ce ar aparea multi cumparatori interesati de el si-ar lua iute picioarele la spinare. E in plus destul de atasat si de cel care l-a transformat in panza, inainte ca eu sa incep sa astern culoarea. Poate prea mult. Ce-i drept, 3-4 ani a durat confectionarea panzei. Dar n-ar trebui sa rupa afectiunea pentru ce-a fost inainte si sa nu-mi mai vorbeasca de cel care i-a dat doar o forma? La urma urmei eu ii dau culoare, i-am dat si o sa-i mai adaug, inca nu e gata lucrarea.Sau sunt prea egoista?
Cel de-al doilea tablou e ceva mai complicat. Simt ca ia viata in serios dar ma ia pe mine in ras, pentru ca nici eu nu prea reusesc sa-i dezleg semnificatia. De fapt, nici nu stiu daca vreau sa descifrez. Ne leaga un singur lucru: o carte. Da, tabloul asta mi-a fost pasat deja inceput, continea in el cateva pasaje dintr-o carte si mi-a starnit astfel curiozitatea de a citi respectiva carte. Si cartea asta are un efect ciudat asupra mea, am frisoane, imi vine sa plang, ma atrage ca un magnet desi in acelasi timp imi ingheata sangele.Cred ca cel mai bine ar fi s-o termin cat mai repede, sa ma indepartez de ea, caci imi omoara incet-incet toate visele, ma face sa cred ca ceea ce doresc altii e mai presus de ce dorim noi, ca trebuie sa ma resemnez, sa nu-mi propun sa ating inaltul pentru ca oricum nu voi reusi. Si eu vreau sa pot !
Daca stau si ma gandesc bine, s-a putea sa nu fie tabloul de vina, ci doar cartea.Mai exact,personajul "Euclid". Dand un search printre amintirile din trecut mi-am dat seama ca intodeauna omul asta a avut o oarecare putere, influenta asupra mea. Adolescentul miop,domnisoara Christina, sarpele... aproape tot ce mi-a cazut in mana scris de el m-a marcat si mi-a inghetat timpul in care le-am parcurs. Parca ma controla ca pe o papusa, nu puteam sa ma desprind de vraja.Parca e mereu langa mine atunci cand citesc, ma manipuleaza, ma mustra si ma paralizeaza. Uitasem de starile astea pana cand am dat iar de el.Cartea nu e scrisa de el, dar el tot e prezent, tot ma sageteaza din continutul ei.
Si nu e vina tabloului.Ce treaba are el cu starile mele, cu atrofierea, cu timpul mort pe care le resimt cand deschid cartea ?
Ambele tablouri imi sunt dragi,dar simt ca ma voi desparti in curand de ele.
Habar n-am in ce ordine ori cat timp vor mai ramane efectiv langa mine.
...dar poate vor avea si ele ceva de spus in toata povestea asta, nu voi controla doar eu separarea de ele.
@+
anomiS
For a complicated girl she ain't that hard to figure out...
VINERI, OCTOMBRIE 3
Jewel - Good day
Vezi mai multe video din Muzica »
Jewel - Good day
Vezi mai multe video din Muzica »
I say to myself
Self, why are you awake again? It's one a.m.
Standing with the fridge wide open, staring
Such a sight, florescent light
The stars are bright
Might make a wish, if I believed in that shit but
As it is, I might watch TV
Cause it's nice to see people more messed up than me...
country music
Vezi mai multe video din Muzica »
country music
Vezi mai multe video din Muzica »
Jewel - Good day
Vezi mai multe video din Muzica »
Jewel - Good day
Vezi mai multe video din Muzica »
I say to myself
Self, why are you awake again? It's one a.m.
Standing with the fridge wide open, staring
Such a sight, florescent light
The stars are bright
Might make a wish, if I believed in that shit but
As it is, I might watch TV
Cause it's nice to see people more messed up than me...
country music
Vezi mai multe video din Muzica »
country music
Vezi mai multe video din Muzica »
Final Ramnicu Sarat... depaseste comunismul. Acuza-l ! Condamna-l ! Denunta-l !
MIERCURI, OCTOMBRIE 1
Booooon, sa termin cu Ramnicu Sarat.Cel mai bine ar fi sa subliniez partile bune si cele proaste ale celor 7 zile petrecute acolo.
Am vazut cat de mult poate sa bea un om.De cand mama m-a facut n-am vazut om care sa ajunga la peste 15 beri in 4 ore. Lacatus nush cum , asta e numele "temerarului". Si se tinea bine, mai, adica , na, mai stia sa ceara inca o bere si-nca una... Personajul animat de hamei si apa cica era lector. Cu greu a reusit sa mai si vorbeasca in fata tuturor vreo ora. Apoi, dupa ce toata lumea ii spunea cat de jalnica a fost prelegerea a bagat la greu pana a mers la culcare. Pacat de el, baiat prost nu e, am vorbit cu el cu vreo 2 ore inainte de prelegere, cand era abia la a 2-a bere si mi-a placut ce spunea, in afara de faptul ca se considera un fel de geniu ratacit.
Nu mi-a placut ca n-am iesit mai mult in oras si erau prelegeri de dimineata pana seara + celebrele mese ( tot timpul am sarit peste micul dejun )si dupa cina lumea fie mergea direct in camere , fie se uita la filme in sala. Din punct de vedere al fun-ului, putini au fost cei care voiau sa vada orasul ala in care au aterizat si sa nu stea la Poienita.
Si nu mi-a mai placut ca n-am putut sa vad Jilava in ultima zi din cauza k trebuia sa fac veoo 700 de km in ziua aia ca sa ajung la lucru la Timisoara. Dupa 16 ore de mers cu trenul a fost o placere sa mai merg si la lucru inca 8, de noapte.As fi vrut sa merg si la sediul Institutului , sa mai pierd timpul prin Bucuresti...
Si-acum , lucrurile frumoase:
Persoane minunate, politicoase si bine crescute ( Vicentiu ), " de stanga " si cu gura mare si destul de party boy ( Catalin ), colega mea de camera din Republica Moldova, cu parul ei cret , hotararea sa faca ceva in Romania, destul de truli truli incat sa mearga cu mine prin oras seara la 9 si sa bantuim prin oras si parcurile lui. Chiar o apreciez pentru taria de a trece peste atatea intr-o tara straina. Emilia, care tragea de mine sa mergem la magazin si-si tot cauta mere de fiecare data iar vanzatorii ii repetau mereu ca au numai citrice. Si atatia altii...
Apoi Fuentes, un fost detinut politic in Cuba , timp de 16 ani, cu care am tot conversat si-n engleza si-n spaniola. Conversatii placute, desi se mai intamplau si accidente de genul : eu intrebam de televiziunea din Cuba, cate canale, cat timp ruleaza programele si el imi zicea cate canale avea in camera de la Poienita :P
Mi s-a mai parut deloc normal din partea lui sa se planga de faptul ca berea nu e rece si ca nu are aer conditionat in camera. Daaaaahhhhh, da' in cei 16 ani a avut ?
Cosmin, unul dintre organizatori, care s-a consumat la maxim, a mers si cu noi in oras dupa 5 zile in care ne rugasem de toata lumea si minunatii nostri baieti preferau sa dormiteze.Am plecat cu Cosmin in oras, 1 baiat si vreo 12 fete... si ne-am distrat super " La taifas " si ne-am intors apoi pe jos.
Am mers in oras intr-una din zile sa luam interviuri oamenilor din Ramnicu Sarat sa vedem ce stiau despre inchisoarea de la Ramnicu Sarat, despre detinutii de acolo.A fost destul de funny, farmacistele erau al draq de ocupate toate sa dea cateva raspunsuri, pensionarii se mai temeau inca, cu greu i-am convins sa se lase ingregistrati. Una din fete a avut onoarea sa vorbeasca cu unu' care o intreba daca s-a uitat recent la tv, daca stie ca el e cel care a rapit fete in zona? Ea a dat-o in gluma si-a vazut de interviu si a tulit-o apoi cat a putut de repede :D.
Vulcanii noroiosi,care initial, dupa 60 km de mers cu autocarul se rezumau la un simplu popas unde sa mancam sandvisurile pe care le aveam la pachet s-au dovedit a fi nu numai niste balti cu noroi , ci si un loc foarte bun pentru poze artistice :D . Manastirea Ciolanu, peisaj de basm la care se adauga o gramada de sculpturi care sunt risipite prin apropierea manastirii, facute pentru tabere de sculptura din diversi ani.
Sunt prea multe lucruri frumoase care s-au intamplat acolo. Prelegerile, extrem de interesante, m-au facut sa-mi doresc sa cunosc mai in amanunt perioada comunismului in Romania, am luat legatura cu o multime de persoane care au avut de suferit atunci, detinuti atat din Romania cat si din Cuba si Germania. S-au atins teme diverse: metodele de tortura folosite, experimentul de la Pitesti, recrutarea tinerilor in Germania, rasturnarea lui Batista din Cuba, am vazut documentare despre cateva dintre crimele comunismului si camuflarea lor, despre decretei...
O caruta plina de amintiri, pe care nu pot s-o descarc de tot.
Aaaaaa.. orasul? Mai are o gramada de urme ale comunismului dar e destul de frumusel. Nush de ce nu-l pot descrie. Mai bine o sa pun poze pe hi5 in zilele urmatoare.
Oameni minunati, o experienta din care inveti enorm. Si totul, pe banii lor
@+
anomiS
Booooon, sa termin cu Ramnicu Sarat.Cel mai bine ar fi sa subliniez partile bune si cele proaste ale celor 7 zile petrecute acolo.
Am vazut cat de mult poate sa bea un om.De cand mama m-a facut n-am vazut om care sa ajunga la peste 15 beri in 4 ore. Lacatus nush cum , asta e numele "temerarului". Si se tinea bine, mai, adica , na, mai stia sa ceara inca o bere si-nca una... Personajul animat de hamei si apa cica era lector. Cu greu a reusit sa mai si vorbeasca in fata tuturor vreo ora. Apoi, dupa ce toata lumea ii spunea cat de jalnica a fost prelegerea a bagat la greu pana a mers la culcare. Pacat de el, baiat prost nu e, am vorbit cu el cu vreo 2 ore inainte de prelegere, cand era abia la a 2-a bere si mi-a placut ce spunea, in afara de faptul ca se considera un fel de geniu ratacit.
Nu mi-a placut ca n-am iesit mai mult in oras si erau prelegeri de dimineata pana seara + celebrele mese ( tot timpul am sarit peste micul dejun )si dupa cina lumea fie mergea direct in camere , fie se uita la filme in sala. Din punct de vedere al fun-ului, putini au fost cei care voiau sa vada orasul ala in care au aterizat si sa nu stea la Poienita.
Si nu mi-a mai placut ca n-am putut sa vad Jilava in ultima zi din cauza k trebuia sa fac veoo 700 de km in ziua aia ca sa ajung la lucru la Timisoara. Dupa 16 ore de mers cu trenul a fost o placere sa mai merg si la lucru inca 8, de noapte.As fi vrut sa merg si la sediul Institutului , sa mai pierd timpul prin Bucuresti...
Si-acum , lucrurile frumoase:
Persoane minunate, politicoase si bine crescute ( Vicentiu ), " de stanga " si cu gura mare si destul de party boy ( Catalin ), colega mea de camera din Republica Moldova, cu parul ei cret , hotararea sa faca ceva in Romania, destul de truli truli incat sa mearga cu mine prin oras seara la 9 si sa bantuim prin oras si parcurile lui. Chiar o apreciez pentru taria de a trece peste atatea intr-o tara straina. Emilia, care tragea de mine sa mergem la magazin si-si tot cauta mere de fiecare data iar vanzatorii ii repetau mereu ca au numai citrice. Si atatia altii...
Apoi Fuentes, un fost detinut politic in Cuba , timp de 16 ani, cu care am tot conversat si-n engleza si-n spaniola. Conversatii placute, desi se mai intamplau si accidente de genul : eu intrebam de televiziunea din Cuba, cate canale, cat timp ruleaza programele si el imi zicea cate canale avea in camera de la Poienita :P
Mi s-a mai parut deloc normal din partea lui sa se planga de faptul ca berea nu e rece si ca nu are aer conditionat in camera. Daaaaahhhhh, da' in cei 16 ani a avut ?
Cosmin, unul dintre organizatori, care s-a consumat la maxim, a mers si cu noi in oras dupa 5 zile in care ne rugasem de toata lumea si minunatii nostri baieti preferau sa dormiteze.Am plecat cu Cosmin in oras, 1 baiat si vreo 12 fete... si ne-am distrat super " La taifas " si ne-am intors apoi pe jos.
Am mers in oras intr-una din zile sa luam interviuri oamenilor din Ramnicu Sarat sa vedem ce stiau despre inchisoarea de la Ramnicu Sarat, despre detinutii de acolo.A fost destul de funny, farmacistele erau al draq de ocupate toate sa dea cateva raspunsuri, pensionarii se mai temeau inca, cu greu i-am convins sa se lase ingregistrati. Una din fete a avut onoarea sa vorbeasca cu unu' care o intreba daca s-a uitat recent la tv, daca stie ca el e cel care a rapit fete in zona? Ea a dat-o in gluma si-a vazut de interviu si a tulit-o apoi cat a putut de repede :D.
Vulcanii noroiosi,care initial, dupa 60 km de mers cu autocarul se rezumau la un simplu popas unde sa mancam sandvisurile pe care le aveam la pachet s-au dovedit a fi nu numai niste balti cu noroi , ci si un loc foarte bun pentru poze artistice :D . Manastirea Ciolanu, peisaj de basm la care se adauga o gramada de sculpturi care sunt risipite prin apropierea manastirii, facute pentru tabere de sculptura din diversi ani.
Sunt prea multe lucruri frumoase care s-au intamplat acolo. Prelegerile, extrem de interesante, m-au facut sa-mi doresc sa cunosc mai in amanunt perioada comunismului in Romania, am luat legatura cu o multime de persoane care au avut de suferit atunci, detinuti atat din Romania cat si din Cuba si Germania. S-au atins teme diverse: metodele de tortura folosite, experimentul de la Pitesti, recrutarea tinerilor in Germania, rasturnarea lui Batista din Cuba, am vazut documentare despre cateva dintre crimele comunismului si camuflarea lor, despre decretei...
O caruta plina de amintiri, pe care nu pot s-o descarc de tot.
Aaaaaa.. orasul? Mai are o gramada de urme ale comunismului dar e destul de frumusel. Nush de ce nu-l pot descrie. Mai bine o sa pun poze pe hi5 in zilele urmatoare.
Oameni minunati, o experienta din care inveti enorm. Si totul, pe banii lor
@+
anomiS
Ramnicu Sarat si depasirea comunismului...
DUMINICA, SEPTEMBRIE 14
La cerere, o sa vorbesc despre Ramnicu-Sarat. Asa, k in blogu' vesel :)
Step one: Ora 11,40- eram la bunici, la 25 de minute de Craiova de unde aveam tren spre Ramnicu - Sarat la 12,08. O caruta de draci la gandul ca nu mai prind trenul , ceea ce era valabil daca nu avea intarziere 25 de minute, pentru ca am ajuns la gara pe la si 20. Normal ca n-am stat unde aveam bilet, altfel n-as fi eu. In prima parte a drumului a fost destul de lejer, am citit la greu... pana la Corabia, de unde am avut incomensurabila placere de a asculta discutii despre handbal si despre echipele de juniori de la noi din tara, despre cele pe la care s-au perindat vecinii din stanga mea. Ciu ciu concentrare, nu puteam sa ies din mrejele vocilor de pustani care n-au fost atinsi nici de tutun( sau nu suficient), nici de schimbarea vocii.( maxim 16 ani le dau). Pana la Bucuresti am invatat posturile ,handbalistii promitatori ai Romaniei pentru urmatorii 5-10 ani dar si pierderile lotului din Baia Mare si Targoviste.
Step two: pe la 16.00 eram deja in al doilea tren, de la Bucuresti la Ramnicu Sarat. Aici distractia a continuat. Dupa ce ca stateam ca sardinele, caldura mare monsher si doi simpatici moldoveni care masurau regulat distanta dintre scaune cu picioarele. El flegmatic, tipul descurcaret si care prinde multe "muste" cu ochii frumosi. Ea de o pros... petime rara. Tot indruga vrute si nevrute, imi cer scuze, n-am retinut nimic semnificativ. Asteptam doar cu nerabdare sa vad cate scaune mai schimba, au incercat vreo 6 , si cat bun simt a mai ramas pe fundul "bostanului" ca sa se prinda ca ar fi cazul sa-si mai tina picioarele acasa.
Cand sa mai si cobor , bine k m-am impiedicat de un nash si l-am intrebat daca aia e statia ( dupa ora de pe bilet, aia trebuia :D ) Am aflat ca daca ma grabeam sa cobor aveam sa vizitez comuna Zoita, nicidecum destinatia. Dupa 20 de minute de asteptare a unui tren din directia opusa a pornit si rapidul. Buna si pauza, totusi. Erau geamuri destul de transparente intre vagoane si se vedea destul de clar la capatul celalalt ca mai erau 2 persoane care credeau ca e Ramnicu-Sarat. Ne tot uitam unii la altii, dedusesem ca suntem cu aceeasi treaba, doar ca nu ne-am facut cu mana pana la coborare :D .
Step three: Ramnicu Sarat railway station. Am facut cunostinta cu cei 2 , erau la faculate la Brasov. Apoi am mai descoperit inca 7 persoane si am asteptat cuminti la umbra... tufisurilor alora si in aria de actiune a taxi-urilor care erau sa ne si " salute" mainile, piciorele si alte parti ale corpului , sa vina de la Institul sa ne "racoleze".
Am purtat discutii si cu etnia rroma, faceam impreuna calcule pentru o paine. Nu ne-au iesit,nici unul nu se pricepea la mate ( unii n-au invatat, altii au uitat) asa ca am renuntat.( noi mai repede decat ei, ce-i drept).La hanul Poienita am ajuns pe la 19,20, in a doua tura. Spre bucuria mea, am aflat ca o sa stau in camera cu o fata din Rep. Moldova. ( no offence, da' imi place diversitatea, de romani sunt cat de cat satula :D ). Ea ajunsese mai devreme asa a a trebuit numai sa knock knock on one of Poienita's doors ( 207 mai exact ) si sa intru in camera.
Step four : Dupa frazele de " incalzire " eu am hotarat sa fac o plimbarica pe afara si a venit si ea cu mine. Am incercat sa dam ocol hanului, de la jumate 2 caini ne-au ajutat sa facem jogging inapoi ( am fost mai rapide k ei , nu cu mult, da' rezultatul conteaza ) si cand mai mai sa ne intoarcem resemnate in camera si sa asteptam sa ne cheme cineva la masa am descoperit ca lumea deja manca de vreo 20 de minute. Buuuuun, ne-am asezat si noi. Pentru ca am fost cuminti si am mancat tot, ... aproape tot, am primit de la organizatorii universitatii de vara tricouri , pixuri, si carnetele. S-au facut prezentarile, ne-au impartit ecusoanele ( bineinteles ca nu l-am purtat ) si ne-am imprastiat. Majoritatea in camere, restul am mai socializat pana pe la 2. Dimineata la 9 mergeam la inchisoare.
Cu chiu cu vai am facut ochi si am urcat intr-un autobuz reprezentativ pentru comunism, era cam mancat de rugina, te asteptai sa se dezmembreze la curbe.Da' a rezista eroic pana la portile penitenciarului( dupa nush cat a mai "trait" ).
Step five: Penitenciarul de la Ramnicu-Sarat, inchis la inceputul anilor '60, dupa moartea lui Ion Mihalache. Acolo au fost inchisi multi detinuti politici care erau izolati de lume ( 1 singur detinut in celula ). Festivitatea de deschidere a Universitatii de vara organizata de Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului in Romania a avut loc pe 24 august, in incita penitenciarului. Ne-au aburit vreo 0ra jumate , Lucia Hossu Longin, reprezentanti ai primariei locale( de amintit o tanti care a numit inchisoarea un loc in care detinutii au cunoscut RAIUL... pe pamant - stupid creature :D ),fosti detinuti inchisi acolo sau in alte inchisori din tara pe motive politice , Pedro Fuentes Cid, detinut politic care a stat 16 ani inchis in Cuba , Denis Deletant, profesor englez la universitatea din Londra, specializat in istoria fostelor tari comuniste est-europene. Pentru Romania are o atractie speciala, sotia lui fiind romanca :p. Stie nenea si romana. Apoi am vizitat cladirea, am vazut celulele in care au fost inchisi Corneliu Coposu si Ion Mihalache si am putut sa admiram si o expozitie ( MI-OP ) despre care intr-adevar n-am decat cuvinte de lauda. In panza erau topite fragmente astfel incat sa se obtina fie portrete (Mihalache de ex) fie texte ce ilustrau conditiile din inchisorile din timpul comunismului.
Artista le-a plasat in cateva celule, atat la parter cat si la etaj si ne-a explicat ca inceputul textelor avea o dimensiune mai mare si se micsora pe masura ce te apropiai de sfarsit pentru ca asta e tendinta oamenilor, sa vada ceva si sa considere ca au inteles tot, ca vad clar, insa daca incepi sa studiezi descoperi ca detaliile sunt de o importanta vitala. Pe masura ce incerci cu adevarat sa descifrezi ceva, afli ca nu mai stii chiar asa multe, sau ca nu au forma pe care o credeai initial.
Ne-am intors cu autocare locale, cum spuneam, autobuzul care ne-a adus cred ca a dat ortu' popii la scurt timp.
To be continued...
@+
anomiS
La cerere, o sa vorbesc despre Ramnicu-Sarat. Asa, k in blogu' vesel :)
Step one: Ora 11,40- eram la bunici, la 25 de minute de Craiova de unde aveam tren spre Ramnicu - Sarat la 12,08. O caruta de draci la gandul ca nu mai prind trenul , ceea ce era valabil daca nu avea intarziere 25 de minute, pentru ca am ajuns la gara pe la si 20. Normal ca n-am stat unde aveam bilet, altfel n-as fi eu. In prima parte a drumului a fost destul de lejer, am citit la greu... pana la Corabia, de unde am avut incomensurabila placere de a asculta discutii despre handbal si despre echipele de juniori de la noi din tara, despre cele pe la care s-au perindat vecinii din stanga mea. Ciu ciu concentrare, nu puteam sa ies din mrejele vocilor de pustani care n-au fost atinsi nici de tutun( sau nu suficient), nici de schimbarea vocii.( maxim 16 ani le dau). Pana la Bucuresti am invatat posturile ,handbalistii promitatori ai Romaniei pentru urmatorii 5-10 ani dar si pierderile lotului din Baia Mare si Targoviste.
Step two: pe la 16.00 eram deja in al doilea tren, de la Bucuresti la Ramnicu Sarat. Aici distractia a continuat. Dupa ce ca stateam ca sardinele, caldura mare monsher si doi simpatici moldoveni care masurau regulat distanta dintre scaune cu picioarele. El flegmatic, tipul descurcaret si care prinde multe "muste" cu ochii frumosi. Ea de o pros... petime rara. Tot indruga vrute si nevrute, imi cer scuze, n-am retinut nimic semnificativ. Asteptam doar cu nerabdare sa vad cate scaune mai schimba, au incercat vreo 6 , si cat bun simt a mai ramas pe fundul "bostanului" ca sa se prinda ca ar fi cazul sa-si mai tina picioarele acasa.
Cand sa mai si cobor , bine k m-am impiedicat de un nash si l-am intrebat daca aia e statia ( dupa ora de pe bilet, aia trebuia :D ) Am aflat ca daca ma grabeam sa cobor aveam sa vizitez comuna Zoita, nicidecum destinatia. Dupa 20 de minute de asteptare a unui tren din directia opusa a pornit si rapidul. Buna si pauza, totusi. Erau geamuri destul de transparente intre vagoane si se vedea destul de clar la capatul celalalt ca mai erau 2 persoane care credeau ca e Ramnicu-Sarat. Ne tot uitam unii la altii, dedusesem ca suntem cu aceeasi treaba, doar ca nu ne-am facut cu mana pana la coborare :D .
Step three: Ramnicu Sarat railway station. Am facut cunostinta cu cei 2 , erau la faculate la Brasov. Apoi am mai descoperit inca 7 persoane si am asteptat cuminti la umbra... tufisurilor alora si in aria de actiune a taxi-urilor care erau sa ne si " salute" mainile, piciorele si alte parti ale corpului , sa vina de la Institul sa ne "racoleze".
Am purtat discutii si cu etnia rroma, faceam impreuna calcule pentru o paine. Nu ne-au iesit,nici unul nu se pricepea la mate ( unii n-au invatat, altii au uitat) asa ca am renuntat.( noi mai repede decat ei, ce-i drept).La hanul Poienita am ajuns pe la 19,20, in a doua tura. Spre bucuria mea, am aflat ca o sa stau in camera cu o fata din Rep. Moldova. ( no offence, da' imi place diversitatea, de romani sunt cat de cat satula :D ). Ea ajunsese mai devreme asa a a trebuit numai sa knock knock on one of Poienita's doors ( 207 mai exact ) si sa intru in camera.
Step four : Dupa frazele de " incalzire " eu am hotarat sa fac o plimbarica pe afara si a venit si ea cu mine. Am incercat sa dam ocol hanului, de la jumate 2 caini ne-au ajutat sa facem jogging inapoi ( am fost mai rapide k ei , nu cu mult, da' rezultatul conteaza ) si cand mai mai sa ne intoarcem resemnate in camera si sa asteptam sa ne cheme cineva la masa am descoperit ca lumea deja manca de vreo 20 de minute. Buuuuun, ne-am asezat si noi. Pentru ca am fost cuminti si am mancat tot, ... aproape tot, am primit de la organizatorii universitatii de vara tricouri , pixuri, si carnetele. S-au facut prezentarile, ne-au impartit ecusoanele ( bineinteles ca nu l-am purtat ) si ne-am imprastiat. Majoritatea in camere, restul am mai socializat pana pe la 2. Dimineata la 9 mergeam la inchisoare.
Cu chiu cu vai am facut ochi si am urcat intr-un autobuz reprezentativ pentru comunism, era cam mancat de rugina, te asteptai sa se dezmembreze la curbe.Da' a rezista eroic pana la portile penitenciarului( dupa nush cat a mai "trait" ).
Step five: Penitenciarul de la Ramnicu-Sarat, inchis la inceputul anilor '60, dupa moartea lui Ion Mihalache. Acolo au fost inchisi multi detinuti politici care erau izolati de lume ( 1 singur detinut in celula ). Festivitatea de deschidere a Universitatii de vara organizata de Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului in Romania a avut loc pe 24 august, in incita penitenciarului. Ne-au aburit vreo 0ra jumate , Lucia Hossu Longin, reprezentanti ai primariei locale( de amintit o tanti care a numit inchisoarea un loc in care detinutii au cunoscut RAIUL... pe pamant - stupid creature :D ),fosti detinuti inchisi acolo sau in alte inchisori din tara pe motive politice , Pedro Fuentes Cid, detinut politic care a stat 16 ani inchis in Cuba , Denis Deletant, profesor englez la universitatea din Londra, specializat in istoria fostelor tari comuniste est-europene. Pentru Romania are o atractie speciala, sotia lui fiind romanca :p. Stie nenea si romana. Apoi am vizitat cladirea, am vazut celulele in care au fost inchisi Corneliu Coposu si Ion Mihalache si am putut sa admiram si o expozitie ( MI-OP ) despre care intr-adevar n-am decat cuvinte de lauda. In panza erau topite fragmente astfel incat sa se obtina fie portrete (Mihalache de ex) fie texte ce ilustrau conditiile din inchisorile din timpul comunismului.
Artista le-a plasat in cateva celule, atat la parter cat si la etaj si ne-a explicat ca inceputul textelor avea o dimensiune mai mare si se micsora pe masura ce te apropiai de sfarsit pentru ca asta e tendinta oamenilor, sa vada ceva si sa considere ca au inteles tot, ca vad clar, insa daca incepi sa studiezi descoperi ca detaliile sunt de o importanta vitala. Pe masura ce incerci cu adevarat sa descifrezi ceva, afli ca nu mai stii chiar asa multe, sau ca nu au forma pe care o credeai initial.
Ne-am intors cu autocare locale, cum spuneam, autobuzul care ne-a adus cred ca a dat ortu' popii la scurt timp.
To be continued...
@+
anomiS
Oare cat de groasa e ata ?
SÎMBĂTĂ, AUGUST 2
Ma jucam acum cateva minute cu telefonul. Am o ata rosie prinsa de un colt.( nu ca sa nu ma deoache lumea, am avut o steluta pe care am " conectat-o " la telefon si peste culoarea asta am dat.Steluta nu mai e... mi-a picat p undeva.)
Asa... invarteam eu de ata si ma uitam la telefon. La inceput ata se invartea rapid intr-o parte si-n alta , ca bezmetica :p . Dupa cateva secunde bune a ajuns la echilibru si numai telefonul se mai balansa , usor-usor... parca ametit.Dupa 10-15 secunde s-a oprit si el.Imediat mi-a trecut prin minte ca noi oamenii suntem ca telefonul.
Toata viata Dumnezeu ne invarte cum vrea, prin ata, ne ameteste, ne rasuceste si chiar daca incercam sa ne opunem, nu reusim decat pentru scurt timp, caci rapid trebuie sa ajungem in partea cealalta. Tot ca telefonul facem ocoluri, dar in final ramanem aproximativ aceeasi persoana, schimbarile vin de la diversele lucruri de care ne-am putea lovi; poate interveni o mana care sa-l opreasca, sau daca il rotim intr-un spatiu stramt ( o cutie sa zicem ), se poate lovi de pereti.Dar putine telefoane au parte de asa ceva. Majoritatea se invart doar.
Timpul ? Scurt si viteza accelerata.Pana cand "telefonul" nu mai stie ce vrea, oboseste si asteapta sa apese cineva pe un buton, oricare. Apoi, dupa o "sapuneala buna' , telefonul ajunge la maturitate. Se poate invarti singur , a obtinut permisiunea pentru cateva secunde. Dar cum a fost majoritar condus de ata nu prea mai stie ce sa faca si chiar daca n-ar avea putere mai multa decat alte telefoane, nu mai are timp,ce sa mai faci in 15 secunde cand primele 40-50 ti s-au scurs deja?
Si totusi, ar zice unii, cati scriitori , muzicieni, pictori si-au descoperit vocatia spre sfarsitul vietii ! Intocmai, as zice. Daca ne gandim bine, cea mai mare parte a operelor de arta, a inventiilor apartin celor care au ajuns la cele 15 secunde. Si asta pentru ca si-au pastrat forta si mintea limpede decis sa faca si altceva in afara de ceea ce a fost programat, sa faca si ceva ce le place.
Ar mai fi o alta fatza a povestii. Daca ma uit bine la ata , vad ca s-a cam subtiat si daca o s-o mai invart mult e posibil sa se rupa. Dumnezeu exagereaza uneori cu invartitul si din prea mult exces de zel pierde fraiele. Ori o face intentionat, considera ca unii au dreptul sa fie eliberati mai devreme.
Revenind la telefon... suna.
@+
anomiS
Ma jucam acum cateva minute cu telefonul. Am o ata rosie prinsa de un colt.( nu ca sa nu ma deoache lumea, am avut o steluta pe care am " conectat-o " la telefon si peste culoarea asta am dat.Steluta nu mai e... mi-a picat p undeva.)
Asa... invarteam eu de ata si ma uitam la telefon. La inceput ata se invartea rapid intr-o parte si-n alta , ca bezmetica :p . Dupa cateva secunde bune a ajuns la echilibru si numai telefonul se mai balansa , usor-usor... parca ametit.Dupa 10-15 secunde s-a oprit si el.Imediat mi-a trecut prin minte ca noi oamenii suntem ca telefonul.
Toata viata Dumnezeu ne invarte cum vrea, prin ata, ne ameteste, ne rasuceste si chiar daca incercam sa ne opunem, nu reusim decat pentru scurt timp, caci rapid trebuie sa ajungem in partea cealalta. Tot ca telefonul facem ocoluri, dar in final ramanem aproximativ aceeasi persoana, schimbarile vin de la diversele lucruri de care ne-am putea lovi; poate interveni o mana care sa-l opreasca, sau daca il rotim intr-un spatiu stramt ( o cutie sa zicem ), se poate lovi de pereti.Dar putine telefoane au parte de asa ceva. Majoritatea se invart doar.
Timpul ? Scurt si viteza accelerata.Pana cand "telefonul" nu mai stie ce vrea, oboseste si asteapta sa apese cineva pe un buton, oricare. Apoi, dupa o "sapuneala buna' , telefonul ajunge la maturitate. Se poate invarti singur , a obtinut permisiunea pentru cateva secunde. Dar cum a fost majoritar condus de ata nu prea mai stie ce sa faca si chiar daca n-ar avea putere mai multa decat alte telefoane, nu mai are timp,ce sa mai faci in 15 secunde cand primele 40-50 ti s-au scurs deja?
Si totusi, ar zice unii, cati scriitori , muzicieni, pictori si-au descoperit vocatia spre sfarsitul vietii ! Intocmai, as zice. Daca ne gandim bine, cea mai mare parte a operelor de arta, a inventiilor apartin celor care au ajuns la cele 15 secunde. Si asta pentru ca si-au pastrat forta si mintea limpede decis sa faca si altceva in afara de ceea ce a fost programat, sa faca si ceva ce le place.
Ar mai fi o alta fatza a povestii. Daca ma uit bine la ata , vad ca s-a cam subtiat si daca o s-o mai invart mult e posibil sa se rupa. Dumnezeu exagereaza uneori cu invartitul si din prea mult exces de zel pierde fraiele. Ori o face intentionat, considera ca unii au dreptul sa fie eliberati mai devreme.
Revenind la telefon... suna.
@+
anomiS
Tot ce-am vrut a fost ca timpul sa mai stea/Nu mai mult ca viata mea./Nu imi pare rau de anii ce-au trecut/Ei mi-au dat ce n-am avut...
MIERCURI, IULIE 2
Copile, nu fi prost, orasul e departe...
Dar, ce pot sa fac ? Sa ignor ca ma intereseaza ceea ce voi ajunge ? Sa uit sa ma tot intreb de ce sunt masochista si aleg tocmai situatiile si persoanele care stiu ca ma vor dezamagi, nu-mi vor aduce decat satisfactie sau bucurie de moment, nu vor face altceva decat sa ma zguduie de fiecare data mai mult?
Sa nu mai ascult Vama Veche , sa nu mai citesc Paler, sa nu mai merg cu trenul, sa nu mai sper la iubirea camilpetresciana? Ar trebui sa vreau bani, un corp de zeita, minte incetosata, sa exersez zambete pentru diverse ocazii? Sa lucrez la fetze care sa mascheze adevaratele dorinte si intentii doar pentru a obtine ceea ce-mi doresc?
"Ce-i al tau e pus deoparte". Sau de o parte si de alta a rabdarii? Cand nu mai dorim nimic, in ce stadiu suntem ? Cred ca dupa rabdare. Cand nu mai vrem sa facem nimic, cand intram " in circuit ", nu mai vrem sa invatam , sa vorbim , sa simtim sa ne punem macar problema : " cum ar fi daca... ? " . Asteptam sa treaca ziua, nici nu mai tinem de fapt minte ce zi e, ne aducem tot mai mult aminte de copilarie, de visele pe care incepeam sa le construim atunci si pentru care acum nu mai avem timp.
Ne plangem zilnic cat de batrani suntem pentru a mai incerca sa schimbam ceea ce nu ne place din persoana care am ajuns, consolandu-ne cu ideea ca vom avea grija sa ducem visele mai departe prin viitorii nostri copii. Ne lasam manipulati, credem in o viata mai buna dupa moarte, mergem la biserica cand avem cate un necaz, sau un examen si in general pentru orice asteptam sa primim recompensa(cata lume se gandeste la pedepse? )... INTR-O ZI.
Dar Dumnezeu are multe pe cap, si mai uita unele nume de pe lista. N-ar fi mai bine sa ne dezmeticim si sa nu mai asteptam atat? Eu sunt de principiul : viata trebuie traita, nu planificata, dar intr-o lume plina de persoane care asteapta, e cam greu sa pui in aplicare. Nu am de gand sa merg prin mocirla pentru a primi... MAI TARZIU ... medalia. N-am vocatie de martira.
Iar acum chiar nu mai vreau sa fac nimic. Nu e autodistrugere, doar lehamite.
Damn, n-o sa primesc cununa de lauri nici aici , nici pe lumea cealalta se pare !
However, I think I can live without it.
@+
anomiS
Copile, nu fi prost, orasul e departe...
Dar, ce pot sa fac ? Sa ignor ca ma intereseaza ceea ce voi ajunge ? Sa uit sa ma tot intreb de ce sunt masochista si aleg tocmai situatiile si persoanele care stiu ca ma vor dezamagi, nu-mi vor aduce decat satisfactie sau bucurie de moment, nu vor face altceva decat sa ma zguduie de fiecare data mai mult?
Sa nu mai ascult Vama Veche , sa nu mai citesc Paler, sa nu mai merg cu trenul, sa nu mai sper la iubirea camilpetresciana? Ar trebui sa vreau bani, un corp de zeita, minte incetosata, sa exersez zambete pentru diverse ocazii? Sa lucrez la fetze care sa mascheze adevaratele dorinte si intentii doar pentru a obtine ceea ce-mi doresc?
"Ce-i al tau e pus deoparte". Sau de o parte si de alta a rabdarii? Cand nu mai dorim nimic, in ce stadiu suntem ? Cred ca dupa rabdare. Cand nu mai vrem sa facem nimic, cand intram " in circuit ", nu mai vrem sa invatam , sa vorbim , sa simtim sa ne punem macar problema : " cum ar fi daca... ? " . Asteptam sa treaca ziua, nici nu mai tinem de fapt minte ce zi e, ne aducem tot mai mult aminte de copilarie, de visele pe care incepeam sa le construim atunci si pentru care acum nu mai avem timp.
Ne plangem zilnic cat de batrani suntem pentru a mai incerca sa schimbam ceea ce nu ne place din persoana care am ajuns, consolandu-ne cu ideea ca vom avea grija sa ducem visele mai departe prin viitorii nostri copii. Ne lasam manipulati, credem in o viata mai buna dupa moarte, mergem la biserica cand avem cate un necaz, sau un examen si in general pentru orice asteptam sa primim recompensa(cata lume se gandeste la pedepse? )... INTR-O ZI.
Dar Dumnezeu are multe pe cap, si mai uita unele nume de pe lista. N-ar fi mai bine sa ne dezmeticim si sa nu mai asteptam atat? Eu sunt de principiul : viata trebuie traita, nu planificata, dar intr-o lume plina de persoane care asteapta, e cam greu sa pui in aplicare. Nu am de gand sa merg prin mocirla pentru a primi... MAI TARZIU ... medalia. N-am vocatie de martira.
Iar acum chiar nu mai vreau sa fac nimic. Nu e autodistrugere, doar lehamite.
Damn, n-o sa primesc cununa de lauri nici aici , nici pe lumea cealalta se pare !
However, I think I can live without it.
@+
anomiS
VINE O ZI
Mereu sfarsitul de luna ma duce cu gandul la despartire, retrospectiva , batranete,moarte. E o lupta pe care o pierdem , nu ne putem impotrivi.Oricat as mai vrea eu acum sa ramana iulie, n-am nimic de facut decat sa ma bucur cat de mult pot de "cuptorul" asta ramas. Ma gandeam zilele trecute la "my life without me". Ce anume mi-ar lipsi si de ce m-as bucura sa scap daca ar fi sa mor... maine, sa zicem.
Well... mi-ar fi dor de o familie minunata, care m-a tinut departe de griji mult timp, nu mi-a spus la 6 ani cine-i Mos Craciun ca sa evite plimbarile prin oras dupa cadouri si sa scape mai usor dandu-mi pur si simplu bani. Parinti care nu mi-au spus pana acum 1 an ce salariu au, pentru a-mi arata ca nu banii conteaza in viata, ca ambitia, pregatirea, bunul simt sunt mult mai importante.
Mi-ar mai fi dor de peisajul de la schitul Patrunsa, de drumul ala prin padure, pe munte. Mi-ar fi dor de muzica... de prieteni care spun "prezent" la orice ora.De zambetele copiilor. De plimbarile prin ploaie... sau in miez de noapte.
As regreta ca n-am ajuns in Australia, ca n-am intalnit iubirea camilpetresciana, ca n-am experimentat bucuria de a fi mama.Ca n-am apucat sa invat sa cant la chitara.
Nu mi-ar parea rau sa las in urma snobismul, prefacatoria, , mormane de nepasare, gunoi, bani, haine, o lume a consumismului. Apoi, daca ar fi sa nu ajung ceea ce-mi doresc, nu mi-ar parea rau if I were to die tomorrow (asta e deja d SF... stiu ).
N-as plange dupa nici un baiat care mi-a fost drag, pentru ca fiecare m-a invatat ceva si a ajutat la evolutia mea,afectiv vorbind.Nu mi-ar fi prea dor de day time.Nici de zapada, de filme ,telefoane,nu mi-ar fi dor.
Lista e lunga... pentru ambele parti.Cele de mai sus sunt acum mai accentuate.
... dar NIMENI NU VA STI OARE CAND VA FI
@+
anomiS
Well... mi-ar fi dor de o familie minunata, care m-a tinut departe de griji mult timp, nu mi-a spus la 6 ani cine-i Mos Craciun ca sa evite plimbarile prin oras dupa cadouri si sa scape mai usor dandu-mi pur si simplu bani. Parinti care nu mi-au spus pana acum 1 an ce salariu au, pentru a-mi arata ca nu banii conteaza in viata, ca ambitia, pregatirea, bunul simt sunt mult mai importante.
Mi-ar mai fi dor de peisajul de la schitul Patrunsa, de drumul ala prin padure, pe munte. Mi-ar fi dor de muzica... de prieteni care spun "prezent" la orice ora.De zambetele copiilor. De plimbarile prin ploaie... sau in miez de noapte.
As regreta ca n-am ajuns in Australia, ca n-am intalnit iubirea camilpetresciana, ca n-am experimentat bucuria de a fi mama.Ca n-am apucat sa invat sa cant la chitara.
Nu mi-ar parea rau sa las in urma snobismul, prefacatoria, , mormane de nepasare, gunoi, bani, haine, o lume a consumismului. Apoi, daca ar fi sa nu ajung ceea ce-mi doresc, nu mi-ar parea rau if I were to die tomorrow (asta e deja d SF... stiu ).
N-as plange dupa nici un baiat care mi-a fost drag, pentru ca fiecare m-a invatat ceva si a ajutat la evolutia mea,afectiv vorbind.Nu mi-ar fi prea dor de day time.Nici de zapada, de filme ,telefoane,nu mi-ar fi dor.
Lista e lunga... pentru ambele parti.Cele de mai sus sunt acum mai accentuate.
... dar NIMENI NU VA STI OARE CAND VA FI
@+
anomiS
Say cheese !
JOI, MAI 29
Mi s-a reprosat de multe ori ca nu zambesc in poze. In acele cateva secunde avem obligatia de a fi fericiti. Cu ce e mai frumoasa, mai plina de semnificatie, mai sugestiva o colectie de astfel de poze? De ce ni se spune de fiecare data inainte de a ni se face o poza: " zambeste " ?
Care ar fi explicatia pentru "zambareala" asta generala ? Ma gandesc la pozitivism, la minte aerisita, faptul de a te simti bine cu tine, planuri marete pentru viitor. Dar, de cele mai multe ori nu asta se ascunde in spatele unei poze cu personaje fericite.Se ascunde un ranjet, o incordare mecanica, o actiune de incadrare in peisaj,pentru de a face hatarul celui care ti-a spus " zambeste ", din dorinta de a arata ce bine-ti merge , sau e de fapt un zambet tamp ( desi cel din urma a fost inlocuit in ultimii ani de tuguierea buzelor ).
De-asta apreciez foarte putin pozele " zambitoare ". In mult prea putine bucuria aia e reala si anume in cele facute fara ca protagonistii sa stie. Cu totii stim asta, dar atunci de ce insistam sa ne facem poze cu gura pana la urechi ? Ne razbunam astfel pe soarta care in realitate ne joaca o gramada de feste? De-aia acumulam sute, mii de momente trucate de fericire ?
Inca un lucru: de ce majoritatea oamenilor adora pozele? Inteleg parintii care isi fotografiaza copilul, pozele facute in excursii , la evenimente importante, dar de ce albume intregi cu poze langa masinile altora, in cluburi, langa calorifer, dulap, pom, in baie, in oglinda ???
Unu la mana, cred k totusi de la o anumita varsta stim cum aratam, nu mai avem nevoie de mormanul de poze. Apoi, n-o fi toata lumea narcisista... E memoria atat de scurta incat avem nevoie de imagini cu diverse lucruri care ne inconjoara? E preaaaaaaa mult timp liber la mijloc?
Ce-as mai vrea sa fi trait in veacurile trecute, cand se facea poate doar o singura fotografie pe durata intregii vieti, dar bucuria nu era atat de falsa ca acum.
Vreau sa zambesc in afara blitzului !
@+
anomiS
Mi s-a reprosat de multe ori ca nu zambesc in poze. In acele cateva secunde avem obligatia de a fi fericiti. Cu ce e mai frumoasa, mai plina de semnificatie, mai sugestiva o colectie de astfel de poze? De ce ni se spune de fiecare data inainte de a ni se face o poza: " zambeste " ?
Care ar fi explicatia pentru "zambareala" asta generala ? Ma gandesc la pozitivism, la minte aerisita, faptul de a te simti bine cu tine, planuri marete pentru viitor. Dar, de cele mai multe ori nu asta se ascunde in spatele unei poze cu personaje fericite.Se ascunde un ranjet, o incordare mecanica, o actiune de incadrare in peisaj,pentru de a face hatarul celui care ti-a spus " zambeste ", din dorinta de a arata ce bine-ti merge , sau e de fapt un zambet tamp ( desi cel din urma a fost inlocuit in ultimii ani de tuguierea buzelor ).
De-asta apreciez foarte putin pozele " zambitoare ". In mult prea putine bucuria aia e reala si anume in cele facute fara ca protagonistii sa stie. Cu totii stim asta, dar atunci de ce insistam sa ne facem poze cu gura pana la urechi ? Ne razbunam astfel pe soarta care in realitate ne joaca o gramada de feste? De-aia acumulam sute, mii de momente trucate de fericire ?
Inca un lucru: de ce majoritatea oamenilor adora pozele? Inteleg parintii care isi fotografiaza copilul, pozele facute in excursii , la evenimente importante, dar de ce albume intregi cu poze langa masinile altora, in cluburi, langa calorifer, dulap, pom, in baie, in oglinda ???
Unu la mana, cred k totusi de la o anumita varsta stim cum aratam, nu mai avem nevoie de mormanul de poze. Apoi, n-o fi toata lumea narcisista... E memoria atat de scurta incat avem nevoie de imagini cu diverse lucruri care ne inconjoara? E preaaaaaaa mult timp liber la mijloc?
Ce-as mai vrea sa fi trait in veacurile trecute, cand se facea poate doar o singura fotografie pe durata intregii vieti, dar bucuria nu era atat de falsa ca acum.
Vreau sa zambesc in afara blitzului !
@+
anomiS
Ba ca vorbesc,ba ca prea tac...
SIMBATA, MAI 24
Ba ca vorbesc,
Ba ca prea tac,
Ba ca beau cafeaua
Numai cu caimac,
Ba ca, sa ascult si sa strang mai mult
Cureaua,
Ba m-a iubit,
Ba m-a urat,
Ba s-a saturat de mine
Pana-n gat,
Plus ca mai vrea, i-auzi, ia,
Sa-mi iau canapeaua!
@+
anomiS
Ba ca vorbesc,
Ba ca prea tac,
Ba ca beau cafeaua
Numai cu caimac,
Ba ca, sa ascult si sa strang mai mult
Cureaua,
Ba m-a iubit,
Ba m-a urat,
Ba s-a saturat de mine
Pana-n gat,
Plus ca mai vrea, i-auzi, ia,
Sa-mi iau canapeaua!
@+
anomiS
Intrebari existentiale
SIMBATA, MAI 10
Unde va vedeti peste 5 ani ?
Care este postul ideal pentru dumneavoastra ?
Sunteti studenta la Comunicare sociala si relatii publice,De ce ati ales specializarea aceasta ?
Care este modelul dumneavoastra in viata?
Intrebari idioate... pentru ca :
5 ani : Habar n-am unde o sa fiu peste 1 an, ce sa mai spun d 5... Se pot intampla atatea lucruri bune sau rele. Nimeni n-o sa spuna : femeie de serviciu la fabrica X. Toti vom incerca sa-l "imbrobodim" cat mai bine pe cel care intreaba , sa-l convingem ca vom avea un viitor stralucit.
Pentru 5 minute toti suntem directori, vedete, inventatori ... Cine are imaginatie si creativitate mai multa extinde perioada la 10 ani. Raspunsul meu la aceasta intrebare sacaitoare: peste 5 ani n-o sa stiu unde o sa fiu peste inca 5.
Postul ideal: ahhh.. aahhh.. aaahhhh ( de completat cu fraze pompoase,bombastice, limba de lemn, pozitii de frunte de preferat in engleza ) Doar n-o sa raspunzi: Pai... sa frec menta si sa curga banii garla. Eu n-am descoperit inca postul ideal, e o incalcitura de relationist, dj la radio, om de televiziune, publicitar,ghid turistic, istoric. Oi vedea eu peste 5 ani. :P
Comunicare si relatii publice: pentru ca la jurnalism e full de fatuci , piata e saturata de jurnalisti tineri care merg pana la Cuca macaii pentru a afla de ce i-a intrat furca in fund lu' nea Gheorghe. Salarii mizere, recunoastere chiar daca esti bun in domeniu foarte tarziu. Apoi, pentru ca relatiile publice sunt un domeniu complex, imi place sa merg pe carari care n-au fost batatorite, pe care s-a mers doar de 2-3 ori. Satisfactia este mult mai mare atunci cand campania ta de relatii publice si-a atins scopul, decat atuci cand transmiti o stire. sau difuzezi o melodie. Schimbarile in masa sunt mai bine facute cu ajutorul campaniilor,segmentul caruia i te adresezi si pe care il ajuti e mai consistent. Si nu in ultimul rand, pentru ca aceasta specializare permite mai usor accesul la publicitate decat jurnalismul.
Model. Nu am. Si nici n-am avut vreodata. Nu intentionez sa copiez,vreau sa go where there is no path and leave a trail. Cred ca trebuie sa culegi de le diverse persoane lucruri in concordanta cu ceea ce-ti doresti de la viata si sa le adaptezi situatiilor si timpurilor, dar nu sa urmaresti biografia cuiva si sa devii clona. N-o sa-ti iasa si in final o sa fii dezamagit/a si fara identitate.
Last but not least: why does it always rain on you?
Because I lied when I was seventeen. But from time to time I can see the rainbow :)
@+
anomiS
Unde va vedeti peste 5 ani ?
Care este postul ideal pentru dumneavoastra ?
Sunteti studenta la Comunicare sociala si relatii publice,De ce ati ales specializarea aceasta ?
Care este modelul dumneavoastra in viata?
Intrebari idioate... pentru ca :
5 ani : Habar n-am unde o sa fiu peste 1 an, ce sa mai spun d 5... Se pot intampla atatea lucruri bune sau rele. Nimeni n-o sa spuna : femeie de serviciu la fabrica X. Toti vom incerca sa-l "imbrobodim" cat mai bine pe cel care intreaba , sa-l convingem ca vom avea un viitor stralucit.
Pentru 5 minute toti suntem directori, vedete, inventatori ... Cine are imaginatie si creativitate mai multa extinde perioada la 10 ani. Raspunsul meu la aceasta intrebare sacaitoare: peste 5 ani n-o sa stiu unde o sa fiu peste inca 5.
Postul ideal: ahhh.. aahhh.. aaahhhh ( de completat cu fraze pompoase,bombastice, limba de lemn, pozitii de frunte de preferat in engleza ) Doar n-o sa raspunzi: Pai... sa frec menta si sa curga banii garla. Eu n-am descoperit inca postul ideal, e o incalcitura de relationist, dj la radio, om de televiziune, publicitar,ghid turistic, istoric. Oi vedea eu peste 5 ani. :P
Comunicare si relatii publice: pentru ca la jurnalism e full de fatuci , piata e saturata de jurnalisti tineri care merg pana la Cuca macaii pentru a afla de ce i-a intrat furca in fund lu' nea Gheorghe. Salarii mizere, recunoastere chiar daca esti bun in domeniu foarte tarziu. Apoi, pentru ca relatiile publice sunt un domeniu complex, imi place sa merg pe carari care n-au fost batatorite, pe care s-a mers doar de 2-3 ori. Satisfactia este mult mai mare atunci cand campania ta de relatii publice si-a atins scopul, decat atuci cand transmiti o stire. sau difuzezi o melodie. Schimbarile in masa sunt mai bine facute cu ajutorul campaniilor,segmentul caruia i te adresezi si pe care il ajuti e mai consistent. Si nu in ultimul rand, pentru ca aceasta specializare permite mai usor accesul la publicitate decat jurnalismul.
Model. Nu am. Si nici n-am avut vreodata. Nu intentionez sa copiez,vreau sa go where there is no path and leave a trail. Cred ca trebuie sa culegi de le diverse persoane lucruri in concordanta cu ceea ce-ti doresti de la viata si sa le adaptezi situatiilor si timpurilor, dar nu sa urmaresti biografia cuiva si sa devii clona. N-o sa-ti iasa si in final o sa fii dezamagit/a si fara identitate.
Last but not least: why does it always rain on you?
Because I lied when I was seventeen. But from time to time I can see the rainbow :)
@+
anomiS
Big Brother isn't watching us
MIERCURI, APRILIE 2
A mai trecut o luna, am mai vazut un film frumos si mi-am dat seama ca nu sunt impotriva homosexualilor ( pana acum nu stiam sigur ).
La urma urmei fiecare face ce vrea, ce simte. Nu poti invinovati pe cineva pentru ca se simte atras de o persoana de acelasi sex. Cred ca ceea ce ne face sa fim atat de porniti impotriva lor e faptul ca am fost invatati sa vedem in iubire un rezultat palpabil : copilul. Nu vrem sa o vedem ca pe o forma de implinire sufleteasca, ca pe ceva care ne lumineaza ziua.
Ne incadram automat intr-un tipar : pana-n 25 de ani sa ne casatorim, pana-n 30 sa avem un copil, doi... Majoritatea ne conformam acestor " legi nescrise " . De multe ori se aleg parteneri acceptabili ; ceea ce ar trebui sa fie o cautare a iubirii se strica brusc printr-o conventie, caci timpul ne preseaza si parintii vor nepoti, nu-i asa ?
Auzeam azi doua colege vorbind despre prietenii lor.
Una dintre ele spunea ca ea si al sau prieten cu care locuieste de peste 2 ani au gusturi total diferite, ca nu stie nici macar ce cadouri sa-i cumpere, asa ca il ia cu ea prin magazine si-l intreaba ce cadou vrea. El e catolic, ea ortodoxa. El e ungur, ea romanca. El a plecat acasa de Pastele catolic si a lasat-o singura in Timisoara, urmand ca de Pastele ortodox sa faca ea acelasi lucru. Banii si-i tin separat si alte lucruri.
O fi dragoste, da' pentru mine arata mai mult a conventie.
Putini " indraznesc " sa se revolte, sa nu aiba pe cineva doar de dragul de a avea si asteapta pana intalnesc jumatatea, indiferent de varsta pe care o pot avea cand se intampla asta, sau pur si simplu raman singuri, pentru ca nu o intalnesc in viata asta. Iar aceste persoane sunt de obicei vazute cu ochi nu prea buni de restul lumii, fie sunt compatimiti , fie priviti cu suspiciune, rautate, evitati, ignorati, uitati in cele din urma.
Cred , mai degraba , ca ar trebui admirati pentru ca au avut niste principii , nu s-au legat de cineva doar din teama de singuratate, sau pentru a " intra in randul lumii " , ci au acceptat faptul ca n-a fost sa fie.
Revenind la gay , si ei sunt " insuportabili, imorali, scarbosi etc ", pentru ca nu respecta planul . Pentru ca au curajul sa fie altfel.
Da, am vazut si eu Brokeback Mountain , dupa atata timp.
Si sunt inca sub anestezie , mi-a placut si imi pare rau ca a murit Heath Ledger , cred ca ar fi fost un bun actor.
Pacat ca suntem asa de robotizati... . How many fingers, Winston ?
@+
anomiS
A mai trecut o luna, am mai vazut un film frumos si mi-am dat seama ca nu sunt impotriva homosexualilor ( pana acum nu stiam sigur ).
La urma urmei fiecare face ce vrea, ce simte. Nu poti invinovati pe cineva pentru ca se simte atras de o persoana de acelasi sex. Cred ca ceea ce ne face sa fim atat de porniti impotriva lor e faptul ca am fost invatati sa vedem in iubire un rezultat palpabil : copilul. Nu vrem sa o vedem ca pe o forma de implinire sufleteasca, ca pe ceva care ne lumineaza ziua.
Ne incadram automat intr-un tipar : pana-n 25 de ani sa ne casatorim, pana-n 30 sa avem un copil, doi... Majoritatea ne conformam acestor " legi nescrise " . De multe ori se aleg parteneri acceptabili ; ceea ce ar trebui sa fie o cautare a iubirii se strica brusc printr-o conventie, caci timpul ne preseaza si parintii vor nepoti, nu-i asa ?
Auzeam azi doua colege vorbind despre prietenii lor.
Una dintre ele spunea ca ea si al sau prieten cu care locuieste de peste 2 ani au gusturi total diferite, ca nu stie nici macar ce cadouri sa-i cumpere, asa ca il ia cu ea prin magazine si-l intreaba ce cadou vrea. El e catolic, ea ortodoxa. El e ungur, ea romanca. El a plecat acasa de Pastele catolic si a lasat-o singura in Timisoara, urmand ca de Pastele ortodox sa faca ea acelasi lucru. Banii si-i tin separat si alte lucruri.
O fi dragoste, da' pentru mine arata mai mult a conventie.
Putini " indraznesc " sa se revolte, sa nu aiba pe cineva doar de dragul de a avea si asteapta pana intalnesc jumatatea, indiferent de varsta pe care o pot avea cand se intampla asta, sau pur si simplu raman singuri, pentru ca nu o intalnesc in viata asta. Iar aceste persoane sunt de obicei vazute cu ochi nu prea buni de restul lumii, fie sunt compatimiti , fie priviti cu suspiciune, rautate, evitati, ignorati, uitati in cele din urma.
Cred , mai degraba , ca ar trebui admirati pentru ca au avut niste principii , nu s-au legat de cineva doar din teama de singuratate, sau pentru a " intra in randul lumii " , ci au acceptat faptul ca n-a fost sa fie.
Revenind la gay , si ei sunt " insuportabili, imorali, scarbosi etc ", pentru ca nu respecta planul . Pentru ca au curajul sa fie altfel.
Da, am vazut si eu Brokeback Mountain , dupa atata timp.
Si sunt inca sub anestezie , mi-a placut si imi pare rau ca a murit Heath Ledger , cred ca ar fi fost un bun actor.
Pacat ca suntem asa de robotizati... . How many fingers, Winston ?
@+
anomiS
Si totusi... a fost ieri
VINERI, MARTIE 28
Am dat in noaptea asta peste o agenda in care am scris incepand cu 2001. Pe coperta abia se mai vede scris " Start the day with a :)) ". God..clasa a 7-a.
La inceput am notate cateva reminders: sa cumpar caiet pt muzica, o carte de gramatica a limbii engleze, portofoliu de autor pentru romana ( " pt maine, 21.I.2001 " ) , ceva despre o olimpiada la geografie ( si uitasem ca am participat vreodata la olimpiada la materia asta),un referat la fizica si temele din care trebuia sa aleg.
Next page : jocuri copilaresti : simbolul rasului, al culorilor parului, sarutului, privirii.
Urmeaza lista cu persoanele care urmau sa participe la un concurs de muzica organizat cu ocazia zilei scolii - George Poboran ... adica de Sf Gheorghe ( asta imi amintesc foarte bine, ce emotii aveam cand am cantat " Nu te pot iubi" a lui Catalin Crisan. Stiu si cu ce eram imbracata. :) Aveam o colega care canta pe la nunti, erau lautari toti cei din familia ei. Voia sa cante si la sectiunea de muzica usoara si la cea de muzica populara, da' tot timpul lalaia melodiile, pe toate le face populare. :p Cam avea o fixatie pe mine, ii casunase sa se inteleaga bine cu mine, sa-mi intre in gratii. Ma cam dispera. Chiar, oare ce mai faci mai , Ana-Maria? N-am mai auzit de ea dupa ce am terminat clasa a 8-a. Probabil s-a maritat,cam avea in plan.
Am apoi expresii si locutiuni culese din cartea de romana , definitiile unor figuri de stil, momentele subiectului :)) si castigatorii de la campionatul european de patinaj artistic din Bratislava pe categorii. Cu Yagudin pe primul loc ( normal )la barbati si Marina Anissina/Gwendal Peizerat ( pe 2 de data asta :D ) la proba de dans. Restul erau figuranti , nu ma interesau =))
Si-acum ceva tare: O lista pentru matematica, notele obtinute de cativa colegi si mai jos Elevi care nu au compasul si numele a 2 colegi. Datele in care au primit notele si in care n-au avut compasul la ei =)))))) difera. Ma punea proful sa le notez eu, eram buna la mate pe vremea aia si eram aproape non-stop la tabla :)
Actorii din 2 filme pe pagina urmatoare: " Printesa si Cersetorul" si "Caraibi" .
O alta lista :)) , de la romana de data asta, banii pt foile pe care ne xeroxa subiectele de teza si ceva subiecte de recapitulat pentru teza la romana.
Adresa lui Ian Thorpe si ceva date despre el aflate de la tv de la comentatori =)))) God, ce copil eram !
Putina gramatica ( verbul, substantivul, pronumele ) urmata de o lista a localitatilor prin care trecem azi, 12.08.2001, in drum spre Ostroveni. Ce mai stateam cu ochii dupa placutele alea de la intrarea in localitate ca sa le scriu. ( de, nu era net atunci , nu aflam traseul printr-un click. )
Orarul si nelipsitele modificari de orar se intind pe vreo 4 pagini , elevi care au cumparat calendar ( din ala mic de la crucea rosie pe care eram cam fortati sa-l cumparam in fiecare an). Iar strangeam bani, lucru care nu mi-a placut niciodata. :)) Din liceu i-am lasat pe altii.
Incepe pregatirea pentru Capacitate. Cateva pagini bune cu scurte biografii ale unor scriitori ( Eminescu, Preda, Caragiale, Cosbuc, Alecsandri, Creanga.)
Alta lista: Culegeri la istorie ; inca una : carti imprumutate Catalinei. Si vine... recapitulare pentru teza
Patinaj artistic din nou : Campionatul european de la Laussane: Yagudin acolo unde merita..si Anissina / Peizerat in frunte de data asta :) - superbi erau - si Olimpiada de iarna de la Salt Lake City unde ierarhia ramane aceeasi.
Banii pentru teza la istorie si 2 cantece compuse :P ( ma chinuia si pe mine talentul :p )
Gata generala... trecem la liceu :)
Aici, nu stiu de ce, dar am inceput sa scriu pe la ultimele pagini ale agendei. Versuri ale unor melodii, o lista de carti, si o lista a localitatilor prin care am trecut in drum spre schitul Patrunsa - 21.08.2004 ( schit pe care l-am vazut pana-n ziua de azi de vreo 5-6 ori cred, datorita varului meu :)) , care btw,azi, peste vreo 6 ore iar pleaca sa-l viziteze )E frumoasa intr-adevar locatia , drumul pana la schit si calugarii de acolo sunt tare cumsecade. In ceea ce ma priveste, primeaza frumusetea locului,religia...ahhhh... ( gata, nu mai zic nimic de religie, ma abtin :D ).
De fapt, stiu de ce am inceput sa scriu la sfarsitul agendei. Pentru ca in continuarea "anilor de generala" am inceput sa scriu citate din carti...si am zis sa ramana numai pentru asta, sa nu mai intercalez intre carti diverse activitati.
O sa postez si cateva dintre ele ...
@+
anomiS
Am dat in noaptea asta peste o agenda in care am scris incepand cu 2001. Pe coperta abia se mai vede scris " Start the day with a :)) ". God..clasa a 7-a.
La inceput am notate cateva reminders: sa cumpar caiet pt muzica, o carte de gramatica a limbii engleze, portofoliu de autor pentru romana ( " pt maine, 21.I.2001 " ) , ceva despre o olimpiada la geografie ( si uitasem ca am participat vreodata la olimpiada la materia asta),un referat la fizica si temele din care trebuia sa aleg.
Next page : jocuri copilaresti : simbolul rasului, al culorilor parului, sarutului, privirii.
Urmeaza lista cu persoanele care urmau sa participe la un concurs de muzica organizat cu ocazia zilei scolii - George Poboran ... adica de Sf Gheorghe ( asta imi amintesc foarte bine, ce emotii aveam cand am cantat " Nu te pot iubi" a lui Catalin Crisan. Stiu si cu ce eram imbracata. :) Aveam o colega care canta pe la nunti, erau lautari toti cei din familia ei. Voia sa cante si la sectiunea de muzica usoara si la cea de muzica populara, da' tot timpul lalaia melodiile, pe toate le face populare. :p Cam avea o fixatie pe mine, ii casunase sa se inteleaga bine cu mine, sa-mi intre in gratii. Ma cam dispera. Chiar, oare ce mai faci mai , Ana-Maria? N-am mai auzit de ea dupa ce am terminat clasa a 8-a. Probabil s-a maritat,cam avea in plan.
Am apoi expresii si locutiuni culese din cartea de romana , definitiile unor figuri de stil, momentele subiectului :)) si castigatorii de la campionatul european de patinaj artistic din Bratislava pe categorii. Cu Yagudin pe primul loc ( normal )la barbati si Marina Anissina/Gwendal Peizerat ( pe 2 de data asta :D ) la proba de dans. Restul erau figuranti , nu ma interesau =))
Si-acum ceva tare: O lista pentru matematica, notele obtinute de cativa colegi si mai jos Elevi care nu au compasul si numele a 2 colegi. Datele in care au primit notele si in care n-au avut compasul la ei =)))))) difera. Ma punea proful sa le notez eu, eram buna la mate pe vremea aia si eram aproape non-stop la tabla :)
Actorii din 2 filme pe pagina urmatoare: " Printesa si Cersetorul" si "Caraibi" .
O alta lista :)) , de la romana de data asta, banii pt foile pe care ne xeroxa subiectele de teza si ceva subiecte de recapitulat pentru teza la romana.
Adresa lui Ian Thorpe si ceva date despre el aflate de la tv de la comentatori =)))) God, ce copil eram !
Putina gramatica ( verbul, substantivul, pronumele ) urmata de o lista a localitatilor prin care trecem azi, 12.08.2001, in drum spre Ostroveni. Ce mai stateam cu ochii dupa placutele alea de la intrarea in localitate ca sa le scriu. ( de, nu era net atunci , nu aflam traseul printr-un click. )
Orarul si nelipsitele modificari de orar se intind pe vreo 4 pagini , elevi care au cumparat calendar ( din ala mic de la crucea rosie pe care eram cam fortati sa-l cumparam in fiecare an). Iar strangeam bani, lucru care nu mi-a placut niciodata. :)) Din liceu i-am lasat pe altii.
Incepe pregatirea pentru Capacitate. Cateva pagini bune cu scurte biografii ale unor scriitori ( Eminescu, Preda, Caragiale, Cosbuc, Alecsandri, Creanga.)
Alta lista: Culegeri la istorie ; inca una : carti imprumutate Catalinei. Si vine... recapitulare pentru teza
Patinaj artistic din nou : Campionatul european de la Laussane: Yagudin acolo unde merita..si Anissina / Peizerat in frunte de data asta :) - superbi erau - si Olimpiada de iarna de la Salt Lake City unde ierarhia ramane aceeasi.
Banii pentru teza la istorie si 2 cantece compuse :P ( ma chinuia si pe mine talentul :p )
Gata generala... trecem la liceu :)
Aici, nu stiu de ce, dar am inceput sa scriu pe la ultimele pagini ale agendei. Versuri ale unor melodii, o lista de carti, si o lista a localitatilor prin care am trecut in drum spre schitul Patrunsa - 21.08.2004 ( schit pe care l-am vazut pana-n ziua de azi de vreo 5-6 ori cred, datorita varului meu :)) , care btw,azi, peste vreo 6 ore iar pleaca sa-l viziteze )E frumoasa intr-adevar locatia , drumul pana la schit si calugarii de acolo sunt tare cumsecade. In ceea ce ma priveste, primeaza frumusetea locului,religia...ahhhh... ( gata, nu mai zic nimic de religie, ma abtin :D ).
De fapt, stiu de ce am inceput sa scriu la sfarsitul agendei. Pentru ca in continuarea "anilor de generala" am inceput sa scriu citate din carti...si am zis sa ramana numai pentru asta, sa nu mai intercalez intre carti diverse activitati.
O sa postez si cateva dintre ele ...
@+
anomiS
Fragment din " Viata ca o teapa" de Alan Cohen
Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.
- Foarte putin, a raspuns mexicanul.
- De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste ? a intrebat atunci americanul.
- Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
- Si ce faci in restul timpului ? a vrut sa stie omul de afaceri.
- Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.
- Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in
Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.
- Si cat va dura sa fac toate astea , senor ? intreaba pescarul.
- Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
- Si apoi ?
- Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat ? ai lua cateva milioane.
- Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ?
- Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara...
@+
anomiS
- Foarte putin, a raspuns mexicanul.
- De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste ? a intrebat atunci americanul.
- Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
- Si ce faci in restul timpului ? a vrut sa stie omul de afaceri.
- Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.
- Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in
Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.
- Si cat va dura sa fac toate astea , senor ? intreaba pescarul.
- Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
- Si apoi ?
- Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat ? ai lua cateva milioane.
- Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ?
- Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara...
@+
anomiS
Totul se invarte in jurul conceptului " Vama Veche"
JOI, MARTIE 27
E soare...binisor, caldut, cald... da' nu prea mult, ca sa nu te arzi.
De fapt nici sa te incalzeasca bine nu e in stare soarele vietii si te lasa iar in frig si ploaie. Si realizezi ca starea asta o sa te insoteasca o buna bucate de timp, ca vremea urata dureaza de cand te stii mai mult decat cea buna.
Si-ti spui: " Bun, dar am incercat sa schimb, am incercat sa MA schimb, de ce vad iar totul in gri ? " Nu infrangerile te deranjeaza , esti capabil sa le accepti, dar sa fie corecte, sa fie intr-adevar pentru ca asa ai meritat, pentru ca ai gresit. Unii simt o satisfactie bolnava din a-i face pe ceilalti sa se simta " mici" , neputinciosi.Dar nu pentru ca asta ar fi realitatea, ci pentru ca prin asta se ridica pe ei.Vocea ridicata, circul, jocul din umbra , faptul ca suntem ignorati sau injositi ar trebui acceptate de noi cu fruntea sus, deoarece rasplata va veni mai tarziu. Serios? Cat de tarziu ? Si de ce sa fim martiri?
Doar pentru ca a devenit un cliseu ideea de viata mai buna ... candva sau chiar pe lume cealalta? Cred ca Dumnezeu ar trebui sa mai dea un refresh prin ograda si sa vada ca au ramas cam putini oameni... sau putin umanism ?! Ne calcam in picioare unii pe altii zi de zi din orgoliu. Mai grav este insa ca doar cativa dintre noi si constientizeaza ca au facut asta, iar apoi... si mai putini regreta.Pana la a actiona in vederea repararii greselii e cale luuuuuunga, e o raritate. Preferam sa incuiem unele usi, nu doar sa le inchidem. Asta e una din vechile mele probleme. Acum insa altceva ma framanta.
Ceva ce are legatura totusi cu perioada de frig si ploaie. Pe trilulilu, langa o melodie VH2 lasase cineva un comment " trec printr-o perioada Vh2 a vietii" . Ei bine, eu trec PRINTR-O NOUA perioada Vama Veche a vietii. Cand nu se intampla nimic, totul e uniform, banal, plictisitor. N-am chef de nimic. Nu mai stiu ce-mi place, ce vreau, ce pot. Astept sa treaca timpul... si trece.
Nu mai vreau sa ma gandesc la ce a fost, la ce o sa fie, sunt " o moarta cu ochii vii " . Un fel de robot.
Am neglijat multe persoane in perioada asta, dar chiar nu mai am putere sa ma implic.In sensul ca nu sunt eu cea care are initiativa, insa daca mi se cere ajutorul, raspund. Pentru restul, asteptati pana cand o sa apara curcubeul.
@+
anomiS
E soare...binisor, caldut, cald... da' nu prea mult, ca sa nu te arzi.
De fapt nici sa te incalzeasca bine nu e in stare soarele vietii si te lasa iar in frig si ploaie. Si realizezi ca starea asta o sa te insoteasca o buna bucate de timp, ca vremea urata dureaza de cand te stii mai mult decat cea buna.
Si-ti spui: " Bun, dar am incercat sa schimb, am incercat sa MA schimb, de ce vad iar totul in gri ? " Nu infrangerile te deranjeaza , esti capabil sa le accepti, dar sa fie corecte, sa fie intr-adevar pentru ca asa ai meritat, pentru ca ai gresit. Unii simt o satisfactie bolnava din a-i face pe ceilalti sa se simta " mici" , neputinciosi.Dar nu pentru ca asta ar fi realitatea, ci pentru ca prin asta se ridica pe ei.Vocea ridicata, circul, jocul din umbra , faptul ca suntem ignorati sau injositi ar trebui acceptate de noi cu fruntea sus, deoarece rasplata va veni mai tarziu. Serios? Cat de tarziu ? Si de ce sa fim martiri?
Doar pentru ca a devenit un cliseu ideea de viata mai buna ... candva sau chiar pe lume cealalta? Cred ca Dumnezeu ar trebui sa mai dea un refresh prin ograda si sa vada ca au ramas cam putini oameni... sau putin umanism ?! Ne calcam in picioare unii pe altii zi de zi din orgoliu. Mai grav este insa ca doar cativa dintre noi si constientizeaza ca au facut asta, iar apoi... si mai putini regreta.Pana la a actiona in vederea repararii greselii e cale luuuuuunga, e o raritate. Preferam sa incuiem unele usi, nu doar sa le inchidem. Asta e una din vechile mele probleme. Acum insa altceva ma framanta.
Ceva ce are legatura totusi cu perioada de frig si ploaie. Pe trilulilu, langa o melodie VH2 lasase cineva un comment " trec printr-o perioada Vh2 a vietii" . Ei bine, eu trec PRINTR-O NOUA perioada Vama Veche a vietii. Cand nu se intampla nimic, totul e uniform, banal, plictisitor. N-am chef de nimic. Nu mai stiu ce-mi place, ce vreau, ce pot. Astept sa treaca timpul... si trece.
Nu mai vreau sa ma gandesc la ce a fost, la ce o sa fie, sunt " o moarta cu ochii vii " . Un fel de robot.
Am neglijat multe persoane in perioada asta, dar chiar nu mai am putere sa ma implic.In sensul ca nu sunt eu cea care are initiativa, insa daca mi se cere ajutorul, raspund. Pentru restul, asteptati pana cand o sa apara curcubeul.
@+
anomiS
Ai plecat din anotimpul meu.Ia si-o frunza sa nu-ti fie greu.
SIMBATA, FEBRUARIE 9
N-am mai ascultat de mult Vama Veche ca in noaptea asta. Acum ceva timp , cand aveam stari nashpa melodiile lor erau cele care ma ajutau sa imi revin. Mai functioneaza inca reteta , da' ar trebui un dozaj mai mare, I'm not completely cured.
Revin acum la lista lucrurilor/persoanelor/situatiilor care ma dezgusta. Sa zicem...
a) religia si persoanele religioase. Deja cred ca s-a umplut paharul . Dupa zicala " De ce ti-e frica nu scapi"... in ultimii ani am cunoscut o sumedenie de persoane pentru care religia e foarte importanta. Ortodocsi, protestanti, baptisti, martori ai lui Iehova etc. ( no offense da' cum nu sunt pasionata de istoria religiilor, nush sa deosebesc cultele sau ce or fi ). Pur si simplu nu inteleg dependenta asta exagerata, faptul ca iti dedici intreaga viata unei religii si te lasi condus de ea. Cred si eu ca e cineva acolo sus, dar nu cred ca e cazul sa ne consideram chiar marionete.Imi place sa cred ca am fost creati si inzestrati cu diverse calitati/defecte si apoi am fost lasati sa ne construim o viata, nu ca suntem niste mascarici care urmeaza un plan. Nu inteleg de ce trebuie sa merg la biserica, de ce trebuie sa iau icoanele la rand la pupat, de ce trebuie sa ma spovedesc ( varu-meu o sa comenteze aici..da' deja cunosc lectia ) , de ce pentru unii , citez " Jesus is my life ". E un subiect delicat asta... o sa revin poate mai tarziu asupra lui.
b) Animalele care au gresit reincarnarea... si s-au trezit peste noapte oameni. Pentru ca, daca singurele lucruri pe care le doresti in viatza sunt: sex si mancare, asta esti, un animal.
c) Ma enerveaza ( dezgusta e exagerat ) mult prea iubitii mei colegi de la CSRP care trimit de 7 ore mesaje idioate pe grup despre notele la examene. S-a inventat mersul pe jos...dati o fuga pana la UVT si vedeti ce note ati luat.Sau, s-a chinuit omul ala sa faca poze cu listele si vi le-a pus pe grup, uitati-va frumos acolo peste ele si nu mai comentati atat.Cat timp liber au unii oameni !
d) Situatiile de genul " Calul moare de drum lung si prostul de grija altuia" . Poate am reusit sa parcurg intreaga materie, poate ca nu. Poate ca sunt la pagina 10 sau 50... de-aia nu poti sa dormi? de-aia nu ai pulover pe gat? de-aia nu ploua? Uita-te mai bine pe geam,vezi ca a inceput sa ploua si..scuteste-ma !
e) Situatiile de genul " Sa moara si capra vecinului" ... 1. Intarzii.Recunosc.Punctualitatea nu e unul din punctele mele forte..dar...punctualiatea e un hot care ne fura timpul. 2. Sau, am liber 2 zile ( pentru ca am EXAMEN , MAI !!! ) Asa, in primul caz : Bosumflata imi spui in troleibuz ( " fir " pt cunoscatori ) ca o sa intarzii si eu iti spun ca si eu fac la fel, nu te ingrijora, asta e. Raspunsul: Bine, da' la tine e la ordinea zilei.Tu de doua luni intarzii mereu si sa stii ca n-ai nici o scuza,intarzii si dupa-masa si dimineatza. Ok, I got the point, da' sunt eu vinovata ca tu ai intarziat in urma cu 2 zile peste 30 de minute si ti s-a atras atentia? Inteleg ca fierbi de ciuda ca eu intarzii de obicei si nu mi s-a zis nimic concret, da' eu intarzii maxim 10-15 minute si-mi fac treaba dupa, nu frec menta..ca altii :-" ... da' chill out.. k nu ma ofilesc. Eventual incerc si eu sa ajung mai devreme ca sa te oftic, sa nu mai ai de ce sa te iei. =)) Si partea a doua: tot de la lucru... plimbare pentru relaxare dupa citirea (eventual retinerea, vad eu azi la examen daca e cazul ) cursurilor. Ma intalnesc cu smb. care ma intreaba cum lucrez " De dimi ? De dupa? " Ii spun ca sunt libera si se uita la mine de parca i-ar fi picat cerul in cap, ceva de genul " cum indraznesti sa ai liber? " De parca n-are toata lumea acelasi numar de libere, pe care SI LE POATE LUA CAND VREA.Posibil sa moara capra vecinului,la cata oboseala am strans in ultima luna... nu te ingrijora.
Nu-s buricul pamantului, nu ma cred extraordinara sau de neinlocuit. Desi, la cate nemultumiri am , asa s-ar parea. Vreau numai respect si comunicare... si bun simt de la toata lumea. Astea sunt cerintele minime, pachetul de baza pe care consider ca ar trebui sa-l " contina " toti oamenii.Ei bine, nu-l au toti nici pe asta.
Dar sunt persoane de la care vreau mai mult.Si nu ma sfiesc sa le-o spun. Daca se si poate din partea lor sau nu... om trai si-om vedea :)
@+
anomiS
N-am mai ascultat de mult Vama Veche ca in noaptea asta. Acum ceva timp , cand aveam stari nashpa melodiile lor erau cele care ma ajutau sa imi revin. Mai functioneaza inca reteta , da' ar trebui un dozaj mai mare, I'm not completely cured.
Revin acum la lista lucrurilor/persoanelor/situatiilor care ma dezgusta. Sa zicem...
a) religia si persoanele religioase. Deja cred ca s-a umplut paharul . Dupa zicala " De ce ti-e frica nu scapi"... in ultimii ani am cunoscut o sumedenie de persoane pentru care religia e foarte importanta. Ortodocsi, protestanti, baptisti, martori ai lui Iehova etc. ( no offense da' cum nu sunt pasionata de istoria religiilor, nush sa deosebesc cultele sau ce or fi ). Pur si simplu nu inteleg dependenta asta exagerata, faptul ca iti dedici intreaga viata unei religii si te lasi condus de ea. Cred si eu ca e cineva acolo sus, dar nu cred ca e cazul sa ne consideram chiar marionete.Imi place sa cred ca am fost creati si inzestrati cu diverse calitati/defecte si apoi am fost lasati sa ne construim o viata, nu ca suntem niste mascarici care urmeaza un plan. Nu inteleg de ce trebuie sa merg la biserica, de ce trebuie sa iau icoanele la rand la pupat, de ce trebuie sa ma spovedesc ( varu-meu o sa comenteze aici..da' deja cunosc lectia ) , de ce pentru unii , citez " Jesus is my life ". E un subiect delicat asta... o sa revin poate mai tarziu asupra lui.
b) Animalele care au gresit reincarnarea... si s-au trezit peste noapte oameni. Pentru ca, daca singurele lucruri pe care le doresti in viatza sunt: sex si mancare, asta esti, un animal.
c) Ma enerveaza ( dezgusta e exagerat ) mult prea iubitii mei colegi de la CSRP care trimit de 7 ore mesaje idioate pe grup despre notele la examene. S-a inventat mersul pe jos...dati o fuga pana la UVT si vedeti ce note ati luat.Sau, s-a chinuit omul ala sa faca poze cu listele si vi le-a pus pe grup, uitati-va frumos acolo peste ele si nu mai comentati atat.Cat timp liber au unii oameni !
d) Situatiile de genul " Calul moare de drum lung si prostul de grija altuia" . Poate am reusit sa parcurg intreaga materie, poate ca nu. Poate ca sunt la pagina 10 sau 50... de-aia nu poti sa dormi? de-aia nu ai pulover pe gat? de-aia nu ploua? Uita-te mai bine pe geam,vezi ca a inceput sa ploua si..scuteste-ma !
e) Situatiile de genul " Sa moara si capra vecinului" ... 1. Intarzii.Recunosc.Punctualitatea nu e unul din punctele mele forte..dar...punctualiatea e un hot care ne fura timpul. 2. Sau, am liber 2 zile ( pentru ca am EXAMEN , MAI !!! ) Asa, in primul caz : Bosumflata imi spui in troleibuz ( " fir " pt cunoscatori ) ca o sa intarzii si eu iti spun ca si eu fac la fel, nu te ingrijora, asta e. Raspunsul: Bine, da' la tine e la ordinea zilei.Tu de doua luni intarzii mereu si sa stii ca n-ai nici o scuza,intarzii si dupa-masa si dimineatza. Ok, I got the point, da' sunt eu vinovata ca tu ai intarziat in urma cu 2 zile peste 30 de minute si ti s-a atras atentia? Inteleg ca fierbi de ciuda ca eu intarzii de obicei si nu mi s-a zis nimic concret, da' eu intarzii maxim 10-15 minute si-mi fac treaba dupa, nu frec menta..ca altii :-" ... da' chill out.. k nu ma ofilesc. Eventual incerc si eu sa ajung mai devreme ca sa te oftic, sa nu mai ai de ce sa te iei. =)) Si partea a doua: tot de la lucru... plimbare pentru relaxare dupa citirea (eventual retinerea, vad eu azi la examen daca e cazul ) cursurilor. Ma intalnesc cu smb. care ma intreaba cum lucrez " De dimi ? De dupa? " Ii spun ca sunt libera si se uita la mine de parca i-ar fi picat cerul in cap, ceva de genul " cum indraznesti sa ai liber? " De parca n-are toata lumea acelasi numar de libere, pe care SI LE POATE LUA CAND VREA.Posibil sa moara capra vecinului,la cata oboseala am strans in ultima luna... nu te ingrijora.
Nu-s buricul pamantului, nu ma cred extraordinara sau de neinlocuit. Desi, la cate nemultumiri am , asa s-ar parea. Vreau numai respect si comunicare... si bun simt de la toata lumea. Astea sunt cerintele minime, pachetul de baza pe care consider ca ar trebui sa-l " contina " toti oamenii.Ei bine, nu-l au toti nici pe asta.
Dar sunt persoane de la care vreau mai mult.Si nu ma sfiesc sa le-o spun. Daca se si poate din partea lor sau nu... om trai si-om vedea :)
@+
anomiS
Paler forever
JOI, IANUARIE 31
Paler... interviu cu Dumnezeu
Eu si religia, baba si mitraliera. Da' Paler prezinta asa frumos, fara sa intre in chestii de genul " fiii mei " , " Domnul sa fie cu voi ", " amin " etc. incat...
I'm lovin' it :) . Bagati bine la cap !
Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească, iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani, iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea
Faptul că se gândesc cu teama la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc.....şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat...am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici,întotdeauna .
Viata pe un peron - Octavian Paler
Decalog
1. Sa astepti oricat.
2. Sa astepti orice.
3. Sa nu-ti amintesti in schimb orice.Nu sunt bune decat amintirile
care te ajuta sa traiesti in prezent.
4. Sa nu numeri zilele.
5. Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza
toata viata.
6. Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra
de a umple golul din care traim.
7. Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu.Rugaciunea
este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere
singur.
8. Daca gandul asta te ajuta,nu ezita sa recunosti ca speri neavand
altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile
faptului ca nu faci nimic.
9. Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime.Singuratatea
e o barfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
10. Aminteste-ti ca paradisul a fost,aproape sigur,intr-o grota.
Daca ar fi asa si-n practica...
Oare... Am invatat ?
@+
anomiS
Paler... interviu cu Dumnezeu
Eu si religia, baba si mitraliera. Da' Paler prezinta asa frumos, fara sa intre in chestii de genul " fiii mei " , " Domnul sa fie cu voi ", " amin " etc. incat...
I'm lovin' it :) . Bagati bine la cap !
Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească, iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani, iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea
Faptul că se gândesc cu teama la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc.....şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat...am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici,întotdeauna .
Viata pe un peron - Octavian Paler
Decalog
1. Sa astepti oricat.
2. Sa astepti orice.
3. Sa nu-ti amintesti in schimb orice.Nu sunt bune decat amintirile
care te ajuta sa traiesti in prezent.
4. Sa nu numeri zilele.
5. Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza
toata viata.
6. Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra
de a umple golul din care traim.
7. Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu.Rugaciunea
este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere
singur.
8. Daca gandul asta te ajuta,nu ezita sa recunosti ca speri neavand
altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile
faptului ca nu faci nimic.
9. Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime.Singuratatea
e o barfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
10. Aminteste-ti ca paradisul a fost,aproape sigur,intr-o grota.
Daca ar fi asa si-n practica...
Oare... Am invatat ?
@+
anomiS
Hazard...
DUMINICĂ, IANUARIE 27
Melodia asta o ascult acum... si se potriveste cu starea pe care o am. Doar k "this old Nebraska town " e " this old Timis town " .
De cele mai multe ori am stiut ce nu vreau mult mai bine decat ce vreau.
Sau ... dorintele mi le-am exprimat tot cu ajutorul negatiei. Oare de ce ? Nu vreau sa raman in Timisoara, dar nu stiu exact unde as vrea sa merg. Nu vreau sa fiu nostalgica, melancolica si nici profunda in multe probleme, dar nu vreau nici sa fiu o prefacuta sau una din fetele " de pe hi5 ". Nu vreau sa invat pentru examenul de maine pentru ca nu-mi place si stiu ca n-o sa ma ajute cu nimic in viata. Sunt constienta ca probabil o sa-l pic( adevarul e ca daca nu-l pic am o stea norocoasa, ma iubeste cineva acolo sus ) da' s-au inventat restantele , right ?
Mi se zice: " Auzi, da' tie nu-ti e aiurea sa scrii pe blog ? Sa vada lumea ce simti, ce faci? " Am trecut de mult de faza aia.Eu ma simt bine cu mine, asa ca nu vad cum m-ar afecta . Nu ma dau desteapta, nu astept laude, n-am intentii ascunse.
Si-acum sa abordam putin cateva mijloace prin care diverse persoane sau situatii ma dezgusta:
1.Cunoscutii care se benocleaza la mine de la distanta si cand ajung langa mine se uita pe "peretii" cerului. K sa nu mai vorbesc de "cunoscutii si mai cunoscuti"... care mereu gasesc sa le explice celor cu care sunt ceva chiar in momentul in care trec pe langa mine, sau cauta ceva in geanta/rucsac...Cum imi zicea cineva odata: " te dor falcile mon cher/ ma chere sa zici un buna ? "
2. Pupincuristii...in special cand e vb de puparea partii dorsale a profilor. Chiar asa , stai intr-o nota amarata?
3. Cei care tin cu tot dinadinsul sa para tari si sa arate ca detin controlul desi sunt speriati si se tem de fapt. Nu suntem masini, dahhh... mai slabiti-ma cu atata "putere"
4. Situatiile in care mi se rastalmacesc cuvintele. Intreaba-ma daca n-ai inteles prea bine, am un vocabular destul de dezvoltat, pot sa reformulez asa incat sa intelegi ideea corect.
5. Libidinosii si "parashutele". Parafrazandu-l pe Cioroianu ... v-as duce in desert.
6. Cei care mint sau dramatizeaza din placere.Va cunosc mai, k va creste nasul.
7. Schimbarile peste noapte. Ieri imi spuneai cata miere e in ochii mei si maine " ne vedem in aprilie " Sau , azi faci atatia kilometri ca sa vii sa bantuim prin padure de nebuni, vii de revelion pana la mine ca sa te fac sa te dai cu forta in roata aia si pe urma te superi ca idiotu' de cateva vorbe-n vant spuse de un copil de cls a 9-a.
8. Salutul din obligatie insotit de obrazul excesiv de gros . Ne intalnim intr-un local din intamplare: viatza, ce sa-i faci..can be tricky. Eu cu prietenii mei, tu cu ai tai. Te uiti ca bou' toata seara ( fetele comunica intre ele sa stii ;) ) si apoi parca ai vrea sa te bagi undeva sa nu te vad. Well, bad luck, te-am vazut..si cred ca ai fi surprins sa afli ca nici nu musc... Te salut frumos si gata. Era greu sa faci la fel fara rictusul ala ? Se pare ca da. Cu imaginea aia am ramas de la tine... pacat. Continuarea... dupa long time, no see.. intri sa-mi ceri sa-ti caut nush ce melodie, te mai gandesti putin si ai vrea totusi albumul, ca mergi la ski si ...bla bla. Should I be giving a fuck ?
9. Situatiile in care mi se spune ca merit mai mult pe un ton telenovelistic. Da, merit mai mult... respect pentru inteligenta mea, asa ca nu-mi spuneti voi ce merit si ce nu .
10. Prostia cumulata cu grandomania. Esti profesorul x, vii la fiecare curs cu laptopul si te chinui cate o juma' de ora sa obtii o " comunicare " intre el si retroproiector. Nene, am observat ca ti-ai cumparat si tu laptop, am observat de asemenea ca n-ai chef si nici nu-ti stii cursurile.De ce ne mai chinui si pe noi seara de la ora 20,00 ? Si cand o sala intreaga iti spune ca raspunsul corect e A, nu mai insista ca dobitocul ca e B.
Ca n-om fi toti idioti... ori in ochii tai se citeste inteligenta ca in cei ai mult iubitului nostru presedinte.
@+
anomiS
Melodia asta o ascult acum... si se potriveste cu starea pe care o am. Doar k "this old Nebraska town " e " this old Timis town " .
De cele mai multe ori am stiut ce nu vreau mult mai bine decat ce vreau.
Sau ... dorintele mi le-am exprimat tot cu ajutorul negatiei. Oare de ce ? Nu vreau sa raman in Timisoara, dar nu stiu exact unde as vrea sa merg. Nu vreau sa fiu nostalgica, melancolica si nici profunda in multe probleme, dar nu vreau nici sa fiu o prefacuta sau una din fetele " de pe hi5 ". Nu vreau sa invat pentru examenul de maine pentru ca nu-mi place si stiu ca n-o sa ma ajute cu nimic in viata. Sunt constienta ca probabil o sa-l pic( adevarul e ca daca nu-l pic am o stea norocoasa, ma iubeste cineva acolo sus ) da' s-au inventat restantele , right ?
Mi se zice: " Auzi, da' tie nu-ti e aiurea sa scrii pe blog ? Sa vada lumea ce simti, ce faci? " Am trecut de mult de faza aia.Eu ma simt bine cu mine, asa ca nu vad cum m-ar afecta . Nu ma dau desteapta, nu astept laude, n-am intentii ascunse.
Si-acum sa abordam putin cateva mijloace prin care diverse persoane sau situatii ma dezgusta:
1.Cunoscutii care se benocleaza la mine de la distanta si cand ajung langa mine se uita pe "peretii" cerului. K sa nu mai vorbesc de "cunoscutii si mai cunoscuti"... care mereu gasesc sa le explice celor cu care sunt ceva chiar in momentul in care trec pe langa mine, sau cauta ceva in geanta/rucsac...Cum imi zicea cineva odata: " te dor falcile mon cher/ ma chere sa zici un buna ? "
2. Pupincuristii...in special cand e vb de puparea partii dorsale a profilor. Chiar asa , stai intr-o nota amarata?
3. Cei care tin cu tot dinadinsul sa para tari si sa arate ca detin controlul desi sunt speriati si se tem de fapt. Nu suntem masini, dahhh... mai slabiti-ma cu atata "putere"
4. Situatiile in care mi se rastalmacesc cuvintele. Intreaba-ma daca n-ai inteles prea bine, am un vocabular destul de dezvoltat, pot sa reformulez asa incat sa intelegi ideea corect.
5. Libidinosii si "parashutele". Parafrazandu-l pe Cioroianu ... v-as duce in desert.
6. Cei care mint sau dramatizeaza din placere.Va cunosc mai, k va creste nasul.
7. Schimbarile peste noapte. Ieri imi spuneai cata miere e in ochii mei si maine " ne vedem in aprilie " Sau , azi faci atatia kilometri ca sa vii sa bantuim prin padure de nebuni, vii de revelion pana la mine ca sa te fac sa te dai cu forta in roata aia si pe urma te superi ca idiotu' de cateva vorbe-n vant spuse de un copil de cls a 9-a.
8. Salutul din obligatie insotit de obrazul excesiv de gros . Ne intalnim intr-un local din intamplare: viatza, ce sa-i faci..can be tricky. Eu cu prietenii mei, tu cu ai tai. Te uiti ca bou' toata seara ( fetele comunica intre ele sa stii ;) ) si apoi parca ai vrea sa te bagi undeva sa nu te vad. Well, bad luck, te-am vazut..si cred ca ai fi surprins sa afli ca nici nu musc... Te salut frumos si gata. Era greu sa faci la fel fara rictusul ala ? Se pare ca da. Cu imaginea aia am ramas de la tine... pacat. Continuarea... dupa long time, no see.. intri sa-mi ceri sa-ti caut nush ce melodie, te mai gandesti putin si ai vrea totusi albumul, ca mergi la ski si ...bla bla. Should I be giving a fuck ?
9. Situatiile in care mi se spune ca merit mai mult pe un ton telenovelistic. Da, merit mai mult... respect pentru inteligenta mea, asa ca nu-mi spuneti voi ce merit si ce nu .
10. Prostia cumulata cu grandomania. Esti profesorul x, vii la fiecare curs cu laptopul si te chinui cate o juma' de ora sa obtii o " comunicare " intre el si retroproiector. Nene, am observat ca ti-ai cumparat si tu laptop, am observat de asemenea ca n-ai chef si nici nu-ti stii cursurile.De ce ne mai chinui si pe noi seara de la ora 20,00 ? Si cand o sala intreaga iti spune ca raspunsul corect e A, nu mai insista ca dobitocul ca e B.
Ca n-om fi toti idioti... ori in ochii tai se citeste inteligenta ca in cei ai mult iubitului nostru presedinte.
@+
anomiS
Scrisori
MARŢI, IANUARIE 22
Scrisa de Mihai Beniuc in anul 1937...recitata de Florian Pittis(Pasarea Colibri,albumul Ciripituri,1998) .
Ultima scrisoare...
Ultima scrisoare...
superba...
Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita?Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste..
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” …
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.
Ducu Bertzi - Scrisoare la-nceput de iarna
Ducu Bertzi - Scrisoare la-nceput de iarna
pasarea colibri-scrisoare de bun ramas
pasarea colibri-scrisoare de bun ramas
Enjoy !
Iar scrisori mai stim sa scriem ?
Sau doar urmarim, citim, ascultam
Vesti de la necunoscuti
Fara strop de cerneala
Fara nici o greseala.
...din pagini cu trei W ?
@+
anomiS
Scrisa de Mihai Beniuc in anul 1937...recitata de Florian Pittis(Pasarea Colibri,albumul Ciripituri,1998) .
Ultima scrisoare...
Ultima scrisoare...
superba...
Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita?Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste..
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” …
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.
Ducu Bertzi - Scrisoare la-nceput de iarna
Ducu Bertzi - Scrisoare la-nceput de iarna
pasarea colibri-scrisoare de bun ramas
pasarea colibri-scrisoare de bun ramas
Enjoy !
Iar scrisori mai stim sa scriem ?
Sau doar urmarim, citim, ascultam
Vesti de la necunoscuti
Fara strop de cerneala
Fara nici o greseala.
...din pagini cu trei W ?
@+
anomiS
Everybody hurts.. sometimes..
MIERCURI, IANUARIE 16
Mi-e dor sa nu-mi mai fie dor de nimeni si de nimik. De zilele cand eram inconstienta, cand nu dadeam importanta timpului si nici distantei. Cand totul parea posibil...
Acum , azi mai ales ma simt batrana . Nu mai vreau sa sper, nu mai vreau sa cer. Nu mai stiu la ce sa ma astept de fapt de la majoritatea celor cu care intru in contact. Imi dau seama pe zi ce trece de cat de falsa e lumea , cat de egoisti suntem , cat de rai. Cuvantul incredere devine pe zi ce trece doar un cuvant pe care il gasesc in dictionar la litera " i ".
Detest felul asta tampit de a fi: desi ma lovest mai mereu de pragul d sus... tot nu il vad pe cel de jos. Ma " trezesc" mereu atunci cand e prea tarziu, cand totul e pierdut. Nu-mi place sa intru cu bocancii in viata nimanui, mai bine ma retrag... E si o problema de orgoliu aici,dar sunt si principii pe care nu vreau sa le calc in picioare.
De ce prefer sa ma izolez de multe ori ? Pentru ca m-am saturat de ipocrizie, de oameni care n-au principii si al caror scop in viata e sa aiba cat mai multi bani. Nu ma pasioneaza banii... decat in masura in care imi trebuiesc pentru a duce o viata decenta. Nu ma pasioneaza discutiile despre haine, bijuterii, coafuri, retete de slabit, telefoane mobile si nici plimbarile la mall. Vreau aer proaspat de munte, vreau sa vizitez cat mai multe locuri , sa ascult muzica buna , sa iubesc si sa fiu iubita in maniera in care vede Gelu Ruscanu dragostea. Mai vreau sa nu-i ranesc pe cei care mai sunt ca mine, care nu sunt in namol pana la gat ,stiu ce sunt sinceritatea, bunul simt si au ambitia de a realiza ceva. Iar pentru ceiallti, cei care fac umbra pamantului de pomana , imi doresc sa am puterea de a-i trata asa cum merita, cu raceala si indiferenta. Nu cu rautate, pentru ca m-as injosi pe mine, doar cu detasare...
Nesimtirea n-o s-o pot intelege niciodata... si nici tacerea celor care au ceva de spus.De ce preferam sa ne facem ca ploua si sa fugim de cuvinte chiar daca asta ne face sa suferim. Suntem sado-masochisti de multe ori. Vrem sa vedem la cata durere suntem capabili sa facem fata si ne face placere sa vedem ca cineva sufera pentru noi. Asta inseaman k tine la noi, nu ? Perceptie bolnava ... care in final ajunge sa ne sece sufleteste.
@+
anomiS
Mi-e dor sa nu-mi mai fie dor de nimeni si de nimik. De zilele cand eram inconstienta, cand nu dadeam importanta timpului si nici distantei. Cand totul parea posibil...
Acum , azi mai ales ma simt batrana . Nu mai vreau sa sper, nu mai vreau sa cer. Nu mai stiu la ce sa ma astept de fapt de la majoritatea celor cu care intru in contact. Imi dau seama pe zi ce trece de cat de falsa e lumea , cat de egoisti suntem , cat de rai. Cuvantul incredere devine pe zi ce trece doar un cuvant pe care il gasesc in dictionar la litera " i ".
Detest felul asta tampit de a fi: desi ma lovest mai mereu de pragul d sus... tot nu il vad pe cel de jos. Ma " trezesc" mereu atunci cand e prea tarziu, cand totul e pierdut. Nu-mi place sa intru cu bocancii in viata nimanui, mai bine ma retrag... E si o problema de orgoliu aici,dar sunt si principii pe care nu vreau sa le calc in picioare.
De ce prefer sa ma izolez de multe ori ? Pentru ca m-am saturat de ipocrizie, de oameni care n-au principii si al caror scop in viata e sa aiba cat mai multi bani. Nu ma pasioneaza banii... decat in masura in care imi trebuiesc pentru a duce o viata decenta. Nu ma pasioneaza discutiile despre haine, bijuterii, coafuri, retete de slabit, telefoane mobile si nici plimbarile la mall. Vreau aer proaspat de munte, vreau sa vizitez cat mai multe locuri , sa ascult muzica buna , sa iubesc si sa fiu iubita in maniera in care vede Gelu Ruscanu dragostea. Mai vreau sa nu-i ranesc pe cei care mai sunt ca mine, care nu sunt in namol pana la gat ,stiu ce sunt sinceritatea, bunul simt si au ambitia de a realiza ceva. Iar pentru ceiallti, cei care fac umbra pamantului de pomana , imi doresc sa am puterea de a-i trata asa cum merita, cu raceala si indiferenta. Nu cu rautate, pentru ca m-as injosi pe mine, doar cu detasare...
Nesimtirea n-o s-o pot intelege niciodata... si nici tacerea celor care au ceva de spus.De ce preferam sa ne facem ca ploua si sa fugim de cuvinte chiar daca asta ne face sa suferim. Suntem sado-masochisti de multe ori. Vrem sa vedem la cata durere suntem capabili sa facem fata si ne face placere sa vedem ca cineva sufera pentru noi. Asta inseaman k tine la noi, nu ? Perceptie bolnava ... care in final ajunge sa ne sece sufleteste.
@+
anomiS
Romania pensionata
LUNI, IANUARIE 14
La mijlocul acestei luni se va incheia un fenomen care a acaparat intreaga tara . M-am gandit sa-l explorez putin.
Initial nimeni nu acorda prea multa importanta pensiilor private. Se stia ca ele privesc doar un anumit segment din populatia Romaniei si prin urmare acest segment trebuia sa se informeze in legatura cu obligativitatea lor . Acum, la final de campanie , am ajuns sa fim aproape toti experti in acest subiect.
Oriunde ai fi incercat sa te ascunzi, n-ai fi reusit sa scapi de agentii de marketing ai diverselor banci sau furnizori de fonduri de pensii private.
Industria publicitara a fost si ea saturata cu tot felul de spoturi la : ING, Aviva, AIG, Generalli, BRD, BCR & company. Parca eram un popor de pensionari, asa « curgeau » . Unele dintre ele intreceau pur si simplu limita... suportabilului in ceea ce priveste continutul. In acest sens as aminti « fond de pensii de la BRD « cu diversele variante : proteza, bastonul oferit cadou la o cina romantica si suportul care « o sa puna silueta in evidenta la varsta pensionarii » .
Romanul e inventiv ; nici de data aceasta nu a facut exceptie. Au aparut o sumedenie de brosuri, calendare, pixuri si alte obiecte promotionale iar in ultima perioada numarul agentilor de marketing avea sanse reale sa depaseasca numarul celor care nu si-au ales inca administratorul fondului de pensii.
Vecini de bloc, colegi de facultate, persoane cu care n-am mai vorbit de foarte mult timp si-au adus acum aminte de noi pentru a ne intreaba daca nu vrem sa ne facem pensie privata.
Morala: Pensiile private, connecting people.
Zilele trecute am primit d la Aviva o ciocolata , parte integranta a materialului de promovare. Scria pe ambalaj : « N-ai vrea ca anii tai de pensie sa fie la fel de dulci ca aceasta ciocolata ? « Insa, ciocolata nu mi s-a parut prea dulce. In concluzie : the future is bright , the future is orange ? Sau nu ?
@+
anomiS
La mijlocul acestei luni se va incheia un fenomen care a acaparat intreaga tara . M-am gandit sa-l explorez putin.
Initial nimeni nu acorda prea multa importanta pensiilor private. Se stia ca ele privesc doar un anumit segment din populatia Romaniei si prin urmare acest segment trebuia sa se informeze in legatura cu obligativitatea lor . Acum, la final de campanie , am ajuns sa fim aproape toti experti in acest subiect.
Oriunde ai fi incercat sa te ascunzi, n-ai fi reusit sa scapi de agentii de marketing ai diverselor banci sau furnizori de fonduri de pensii private.
Industria publicitara a fost si ea saturata cu tot felul de spoturi la : ING, Aviva, AIG, Generalli, BRD, BCR & company. Parca eram un popor de pensionari, asa « curgeau » . Unele dintre ele intreceau pur si simplu limita... suportabilului in ceea ce priveste continutul. In acest sens as aminti « fond de pensii de la BRD « cu diversele variante : proteza, bastonul oferit cadou la o cina romantica si suportul care « o sa puna silueta in evidenta la varsta pensionarii » .
Romanul e inventiv ; nici de data aceasta nu a facut exceptie. Au aparut o sumedenie de brosuri, calendare, pixuri si alte obiecte promotionale iar in ultima perioada numarul agentilor de marketing avea sanse reale sa depaseasca numarul celor care nu si-au ales inca administratorul fondului de pensii.
Vecini de bloc, colegi de facultate, persoane cu care n-am mai vorbit de foarte mult timp si-au adus acum aminte de noi pentru a ne intreaba daca nu vrem sa ne facem pensie privata.
Morala: Pensiile private, connecting people.
Zilele trecute am primit d la Aviva o ciocolata , parte integranta a materialului de promovare. Scria pe ambalaj : « N-ai vrea ca anii tai de pensie sa fie la fel de dulci ca aceasta ciocolata ? « Insa, ciocolata nu mi s-a parut prea dulce. In concluzie : the future is bright , the future is orange ? Sau nu ?
@+
anomiS
Abonați-vă la:
Postări (Atom)