Vad si gust august… Caldura sufocanta, lumina orbitoare. Sunt extenuata, dar cursa abia incepe. Masina in care sunt a murit… trebuie sa schimbam pentru a ajunge la destinatie. Oare sunt nerabdatoare ? Sau ma bucur ca trebuie sa astept ? Din experienta celor aproape 23 de ani de viata cred ca prima varianta ma descrie mai bine.
E duminica, afara lumea se odihneste dupa petrecerile de Sf. Maria… Ma hotarasc sa nu mai aman si sa incep sa respir vara la 3 dupa-amiaza.
Mai mult nu stiu despre… prima mea zi. Am primit apoi un nume si multa dragoste din partea parintilor. Habar n-am care a fost primul cuvant, cand am facut primii pasi, cat dormeam pe zi, cat plangeam… cred ca pur si simplu nu m-a interesat cu adevarat niciodata. Important e faptul ca primii ani din viata i-am petrecut in satul bunicilor.
Primele amintiri din copilarie sunt gradinita dintre blocuri, o rochita galbena pentru serbarea de sfarsit de an, o poezie despre drapel, o poveste despre doi frati si o nuielusa fermecata de alun ( parca… ). Mai tarziu, un fotoliu facut din zapada, o gramada de jocuri: Alergatea pe culori/animale, Sotron, Pitulata, Tara tara vrem ostasi, Ratele si Vanatorii, Tari, Matele incurcate, Telefonul fara fir, Coarda, Elastic, cu papusile din joi in Pasti…
Apoi, imi amintesc un Craciun in care am primit un walker sau cum le-o mai zice la chestiile alea portabile de ascultat casete. Si prima mea caseta: Catalin Crisan- Vorbeste marea. Parca o aud si acum pe mami spunand ca de fapt a vrut sa ia Madalina Manole, da’ n-a gasit. Teoretic eu trebuia sa nu aud conversatia… but I did… si de-atunci am inceput sa ridic semne de intrebare referitoare la Mos Craciun.
Si-mi amintesc ca ai mei au cumparat masina iarna. Ma duceam la scoala ( coboram din bloc, faceam dreapta si treceam strada ca sa ajung la scoala ) si tati m-a chemat sa-mi arate masina. Din tot ce ar fi putut sa ma impresioneze la ea, mi s-a parut interesanta chestia aia pe care o folosesti pentru a aprinde tigarile.
Ma vad apoi pe scena de la caminul cultural, aveam pile… ( mama celor mai bune prietene din copilarie era femeia de serviciu de la scoala si gradinita din satul bunicilor). Cate ‘spectacole’ am dat, cate lectii am mai predat la scoala. Nu-mi aduc aminte sa fi fost vreodata altceva decat profesoara si preferam laboratorul de istorie/geografie. Il evitam cat puteam pe cel de biologie ( mi-era scarba de scheletul si de lighioanele impaiate de acolo). Aveam si clopotel sin e mutam din clasa in clasa. ( Scoala avea laboratoare de : istorie/geografie, biologie, fizica/chimie, matematica si limba romana). In ‘pauze’ ieseam in curtea scolii si mancam caise sau struguri. Dupa atata munca intelectuala ne relaxam cu munca fizica, ca doar nu venisem pe la scoala numai pentru distractie. Trebuia s-o ajutam si pe mama fetelor sa termine treaba mai repede. Cate clase am vopsit, cate galeti de carbuni am dus in clase si in cate banci am stat !
Seara era timpul pentru TOMAPANT… ma luam la intrecere cu varul meu. Tin minte ca odata primisem o agenda si o tineam sub foaie… la orase si tari deschideam agenda si trisam :P pana m-a prins Tintar nu m-a placut niciodata, numai boabele de fasole sau de porumb insirate pe foaie mi se pareau interesante. Ascultam aproape zilnic dedicatiile muzicale de la ora 6 de pe Radio Oltenia Craiova si ne uitam la Teleenciclopedia ( eu saream peste partile despre animale si plante) si bineinteles Tezaur Folcloric. Legat de televizor, mai tin minte cand am schimbat pe cablu ( si atunci cand cablul pica, schimbam antena si ne uitam pe TVR – asta pana n-am scos vechea antena de tot).
Daca stau sa ma gandesc bine, niciodata nu mi-a placut sa ma uit la televizor prea mult… ma uitam numai atunci cand nu erau copiii pe afara sau la telenovele ceva ani mai tarziu. Ma uitam la ele numai cand nu era tati acasa, altfel ma dispera cu aceleasi fraze: ‘ Astea, mai tati, sunt filme pentru prosti. Numai un prost sta si pierde timpul cu sutele lor de episoade. Sau : ‘ Iar te uiti la filmele alea din care poti sa nut e uiti la 10 episoade si sa nu pierzi nimic?’ Si-avea dreptate, da’ era fun pentru varsta aia, plus ca toata lumea se uita la ele… si daca n-o faceai, n-aveai despre ce vorbi la scoala. God, ce colectie aveam de ‘Inima Salbatica’ ! Cate zeci de postere cu ‘ marii actori ’… cred ca le mai am si azi ( o sa caut cand ajung pe acasa) Apoi revista a sucombat si a aparut ‘ Inger Salbatic’ ( cu vreun an inainte fusese si Esmeralda ( nu cred ca a avut prea multe numere revista respective).
Cel mai mult imi placea faptul ca invatam o limba straina si muzica ( au telenovelele astea niste coloane sonore beton). Stiam si eu destul de bine ca e suficient sa vad primul si ultimul episod, restul era doar lalaiala.
Intre timp schimbasem scoala, nici acum nu stiu exact de ce ( din ce tin minte, din cauza unei profe de mate, sotia directorului, prof de biologie. Stiu ca ma enerva, da’ in mare cred ca a fost sentimentul ca nu progresez deloc, desi aveam ore si cu directorul si cu directorul adjunct, pentru ca de obicei ei nu veneau la ore si trimiteau secretarele in locul lor. Devenise mai mult o problema de prezenta. ) Anyway… asa a fost sa fie. In clasa a 6-a eram la o noua scoala… si nu regret mutarea facuta. Am avut o profesoara de romana minunata… radeai in prostie la orele ei ( de la ea am ramas cu expresia… Intinde-teee, ca pielea de magar se vinde la metru si cu multe ore frumoase petrecute prin excursii)
Liceul… huh… engleza incepusem sa fac in clasa a 6-a. Prima profesoara a fost… ok, a 2-a ne-a invatat sa tinem guma in gura cand vorbim in engleza pentru ca ies sunetele mai bine si a fost cea mai buna dintre cele 3… iar ultima… era prea ocupata sa isi plimbe fustele si sa rasfoiasca Avon-ul. Singurul motiv pentru care am mers la liceu la filologie-bilingv-engleza a fost faptul ca se dadea examen imediat dupa capacitate si nu mai trebuia sa astept minunata repartizare pe calculator. Asa ca, desi eram in pom si pomu-n aer, am facut meditatie vreo 2-3 saptamani cu profa dintr-a 6-a… si am intrat. E un mister si pentru mine cum am reusit.
Poate ca pentru cei mai multi liceul e partea cea mai frumoasa… pentru mine n-a fost. Il pot rezuma intr-o fraza: Am fost intr-o clasa cu 20 si ceva de fete si un baiat, mi-au placut orele de engleza, am urat orele de romana, am stat in randul 4, banca de la geam si am descoperit ca exista dragoste la prima vedere ( baiatul profei de chimie ). Si inca o fraza : am asteptat cu nerabdare sa se incheie liceul =)), pentru ca a fost al dracului de plictisitor.
Timisoara. Piata Libertatii e primul loc de care ma leaga ceva amintiri. Iulie, dimineatza, porumbei garla… stateam cu tati pe o banca si ne pregateam sa mergem la UVT sa ma incriu… la ceva ( nu stiam prea bine la ce.) Voiam jurnalism, ei nu prea si stiu ca a fost una dintre cele mai grele decizii din viata mea in acel august. Intrasem si la jurnalism si la comunicare si trebuia sa optez pentru una din ele. Imbarligat mi se mai parea cand am completat actele de inscriere CSRP… ma pierdeam in prescurtare… si uite ca la prescurtare am ajuns pana la urma. Si-a fost foarte fain ! Spre deosebire de liceu, aici nu stiu ce sa scriu mai intai, sunt mult prea multe, asa ca le pastrez deocamdata pentru mine.
De ce-am scris asa de mult ? Am simtit nevoia sa aduc un omagiu celei ce-am fost, celei pe care stiu ca am pierdut-o. O fata ambitioasa, timida, roscata, care nu se temea de nimic, careia ii pasa de binele celor din jurul ei mai mult decat de ceea ce voia ea, incapatanata pana la Dumnezeu si la fel de orgolioasa. Fata asta care nu ‘vorbea’ mult decat atunci cand canta, care statea ore in sir in nucul din fata casei bunicilor urmarind viata din jur… da, fata asta care avea energie sa mearga in fiecare weekend intr-o noua localitate, sa lucreze si sa mearga la facultate… a plecat. Nu si-a luat nici macar la revedere, s-a trezit pur si simplu intr-o dimineatza si m-a saracit si de ea si de multe ‘bagaje’…
Si-a plecat, asa cum a venit, tot in luna lui Gustar si-au trecut deja 8 luni de cand m-a lasat pe mine in locul ei…
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu