Soare cu dinti, mocirla multa, vant, glasuri de copii si fosnet de pagini. Stiu ca sunt destui care ar vrea sa fie in locul meu. Sunt constienta ca acasa n-as avea ce face si chiar ma bucur ca pot sa-mi imbunatatesc engleza, sa cunosc alte culturi...
Cu toate astea, nu pot sa sterg nicicum convingerea ca viata mi-e pusa pe pause. Imi place foarte mult tara asta, Colchester-ul e superb si totusi... parca timpul nu e al meu, parca traiesc viata altcuiva.
O sa fie al 2-lea an in care nu o sa ciocnesc oua rosii, in care nu cant prohodul, nu stau o zi intreaga la masa inconjurata de familion si ascultand pe fundal Radio Oltenia Craiova.
Mi-e dor, dar mi-e dor de zilele alea, pe care atunci nu stiam sa le apreciez. In conditiile de acum, stiu sigur ca nu mi-ar fi prea bine...
It's all messed up... nici eu nu stiu ce am vrut sa scriu de fapt... ma duc sa ma plimb...
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu