marți, septembrie 15

Stelele noastre-s patrate

Ce mai face el ? Cred ca doarme cu siguranta in alt secol. Se trezeste apoi si imi compune melodii, stiind ca o sa le ascult intr-o zi. Merge pe strada noaptea si-mi rupe un buchet de flori. Nu are masina decapotabila, de fapt nu are masina deloc. Nici bani in banca nu are… dar are o sacosa indesata cu vise.

Vorbeste putin pentru ca in interior cuvintele ii seaca de fiecare data cand aude parerile celorlalti despre viitor. Se simte minunat in natura. Stie ca muntii si marea sunt cu siguranta trecut si viitor. Pentru el viitorul e simtire, nu ratiune.

Imi scrie in engleza si-mi compune melodii in spaniola. Noaptea se uita la stele si le da nume. Stie ca ele sunt singura noastra familie comuna Munti, mari, oceane… sunt multe si locatia noastra nu se stie daca va fi aceeasi. Dar stelele raman pe cer, indiferent de continent sau de trecerea anilor. Nu-i place luna, crede ca e mult prea banala, nu poate fi aleasa ca element care sa ne apartina. Prea multa lume si-a disputat-o, din cele mai vechi timpuri si au ajuns sa fie ‘ populate ‘ de prea multe suflete. El vrea sa avem ceva numai al nostru, cateva stele care atarna pe panza fara margini de deasupra noastra. Macar atata lucru meritam daca tot nu ne-am intalnit.

Imi pare rau, dragul meu, ca am gresit secolul…

@+

anomiS

I'll do anything for love



+ Everything I do...

Niciun comentariu: