Mi-e sete de inocenta

- Mamiii, arunca-mi si mie o sticla cu apa, niste bani...

De cate ori n-am strigat, de cate ori n-am asteptat... morti de sete sau dornici sa ne luam ceva dulce. Dar de fiecare data stiam ca o sa raspunda, chiar daca ' mami ' erau zeci in blocurile din jur. Pentru ca ea ne simtea, ea ne recunostea vocea dintr-o mie.

N-am mai auzit de mult copii strigand asa. In mare parte pentru ca azi copiii stau in casa, jucandu-se tot felul de jocuri pe computer si nu mai alearga in fata blocului. Sau, pentru ca azi copiii au telefoane mobile, au babysittere sau mame ocupate.

Am avut norocul sa am o mama model. Fiind educatoare, a imbinat utilul cu placutul si a avut un program care i-a permis sa ne fie mie si fratelui meu mereu aproape.

O vad si acum pe balcon intrebandu-ma ce vreau si raspunzandu-mi chiar daca nu aveam de urcat decat un etaj.

Acum de sub geamul nostru se mai aud copiii de ieri, majoritatea transformati in pitipoance si cocalari, fara ocupatii sau cu ocupatii dubioase, imbracati cu haine cat mai colorate si 'jmechere' care latra la luna.

- Mami, arunca-le putina minte si niste haine care sa nu orbeasca luna. Arunca-le si o sticla de apa... in cap.

@+

anomiS