You're my island... I want to reach you, but I first have to cross the sea around you. My body can be compared to sharks, everytime I get close to you they attack and I simply can't do anything, I can't say a word... well, I do say 'hi', but that's not enough. There's so much to be said but I really CAN'T. And I start my journey every day, I can see you from far... too far away. I'm almost there, next to you, then I start thinking it's in vain, I'd rather think about something else. I give up, not because you're far or something too big for me, but because I consider you shouldn't be so isolated and wild.
It starts raining, it's getting dark and you are still there, and, for the time being,I also am, but I won't be here for too long, I'll go discover other places and I want to reach you by then. The most strange thing is that I find you very interesting,misterious and you intrigue me. I don not want to pass next to you and ignore you, because I think you're beautiful and I would find out some nice things if I'll manage to beat the rain, sharks and I'll arrive there.
However, for more than one months they have proven to be stronger than me... but I have more time on my side. Tomorrow I'll start a new expedition, better prepared this time, I'll kill the sharks this time and I'll say whatever crosses my mind. It's not hard, it depends only on the mood and luck. I'm sure that's how things work, but even if it is all about how I decide to act, even if I give up, I regret aferwards... do I shouldn't wait no more.
I must admit that... with the blink of an eye, I have finally seen the light... not to be ignorant any more.
@+
anomiS
vineri, mai 15
luni, mai 11
E anotimpul fluturilor...
Cred ca a venit momentul sa analizez si titlul acestui blog. L-am ales datorita filmului cu acelasi nume,cu Goldie Hawn si Edward Albert in rolurile principale.Ea e o reprezentanta a miscarii hippie, iar el este un tanar nevazator, care pleaca de langa mama sa pentru ca doreste sa-(s)i demonstreze ca este capabil sa se descurce singur.
Cred ca a fost primul film in care m-am regasit in mare parte. Primul lucru care m-a marcat a fost melodia aia, care nu cred ca exista decat in film, am cautat-o ani de zile fara rezultat. Si acum , cand mi-e dor de ea caut filmul si trec prin el pana ajung la melodie. O ascult de obicei de 3-4 ori consecutiv, apoi opresc filmul.
Acum nu il am cu mine si mi-e asa de dor de el... Uite, l-am gasit chiar acum pe youtube. Doamne si cat l-am mai cautat !Inca nu m-am hotarat care sunt eu : Don Baker sau sunt persoana despre care vorbeste el in cantec.
Numele filmului a fost inspirat de un pasaj din romanul " Bleak House " al lui Charles Dickens. Jill Tanner ma reprezinta numai in ceea ce priveste instabilitatea. Nici eu nu ma pot hotari, sunt capricioasa, mi-e teama sa imi asum o responsabilitate in plan sentimental in special, ma implic cu siguranta, arunc in teren intreaga inima dar nu pe termen lung. Nu pot, ma plictisesc, nu ma pot obisnui cu o viata de cuplu asa cum sunt majoritatea, bazate mai degraba pe sprijin reciproc, pe inlaturarea singuratatii, pe un partener cu care sa mergi la diverse ocazii. Nu, nu vreau asta... vreau sa fie cineva care sa ma faca sa fierb din cap pana-n picioare, sa fie ca un drum plin de frunze pe care oricat de mult incerc sa-l matur nu reusesc, pentru ca se incapataneaza sa se umple din nou. O persoana de la care sa am ce invata, care nu vede in 'verde' ... si are personalitate, nu este un om care executa ci e capabil sa isi creeze singur strada... autostrada prin creativitate si inteligenta.
Aici filmul ma picteaza atat de clar... si cred ca si finalul e tot imaginea mea in oglinda. Nu am cunoscut inca persoana aia, sau nu mi-am dat inca seama, dar cand o sa constientizez ca el este... o sa raman. N-o sa mai fug, n-o sa mai gasesc scuze...
De fiecare data cand vad filmul, pasesc timid in camera de unde stiu ca o sa se auda melodia, arunc impreuna cu Don scrumul pe masa, merg cu ei sa-si cumpere haine, ma amuz cand apare doamna Baker, mama lui Don si poarta discutii cu Jill; apoi trec la partea mea preferata : cand o asteapta cu masa pregatita , iar ea uita si apare cu un alt barbat, spunandu-i ca uitase de masa si ca o sa plece, o sa se mute cu mustaciosul ala al carui nume nu mi-l amintesc. :D
Partea cea mai sfasietoare e momentul in care Don ii reproseaza ca e imatura, incapabila sa termine ceva, pentru ca de fapt e speriata, e ingrozita de asumarea unui asemenea responsabilitati.
Fluturii sunt asa de tematori, fug de indata ce te apropii de ei, sunt capriciosi, se intrec in jocuri, culorile aripilor sunt cu siguranta un lucru de care sunt mandri, sunt constienti ca nu traiesc mult, de aceea isi revendica anotimpul. Traiesc intens, fara regrete si nu se supun nici unei reguli.
Fluturii sunt liberi !
@+
anomiS
Cred ca a fost primul film in care m-am regasit in mare parte. Primul lucru care m-a marcat a fost melodia aia, care nu cred ca exista decat in film, am cautat-o ani de zile fara rezultat. Si acum , cand mi-e dor de ea caut filmul si trec prin el pana ajung la melodie. O ascult de obicei de 3-4 ori consecutiv, apoi opresc filmul.
Acum nu il am cu mine si mi-e asa de dor de el... Uite, l-am gasit chiar acum pe youtube. Doamne si cat l-am mai cautat !Inca nu m-am hotarat care sunt eu : Don Baker sau sunt persoana despre care vorbeste el in cantec.
Numele filmului a fost inspirat de un pasaj din romanul " Bleak House " al lui Charles Dickens. Jill Tanner ma reprezinta numai in ceea ce priveste instabilitatea. Nici eu nu ma pot hotari, sunt capricioasa, mi-e teama sa imi asum o responsabilitate in plan sentimental in special, ma implic cu siguranta, arunc in teren intreaga inima dar nu pe termen lung. Nu pot, ma plictisesc, nu ma pot obisnui cu o viata de cuplu asa cum sunt majoritatea, bazate mai degraba pe sprijin reciproc, pe inlaturarea singuratatii, pe un partener cu care sa mergi la diverse ocazii. Nu, nu vreau asta... vreau sa fie cineva care sa ma faca sa fierb din cap pana-n picioare, sa fie ca un drum plin de frunze pe care oricat de mult incerc sa-l matur nu reusesc, pentru ca se incapataneaza sa se umple din nou. O persoana de la care sa am ce invata, care nu vede in 'verde' ... si are personalitate, nu este un om care executa ci e capabil sa isi creeze singur strada... autostrada prin creativitate si inteligenta.
Aici filmul ma picteaza atat de clar... si cred ca si finalul e tot imaginea mea in oglinda. Nu am cunoscut inca persoana aia, sau nu mi-am dat inca seama, dar cand o sa constientizez ca el este... o sa raman. N-o sa mai fug, n-o sa mai gasesc scuze...
De fiecare data cand vad filmul, pasesc timid in camera de unde stiu ca o sa se auda melodia, arunc impreuna cu Don scrumul pe masa, merg cu ei sa-si cumpere haine, ma amuz cand apare doamna Baker, mama lui Don si poarta discutii cu Jill; apoi trec la partea mea preferata : cand o asteapta cu masa pregatita , iar ea uita si apare cu un alt barbat, spunandu-i ca uitase de masa si ca o sa plece, o sa se mute cu mustaciosul ala al carui nume nu mi-l amintesc. :D
Partea cea mai sfasietoare e momentul in care Don ii reproseaza ca e imatura, incapabila sa termine ceva, pentru ca de fapt e speriata, e ingrozita de asumarea unui asemenea responsabilitati.
Fluturii sunt asa de tematori, fug de indata ce te apropii de ei, sunt capriciosi, se intrec in jocuri, culorile aripilor sunt cu siguranta un lucru de care sunt mandri, sunt constienti ca nu traiesc mult, de aceea isi revendica anotimpul. Traiesc intens, fara regrete si nu se supun nici unei reguli.
Fluturii sunt liberi !
@+
anomiS
duminică, mai 10
Lullabies
Eva Cassidy - Fields of Gold
Asculta mai multe audio Muzica »
brad paisley
Asculta mai multe audio Diverse »
Brad Paisley feat Alison Krauss - Whiskey lullaby
Adriana Mezzadri - Marcas de Ayer (Clona)
Asculta mai multe audio Muzica »
@+
anomiS
sâmbătă, mai 9
Instabilitate
E a treia postare pe care o incep. Sunt foarte pe dos azi, ascult Akcent, mi-e dor de tara, as iesi in oras, as sta aici, as dormi...
In subconstient esti tu mereu, bucurestean incapatanat ce nu-mi mai dai pace, in oras ma intalnesc cu my curly one, cand ma uit la filme esti tu, cel mai tare zambet pe care l-am vazut vreodata,zburand catre mine dinspre Timisoara.
Am trecut azi prin toate...
Sunt cea mai instabila persoana pe care o stiu. Vreau tot si nimic, de aceea va pastrez pe toti... prin fiecare dintre voi ma hranesc. Nu suna prea frumos, asa-i ? Atunci nu mai cititi. Asta-i adevarul.Uneori va arunc pe toti intr-un sertar, va incui acolo, pentru ca nu va vreau. Dar si cand va vreau, va vreau de obicei pe toti in acelasi timp. Acum vreau sa ascult muzica, sa merg la supermarket ( stiu ca acolo esti si ma astepti, pt ca doar iti stiu progamul, si ar trebui sa vin, nu ?-dar te las sa fierbi, azi vreau sa fierbi, facem ceaiul luni poate ) si m-as uita si la film.
De ce mi-e asa de greu sa merg la supermarket ? Pentru ca tu esti cel mai greu de descris lant de 'coincidente' aruncat de destin. Tu ai fost in Romania, apoi am venit eu aici, dau de tine cum ies din casa... esti mult prea bagat cu forta in viata mea si nu stiu cum sa interpretez totul.
Mai bine zambim, nu cercetam atat, avem timp pentru toate...
Merg sa vad un film cu Daniel Day Lewis...
@+
anomiS
In subconstient esti tu mereu, bucurestean incapatanat ce nu-mi mai dai pace, in oras ma intalnesc cu my curly one, cand ma uit la filme esti tu, cel mai tare zambet pe care l-am vazut vreodata,zburand catre mine dinspre Timisoara.
Am trecut azi prin toate...
Sunt cea mai instabila persoana pe care o stiu. Vreau tot si nimic, de aceea va pastrez pe toti... prin fiecare dintre voi ma hranesc. Nu suna prea frumos, asa-i ? Atunci nu mai cititi. Asta-i adevarul.Uneori va arunc pe toti intr-un sertar, va incui acolo, pentru ca nu va vreau. Dar si cand va vreau, va vreau de obicei pe toti in acelasi timp. Acum vreau sa ascult muzica, sa merg la supermarket ( stiu ca acolo esti si ma astepti, pt ca doar iti stiu progamul, si ar trebui sa vin, nu ?-dar te las sa fierbi, azi vreau sa fierbi, facem ceaiul luni poate ) si m-as uita si la film.
De ce mi-e asa de greu sa merg la supermarket ? Pentru ca tu esti cel mai greu de descris lant de 'coincidente' aruncat de destin. Tu ai fost in Romania, apoi am venit eu aici, dau de tine cum ies din casa... esti mult prea bagat cu forta in viata mea si nu stiu cum sa interpretez totul.
Mai bine zambim, nu cercetam atat, avem timp pentru toate...
Merg sa vad un film cu Daniel Day Lewis...
@+
anomiS
marți, mai 5
sâmbătă, mai 2
Esti cea mai alba noapte din viata mea...
Vreau sa vorbesc in romana, sa-ti vorbesc tie in romana. Si sa imi raspunzi in cea mai muzicala limba de pe pamant, sa-mi soptesti seri in zambete. Dar stiu ca acum ai devenit o umbra, ca te-ai incuiat pe "tine" in trup si ceea ce vad de cateva luni e un fals. Te-as ruga sa incropesti cateva acorduri la chitara, vreau sa te aud cantand dar nu mai poti,chitara e sfasiata, ai injunghiat-o cu blocul de gheata care s-a acumulat incet-incet in inima ta, de cand ai refuzat sa mai speri, iar vocea iti tremura si rpeti mecanic acelasi lucru.
Si ma doare, imi sangereaza urechile, te privesc si nu mai esti tu, ci un barbat care nu mai are vise, idealurile s-au pierdut de mult pe drum, iar tu nu mai ai in tine decat cuvinte care inteapa, stii doar sa zambesti ironic si sa fii scarbit de orice tip de discutie. Treci prin zi cu ochii inchisi, te rogi sa scapi de ea pentru a pasi spre noapte, cand poti sa ii deschizi si sa te cauti pe tine, cel de acum 2 ani. De ce nu te regasesti ? Te-as ajuta, as merge cu tine pe drumul spre tine, spre adevaratul tu.
Nu , preferi sa arunci scantei de pe soclul pe care te-ai autoinstalat, sa te consideri neinteles si satul de orice te inconjoara. Esti satul si de tine ?
Dar nu, nu asta voiam sa scriu. Voiam sa dialoghez cu tine. Voiam sa-ti raspund,sa-ti spun ca ma intristeaza sa vad ca nu mai scrii, ca imi lipsesti, dar nu e corect sa imi spui ca " nu-i vina ta ". Este in proportie foarte mare. Arunca-ma daca vrei in oala aia, dar dupa ce recunosti ca tu esti deja afundat pana la gat in ea. Apoi, don't patronize me ! Nu-mi spune cum sa-mi fac viata. Nu incerca sa ma ghidezi pe drumuri pe care stii prea bine ca n-as merge si nici tu nu crezi in ele dar iti place sa faci pe profesorul, pe inteleptul cu cateva mastere la activ. Tin sa-ti spun ca la mine ambitia si orgoliul au invins mereu, asa ca oricat de drag mi-ai fi, o sa te las in urma, ca pe o noapte si-o sa merg spre zi. O sa fie intr-adevar cea mai alba noapte din viata mea, o noapte in care masori trecerea orelor cu lantul de tigari pe care il fumezi pentru a te calma sau pedepsi, caci simti o durere dulce atunci cand fumul te invaluie, minutele cu taierea respiratiei, fenomen prin care trec de fiecare data cand ascult muzica ta si secundele cu bataile puternice ale inimii din momentele in care te vad si te aud vorbind.
Dar orice noapte trece, oricat de alba ar fi... insa, sincer, as prefera sa fii tot tu langa mine dimineata, chiar daca mi-ai mancat sufletul in timpul noptii, dar tu cel din 2007. Te vreau pe tine , cel din 2007, erai mai mult decat perfect si te cer, te pretind, te astept pe tine cel de atunci,tu erai EL... si vreau sa te gasesc pe tine cel din 2007 cand o sa revin in tara.
@+
anomiS
Si ma doare, imi sangereaza urechile, te privesc si nu mai esti tu, ci un barbat care nu mai are vise, idealurile s-au pierdut de mult pe drum, iar tu nu mai ai in tine decat cuvinte care inteapa, stii doar sa zambesti ironic si sa fii scarbit de orice tip de discutie. Treci prin zi cu ochii inchisi, te rogi sa scapi de ea pentru a pasi spre noapte, cand poti sa ii deschizi si sa te cauti pe tine, cel de acum 2 ani. De ce nu te regasesti ? Te-as ajuta, as merge cu tine pe drumul spre tine, spre adevaratul tu.
Nu , preferi sa arunci scantei de pe soclul pe care te-ai autoinstalat, sa te consideri neinteles si satul de orice te inconjoara. Esti satul si de tine ?
Dar nu, nu asta voiam sa scriu. Voiam sa dialoghez cu tine. Voiam sa-ti raspund,sa-ti spun ca ma intristeaza sa vad ca nu mai scrii, ca imi lipsesti, dar nu e corect sa imi spui ca " nu-i vina ta ". Este in proportie foarte mare. Arunca-ma daca vrei in oala aia, dar dupa ce recunosti ca tu esti deja afundat pana la gat in ea. Apoi, don't patronize me ! Nu-mi spune cum sa-mi fac viata. Nu incerca sa ma ghidezi pe drumuri pe care stii prea bine ca n-as merge si nici tu nu crezi in ele dar iti place sa faci pe profesorul, pe inteleptul cu cateva mastere la activ. Tin sa-ti spun ca la mine ambitia si orgoliul au invins mereu, asa ca oricat de drag mi-ai fi, o sa te las in urma, ca pe o noapte si-o sa merg spre zi. O sa fie intr-adevar cea mai alba noapte din viata mea, o noapte in care masori trecerea orelor cu lantul de tigari pe care il fumezi pentru a te calma sau pedepsi, caci simti o durere dulce atunci cand fumul te invaluie, minutele cu taierea respiratiei, fenomen prin care trec de fiecare data cand ascult muzica ta si secundele cu bataile puternice ale inimii din momentele in care te vad si te aud vorbind.
Dar orice noapte trece, oricat de alba ar fi... insa, sincer, as prefera sa fii tot tu langa mine dimineata, chiar daca mi-ai mancat sufletul in timpul noptii, dar tu cel din 2007. Te vreau pe tine , cel din 2007, erai mai mult decat perfect si te cer, te pretind, te astept pe tine cel de atunci,tu erai EL... si vreau sa te gasesc pe tine cel din 2007 cand o sa revin in tara.
@+
anomiS
marți, aprilie 28
Hello - where the wild... tulips grow
I haven't seen you for quite a long time , my curly one... I could if I would, because you always get in my way, no matter where I go, no matter what side of the town I decide to visit. But I'll just stay inside the house, it's so nice and cozy. Well, there are also serious reasons for that, I have a flat tire, sop... by3 by3 bicycle for some days and it's raining.
These Dutch people are so lazy, they send you from one person to another and they don't fix anything. Imagine, they told me to go to the bike shop and they'll fix it. How am I supposed to take the bike there... to carry it on my back ? In addition , it rains, a pouring rain, annoying. Weather is so strange here. Yesterday, for example, it rained for times and then the sun was shinning. Rain, sun... rain, sun... and so on... you never know what clothes to wear.
Let's go back to the start. Now I'm simply looking at the rain outside the window, the laptop on my feet, Dony, the Indonesian guy in the next room listening and singing something that would make anyone cut his/her veins, either because of the saddness, or if you don't like his voice or it simply bothers you, if you search for silence. Not me, I really enjoy it, he has a pretty nice voice, sounds interesting.I see he stopped. He can't compete with Withney Houston, or he's too much in the atmosphere, or... he's simply tired. He did sing for 15 minutes :p. Nop, now I see, he couldn't take the high notes, because he's prepared to start again.
Then, in the other room the washing machine begins to be noisy and I would like so much to ride the bike in the forrest, to simply go on the paths and look at the green trees... but it keeps on raining... and I can only sit here in this room and listen to ... Celine Dion now . My heart will go on... yes, it will, the lady is right, but my heart is ok now, you know, it's pretty ok, but what can I do if Dony insists to play it ?
However, returning to my heart I think it's just tired of silly games. Of seeing everywhere the name of the one I'm interested in, of meeting him in the most weird places and stuff like that. I'm not in the mood for it, so I'd better stay inside the accomodation for some time, till I'm prepared to play again.I don't even know why do you react like that, you look at me, you also have something to say but you remain silent. We could start by saying " hello ".
But now I'd better prepare for Amsterdam, 'cause I'll go there tomorrow to celebrate The Queen's Day. I don't think I'll meet anyone I know there...
@+
anomiS
These Dutch people are so lazy, they send you from one person to another and they don't fix anything. Imagine, they told me to go to the bike shop and they'll fix it. How am I supposed to take the bike there... to carry it on my back ? In addition , it rains, a pouring rain, annoying. Weather is so strange here. Yesterday, for example, it rained for times and then the sun was shinning. Rain, sun... rain, sun... and so on... you never know what clothes to wear.
Let's go back to the start. Now I'm simply looking at the rain outside the window, the laptop on my feet, Dony, the Indonesian guy in the next room listening and singing something that would make anyone cut his/her veins, either because of the saddness, or if you don't like his voice or it simply bothers you, if you search for silence. Not me, I really enjoy it, he has a pretty nice voice, sounds interesting.I see he stopped. He can't compete with Withney Houston, or he's too much in the atmosphere, or... he's simply tired. He did sing for 15 minutes :p. Nop, now I see, he couldn't take the high notes, because he's prepared to start again.
Then, in the other room the washing machine begins to be noisy and I would like so much to ride the bike in the forrest, to simply go on the paths and look at the green trees... but it keeps on raining... and I can only sit here in this room and listen to ... Celine Dion now . My heart will go on... yes, it will, the lady is right, but my heart is ok now, you know, it's pretty ok, but what can I do if Dony insists to play it ?
However, returning to my heart I think it's just tired of silly games. Of seeing everywhere the name of the one I'm interested in, of meeting him in the most weird places and stuff like that. I'm not in the mood for it, so I'd better stay inside the accomodation for some time, till I'm prepared to play again.I don't even know why do you react like that, you look at me, you also have something to say but you remain silent. We could start by saying " hello ".
But now I'd better prepare for Amsterdam, 'cause I'll go there tomorrow to celebrate The Queen's Day. I don't think I'll meet anyone I know there...
@+
anomiS
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)