Oare cum ar fi ? Cred ca nu ne-am vorbi prea mult, tu m-ai privi si eu m-as intreba ce gandesti, ce dorinte sunt in spatele ochilor tai. Eu ar trebui sa aterizez fortat, sa simt pamantul pentru ca tu n-ai intelege nimic din visele mele ( sau ? )
Ai fi capabil sa ma surprinzi, sa fii tu cel care-mi va aduce flori de camp si sa fii acolo cand muzica se opreste?
Cat timp ne-am suporta ? Stiu ca n-as putea sa tip la tine, m-am obisnuit cu felul tau de-a fi... si stiu sigur ca asta e lucrul care-mi displace cel mai mult la tine, faptul ca pari stors de energie. Cu alte persoane imi place sa dezbat problemele care intervin, cu tine prefer sa schimb subiectul, sa plec sau sa tac. Si sa uit ca a avut loc o incercare de discutie pe tema respectiva. Nu stiu ce sa-ti spun, cat sa-ti spun, nu stiu daca vrei sa stii sau... Stiu ca nu-ti place cand 'dispar', dar nu reusesc sa inteleg de ce.
Sa fie oare 'contrastele se atrag' ? Te stiu de atata timp si totusi nu te stiu. Iti spun sincer ca tu chiar nu stii ce vrei, nu de la mine neaparat... ci in general. De multe ori imi dau seama ca discutii care inseamna mult pentru mine sunt pentru tine doar small talk... sau scapari. Nu esti constant, si ma pierd printre randuri.
Cred ca tu si eu suntem ca un film cu actori foarte buni, dar cu subiect prost. Un film in care nu stii ce sa faci, daca sa suporti filmul de dragul actorilor, sperand ca poate poate nu-i totul pierdut sau te gandesti din 5 in 5 minute sa-l opresti...
@+
anomiS
luni, iunie 7
Oare Einstein fuma ? :))
Problema lui Einstein... stiu ca am mai facut chestia asta acum cativa ani...
Albert Einstein sustinea ca 98% din populatia globului nu poate sa gaseasca rezolvarea.
Prezumtii:
Exista 5 case, fiecare de altă culoare
În fiecare casă locuieşte o singură persoană, fiecare de altă naţionalitate
Fiecare locatar preferă o anumită băutură, fumează o anumită marcă de ţigări şi deţine un anumit animal de companie.
Nici una din cele 5 persoane nu are casa de aceeaşi culoare cu alta, nu bea aceeaşi băutura, nu fumează aceeaşi marcă de ţigări şi nu deţine aceeaşi specie de animal.
Se dau următoarele:
1. Britanicul locuieşte în casa roşie;
2. Suedezul are un câine;
3. Danezul bea cu plăcere ceai;
4. Casa verde se află în stânga casei albe;
5. Locatarul casei verzi bea cafea;
6. Persoana care fumează "Pall Mall" are o pasăre;
7. Locatarul casei din mijloc bea lapte;
8. Locatarul casei galbene fumează "Dunhill";
9. Olandezul locuieşte în prima casă;
10.Fumătorul de "Carlbrough" locuieşte lângă cel care are o pisică;
11.Locatarul care are un cal locuieşte lângă cel care fumează "Dunhill";
12.Fumătorul de "Wind Fill" bea bere;
13.Olandezul locuieşte lângă casa albastră;
14.Germanul fumează "Rustguns";
15 Fumătorul de "Carlbrough" are un vecin care bea apă.
Cine are acvariul cu peşti?
@+
anomiS
Albert Einstein sustinea ca 98% din populatia globului nu poate sa gaseasca rezolvarea.
Prezumtii:
Exista 5 case, fiecare de altă culoare
În fiecare casă locuieşte o singură persoană, fiecare de altă naţionalitate
Fiecare locatar preferă o anumită băutură, fumează o anumită marcă de ţigări şi deţine un anumit animal de companie.
Nici una din cele 5 persoane nu are casa de aceeaşi culoare cu alta, nu bea aceeaşi băutura, nu fumează aceeaşi marcă de ţigări şi nu deţine aceeaşi specie de animal.
Se dau următoarele:
1. Britanicul locuieşte în casa roşie;
2. Suedezul are un câine;
3. Danezul bea cu plăcere ceai;
4. Casa verde se află în stânga casei albe;
5. Locatarul casei verzi bea cafea;
6. Persoana care fumează "Pall Mall" are o pasăre;
7. Locatarul casei din mijloc bea lapte;
8. Locatarul casei galbene fumează "Dunhill";
9. Olandezul locuieşte în prima casă;
10.Fumătorul de "Carlbrough" locuieşte lângă cel care are o pisică;
11.Locatarul care are un cal locuieşte lângă cel care fumează "Dunhill";
12.Fumătorul de "Wind Fill" bea bere;
13.Olandezul locuieşte lângă casa albastră;
14.Germanul fumează "Rustguns";
15 Fumătorul de "Carlbrough" are un vecin care bea apă.
Cine are acvariul cu peşti?
@+
anomiS
sâmbătă, mai 29
Who needs pictures... with a memory like mine...
De mult, de foarte mult timp vreau sa scriu despre asta... Sper sa reusesc de data asta, sa nu dau iar inapoi.
I always feel like a freak because I’m never able to move on like… this, you know? People just have an affair, or even… entire relationships… They break up and they forget. They move on like they would have changed the brand of cereals. I feel I was never able to forget anyone I’ve been with. Because each person had their own… specific qualities. You can never replace anyone. What is lost is lost. Each relationship, when it ends, really damages me. I never fully recover. That’s why I’m very careful with getting involved, because… It hurts too much! ( Before sunset )
Nu degeaba iubesc filmul asta...
Am atatea detalii, parti din alte persoane in mine, incat de multe ori ma sufoc. Atatea momente care au insemnat mult pentru mine. Nu regret pe cineva in mod special, nu e un strigat adresat trecutului, e doar o nedumerire. De ce nu uit? De ce va pastrez pe fiecare? E vorba despre oameni care au trecut prin viata mea, fie ca prieteni, iubiti sau poate nici una din cele doua. Are foarte putina importanta durata, tipul de relatie... dar cand i-am intalnit am stiu ca sunt persoane care vor ramane cu mine chiar si dupa ce vor pleca.
Ne vad la tine in garsoniera, stand in poala ta si uitandu-ne la spectacolele Vacanta Mare, razand pana la lacrimi. Sau stand intinsi pe pat la mine acasa, uitandu-ne la tavan, ascultand ' Fell in love with an alien '. Nu puteam sa ne privim, stiam ca s-a terminat, cred ca de fapt niciunul dintre noi nu intelegea ce cautam acolo...
Am o fotografie la fel de clara cu revelionul in care te-am convins sa te urci in roata aia. Stiu ca nu voiai, ti-era si frica si a insemnat mult pentru mine ca intr-un final ai acceptat. Dupa-amiaza in care te-ai zgariat, ti-ai zgariat si bicicleta pentru a-i face nebunei pe plac si a ajunge in varf. Si-mi amintesc chiar si povestile tale despre nebuniile pe care le faceai cand erai mic la gara.
' Stie cineva de aici franceza ? ' Stiai informatica, muzica, stiai sa asculti si sa incurajezi. Stiu ca mi-ai recunoscut vocea dupa atata timp... si stiu ca ai fost cu mine tot drumul pana la Timisoara. Imi amintesc sms-ul pe care mi l-ai trimis in noaptea aia pe tren. Ai avut dreptate, facultatea a fost cea mai frumoasa perioada...
Parcul Gogosilor, comentariile din timpul cursurilor, discutiile interminabile, dragostea de Bucuresti ce ne lega, concerte si spectacole... Te aud razand cand povesteai despre ' ooo, the Carpathians' , imi amintesc de ' tagartza', invartitul dupa visin, mancarea pentru bolnavi ( fara sare ) si de mesele la 3F, de armata de piper pe care o puneai peste cartofii prajiti. Eu am numai amintiri frumoase cu tine... n-am intrebari, n-am raspunsuri...
Imi placea sa mergem impreuna de la facultate spre casa. Pentru ca esti o persoana inteligenta, una din putinele cu care aveam ce discuta din toata clasa. Tin minte ca mereu asteptam sa ma intrebi tu, pentru ca mereu se uitau fetele ciudat si incepeau comentariile. In plus, mi-era si mie aiurea sa-ti zic, celebra joaca de-a soarecele cu pisica, ca poate intelegi altceva, ca o fi, ca o pati... Uitandu-ma inapoi, nu inteleg de ce era asa de complicat, eram 2 oameni care se intelegeau bine si atat.
Tu chiar esti un caz extrem de ciudat. Ai fost primul care m-a facut sa ma simt 'mica'. Mi-ai povestit in detaliu viata ta, intr-o noapte... 'Noaptea aia e mai clara pentru mine decat ani intregi' ( ca sa citez din nou din Before sunset ). Tin minte in ce eram imbracata, vad camasa ta cu dungi alb-albastre. Imi amintesc cat m-am chinuit sa inteleg lectia despre luminile de la semafor, mai exact despre secundele alea. Apoi, in parc, intinsi pe iarba de pe malul Begai, cand mi-ai recitat una din poeziile tale... Nu intelegeam cum poate cineva sa fie atat de bun si la partea reala si la cea filologica. Acum stiu si eu cum te simteai, de ce vorbeai asa de mult despre ea, de ce te interesa atat de putin ce va aduce ziua de maine sau oamenii de maine. Si-ti multumesc ca ai trecut prin viata mea...
Bad boy-ul meu sensibil... vad cu un pachet de Winston, cel mai frumos zambet posibil, niste ochi de drac si un mod unic de a conduce masina. Sticla de Mountain Dew si noi doi bantuind prin Parcul Copiilor. imi amintesc reactia ta cand am auzit sirenele de la o ambulanta : I-auzi, a mai murit unu' si modul in care imi batea inima in noaptea aia de Halloween. Imi doream atat de mult sa vii... si ai venit, cu pistolul ala si cu lautarul tau, pentru ca nu erai tu multumit de petrecere :)). Cand aud Drumurile noastre te vad pe tine cantand la karaoke si jucand. Aaa, da... si mai stiu ca aveai ventilatorul pornit in mijlocul iernii, de-aia ti-am spus mult timp ' Venti'. :) Cea mai reusita fotografie cu tine e facuta pe Everything I do, varianta cu Brian Addams si Celine Dion. Stiu ca puneam tot felul de intrebari prostesti cand ne-am intins pe pat iar tu mi-ai zis : Taci, doar uita-te in ochii mei pe melodia asta, si apoi, peste cateva ore cand dintr-o data ai spus respirand greu: Cred ca ar fi mai bine sa iti chem un taxi acum. De tine ma mai leaga si o noapte in care am facut 4 ture cu taxi-ul, din care 3 cu acelasi taximetrist. Pur si simplu el raspundea la comanda de fiecare data si cand ne-a vazut a 3-a oara a zis: Daca mai sunati, domnisoarelor, eu nu mai raspund :)) ( eram cu Gabi ). Ultima imagine a ta este cea in care, purtand o pusca la apate te pregateai sa te 'antrenezi' pe becurile de pe strada, la 3 noaptea...
Oooo, familiar face... cirese si biciclete, supermarket si Olanda, indrazneala si nedumerire. Cred ca esti o enigma chiar si pentru tine...
Sunt atat de multe momente si atat de multi protagonisti, unii dintre ei inca in viata mea, altii risipiti in timp. N-as putea intr-o viata intreaga sa va includ pe toti, dragii mei. Insa, mult mai lunga decat insirarea asta pe foi de blog e alinierea din mintea si sufletul meu.
N-am vorbit tocmai de persoana care m-a marcat cel mai mult ? Ba da, am vorbit in punctele de suspensie. Esti acolo,in toate, umbra...
@+
anomiS
I always feel like a freak because I’m never able to move on like… this, you know? People just have an affair, or even… entire relationships… They break up and they forget. They move on like they would have changed the brand of cereals. I feel I was never able to forget anyone I’ve been with. Because each person had their own… specific qualities. You can never replace anyone. What is lost is lost. Each relationship, when it ends, really damages me. I never fully recover. That’s why I’m very careful with getting involved, because… It hurts too much! ( Before sunset )
Nu degeaba iubesc filmul asta...
Am atatea detalii, parti din alte persoane in mine, incat de multe ori ma sufoc. Atatea momente care au insemnat mult pentru mine. Nu regret pe cineva in mod special, nu e un strigat adresat trecutului, e doar o nedumerire. De ce nu uit? De ce va pastrez pe fiecare? E vorba despre oameni care au trecut prin viata mea, fie ca prieteni, iubiti sau poate nici una din cele doua. Are foarte putina importanta durata, tipul de relatie... dar cand i-am intalnit am stiu ca sunt persoane care vor ramane cu mine chiar si dupa ce vor pleca.
Ne vad la tine in garsoniera, stand in poala ta si uitandu-ne la spectacolele Vacanta Mare, razand pana la lacrimi. Sau stand intinsi pe pat la mine acasa, uitandu-ne la tavan, ascultand ' Fell in love with an alien '. Nu puteam sa ne privim, stiam ca s-a terminat, cred ca de fapt niciunul dintre noi nu intelegea ce cautam acolo...
Am o fotografie la fel de clara cu revelionul in care te-am convins sa te urci in roata aia. Stiu ca nu voiai, ti-era si frica si a insemnat mult pentru mine ca intr-un final ai acceptat. Dupa-amiaza in care te-ai zgariat, ti-ai zgariat si bicicleta pentru a-i face nebunei pe plac si a ajunge in varf. Si-mi amintesc chiar si povestile tale despre nebuniile pe care le faceai cand erai mic la gara.
' Stie cineva de aici franceza ? ' Stiai informatica, muzica, stiai sa asculti si sa incurajezi. Stiu ca mi-ai recunoscut vocea dupa atata timp... si stiu ca ai fost cu mine tot drumul pana la Timisoara. Imi amintesc sms-ul pe care mi l-ai trimis in noaptea aia pe tren. Ai avut dreptate, facultatea a fost cea mai frumoasa perioada...
Parcul Gogosilor, comentariile din timpul cursurilor, discutiile interminabile, dragostea de Bucuresti ce ne lega, concerte si spectacole... Te aud razand cand povesteai despre ' ooo, the Carpathians' , imi amintesc de ' tagartza', invartitul dupa visin, mancarea pentru bolnavi ( fara sare ) si de mesele la 3F, de armata de piper pe care o puneai peste cartofii prajiti. Eu am numai amintiri frumoase cu tine... n-am intrebari, n-am raspunsuri...
Imi placea sa mergem impreuna de la facultate spre casa. Pentru ca esti o persoana inteligenta, una din putinele cu care aveam ce discuta din toata clasa. Tin minte ca mereu asteptam sa ma intrebi tu, pentru ca mereu se uitau fetele ciudat si incepeau comentariile. In plus, mi-era si mie aiurea sa-ti zic, celebra joaca de-a soarecele cu pisica, ca poate intelegi altceva, ca o fi, ca o pati... Uitandu-ma inapoi, nu inteleg de ce era asa de complicat, eram 2 oameni care se intelegeau bine si atat.
Tu chiar esti un caz extrem de ciudat. Ai fost primul care m-a facut sa ma simt 'mica'. Mi-ai povestit in detaliu viata ta, intr-o noapte... 'Noaptea aia e mai clara pentru mine decat ani intregi' ( ca sa citez din nou din Before sunset ). Tin minte in ce eram imbracata, vad camasa ta cu dungi alb-albastre. Imi amintesc cat m-am chinuit sa inteleg lectia despre luminile de la semafor, mai exact despre secundele alea. Apoi, in parc, intinsi pe iarba de pe malul Begai, cand mi-ai recitat una din poeziile tale... Nu intelegeam cum poate cineva sa fie atat de bun si la partea reala si la cea filologica. Acum stiu si eu cum te simteai, de ce vorbeai asa de mult despre ea, de ce te interesa atat de putin ce va aduce ziua de maine sau oamenii de maine. Si-ti multumesc ca ai trecut prin viata mea...
Bad boy-ul meu sensibil... vad cu un pachet de Winston, cel mai frumos zambet posibil, niste ochi de drac si un mod unic de a conduce masina. Sticla de Mountain Dew si noi doi bantuind prin Parcul Copiilor. imi amintesc reactia ta cand am auzit sirenele de la o ambulanta : I-auzi, a mai murit unu' si modul in care imi batea inima in noaptea aia de Halloween. Imi doream atat de mult sa vii... si ai venit, cu pistolul ala si cu lautarul tau, pentru ca nu erai tu multumit de petrecere :)). Cand aud Drumurile noastre te vad pe tine cantand la karaoke si jucand. Aaa, da... si mai stiu ca aveai ventilatorul pornit in mijlocul iernii, de-aia ti-am spus mult timp ' Venti'. :) Cea mai reusita fotografie cu tine e facuta pe Everything I do, varianta cu Brian Addams si Celine Dion. Stiu ca puneam tot felul de intrebari prostesti cand ne-am intins pe pat iar tu mi-ai zis : Taci, doar uita-te in ochii mei pe melodia asta, si apoi, peste cateva ore cand dintr-o data ai spus respirand greu: Cred ca ar fi mai bine sa iti chem un taxi acum. De tine ma mai leaga si o noapte in care am facut 4 ture cu taxi-ul, din care 3 cu acelasi taximetrist. Pur si simplu el raspundea la comanda de fiecare data si cand ne-a vazut a 3-a oara a zis: Daca mai sunati, domnisoarelor, eu nu mai raspund :)) ( eram cu Gabi ). Ultima imagine a ta este cea in care, purtand o pusca la apate te pregateai sa te 'antrenezi' pe becurile de pe strada, la 3 noaptea...
Oooo, familiar face... cirese si biciclete, supermarket si Olanda, indrazneala si nedumerire. Cred ca esti o enigma chiar si pentru tine...
Sunt atat de multe momente si atat de multi protagonisti, unii dintre ei inca in viata mea, altii risipiti in timp. N-as putea intr-o viata intreaga sa va includ pe toti, dragii mei. Insa, mult mai lunga decat insirarea asta pe foi de blog e alinierea din mintea si sufletul meu.
N-am vorbit tocmai de persoana care m-a marcat cel mai mult ? Ba da, am vorbit in punctele de suspensie. Esti acolo,in toate, umbra...
@+
anomiS
joi, mai 20
Mama, I'm coming home...
M-am saturat de Rasputin, obositoare numele rusilor astora. Ce sa zic... cinste lui ca a nimerit locul si timpul potrivit. Cat despre tar si mai ales despre madam e o enigma pentru mine de ce niste oameni asa de dang dang au starnit atata interes in randul istoricilor. Chiar n-or mai fi avut rusii altii care sa merite atentie ?
In schimb, m-a apucat dorul de Cioran. Cartile lui sunt ca o ploaie rece. Stai acolo ca o curca plouata si te intrebi de ce a durat atat sa vezi realitatea. Pentru mine, Cioran nu complica, ci simplifica. Nu ma coboara... imi spune pur si simplu ora exacta.
Nu l-am mai citit din liceu, poate ca nu am avut asa mare nevoie de el pana acum. Dar a reaparut la momentul potrivit.
AMR... 1 zi si cateva ore. Cocktail de: In umbra marelui urs si Mesaj pentru Europa...
R O M A N I A :)
@+
anomiS
In schimb, m-a apucat dorul de Cioran. Cartile lui sunt ca o ploaie rece. Stai acolo ca o curca plouata si te intrebi de ce a durat atat sa vezi realitatea. Pentru mine, Cioran nu complica, ci simplifica. Nu ma coboara... imi spune pur si simplu ora exacta.
Nu l-am mai citit din liceu, poate ca nu am avut asa mare nevoie de el pana acum. Dar a reaparut la momentul potrivit.
AMR... 1 zi si cateva ore. Cocktail de: In umbra marelui urs si Mesaj pentru Europa...
R O M A N I A :)
@+
anomiS
marți, mai 18
Te rog, lasa-ma sa dorm...
Azi-noapte te-ai plimbat cu pasi apasati, ai luat un creion, te-ai jucat cu el cateva minute, ai deschis fereastra si te-ai asezat in mine. La inceput n-ai putut decat sa respiri... apoi ai inceput sa desenezi.
De obicei schitezi orase din alte lumi, atingeri timide, saruturi furate, imbratisari lungi, lanturi multe, mult prea multe si fluturi care ze zbat zadarnic, se lovesc de toti peretii din mine si ma ranesc si pe mine in aceeasi masura in care se ranesc pe ei insisi.
Cand am vazut ca ai deschis fereastra am crezut ca ai facut-o pentru ei, pentru a-i elibera. Dar nu, nu fluturi aveai sa desenezi de data asta.
Un chenar, asta iti striga toata fiinta ta. Inchide-o intr-un chenar, hasureaza-i vocea, dezbrac-o de memorie si arde-o, pentru totdeauna... Ore intregi ai stat in mine si cu rabdare de chinez ( sau incapatanare ? ) ai asternut linie dupa linie. Te opreai numai cand deschideam ochii, probabil te deranja lumina...
Nu mai stiu la ce ora ai plecat, nu stiu daca ai terminat schita, dar stiu sigur ca nici acum n-ai stiut, n-ai putut sa spui adio...
@+
anomiS
De obicei schitezi orase din alte lumi, atingeri timide, saruturi furate, imbratisari lungi, lanturi multe, mult prea multe si fluturi care ze zbat zadarnic, se lovesc de toti peretii din mine si ma ranesc si pe mine in aceeasi masura in care se ranesc pe ei insisi.
Cand am vazut ca ai deschis fereastra am crezut ca ai facut-o pentru ei, pentru a-i elibera. Dar nu, nu fluturi aveai sa desenezi de data asta.
Un chenar, asta iti striga toata fiinta ta. Inchide-o intr-un chenar, hasureaza-i vocea, dezbrac-o de memorie si arde-o, pentru totdeauna... Ore intregi ai stat in mine si cu rabdare de chinez ( sau incapatanare ? ) ai asternut linie dupa linie. Te opreai numai cand deschideam ochii, probabil te deranja lumina...
Nu mai stiu la ce ora ai plecat, nu stiu daca ai terminat schita, dar stiu sigur ca nici acum n-ai stiut, n-ai putut sa spui adio...
@+
anomiS
luni, mai 17
Taking back my life...
Ma simt ca Harap Alb la curtea imparatului Ros. La inceput am inghetat, nu stiam ce sa mai pun pe mine, acum pur si simplu ma coc. Englezii astia nu stiu ca iarna se da caldura si vara se apeleaza la ventilatoare.
O fi fost vreun test... am iesit vie din primul, acum au trecut la altul. Partea buna e ca am ventilator si am fereastraaaaaa, Doamne ajuta !
Fie cum o fi... nu vad premiul. Nesimtirea lor e in continua urcare, timpul trece la fel de greu, iar muntele meu de bun simt a erupt saptamana trecuta. Pentru ca o data ce m-ai facut sa te urasc, nu e cale de intoarcere, pur si simplu te urasc cu toata dragostea din lume.
N-o sa mai vorbesc despre perioada asta din viata mea niciodata. N-a fost foarte rea, n-a fost foarte buna... a fost de umplutura. A fost ceva in care n-am fost eu... si de saptamana viitoare I'm taking back my life.
Iar tu, da, tu... ai face bine sa-ti faci ordine in viata si sa-mi lasi mie punctele de suspensie.( sunt curioasa sa vad poeziile alea, dar sunt 90% sigura ca volumul Ultimele noduri n-are nici o legatura cu lumea de puncte de suspensie). Nu mai pendula intre 2 lumi si ai curajul sa spui 'adio' uneia dintre ele. Nu ne vedem joi, nu noapte buna, nu te imbratisez cu drag...
@+
anomiS
O fi fost vreun test... am iesit vie din primul, acum au trecut la altul. Partea buna e ca am ventilator si am fereastraaaaaa, Doamne ajuta !
Fie cum o fi... nu vad premiul. Nesimtirea lor e in continua urcare, timpul trece la fel de greu, iar muntele meu de bun simt a erupt saptamana trecuta. Pentru ca o data ce m-ai facut sa te urasc, nu e cale de intoarcere, pur si simplu te urasc cu toata dragostea din lume.
N-o sa mai vorbesc despre perioada asta din viata mea niciodata. N-a fost foarte rea, n-a fost foarte buna... a fost de umplutura. A fost ceva in care n-am fost eu... si de saptamana viitoare I'm taking back my life.
Iar tu, da, tu... ai face bine sa-ti faci ordine in viata si sa-mi lasi mie punctele de suspensie.( sunt curioasa sa vad poeziile alea, dar sunt 90% sigura ca volumul Ultimele noduri n-are nici o legatura cu lumea de puncte de suspensie). Nu mai pendula intre 2 lumi si ai curajul sa spui 'adio' uneia dintre ele. Nu ne vedem joi, nu noapte buna, nu te imbratisez cu drag...
@+
anomiS
miercuri, mai 12
Ode to my family
Multumesc lui Dumnezeu pentru parintii pe care mi i-a dat. E trist sa vezi cum pe unii parinti ii doare in partea dorsala de copiii lor.
Se da urmatoarea situatie: copilului ii vine rau la scoala si vine acasa. Vine si mama si sta cu ea, dar ce fac ? Apai, se uita la tv 7 ore. Vine si tatal, mananca si isi scoate ipodul sa se joace Tetris. Mama se simte in inferioritate, asa ca isi scoate si ea ipodul si joaca si ea Tetris. Copilul sta si se uita la tv, alaturi de doi parinti zombie.
Sincer, imi pare foarte rau de copilul asta, de viitorul ei. Sper numai sa ramana cu cateva din lucrurile pe care am incercat sa o invat...
@+
anomiS
Se da urmatoarea situatie: copilului ii vine rau la scoala si vine acasa. Vine si mama si sta cu ea, dar ce fac ? Apai, se uita la tv 7 ore. Vine si tatal, mananca si isi scoate ipodul sa se joace Tetris. Mama se simte in inferioritate, asa ca isi scoate si ea ipodul si joaca si ea Tetris. Copilul sta si se uita la tv, alaturi de doi parinti zombie.
Sincer, imi pare foarte rau de copilul asta, de viitorul ei. Sper numai sa ramana cu cateva din lucrurile pe care am incercat sa o invat...
@+
anomiS
Abonați-vă la:
Postări (Atom)