Comme d'habitude, tu ne diras rien...
Pourquoi?
@+
anomiS
vineri, noiembrie 9
marți, iunie 14
La dumneata...
La dumneata
MARIN SORESCU
Chipul meu îmi pare cunoscut
Dar nu-mi amintesc de unde.
Nu cumva eşti tu
Cel cu care-am râs
Într-o viaţă,
Lipindu-ne nasul de sufletul lumii
Ca de-o vitrină?
Ai un rid pe frunte
Care-mi aminteşte de-o istorie
Modernă şi contemporană.
Ochii aceştia i-am văzut, dacă nu mă înşel,
Mirându-se pe nişte lucruri obişnuite,
Pe tristeţe, pe noapte, pe spaimă.
Ai vreo rudă, o mână, un gând,
Vreo sprânceană, cam aşa ceva,
În soare
Şi-n celelalte stele căzătoare?
Pot jura
Că eşti cel care s-a îndrăgostit pentru vecie
De fata aceea
Al cărei nume îţi scapă mereu.
O,
Totul îmi pare foarte cunoscut
La dumneata,
Chiar şi zilele care nu ţi s-au întâmplat
Şi se vor întâmpla.
vineri, februarie 25
Vizita lui Radu Stanca...
Poezia pe care o cautam de mai bine de 5 ani... :)
VIZITĂ
De la un timp mă vizitează moartea
Aproape zilnic la căderea serii,
Mi-apare-n prag, ministru al tăcerii,
Şi-mi ia din mâini, încet, cu grijă, cartea.
Privind în jur solemnă mă măsoară
De parc-ar vrea să afle despre mine
Tot ce poate-afla (şi rău şi bine
Şi ce mă-nalţă şi ce mă coboară).
Eu ma ridic în faţa ei când intră
Ca-n faţa unui oaspete de seamă,
Şi încerc, schiţând un zâmbet plin de teamă,
Un mic salut (grimasă ipocrită).
Ea îmi răspunde-ncet şi mă invită
Alături, unde lampa este stinsă,
Şi stăm aşa: ea, palidă, distinsă-
Eu, în muţenia mea obişnuită.
Şi stăm aşa de fiecare dată
Până târziu, la ore matinale,
Doi cunoscuţi ce pun tăcuţi la cale,
În taină, o afacere-nsemnată.
luni, februarie 21
Naufragiu - Radu Stanca
NAUFRAGIU
Vom fi tot noi pe-aceste însingurate ape?
Vom fi tot noi în voia acestui şubred vas?
Ne vom putea vreodată înapoia pe-aproape?
Nu ne-am vândut întreaga vecie pentr-un ceas?
Ce ţărm ne va cuprinde cu braţele virgine?
Pe care mal cu golfuri de-argint vom ancora?
Călătoria noastră ce stea ne-o va reţine?
Străbate-vom vreodată prin nopţi până la ea?
Nu mai avem desigur prea mult de mers de-acuma,
Nu vom mai trece încă un equator pe drum.
Lumina-aceea pură de noi visată-ntr-una
Nu va mai fi părere, nici pulbere de-acum.
Curând un vânt prielnic ne va lovi din spate.
Nu peste mult curentul râvnit îl vom găsi.
Ca nişte monştri umezi cu pânzele umflate
Pe ape liniştite şi calde vom pluti.
Sunt semne că pământul e undeva pe-aproape.
Sunt semne că pe-aproape, pe undeva-i pământ.
Din când în când vin păsări cu aripi mari pe ape.
Din când în când se-aude-un suspin adus de vânt.
Ohe! Scăpăm îndată de umeda genune!
Zvârlim îndată-n mare ultimul greu balast!
Ohe! Ohe! E timpul să ne căutăm alt nume!
Intrăm în nemurire ca-ntr-un pacific vast!
Şi-n pacea asta largă şi fără de cuvinte
Nici un regret nu-ncearcă naufragiul timpuriu.
Ne-am împăcat cu toate şi-acum privim-nainte
Pe când treptat ne-nghite adâncul fumuriu...
Vom fi tot noi pe-aceste însingurate ape?
Vom fi tot noi în voia acestui şubred vas?
Ne vom putea vreodată înapoia pe-aproape?
Nu ne-am vândut întreaga vecie pentr-un ceas?
Ce ţărm ne va cuprinde cu braţele virgine?
Pe care mal cu golfuri de-argint vom ancora?
Călătoria noastră ce stea ne-o va reţine?
Străbate-vom vreodată prin nopţi până la ea?
Nu mai avem desigur prea mult de mers de-acuma,
Nu vom mai trece încă un equator pe drum.
Lumina-aceea pură de noi visată-ntr-una
Nu va mai fi părere, nici pulbere de-acum.
Curând un vânt prielnic ne va lovi din spate.
Nu peste mult curentul râvnit îl vom găsi.
Ca nişte monştri umezi cu pânzele umflate
Pe ape liniştite şi calde vom pluti.
Sunt semne că pământul e undeva pe-aproape.
Sunt semne că pe-aproape, pe undeva-i pământ.
Din când în când vin păsări cu aripi mari pe ape.
Din când în când se-aude-un suspin adus de vânt.
Ohe! Scăpăm îndată de umeda genune!
Zvârlim îndată-n mare ultimul greu balast!
Ohe! Ohe! E timpul să ne căutăm alt nume!
Intrăm în nemurire ca-ntr-un pacific vast!
Şi-n pacea asta largă şi fără de cuvinte
Nici un regret nu-ncearcă naufragiul timpuriu.
Ne-am împăcat cu toate şi-acum privim-nainte
Pe când treptat ne-nghite adâncul fumuriu...
duminică, ianuarie 30
Oameni de zapada
Lipsa zapezii, in ultimii ani, ne-a facut sa uitam cum sa facem un om de zapada...
Evolutia internetului ne-a facut sa uitam cum sa facem un om de zapada...
Maturizarea inainte de vreme ne-a facut sa uitam cum sa facem un om de zapada...
Comoditatea ne-a facut sa uitam cum sa facem un om de zapada...
Viteza cu care se deruleaza totul ne-a facut sa uitam cum sa facem un om de zapada...
si am ajuns sa nu mai stim de unde sa incepem si cum sa terminam.
Omul anului 2011 e de fapt deranjat de prezenta zapezii pentru ca il orbeste, se impiedica in cei 5 cm de omat care se aseaza, ii strica coafura si ii blocheaza masina. Nu mai stie sa se bucure de fulgii de zapada si-i tine la distanta cu umbrela - una dintre imaginile cele mai tampite, dupa parerea mea - ce sa mai vorbim de oamenii de zapada ? Ei sunt o imagine dintr-o vedere de acum zece-douazeci de ani.
Nu credeam vreodata ca voi ajunge sa numar pe degete oamenii de zapada pe care-i vad intr-o iarna... but once again: never say never !
@+
anomiS
Evolutia internetului ne-a facut sa uitam cum sa facem un om de zapada...
Maturizarea inainte de vreme ne-a facut sa uitam cum sa facem un om de zapada...
Comoditatea ne-a facut sa uitam cum sa facem un om de zapada...
Viteza cu care se deruleaza totul ne-a facut sa uitam cum sa facem un om de zapada...
si am ajuns sa nu mai stim de unde sa incepem si cum sa terminam.
Omul anului 2011 e de fapt deranjat de prezenta zapezii pentru ca il orbeste, se impiedica in cei 5 cm de omat care se aseaza, ii strica coafura si ii blocheaza masina. Nu mai stie sa se bucure de fulgii de zapada si-i tine la distanta cu umbrela - una dintre imaginile cele mai tampite, dupa parerea mea - ce sa mai vorbim de oamenii de zapada ? Ei sunt o imagine dintr-o vedere de acum zece-douazeci de ani.
Nu credeam vreodata ca voi ajunge sa numar pe degete oamenii de zapada pe care-i vad intr-o iarna... but once again: never say never !
@+
anomiS
sâmbătă, noiembrie 20
Iata raspunsul
Traim intr-o lume fara principii, nu stim cum sa profitam mai mult de pe urma celor care ne ies in cale... Spunem lucruri in care nu credem, ne manjim cu declaratii pe care le uitam dupa un pahar de alcool, sau si mai usor, dupa cateva ore de somn, nu ne mai intereseaza calitatea.
Nici minunile nu mai dureaza trei zile...
Asa ca nu te mai mira ca nu ma mai surprinde nimic, ca sunt imuna la cuvinte si rasturnari de situatie si fa ceva pentru a-mi demonstra ca nu esti la fel...
@+
anomiS
Nici minunile nu mai dureaza trei zile...
Asa ca nu te mai mira ca nu ma mai surprinde nimic, ca sunt imuna la cuvinte si rasturnari de situatie si fa ceva pentru a-mi demonstra ca nu esti la fel...
@+
anomiS
Voluntariatul la romani
În România există în momentul de faţă două tipuri de voluntariat: cel cu protecţia mediului, demarat de ONG-urile ecologiste şi cel prin care se strâng haine, jucării şi mâncare, de obicei în preajma sărbătorilor de iarnă sau pascale. La curăţenie ştim cu toţii cum stăm: ne adunăm cu toţii să mai luăm o şapcă, un tricou, să scăpăm de o zi de şcoală sau de lucru şi să zâmbim în faţa camerelor foto. După asta, adunăm şi noi două hârtiuţe, o sticlă şi cam atât, oricum în câteva ore se face la loc.
Cât despre a doua categorie de voluntariat, românii au o singură direcţie: totul merge la familiile de romi, pe care în restul timpului toţi le vorbesc de rău. Dar cum să nu le donezi când e în trend? Trebuie să ne plecăm capul în faţa străinilor, să arătăm Uniunii Europene că noi suntem oameni cu suflet bun, ne iubim ţiganii pe care tot ei, cei care ne reproşează că facem discriminări, ni-i trimit la pachet. Noi să îi dăm înainte cu pacheţelele pentru ţiganii care ne-au făcut „cunoscuţi” în toată lumea, de apărem prin filmele din occident numai în posturi de hoţi şi criminali, aşa, ca să-i impresionăm pe vestici. Care a fost ultimul film pe care l-aţi văzut în care ne vorbeau de bine, în care un român nu e reprezentat ca ţigan şi cele 10-15 minute de „faimă” nu sunt o colecţie de înjurături? Nu m-ar deranja dacă din când în când ne-am mai aduce aminte şi de multitudinea de copii inteligenţi pe care îi are ţara asta, care nu dispun de posibilităţi materiale şi i-am ajuta şi pe ei. Dar nu, ăia să se descurce cum pot. Şi ne mai mirăm de ce pleacă mai mult de trei sferturi în străinătate şi nu mai vor să se întoarcă...
@+
anomiS
Cât despre a doua categorie de voluntariat, românii au o singură direcţie: totul merge la familiile de romi, pe care în restul timpului toţi le vorbesc de rău. Dar cum să nu le donezi când e în trend? Trebuie să ne plecăm capul în faţa străinilor, să arătăm Uniunii Europene că noi suntem oameni cu suflet bun, ne iubim ţiganii pe care tot ei, cei care ne reproşează că facem discriminări, ni-i trimit la pachet. Noi să îi dăm înainte cu pacheţelele pentru ţiganii care ne-au făcut „cunoscuţi” în toată lumea, de apărem prin filmele din occident numai în posturi de hoţi şi criminali, aşa, ca să-i impresionăm pe vestici. Care a fost ultimul film pe care l-aţi văzut în care ne vorbeau de bine, în care un român nu e reprezentat ca ţigan şi cele 10-15 minute de „faimă” nu sunt o colecţie de înjurături? Nu m-ar deranja dacă din când în când ne-am mai aduce aminte şi de multitudinea de copii inteligenţi pe care îi are ţara asta, care nu dispun de posibilităţi materiale şi i-am ajuta şi pe ei. Dar nu, ăia să se descurce cum pot. Şi ne mai mirăm de ce pleacă mai mult de trei sferturi în străinătate şi nu mai vor să se întoarcă...
@+
anomiS
miercuri, noiembrie 10
N-ai pe cineva?
Toma Caragiu-N-ai pe cineva?
Asculta mai multe audio diverse
Sindromul "N-ai pe cineva?", semnalat de Toma Caragiu acum mai bine de 40 de ani, este si azi la fel de raspandit si la fel de util celor lipsiti de calitati. Oameni fara pregatire, fara bun simt, reusesc sa ajunga la "sfantul scaun" prin aceleasi metode, binecunoscutul P.C.R (pile, cunostinte si relatii). C-o fi mama, c-o fi tata, o ruda de gradul n, vreun fost coleg, ori vreo cunostinta scoasa din lada de zestre a bunicii, nu conteaza, rezultatul sa fie.
Am fost pusa de cateva ori in situatia sa "am pe cineva", dar nu am vrut niciodata sa ma leg de asta pentru a obtine ceva. Chiar mi s-a spus uneori ulterior: "Dar de ce nu mi-ai spus ca il stii pe X ?" Simplu, pentru ca nu ma intereseaza genul asta de succesuri. Stiu ca pot si fara, nu-mi trebuie scara de sprijin. Si daca n-o sa ajung prea sus pentru ca nu vreau sa apelez la domnul sau doamna CINEVA nu ma deranjeaza, unii dintre noi mai avem si principii, chestiile alea care nu tin de foame.
M-am intrebat mereu cum s-or simti oamenii care reusesc numai prin CINEVA atunci cand ajung la sfarsitul vietii, cand fac bilantul si realizeaza ca sunt de fapt o nulitate. Tocmai de asta ii apreciez pe oamenii de cultura. Majoritatea celor care conduc institutii culturale sunt oameni care au ajuns acolo prin fortele proprii, cultura nu e o vaca de muls. Baietii "destepti" stiu ca banii se castiga in alte domenii, nu se obosesc ei cu de-al deastea.
Chiar daca multi vor insista sa ma convinga, cum spune Caragiu, ca e foarte bine sa ai pe cineva, care sa aiba si el pe cineva pe langa altcineva, undeva..., sa te ajute sa castigi marti postul pentru care se da concurs joi, prefer sa-l ascult pe Friedrich Nietzsche care spunea : Daca vrei sa ajungi sus, foloseste picioarele tale. Nu te lasa purtat, nu te catara pe spinarea sau pe capul altora.
@+
anomiS
Asculta mai multe audio diverse
Sindromul "N-ai pe cineva?", semnalat de Toma Caragiu acum mai bine de 40 de ani, este si azi la fel de raspandit si la fel de util celor lipsiti de calitati. Oameni fara pregatire, fara bun simt, reusesc sa ajunga la "sfantul scaun" prin aceleasi metode, binecunoscutul P.C.R (pile, cunostinte si relatii). C-o fi mama, c-o fi tata, o ruda de gradul n, vreun fost coleg, ori vreo cunostinta scoasa din lada de zestre a bunicii, nu conteaza, rezultatul sa fie.
Am fost pusa de cateva ori in situatia sa "am pe cineva", dar nu am vrut niciodata sa ma leg de asta pentru a obtine ceva. Chiar mi s-a spus uneori ulterior: "Dar de ce nu mi-ai spus ca il stii pe X ?" Simplu, pentru ca nu ma intereseaza genul asta de succesuri. Stiu ca pot si fara, nu-mi trebuie scara de sprijin. Si daca n-o sa ajung prea sus pentru ca nu vreau sa apelez la domnul sau doamna CINEVA nu ma deranjeaza, unii dintre noi mai avem si principii, chestiile alea care nu tin de foame.
M-am intrebat mereu cum s-or simti oamenii care reusesc numai prin CINEVA atunci cand ajung la sfarsitul vietii, cand fac bilantul si realizeaza ca sunt de fapt o nulitate. Tocmai de asta ii apreciez pe oamenii de cultura. Majoritatea celor care conduc institutii culturale sunt oameni care au ajuns acolo prin fortele proprii, cultura nu e o vaca de muls. Baietii "destepti" stiu ca banii se castiga in alte domenii, nu se obosesc ei cu de-al deastea.
Chiar daca multi vor insista sa ma convinga, cum spune Caragiu, ca e foarte bine sa ai pe cineva, care sa aiba si el pe cineva pe langa altcineva, undeva..., sa te ajute sa castigi marti postul pentru care se da concurs joi, prefer sa-l ascult pe Friedrich Nietzsche care spunea : Daca vrei sa ajungi sus, foloseste picioarele tale. Nu te lasa purtat, nu te catara pe spinarea sau pe capul altora.
@+
anomiS
luni, noiembrie 8
Inventar al calatoriilor inconstiente
Mai bine de trei ani, atat a trecut de la prima aruncare in necunoscut. A inceput la Timisoara, in primul an de facultate, dintr-o curiozitate pe care o aveam pentru cealalta Slatina din Romania: Slatina Timis.
Am plecat apoi spre... Jibou, un orasel ale carui strazi le mai tin minte si azi, mult mai clar decat orase pe care le-am vazut de zeci de ori. Am trecut apoi in fuga prin Oradea, pe care aveam s-o vad mai bine mai tarziu. Era cel mai lung drum de pana atunci, dar m-am intors intreaga la Timisoara.
M-a cuprins rapid "febra" si am inceput sa iau orasele, chiar si comunele din Banat si Ardeal la rand: Sannicolau Mare , Jimbolia , Radna-Lipova.
De aici se rupe sirul povestirilor de pe fostul meu blog de plimbareli.. Continua insa povestile in imagini, pastrate pe contul de hi5, pe care l-am folosit mai degraba pentru stocarea acestor poze:
Hai s-o iau totusi cu inceputul
Nr.1: Slatina-Timis
Nr.2: Jibou
Nr.3: Sannicolau Mare
Nr.4: Jimbolia
Nr.5: Radna-Lipova
Nr.6: Buzias
Nr.7: Baile Calacea
Nr.8: Arad
Nr.9: Caracal ( era vacanta, eram back in Oltenia si cum n-aveam stare, hop si pe-aici)
Nr.10 Targu Jiu
Nu mai stiu prea bine ordinea apoi, dar as opta pentru:
Alba-Iulia , Sibiu, Hodoni si Satchinez si inca o data Alba Iulia, de 1 decembrie
La lista calatoriilor nebune se adauga Cluj-Napoca, Aradul de inca vreo 3 ori, si tot ce a reprezentat Marea Britanie: Londra, Telford, Glasgow, Northampton, Colchester, Romford, Clacton-on-Sea. Celelalte, fac parte din categoria vizite organizate.
Si-mi sunt atat de dragi toate... N-as schimba absolut nimic.
@+
anomiS
Am plecat apoi spre... Jibou, un orasel ale carui strazi le mai tin minte si azi, mult mai clar decat orase pe care le-am vazut de zeci de ori. Am trecut apoi in fuga prin Oradea, pe care aveam s-o vad mai bine mai tarziu. Era cel mai lung drum de pana atunci, dar m-am intors intreaga la Timisoara.
M-a cuprins rapid "febra" si am inceput sa iau orasele, chiar si comunele din Banat si Ardeal la rand: Sannicolau Mare , Jimbolia , Radna-Lipova.
De aici se rupe sirul povestirilor de pe fostul meu blog de plimbareli.. Continua insa povestile in imagini, pastrate pe contul de hi5, pe care l-am folosit mai degraba pentru stocarea acestor poze:
Hai s-o iau totusi cu inceputul
Nr.1: Slatina-Timis
Nr.2: Jibou
Nr.3: Sannicolau Mare
Nr.4: Jimbolia
Nr.5: Radna-Lipova
Nr.6: Buzias
Nr.7: Baile Calacea
Nr.8: Arad
Nr.9: Caracal ( era vacanta, eram back in Oltenia si cum n-aveam stare, hop si pe-aici)
Nr.10 Targu Jiu
Nu mai stiu prea bine ordinea apoi, dar as opta pentru:
Alba-Iulia , Sibiu, Hodoni si Satchinez si inca o data Alba Iulia, de 1 decembrie
La lista calatoriilor nebune se adauga Cluj-Napoca, Aradul de inca vreo 3 ori, si tot ce a reprezentat Marea Britanie: Londra, Telford, Glasgow, Northampton, Colchester, Romford, Clacton-on-Sea. Celelalte, fac parte din categoria vizite organizate.
Si-mi sunt atat de dragi toate... N-as schimba absolut nimic.
@+
anomiS
luni, noiembrie 1
Oda covrigilor
Covrigi in stanga, covrigi in dreapta... Pe strazi zeci de oameni poarta covrigi insirati pe ata iar in birouri produsul de panificatie e nelipsit. Orasele sunt impanzite de covrigarii sau simigerii, ca sa sune mai pompos, iar cozile din fata magazinelor de profil fac de multe ori concurenta celebrelor cozi ceausiste.
S-ar parea ca Romania a facut cunostinta cu acest produs abia in ultimul an, ca e nush ce mare inventie, o delicatesa. E drept ca s-a schimbat design-ul, nu mai avem de-a face cu forma inelara, ci cu covrigul impletit, cu trei gauri, dar nu asta e motivul pentru care fenomenul a capatat amploare. Explicatia e de fapt extrem de simpla, romanul a ajuns la fundul sacului, a fost nevoit sa renunte la celebra pizza si sa se orienteze spre produse ieftine care tin de foame.
Exista chiar si o expresie romaneasca: a ajunge la covrigi ce se traduce prin a saraci. Dar nu, nu se poate sa fie corecta talmacirea, pentru ca noi TRAIM BINE !
@+
anomiS
S-ar parea ca Romania a facut cunostinta cu acest produs abia in ultimul an, ca e nush ce mare inventie, o delicatesa. E drept ca s-a schimbat design-ul, nu mai avem de-a face cu forma inelara, ci cu covrigul impletit, cu trei gauri, dar nu asta e motivul pentru care fenomenul a capatat amploare. Explicatia e de fapt extrem de simpla, romanul a ajuns la fundul sacului, a fost nevoit sa renunte la celebra pizza si sa se orienteze spre produse ieftine care tin de foame.
Exista chiar si o expresie romaneasca: a ajunge la covrigi ce se traduce prin a saraci. Dar nu, nu se poate sa fie corecta talmacirea, pentru ca noi TRAIM BINE !
@+
anomiS
sâmbătă, octombrie 30
Minulescu
Romanţă negativă
N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...
Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!
Şi-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!...
N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...
Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!
Şi-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!...
luni, octombrie 25
Si-a fost odata Vama (Veche)...
Nu mai pot sa ascult Vama (Veche). Am observat lucrul asta de cateva luni bune, dar am crezut ca mi se pare, sau ca o sa treaca.
Odata melodiile lor erau ca un aspirator, care sugea toate melancoliile, tristetile, nostalgiile si dupa o cura de o jumatate de ora eram fresh. Acum parca ma indispun, e un chin uneori sa le ascult. Poate suna a exagerare, dar cred ca s-au incarcat cu prea multa energie negativa, astfel incat pur si simplu nu mai merg.
Demult, tare demult...
@+
anomiS
Odata melodiile lor erau ca un aspirator, care sugea toate melancoliile, tristetile, nostalgiile si dupa o cura de o jumatate de ora eram fresh. Acum parca ma indispun, e un chin uneori sa le ascult. Poate suna a exagerare, dar cred ca s-au incarcat cu prea multa energie negativa, astfel incat pur si simplu nu mai merg.
Demult, tare demult...
@+
anomiS
duminică, octombrie 17
Unde-i greva? Nu e greva
Ma uitam la astia de la Finante. Ce bine s-au mobilizat ei... in toata tara, si ce determinati pareau. Le-au aruncat astia doua vorbe si gata, le-a trecut. Sincer, nu ma intereseaza deloc soarta lor, problema lor daca primesc sau nu stimulentele si ce mai vor ei pe acolo.
Ceea ce ma doare insa e lipsa de 'tupeu' a profesorilor. De cand ma stiu, astia fac greve peste greve si degeaba. Cascati ochii la functionarii publici ! S-au vorbit si intr-o jumatate de ora au iesit in strada toti. Voi de ce nu sunteti in stare ? Va adunati o suta de ametiti si nu reusiti nimic. Nici nu va mai ia nimeni in serios cand spuneti ca faceti greva. E ca un fel de eveniment traditional al profesorilor, ajuns la peste 30 de editii. Ma intereseaza invatamantul pentru ca asta e singurul domeniu cu care ne putem mandri si noi, romanii, in lume. Si s-a dus draq in ultimii ani. Pentru ca multi oameni competenti au iesit din invatamant din cauza salariilor mizere si majoritatea profesorilor e compusa azi din cei care nu gasesc de lucru in alta parte. Invatamantul s-a transformat in groapa de gunoi.
Educatia ar trebui sa fie unul din cele mai bine platite domenii, e vorba de viitorul unui popor. In schimb, in Romania se spala pe jos cu profesorii, iar ei stau cuminti in banca lor si asteapta... sa moara de foame.
Pentru o ramura care isi propune sa fie un model, sunteti cam fricosi...zau !
@+
anomiS
Ceea ce ma doare insa e lipsa de 'tupeu' a profesorilor. De cand ma stiu, astia fac greve peste greve si degeaba. Cascati ochii la functionarii publici ! S-au vorbit si intr-o jumatate de ora au iesit in strada toti. Voi de ce nu sunteti in stare ? Va adunati o suta de ametiti si nu reusiti nimic. Nici nu va mai ia nimeni in serios cand spuneti ca faceti greva. E ca un fel de eveniment traditional al profesorilor, ajuns la peste 30 de editii. Ma intereseaza invatamantul pentru ca asta e singurul domeniu cu care ne putem mandri si noi, romanii, in lume. Si s-a dus draq in ultimii ani. Pentru ca multi oameni competenti au iesit din invatamant din cauza salariilor mizere si majoritatea profesorilor e compusa azi din cei care nu gasesc de lucru in alta parte. Invatamantul s-a transformat in groapa de gunoi.
Educatia ar trebui sa fie unul din cele mai bine platite domenii, e vorba de viitorul unui popor. In schimb, in Romania se spala pe jos cu profesorii, iar ei stau cuminti in banca lor si asteapta... sa moara de foame.
Pentru o ramura care isi propune sa fie un model, sunteti cam fricosi...zau !
@+
anomiS
luni, octombrie 4
Manic Monday
Ciudata zi, turbata de-a dreptul... friguroasa, incarcata, etc. Si tu i-ai pus capac.
Asadar facem cu randul, ne impartim Timisoara. Nici nu ma mai obosesc sa analizez: de ce? cand? cine? - nu mai inteleg de mult nimic din 'coincidentele' astea. Insa nu pot sa nu fiu bulversata, nu ma asteptam la mutarea asta. Tabla de sah avea atatea alte patratele.
Nush ce sa mai zic de Ne vedem joi... dar cu siguranta toata ameteala asta ma duce cu gandul la NU AM CHEF AZI
@+
anomiS
Asadar facem cu randul, ne impartim Timisoara. Nici nu ma mai obosesc sa analizez: de ce? cand? cine? - nu mai inteleg de mult nimic din 'coincidentele' astea. Insa nu pot sa nu fiu bulversata, nu ma asteptam la mutarea asta. Tabla de sah avea atatea alte patratele.
Nush ce sa mai zic de Ne vedem joi... dar cu siguranta toata ameteala asta ma duce cu gandul la NU AM CHEF AZI
@+
anomiS
sâmbătă, octombrie 2
Da, da, au venit americanii...ca sa ne ia ciocolata ROM
Ieri seara am vazut cateva secunde din ceea ce am sperat ca este un pamflet. Noua reclama la ciocolata Rom. E cea mai veche ciocolata romaneasca, aparuta in 1964. A fost preluata apoi de Kandia-Excelent. Din 2007 a fost inclusa in grupul Cadbury, iar de la inceputul anului 2010 si Cadbury a fost papat de Kraft Foods. Si uite-asa s-a ales praful si ne-am americanizat.
Concluzii:
* Ciocolata e mai buna pentru ca nu mai are steagul ala al unei tari din lumea a treia, acum e decorata a la USA.
* Pana acum o mancam pe ascuns pentru ca ne era rusine ca e produs romanesc. Acum, ca au deghizat-o avem liber si putem sa ne mandrim cu inca un produs pe care n-am fost in stare sa-l pastram si l-am vandut unora care isi bat joc de noi pe fata.
Adio, ciocolata Rom, in noua formula you suck !
@+
anomiS
Concluzii:
* Ciocolata e mai buna pentru ca nu mai are steagul ala al unei tari din lumea a treia, acum e decorata a la USA.
* Pana acum o mancam pe ascuns pentru ca ne era rusine ca e produs romanesc. Acum, ca au deghizat-o avem liber si putem sa ne mandrim cu inca un produs pe care n-am fost in stare sa-l pastram si l-am vandut unora care isi bat joc de noi pe fata.
Adio, ciocolata Rom, in noua formula you suck !
@+
anomiS
luni, septembrie 27
Fumatorul roman
Am cunoscut fumatori din destule tari, am stat cateva luni bune in Olanda si-n Anglia. Am fost si pe la unguri si pe la austrieci. Pe langa asta, am locuit o perioada si cu turci, indonezieni, ca sa nu mai vorbesc de alte neamuri de care m-am lovit pentru fragmente mai scurte de timp.
Dintre toti insa, fumatorul roman e cel mai atasat de bricheta ce(lui)lalt. Multa lume ar zice ca cel mai important lucru pentru un fumator sunt tigarile. Nope, nu-i asa, fumatorul e terminat fara bricheta. Mai cere de la cineva o tigara, mai cere de la altcineva, mai rezista. Dar a avea tigari si a nu-ti mai merge, a pierde sau a cauta dupa bricheta e mai enervant.
Fumatorul roman e dovada acestui lucru. Dupa ce imprumuta bricheta, nu se grabeste sa-si aprinda tigara pentru a o returna imediat. Bun, se grabeste s-o aprinda... dar uita partea a doua. Bricheta devine proprietate personala de cum a pus mana pe ea, subconstient (cica). Si daca nu o ceri inapoi o sa-si aduca aminte... poate, peste cevaaa timp. Multi nu-si mai aduc aminte deloc ca nu e a lor. Din ce-am vazut in afara Romaniei, aia nu-s chiar asa de atasati de bricheta. O cer, aprind si ti-o dau imediat inapoi cu multumirile de rigoare. Ei stau mai prost la tigari, sunt milogi rau (la ce "scoruri" au, nici nu ma mir), ai nostri parca sunt mai simtiti la capitolul asta. Dar cand vine vorba de bricheta, suntem campioni
The Romanian smoker is a keeper ;)
@+
anomiS
Dintre toti insa, fumatorul roman e cel mai atasat de bricheta ce(lui)lalt. Multa lume ar zice ca cel mai important lucru pentru un fumator sunt tigarile. Nope, nu-i asa, fumatorul e terminat fara bricheta. Mai cere de la cineva o tigara, mai cere de la altcineva, mai rezista. Dar a avea tigari si a nu-ti mai merge, a pierde sau a cauta dupa bricheta e mai enervant.
Fumatorul roman e dovada acestui lucru. Dupa ce imprumuta bricheta, nu se grabeste sa-si aprinda tigara pentru a o returna imediat. Bun, se grabeste s-o aprinda... dar uita partea a doua. Bricheta devine proprietate personala de cum a pus mana pe ea, subconstient (cica). Si daca nu o ceri inapoi o sa-si aduca aminte... poate, peste cevaaa timp. Multi nu-si mai aduc aminte deloc ca nu e a lor. Din ce-am vazut in afara Romaniei, aia nu-s chiar asa de atasati de bricheta. O cer, aprind si ti-o dau imediat inapoi cu multumirile de rigoare. Ei stau mai prost la tigari, sunt milogi rau (la ce "scoruri" au, nici nu ma mir), ai nostri parca sunt mai simtiti la capitolul asta. Dar cand vine vorba de bricheta, suntem campioni
The Romanian smoker is a keeper ;)
@+
anomiS
sâmbătă, septembrie 25
Mofturi de toamna
Se sterge vara, incep sa inghete cuvintele. Cel putin ale mele, in orasul asta se vorbeste in continuare excesiv de mult. Vorbesc de dragul de a se auzi vorbind, fara sa gandeasca, fara sa comunice ceva. Lucrul la care se pricep oltenii cel mai bine: sporovaiala. Multi turuie in continuu de dimineata pana seara de parca ar suplini prin asta faptul ca fac umbra pamantului de pomana. Ce ziceti de respect, bun simt, dialog constructiv, implicare ? Din punctul asta de vedere, imi e dor de Banat.
Ce dovada mai buna decat faptul ca acolo a pornit Revolutia, ca oamenii aia au renuntat la vorbe si au actionat ?
Barfa, asta e la nivel mondial... de mult vreau sa ating subiectul asta. Nu pot sa inteleg de ce-i face pe oameni atat de fericiti, de ce se cred mai puternici, cum ii face superiori faptul ca incep sa barfeasca o persoana imediat ce paraseste camera. Pe langa prostie, asta cred ca e boala cea mai grava si depaseste cu mult raspandirea primei. Sunt niste lucruri atat de nesemnificative, analizate la bani marunti, de atata lume. Dar si barfa cred ca porneste tot din nevoia unora de a vorbi permanent, fara virgula, fara punct, din lipsa de ocupatie si invidie. Nu s-ar putea face altceva in timpul asta irosit? Mofturi, dom'le!
Et si omnes, sed non ego...
@+
anomiS
Ce dovada mai buna decat faptul ca acolo a pornit Revolutia, ca oamenii aia au renuntat la vorbe si au actionat ?
Barfa, asta e la nivel mondial... de mult vreau sa ating subiectul asta. Nu pot sa inteleg de ce-i face pe oameni atat de fericiti, de ce se cred mai puternici, cum ii face superiori faptul ca incep sa barfeasca o persoana imediat ce paraseste camera. Pe langa prostie, asta cred ca e boala cea mai grava si depaseste cu mult raspandirea primei. Sunt niste lucruri atat de nesemnificative, analizate la bani marunti, de atata lume. Dar si barfa cred ca porneste tot din nevoia unora de a vorbi permanent, fara virgula, fara punct, din lipsa de ocupatie si invidie. Nu s-ar putea face altceva in timpul asta irosit? Mofturi, dom'le!
Et si omnes, sed non ego...
@+
anomiS
marți, septembrie 21
Izbaviti di talancuta
Voi asocia totdeauna Anglia cu serialul Saved by the Bell. Da, ma mai uitam si cand eram mica, dar nu imi aduceam aminte prea multe. In Anglia insa, am vazut toate sezoanele + cele doua filme facute in urma. Si-am ramas din orele alea cu cateva vorbe de duh.
saved by the bell
Asculta mai multe audio diverse
* My brain salutes you
* Ok, I'm down, but I'm not out !
* A: I haven't had any complaints in the love department
B: Well, you hadn't had any shoppers either
* Women are like vines. If you fall off one, you can swing with another
* A: It's just talk...
B: Yes, they're using the right words
* A: There are mysteries you can't solve...
B: Yes, like why does Sinead O'Connor have a hairdryer?
* A: I'm free tonight !
B: I can see why...
* I am not a piece of toast so, why are you buttering me up?
* A: I'm James the 3rd
B: Zack Morris, the one and only
* A: Water, sir ? (do you want...)
B: No, thanks, I'm trying to quit
* Best thing about highschool is that after graduation you never have to come back
@+
anomiS
saved by the bell
Asculta mai multe audio diverse
* My brain salutes you
* Ok, I'm down, but I'm not out !
* A: I haven't had any complaints in the love department
B: Well, you hadn't had any shoppers either
* Women are like vines. If you fall off one, you can swing with another
* A: It's just talk...
B: Yes, they're using the right words
* A: There are mysteries you can't solve...
B: Yes, like why does Sinead O'Connor have a hairdryer?
* A: I'm free tonight !
B: I can see why...
* I am not a piece of toast so, why are you buttering me up?
* A: I'm James the 3rd
B: Zack Morris, the one and only
* A: Water, sir ? (do you want...)
B: No, thanks, I'm trying to quit
* Best thing about highschool is that after graduation you never have to come back
@+
anomiS
duminică, septembrie 19
Ploua cu globuri pe glob si prin vreme
De mult n-am mai fost spalati, de mult n-am mai auzit muzica inceputului de lume. De mult n-am mai plans tacerile...
Ploaia asta e inchisa la culoare, e sfasietoare, ca o ruga... si-as vrea s-o modelez, s-o rup in bucati si s-o impart mastilor. Poate s-ar curata, macar putin. Nu e vorba de siretenie, nu mai tine de statutul social si nici macar de poezie. A ajuns un stil de viata, nu mai stim sa fim ceea ce suntem, trebuie sa fim altcineva.
Cand te uiti in oglinda iti place ce vezi sau pe cine vezi ?
Dar ploaia a fost scurta, la fel ca si ratacirea mea printr-o lume de mult pierduta...
@+
anomiS
Ploaia asta e inchisa la culoare, e sfasietoare, ca o ruga... si-as vrea s-o modelez, s-o rup in bucati si s-o impart mastilor. Poate s-ar curata, macar putin. Nu e vorba de siretenie, nu mai tine de statutul social si nici macar de poezie. A ajuns un stil de viata, nu mai stim sa fim ceea ce suntem, trebuie sa fim altcineva.
Cand te uiti in oglinda iti place ce vezi sau pe cine vezi ?
Dar ploaia a fost scurta, la fel ca si ratacirea mea printr-o lume de mult pierduta...
@+
anomiS
miercuri, septembrie 8
Meteo-abureli
Nu vi se pare ca mass-media pune prea mult accent pe rubrica meteo? Tot felul de fete cucuiete isi etaleaza tinutele, se plimba ca bezmeticele si spun aceleasi propozitii de care ne-ar putea scuti. Stim si noi sa ne uitam pe harta si sa interpretam, nu trebuie sa ne spuna ele sa ne imbracam mai gros, ca sunt descarcari electrice, ca vor cadea cateva picaturi de ploaie, sau ca temperaturile vor fi extrem de ridicate. Nu suntem tampiti, n-avem nevoie de lectura. Si mai sunt cate unele care parca ar avea talpile lipite, nu se misca nici daca le pici cu ceara. Nu apuca omul sa vada toata 'emisiunea' cate grade sunt in urbea lui si nush cum se face, dar de cele mai multe ori raman blocate in regiunea Craiovei. Asta la tv.
La radio e alta treaba, acolo ni se arunca aceleasi temperaturi din jumatate in jumatate de ora, de parca am avea Alzheimer.
Cu tot respectul pentru meteorologi, care au o meserie grea, eu nu vad rostul prognozelor despre starea vremii. E vorba despre ceva atat de incert incat ne pierdem timpul cu rubricile astea, scoti capul pe fereastra si vezi cum e... si daca se schimba pe parcursul zilei, las' ca nu-i un capat de tara. Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca informatia furnizata in cadrul lor are viata cea mai scurta si nu ne imbogateste nici cultural, nici educativ, nici material, nici... nicicum. Eventual vizualizam localitatile pe harta, da' am facut asta in generala. Na, poate unii au chiulit de la orele de geografie.
Ne-am putea lipsi de rubrica meteo ?
Din punctul meu de vedere, da. Nu ma intereseaza nici cat negru sub unghie si n-am asteptat niciodata cu nerabdare sa vad oare cum o sa fie vremea: azi, maine, poimaine, saptamana viitoare, in capitala, la munte, la mare sau in Europa.
Cum naiba de n-au introdus si Vremea in lume ?
La radio e alta treaba, acolo ni se arunca aceleasi temperaturi din jumatate in jumatate de ora, de parca am avea Alzheimer.
Cu tot respectul pentru meteorologi, care au o meserie grea, eu nu vad rostul prognozelor despre starea vremii. E vorba despre ceva atat de incert incat ne pierdem timpul cu rubricile astea, scoti capul pe fereastra si vezi cum e... si daca se schimba pe parcursul zilei, las' ca nu-i un capat de tara. Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca informatia furnizata in cadrul lor are viata cea mai scurta si nu ne imbogateste nici cultural, nici educativ, nici material, nici... nicicum. Eventual vizualizam localitatile pe harta, da' am facut asta in generala. Na, poate unii au chiulit de la orele de geografie.
Ne-am putea lipsi de rubrica meteo ?
Din punctul meu de vedere, da. Nu ma intereseaza nici cat negru sub unghie si n-am asteptat niciodata cu nerabdare sa vad oare cum o sa fie vremea: azi, maine, poimaine, saptamana viitoare, in capitala, la munte, la mare sau in Europa.
Cum naiba de n-au introdus si Vremea in lume ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)