În România există în momentul de faţă două tipuri de voluntariat: cel cu protecţia mediului, demarat de ONG-urile ecologiste şi cel prin care se strâng haine, jucării şi mâncare, de obicei în preajma sărbătorilor de iarnă sau pascale. La curăţenie ştim cu toţii cum stăm: ne adunăm cu toţii să mai luăm o şapcă, un tricou, să scăpăm de o zi de şcoală sau de lucru şi să zâmbim în faţa camerelor foto. După asta, adunăm şi noi două hârtiuţe, o sticlă şi cam atât, oricum în câteva ore se face la loc.
Cât despre a doua categorie de voluntariat, românii au o singură direcţie: totul merge la familiile de romi, pe care în restul timpului toţi le vorbesc de rău. Dar cum să nu le donezi când e în trend? Trebuie să ne plecăm capul în faţa străinilor, să arătăm Uniunii Europene că noi suntem oameni cu suflet bun, ne iubim ţiganii pe care tot ei, cei care ne reproşează că facem discriminări, ni-i trimit la pachet. Noi să îi dăm înainte cu pacheţelele pentru ţiganii care ne-au făcut „cunoscuţi” în toată lumea, de apărem prin filmele din occident numai în posturi de hoţi şi criminali, aşa, ca să-i impresionăm pe vestici. Care a fost ultimul film pe care l-aţi văzut în care ne vorbeau de bine, în care un român nu e reprezentat ca ţigan şi cele 10-15 minute de „faimă” nu sunt o colecţie de înjurături? Nu m-ar deranja dacă din când în când ne-am mai aduce aminte şi de multitudinea de copii inteligenţi pe care îi are ţara asta, care nu dispun de posibilităţi materiale şi i-am ajuta şi pe ei. Dar nu, ăia să se descurce cum pot. Şi ne mai mirăm de ce pleacă mai mult de trei sferturi în străinătate şi nu mai vor să se întoarcă...
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu