N-ai pe cineva?

Toma Caragiu-N-ai pe cineva?

Asculta mai multe audio diverse



Sindromul "N-ai pe cineva?", semnalat de Toma Caragiu acum mai bine de 40 de ani, este si azi la fel de raspandit si la fel de util celor lipsiti de calitati. Oameni fara pregatire, fara bun simt, reusesc sa ajunga la "sfantul scaun" prin aceleasi metode, binecunoscutul P.C.R (pile, cunostinte si relatii). C-o fi mama, c-o fi tata, o ruda de gradul n, vreun fost coleg, ori vreo cunostinta scoasa din lada de zestre a bunicii, nu conteaza, rezultatul sa fie.

Am fost pusa de cateva ori in situatia sa "am pe cineva", dar nu am vrut niciodata sa ma leg de asta pentru a obtine ceva. Chiar mi s-a spus uneori ulterior: "Dar de ce nu mi-ai spus ca il stii pe X ?" Simplu, pentru ca nu ma intereseaza genul asta de succesuri. Stiu ca pot si fara, nu-mi trebuie scara de sprijin. Si daca n-o sa ajung prea sus pentru ca nu vreau sa apelez la domnul sau doamna CINEVA nu ma deranjeaza, unii dintre noi mai avem si principii, chestiile alea care nu tin de foame.

M-am intrebat mereu cum s-or simti oamenii care reusesc numai prin CINEVA atunci cand ajung la sfarsitul vietii, cand fac bilantul si realizeaza ca sunt de fapt o nulitate. Tocmai de asta ii apreciez pe oamenii de cultura. Majoritatea celor care conduc institutii culturale sunt oameni care au ajuns acolo prin fortele proprii, cultura nu e o vaca de muls. Baietii "destepti" stiu ca banii se castiga in alte domenii, nu se obosesc ei cu de-al deastea.

Chiar daca multi vor insista sa ma convinga, cum spune Caragiu, ca e foarte bine sa ai pe cineva, care sa aiba si el pe cineva pe langa altcineva, undeva..., sa te ajute sa castigi marti postul pentru care se da concurs joi, prefer sa-l ascult pe Friedrich Nietzsche care spunea : Daca vrei sa ajungi sus, foloseste picioarele tale. Nu te lasa purtat, nu te catara pe spinarea sau pe capul altora.

@+

anomiS