Poezia pe care o cautam de mai bine de 5 ani... :)
VIZITĂ
De la un timp mă vizitează moartea
Aproape zilnic la căderea serii,
Mi-apare-n prag, ministru al tăcerii,
Şi-mi ia din mâini, încet, cu grijă, cartea.
Privind în jur solemnă mă măsoară
De parc-ar vrea să afle despre mine
Tot ce poate-afla (şi rău şi bine
Şi ce mă-nalţă şi ce mă coboară).
Eu ma ridic în faţa ei când intră
Ca-n faţa unui oaspete de seamă,
Şi încerc, schiţând un zâmbet plin de teamă,
Un mic salut (grimasă ipocrită).
Ea îmi răspunde-ncet şi mă invită
Alături, unde lampa este stinsă,
Şi stăm aşa: ea, palidă, distinsă-
Eu, în muţenia mea obişnuită.
Şi stăm aşa de fiecare dată
Până târziu, la ore matinale,
Doi cunoscuţi ce pun tăcuţi la cale,
În taină, o afacere-nsemnată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu