De mult, de foarte mult timp vreau sa scriu despre asta... Sper sa reusesc de data asta, sa nu dau iar inapoi.
I always feel like a freak because I’m never able to move on like… this, you know? People just have an affair, or even… entire relationships… They break up and they forget. They move on like they would have changed the brand of cereals. I feel I was never able to forget anyone I’ve been with. Because each person had their own… specific qualities. You can never replace anyone. What is lost is lost. Each relationship, when it ends, really damages me. I never fully recover. That’s why I’m very careful with getting involved, because… It hurts too much! ( Before sunset )
Nu degeaba iubesc filmul asta...
Am atatea detalii, parti din alte persoane in mine, incat de multe ori ma sufoc. Atatea momente care au insemnat mult pentru mine. Nu regret pe cineva in mod special, nu e un strigat adresat trecutului, e doar o nedumerire. De ce nu uit? De ce va pastrez pe fiecare? E vorba despre oameni care au trecut prin viata mea, fie ca prieteni, iubiti sau poate nici una din cele doua. Are foarte putina importanta durata, tipul de relatie... dar cand i-am intalnit am stiu ca sunt persoane care vor ramane cu mine chiar si dupa ce vor pleca.
Ne vad la tine in garsoniera, stand in poala ta si uitandu-ne la spectacolele Vacanta Mare, razand pana la lacrimi. Sau stand intinsi pe pat la mine acasa, uitandu-ne la tavan, ascultand ' Fell in love with an alien '. Nu puteam sa ne privim, stiam ca s-a terminat, cred ca de fapt niciunul dintre noi nu intelegea ce cautam acolo...
Am o fotografie la fel de clara cu revelionul in care te-am convins sa te urci in roata aia. Stiu ca nu voiai, ti-era si frica si a insemnat mult pentru mine ca intr-un final ai acceptat. Dupa-amiaza in care te-ai zgariat, ti-ai zgariat si bicicleta pentru a-i face nebunei pe plac si a ajunge in varf. Si-mi amintesc chiar si povestile tale despre nebuniile pe care le faceai cand erai mic la gara.
' Stie cineva de aici franceza ? ' Stiai informatica, muzica, stiai sa asculti si sa incurajezi. Stiu ca mi-ai recunoscut vocea dupa atata timp... si stiu ca ai fost cu mine tot drumul pana la Timisoara. Imi amintesc sms-ul pe care mi l-ai trimis in noaptea aia pe tren. Ai avut dreptate, facultatea a fost cea mai frumoasa perioada...
Parcul Gogosilor, comentariile din timpul cursurilor, discutiile interminabile, dragostea de Bucuresti ce ne lega, concerte si spectacole... Te aud razand cand povesteai despre ' ooo, the Carpathians' , imi amintesc de ' tagartza', invartitul dupa visin, mancarea pentru bolnavi ( fara sare ) si de mesele la 3F, de armata de piper pe care o puneai peste cartofii prajiti. Eu am numai amintiri frumoase cu tine... n-am intrebari, n-am raspunsuri...
Imi placea sa mergem impreuna de la facultate spre casa. Pentru ca esti o persoana inteligenta, una din putinele cu care aveam ce discuta din toata clasa. Tin minte ca mereu asteptam sa ma intrebi tu, pentru ca mereu se uitau fetele ciudat si incepeau comentariile. In plus, mi-era si mie aiurea sa-ti zic, celebra joaca de-a soarecele cu pisica, ca poate intelegi altceva, ca o fi, ca o pati... Uitandu-ma inapoi, nu inteleg de ce era asa de complicat, eram 2 oameni care se intelegeau bine si atat.
Tu chiar esti un caz extrem de ciudat. Ai fost primul care m-a facut sa ma simt 'mica'. Mi-ai povestit in detaliu viata ta, intr-o noapte... 'Noaptea aia e mai clara pentru mine decat ani intregi' ( ca sa citez din nou din Before sunset ). Tin minte in ce eram imbracata, vad camasa ta cu dungi alb-albastre. Imi amintesc cat m-am chinuit sa inteleg lectia despre luminile de la semafor, mai exact despre secundele alea. Apoi, in parc, intinsi pe iarba de pe malul Begai, cand mi-ai recitat una din poeziile tale... Nu intelegeam cum poate cineva sa fie atat de bun si la partea reala si la cea filologica. Acum stiu si eu cum te simteai, de ce vorbeai asa de mult despre ea, de ce te interesa atat de putin ce va aduce ziua de maine sau oamenii de maine. Si-ti multumesc ca ai trecut prin viata mea...
Bad boy-ul meu sensibil... vad cu un pachet de Winston, cel mai frumos zambet posibil, niste ochi de drac si un mod unic de a conduce masina. Sticla de Mountain Dew si noi doi bantuind prin Parcul Copiilor. imi amintesc reactia ta cand am auzit sirenele de la o ambulanta : I-auzi, a mai murit unu' si modul in care imi batea inima in noaptea aia de Halloween. Imi doream atat de mult sa vii... si ai venit, cu pistolul ala si cu lautarul tau, pentru ca nu erai tu multumit de petrecere :)). Cand aud Drumurile noastre te vad pe tine cantand la karaoke si jucand. Aaa, da... si mai stiu ca aveai ventilatorul pornit in mijlocul iernii, de-aia ti-am spus mult timp ' Venti'. :) Cea mai reusita fotografie cu tine e facuta pe Everything I do, varianta cu Brian Addams si Celine Dion. Stiu ca puneam tot felul de intrebari prostesti cand ne-am intins pe pat iar tu mi-ai zis : Taci, doar uita-te in ochii mei pe melodia asta, si apoi, peste cateva ore cand dintr-o data ai spus respirand greu: Cred ca ar fi mai bine sa iti chem un taxi acum. De tine ma mai leaga si o noapte in care am facut 4 ture cu taxi-ul, din care 3 cu acelasi taximetrist. Pur si simplu el raspundea la comanda de fiecare data si cand ne-a vazut a 3-a oara a zis: Daca mai sunati, domnisoarelor, eu nu mai raspund :)) ( eram cu Gabi ). Ultima imagine a ta este cea in care, purtand o pusca la apate te pregateai sa te 'antrenezi' pe becurile de pe strada, la 3 noaptea...
Oooo, familiar face... cirese si biciclete, supermarket si Olanda, indrazneala si nedumerire. Cred ca esti o enigma chiar si pentru tine...
Sunt atat de multe momente si atat de multi protagonisti, unii dintre ei inca in viata mea, altii risipiti in timp. N-as putea intr-o viata intreaga sa va includ pe toti, dragii mei. Insa, mult mai lunga decat insirarea asta pe foi de blog e alinierea din mintea si sufletul meu.
N-am vorbit tocmai de persoana care m-a marcat cel mai mult ? Ba da, am vorbit in punctele de suspensie. Esti acolo,in toate, umbra...
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu