Azi-noapte te-ai plimbat cu pasi apasati, ai luat un creion, te-ai jucat cu el cateva minute, ai deschis fereastra si te-ai asezat in mine. La inceput n-ai putut decat sa respiri... apoi ai inceput sa desenezi.
De obicei schitezi orase din alte lumi, atingeri timide, saruturi furate, imbratisari lungi, lanturi multe, mult prea multe si fluturi care ze zbat zadarnic, se lovesc de toti peretii din mine si ma ranesc si pe mine in aceeasi masura in care se ranesc pe ei insisi.
Cand am vazut ca ai deschis fereastra am crezut ca ai facut-o pentru ei, pentru a-i elibera. Dar nu, nu fluturi aveai sa desenezi de data asta.
Un chenar, asta iti striga toata fiinta ta. Inchide-o intr-un chenar, hasureaza-i vocea, dezbrac-o de memorie si arde-o, pentru totdeauna... Ore intregi ai stat in mine si cu rabdare de chinez ( sau incapatanare ? ) ai asternut linie dupa linie. Te opreai numai cand deschideam ochii, probabil te deranja lumina...
Nu mai stiu la ce ora ai plecat, nu stiu daca ai terminat schita, dar stiu sigur ca nici acum n-ai stiut, n-ai putut sa spui adio...
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu