Who needs pictures... with a memory like mine...

De mult, de foarte mult timp vreau sa scriu despre asta... Sper sa reusesc de data asta, sa nu dau iar inapoi.

I always feel like a freak because I’m never able to move on like… this, you know? People just have an affair, or even… entire relationships… They break up and they forget. They move on like they would have changed the brand of cereals. I feel I was never able to forget anyone I’ve been with. Because each person had their own… specific qualities. You can never replace anyone. What is lost is lost. Each relationship, when it ends, really damages me. I never fully recover. That’s why I’m very careful with getting involved, because… It hurts too much! ( Before sunset )

Nu degeaba iubesc filmul asta...

Am atatea detalii, parti din alte persoane in mine, incat de multe ori ma sufoc. Atatea momente care au insemnat mult pentru mine. Nu regret pe cineva in mod special, nu e un strigat adresat trecutului, e doar o nedumerire. De ce nu uit? De ce va pastrez pe fiecare? E vorba despre oameni care au trecut prin viata mea, fie ca prieteni, iubiti sau poate nici una din cele doua. Are foarte putina importanta durata, tipul de relatie... dar cand i-am intalnit am stiu ca sunt persoane care vor ramane cu mine chiar si dupa ce vor pleca.

Ne vad la tine in garsoniera, stand in poala ta si uitandu-ne la spectacolele Vacanta Mare, razand pana la lacrimi. Sau stand intinsi pe pat la mine acasa, uitandu-ne la tavan, ascultand ' Fell in love with an alien '. Nu puteam sa ne privim, stiam ca s-a terminat, cred ca de fapt niciunul dintre noi nu intelegea ce cautam acolo...

Am o fotografie la fel de clara cu revelionul in care te-am convins sa te urci in roata aia. Stiu ca nu voiai, ti-era si frica si a insemnat mult pentru mine ca intr-un final ai acceptat. Dupa-amiaza in care te-ai zgariat, ti-ai zgariat si bicicleta pentru a-i face nebunei pe plac si a ajunge in varf. Si-mi amintesc chiar si povestile tale despre nebuniile pe care le faceai cand erai mic la gara.

' Stie cineva de aici franceza ? ' Stiai informatica, muzica, stiai sa asculti si sa incurajezi. Stiu ca mi-ai recunoscut vocea dupa atata timp... si stiu ca ai fost cu mine tot drumul pana la Timisoara. Imi amintesc sms-ul pe care mi l-ai trimis in noaptea aia pe tren. Ai avut dreptate, facultatea a fost cea mai frumoasa perioada...

Parcul Gogosilor, comentariile din timpul cursurilor, discutiile interminabile, dragostea de Bucuresti ce ne lega, concerte si spectacole... Te aud razand cand povesteai despre ' ooo, the Carpathians' , imi amintesc de ' tagartza', invartitul dupa visin, mancarea pentru bolnavi ( fara sare ) si de mesele la 3F, de armata de piper pe care o puneai peste cartofii prajiti. Eu am numai amintiri frumoase cu tine... n-am intrebari, n-am raspunsuri...

Imi placea sa mergem impreuna de la facultate spre casa. Pentru ca esti o persoana inteligenta, una din putinele cu care aveam ce discuta din toata clasa. Tin minte ca mereu asteptam sa ma intrebi tu, pentru ca mereu se uitau fetele ciudat si incepeau comentariile. In plus, mi-era si mie aiurea sa-ti zic, celebra joaca de-a soarecele cu pisica, ca poate intelegi altceva, ca o fi, ca o pati... Uitandu-ma inapoi, nu inteleg de ce era asa de complicat, eram 2 oameni care se intelegeau bine si atat.

Tu chiar esti un caz extrem de ciudat. Ai fost primul care m-a facut sa ma simt 'mica'. Mi-ai povestit in detaliu viata ta, intr-o noapte... 'Noaptea aia e mai clara pentru mine decat ani intregi' ( ca sa citez din nou din Before sunset ). Tin minte in ce eram imbracata, vad camasa ta cu dungi alb-albastre. Imi amintesc cat m-am chinuit sa inteleg lectia despre luminile de la semafor, mai exact despre secundele alea. Apoi, in parc, intinsi pe iarba de pe malul Begai, cand mi-ai recitat una din poeziile tale... Nu intelegeam cum poate cineva sa fie atat de bun si la partea reala si la cea filologica. Acum stiu si eu cum te simteai, de ce vorbeai asa de mult despre ea, de ce te interesa atat de putin ce va aduce ziua de maine sau oamenii de maine. Si-ti multumesc ca ai trecut prin viata mea...

Bad boy-ul meu sensibil... vad cu un pachet de Winston, cel mai frumos zambet posibil, niste ochi de drac si un mod unic de a conduce masina. Sticla de Mountain Dew si noi doi bantuind prin Parcul Copiilor. imi amintesc reactia ta cand am auzit sirenele de la o ambulanta : I-auzi, a mai murit unu' si modul in care imi batea inima in noaptea aia de Halloween. Imi doream atat de mult sa vii... si ai venit, cu pistolul ala si cu lautarul tau, pentru ca nu erai tu multumit de petrecere :)). Cand aud Drumurile noastre te vad pe tine cantand la karaoke si jucand. Aaa, da... si mai stiu ca aveai ventilatorul pornit in mijlocul iernii, de-aia ti-am spus mult timp ' Venti'. :) Cea mai reusita fotografie cu tine e facuta pe Everything I do, varianta cu Brian Addams si Celine Dion. Stiu ca puneam tot felul de intrebari prostesti cand ne-am intins pe pat iar tu mi-ai zis : Taci, doar uita-te in ochii mei pe melodia asta, si apoi, peste cateva ore cand dintr-o data ai spus respirand greu: Cred ca ar fi mai bine sa iti chem un taxi acum. De tine ma mai leaga si o noapte in care am facut 4 ture cu taxi-ul, din care 3 cu acelasi taximetrist. Pur si simplu el raspundea la comanda de fiecare data si cand ne-a vazut a 3-a oara a zis: Daca mai sunati, domnisoarelor, eu nu mai raspund :)) ( eram cu Gabi ). Ultima imagine a ta este cea in care, purtand o pusca la apate te pregateai sa te 'antrenezi' pe becurile de pe strada, la 3 noaptea...

Oooo, familiar face... cirese si biciclete, supermarket si Olanda, indrazneala si nedumerire. Cred ca esti o enigma chiar si pentru tine...

Sunt atat de multe momente si atat de multi protagonisti, unii dintre ei inca in viata mea, altii risipiti in timp. N-as putea intr-o viata intreaga sa va includ pe toti, dragii mei. Insa, mult mai lunga decat insirarea asta pe foi de blog e alinierea din mintea si sufletul meu.

N-am vorbit tocmai de persoana care m-a marcat cel mai mult ? Ba da, am vorbit in punctele de suspensie. Esti acolo,in toate, umbra...

@+

anomiS

Mama, I'm coming home...

M-am saturat de Rasputin, obositoare numele rusilor astora. Ce sa zic... cinste lui ca a nimerit locul si timpul potrivit. Cat despre tar si mai ales despre madam e o enigma pentru mine de ce niste oameni asa de dang dang au starnit atata interes in randul istoricilor. Chiar n-or mai fi avut rusii altii care sa merite atentie ?

In schimb, m-a apucat dorul de Cioran. Cartile lui sunt ca o ploaie rece. Stai acolo ca o curca plouata si te intrebi de ce a durat atat sa vezi realitatea. Pentru mine, Cioran nu complica, ci simplifica. Nu ma coboara... imi spune pur si simplu ora exacta.

Nu l-am mai citit din liceu, poate ca nu am avut asa mare nevoie de el pana acum. Dar a reaparut la momentul potrivit.

AMR... 1 zi si cateva ore. Cocktail de: In umbra marelui urs si Mesaj pentru Europa...

R O M A N I A :)

@+

anomiS

Te rog, lasa-ma sa dorm...

Azi-noapte te-ai plimbat cu pasi apasati, ai luat un creion, te-ai jucat cu el cateva minute, ai deschis fereastra si te-ai asezat in mine. La inceput n-ai putut decat sa respiri... apoi ai inceput sa desenezi.

De obicei schitezi orase din alte lumi, atingeri timide, saruturi furate, imbratisari lungi, lanturi multe, mult prea multe si fluturi care ze zbat zadarnic, se lovesc de toti peretii din mine si ma ranesc si pe mine in aceeasi masura in care se ranesc pe ei insisi.

Cand am vazut ca ai deschis fereastra am crezut ca ai facut-o pentru ei, pentru a-i elibera. Dar nu, nu fluturi aveai sa desenezi de data asta.

Un chenar, asta iti striga toata fiinta ta. Inchide-o intr-un chenar, hasureaza-i vocea, dezbrac-o de memorie si arde-o, pentru totdeauna... Ore intregi ai stat in mine si cu rabdare de chinez ( sau incapatanare ? ) ai asternut linie dupa linie. Te opreai numai cand deschideam ochii, probabil te deranja lumina...

Nu mai stiu la ce ora ai plecat, nu stiu daca ai terminat schita, dar stiu sigur ca nici acum n-ai stiut, n-ai putut sa spui adio...

@+

anomiS

Taking back my life...

Ma simt ca Harap Alb la curtea imparatului Ros. La inceput am inghetat, nu stiam ce sa mai pun pe mine, acum pur si simplu ma coc. Englezii astia nu stiu ca iarna se da caldura si vara se apeleaza la ventilatoare.

O fi fost vreun test... am iesit vie din primul, acum au trecut la altul. Partea buna e ca am ventilator si am fereastraaaaaa, Doamne ajuta !

Fie cum o fi... nu vad premiul. Nesimtirea lor e in continua urcare, timpul trece la fel de greu, iar muntele meu de bun simt a erupt saptamana trecuta. Pentru ca o data ce m-ai facut sa te urasc, nu e cale de intoarcere, pur si simplu te urasc cu toata dragostea din lume.

N-o sa mai vorbesc despre perioada asta din viata mea niciodata. N-a fost foarte rea, n-a fost foarte buna... a fost de umplutura. A fost ceva in care n-am fost eu... si de saptamana viitoare I'm taking back my life.

Iar tu, da, tu... ai face bine sa-ti faci ordine in viata si sa-mi lasi mie punctele de suspensie.( sunt curioasa sa vad poeziile alea, dar sunt 90% sigura ca volumul Ultimele noduri n-are nici o legatura cu lumea de puncte de suspensie). Nu mai pendula intre 2 lumi si ai curajul sa spui 'adio' uneia dintre ele. Nu ne vedem joi, nu noapte buna, nu te imbratisez cu drag...

@+

anomiS

Ode to my family

Multumesc lui Dumnezeu pentru parintii pe care mi i-a dat. E trist sa vezi cum pe unii parinti ii doare in partea dorsala de copiii lor.

Se da urmatoarea situatie: copilului ii vine rau la scoala si vine acasa. Vine si mama si sta cu ea, dar ce fac ? Apai, se uita la tv 7 ore. Vine si tatal, mananca si isi scoate ipodul sa se joace Tetris. Mama se simte in inferioritate, asa ca isi scoate si ea ipodul si joaca si ea Tetris. Copilul sta si se uita la tv, alaturi de doi parinti zombie.

Sincer, imi pare foarte rau de copilul asta, de viitorul ei. Sper numai sa ramana cu cateva din lucrurile pe care am incercat sa o invat...

@+

anomiS

Stapaniti-va intre voi...

De ce simt oamenii placere atunci cand ii injosesc/ii controleaza pe altii ? Nu inteleg cum te poate inalta faptul ca aparent esti superior cuiva. Nu poti sa stii ce experienta de viata, ce educatie are cineva.

Faptul ca iti permite sa ii vorbesti de sus poate sa insemne ca:
1. pur si simplu are foarte mult bun simt
2. i se rupe de parerea ta si te lasa sa vorbesti pana te doare gura
3. vrea sa vada cat de departe ai de gand sa ajungi.
4. chiar nu-l duce capul si accepta orice asa cum i se serveste

Azi a fost o combinatie intre 2 ( preponderent )si 1. Daca te intereseaza asa de tare viata mea asteapta pana-mi scot biografia. Daca ai multa menta de frecat, poate-mi scrii tu biografia aia. Daca vrei sa te razbuni pentru ca atatea secole ai fost sclav/a, revino-ti, e mileniul 3, Lincoln a abolit sclavia si Luther King jr impreuna cu multi altii au luptat sa va scoata din mocirla. Faptul ca nu sunteti in stare sa va ridicati la nivelul de oameni civilizati ar trebui sa va aprinda un ditamai neonul in cap.

Si faptul ca am dat numarul de telefon gresit o fi vreun semn de sus... nu-mi aduc aminte sa-l mai fi gresit vreodata, nici macar cand l-am spus in alta limba.

De fapt, nu mai conteaza, fiecare doarme asa cum isi asterne... stapaniti-va intre voi, mie mi-e dor de Gradiste, de Bega si de Mitici...

@+

anomiS

Despre copaci

N-am stiut niciodata sa stau sub un copac inflorit. L-am privit numai de la distanta cu ochi de matematician, impartindu-l in numere si inmultindu-l cu bucuria trecatorilor. Nici muzica lui n-am auzit-o, intotdeauna vantul batea prea tare. Poezia din parfumul lui a fost de atat de multe ori comentata si interpretata incat si-a pierdut orice semnificatie.

Asa ca am asteptat cuminte sa vina ploaia, sa arda sunetele de alb sau roz si sa faca loc verdelui. Sub frunze stiu sa adorm si mai ales sa ma trezesc. Cu ele stiu sa vorbesc... Imi sunt dragi pentru ca nu dispar dupa prima ploaie, dupa primul anotimp.

Florile nu pot rezista decat in grup, numai legate de alte flori. In schimb frunzele se incapataneaza sa razbeasca, isi fac loc printre flori si nu fac discriminare intre alb si roz. Ele n-au in sange spiritul de turma, respira mai multe anotimpuri si stiu sa se scalde la fel de bine si-n soare si-n ploi.

Un copac infrunzit e mai sincer decat un copac inflorit...

@+

anomiS

Verba volant, scripta manent

Dupa lupte seculare... care au durat aproape 23 de ani :)) ... am descoperit ca nu-mi place sa vorbesc. I absolutely hate small talk... Mi s-a spus de nenumarate ori sa vorbesc mai tare, sa repet... Problema e ca mie mi se pare ca as urla daca as vorbi mai tare. Si daca vocea mi-e soapta, strigatul vorba iar soapta tacere, pe mine nu ma deranjeaza...

Nu e vorba de faptul ca nu m-as descurca, ca nu le am cu 'papagalul', am participat la simpozioane alaturi de profesori universitari, am avut prezentari in fata unor specialisti in comunicare si alte porcarii de genul... E vorba de viata de zi cu zi, de momentele in care nu trebuie neaparat sa vorbesc.

Daca subiectul ma intereseaza, vorbesc ore in sir, daca ma lasa rece o spun si ma scuz respectuos. Indiferent de persoana/persoanele implicate. Nu stiu sa lalai discutii, mai bine merg si fac ceva folositor. Si nu-mi place sa vorbesc cu oameni de la care n-am nimic de invatat. Evident ca nu poti scapa intodeauna de situatia asta, dar fac tot posibilul sa scurtez conversatia.

Urasc intrebarea ce mai faci? Nimeni nu e atent cu adevarat la raspuns, toata lumea se asteapta sa spui: bine, multumesc, tu ? Urmate de o serie de banalitati legate de vreme, ce-ti mai face familia ( tot de suprafata, raspunsul trebuie sa se limiteze la ' sunt bine, ms. ai tai?' ), ce-ai mai slabit!/ce te-ai mai ingrasat! Vorbim ca sa ne aflam in treaba...

Prefer sa scriu. Vorba scrisa e mult mai reala pentru mine decat ore de dat din gura. De ce ? Pentru ca atunci cand scrii ceva, acorzi mai multa atentie, te intereseaza mai mult finalitatea. E drept ca in scris pierzi un element: spontaneitatea, dar prefer spontaneitatea in actiuni, nu in vorbe.

@+

anomiS

Te salvez de mine fiindcă te iubesc...

Vreau sa mai vad marea o data inainte sa plec. Am atatea sperante, vise, lacrimi, cuvinte de aruncat incat nu stiu cum o sa le iau cu mine pana acolo.
Si sunt sigura ca pe englezi n-o sa-i deranjeze ca le poluez marea cu ele, pentru ca ei nu le inteleg.

Restul de inima raschetata o sa-l arunc in prima balta care-mi iese in cale si o sa intru in randul statisticilor. Si viata o sa curga...

Nothing else matters...


Asculta mai multe audio Muzica

Totu-i drum, numai drum
ce-as putea sa spun acum,
peste noapte, peste ziua...
Mor curand, strig tacand
si adorm cu tine-n gand
si nu pot rosti adio...


@+

anomiS

Fara petale...

Ma despletesc de tine in fiecare dimineatza... ma arunc in orice rau, lac, mare, ocean... balta pe care le intalnesc pentru a ma asigura ca nu mai am nici macar o bucla. Dar in fiecare noapte mi te prinzi la loc in gand.

Nu te mai vreau adormit in mine. Nu mai suport sa te vad rasucindu-te de pe o parte pe alta...

Vreau sa te trezesti si sa ma trezesti...


@+

anomiS

Spune-mi...

In noaptea asta, cand tuna si fulgera si afara si inauntru...

Spune-mi cine e ea ?

@+

anomiS

Daca as fi barbat...

- as putea sa cheltui mai putini bani pe haine
- mi s-ar deschide usile mai repede in majoritatea adevaratelor profesii
- ar trebui sa am carnet si masina
- as avea mai multa credibilitate
- n-ar trebui sa zambesc prea mult
- n-ar mai trebui sa aud zilnic : vai, ce unghii frumoase ai, vai ce rochita dragutza, vai ce... vai ce.. si alte tampenii de genul, despre impodobirea fiintei + eterna problema a kilogramelor in plus

Dar mai ales, daca as fi barbat...

- nu m-as juca toata ziua jocuri tampite din care nu raman de fapt cu nimic, chiar daca as castiga.
- n-as bea doar ca sa ma aflu in treaba, pentru ca e masculin si concurs de ragait dupa.
- n-as sta ca bolovanul in timp ce mizeria se strange in jurul meu mormane mormane
- n-as injura doar de dragul de a injura.
- nu as trata femeile ca pe obiecte sexuale


Pe scurt, as reusi sa scap de multe maimute dar nu m-as transforma in Tarzan...

@+

anomiS