Breathing...

I'm trying to identify
The voices in my head
God, which one's you?

@+

anomiS

Buna... in varianta rea

Am calatorit prea mult... sau prea putin ?
Am tinut prea mult ochii inchisi... sau deschisi ?
Am in mine prea multe persoane... sau le-am omorat pe toate?
Am obosit... sau m-ai obosit ?

Mi-a fost inima prea deschisa... sau prea necoapta ?
Mi-e mintea prea adormita... sau prea razvratita?
Ma bantuie trecutul... sau faptul ca nu ma intereseaza viitorul?
Imi sunt cuvintele socuri electrice... sau raze de soare ?

Te sugruma tacerea... sau m-ai vandut trecutului ?



Asculta mai multe audio Muzica

Pur si simplu nu pot. Numele tau nu e sinonim cu uitare. Nu stiu ce mare eveniment special a fost azi, da' a fost o zi crunta...

De ce nu ma lasi sa am probleme de memorie ?

@+

anomiS

Apartamentul 90

Bloc cu 11 apartamente, 3 etaje... nou-nout, de fapt numai parterul e terminat. Populatie... o familie. De fapt, numai un barbat am vazut, dar sa zicem ca este o familie in apartamentul ala.

Ma intreb cum e... fericire ca poti sa faci ce vrei, n-are cine sa-ti urle in cap? Poti sa asculti muzica cat vrei de tare, e ca si cum ai avea un motel numai pentru tine. Sau tristete ca n-ai vecini, n-ai cui sa-i zici un 'buna ziua' si esti ca un calugar in chilie. Oare i/li se pare ciudat ? Se simt(e) ca intr-un film horror sau ca intr-un vis ?

Mai mult, sunt curioasa cum o sa se simta cand o sa inceapa sa vina lume...

@+

anomiS

Cu Iisus in celula...

Cateva melodii de pe albumul lui Tudor Gheorghe. Nu prea am cuvinte sa vorbesc despre ele...


Asculta mai multe audio Muzica


Asculta mai multe audio Muzica


Asculta mai multe audio Muzica


Asculta mai multe audio Muzica

@+

anomiS

Fac eu cinste pe arca...

Sfarsitul in 2012, huh ?

La cum se misca lumea zau daca m-ar mira. Criza nu se mai termina, vulcanii erup, avioanele nu mai circula, filmele nu mai au poveste, au efecte speciale...
Nu mai stim de mult sa ne uitam in jur si sa ajutam, fiecare e pentru el... si cand incerci sa faci bine esti luat de prost si tot tu ai de pierdut.

Ne-am mutat din viata reala in cea virtuala, ne numaram prietenii pe facebook si ne dam intalniri in Farmville sau impuscam alaturi de ei in Mafia... cum s-o mai numi si jocul ala. Ne uitam la cer si nu mai vedem nimic interesant, e banal. Nu mai stim sa ne bucuram de o masa in familie, sa vorbim despre felul in care a decurs ziua... ne grabim sa mancam in 5 minute pentru a ne muta in fata televizorului.

Nu mai stim ce e ala album foto, ne pastram fotografiile pe dvd-uri... nu mai stim cum canta pasarile... avem castile albe non-stop in urechi. Am uitat sa apreciem cadourile simple si oferite din suflet, incercam imediat sa aflam cat au costat sau ne uitam la label.

M-a dezamagit chiar si muzica.De fapt de aici a pornit toata povestea asta. Doua dintre formatiile in care credeam cel mai mult s-au aruncat si ele in mocirla. Se duce totul de rapa, numai amintirile ne mai ajuta sa continuam, pe noi, cei care nu vrem sa jucam dupa cum ni se canta, care inca mai avem respect pentru inteligenta, cultura,bun simt si frumos.

Sincer, nu m-ar deranja sa fie sfarsitul lumii in 2012... si-asa nu mai suntem oameni de mult... si daca merge totul in ritmul asta si la viteza asta... apai, 2012 e chiar mult. Zilnic mai dispare ceva bun si noi ne robotizam.
Vorbeam cu cineva despre sfarsitul asta si zicea ca nu crede in el, ca o sa faca cinste in 2012, cand o sa ne lamurim ca si noul deadline e fals.

I-am spus ca o sa fac eu cinste pe arca...

@+

anomiS

Cine a furat luna ?

Norul de fum de la vulcan? Au acoperit-o americanii ? Au impuscat-o in Afganistan ?
Au speriat-o efectele speciale care au invadat toate filmele? Sau s-a saturat sa se uite la noi ?




@+

anomiS

Sah desfigurat

Nebunul de alb a fost capturat de alte jocuri
Regina a transformat toate patratelele in triunghiuri gri
Calul s-a innecat in mare incercand sa evadeze
Iar regele doarme printre frunze

Pionii joaca table cu destinul
Sperand ca vor izbuti sa-i descifreze secretul
In timp ce ea, numai ea isi urmeaza drumul drept
Vesnic in alerta, pregatita sa fie strapunsa in piept

Spala soarele in mare in fiecare zi si-l usuca apoi in vise
Sterge cu stelele toate cuvintele ce-au format acele fraze
Isi panseaza zilele ranite de pierderea sensului
Si incearca sa nu uite regulile jocului.

@+

anomiS

Finalitati

Prea multi isi doresc prea multe si asteapta sa pice din cer. In loc sa cereti atatea, puneti mana si faceti ceva !

Nu inteleg dorinta puternica a majoritatii romanilor de a folosi engleza atunci cand habar n-au cu ce se mananca. Inteleg ca e limba internationala, ca e cea mai influenta la ora actuala, da' daca esti in pom si pomu-n aer stai in banca ta si exprima-ti gandurile in limba materna !

Sunt oameni care cred ca totul se rezolva prin tipete... si care asculta orice numai la volum maxim, bass maxim... chiar daca se zguduie casa cu ei... Eu zic sa punem mana de la mana si picior de la picior sa le luam aparate auditive, pentru cazau daca urechile mele mai respira. Am tras un pui de somn si m-am trezit cu patul dansand sub mine si visele mele se mutasera deja in Jurassic Park. Bine ca am avut inspiratia sa ma pun la somn cu castile... altfel... saream pe geam direct. Te pomeni ca tineau cu tot dinadinsul sa ma trezeasca ( stiau ca dorm )... nu de alta, da' era pur zgomot, nu-mi pot inchipui un film care sa aiba atata secventa de muzica. Acum e liniste... le-or fi stat in gat blestemele.

Nu-mi plac militarii, ca sa fie clar. Nu le vad rostul, nu le inteleg argumentele. O gramada de oameni care tipa, stau departe de familii luni sau ani intregi si impusca 'inamicii'. Recunosc, n-am multe cunostinte in domeniu, dar fratilor, n-a mai fost nici un razboi mare de zeci de ani, sunt doar razboaiele inventate de voi pentru a da un rost meseriei asteia de macelar. Va duceti pe capete in Afganistan sa mai scadeti din populatia mondiala. As vedea rostul daca ar fi o nevoie stringenta de militari, daca am fi atacati... dar voi sunteti niste robotei care sunt setati sa impuste. Asa ca, dintre armata si politie alegerea e clara... pe lista mea a fi sotia unui militar e pe locul... infinit. Daca ar intelege si multimea asta de militari care populeaza Colchesterul ar fi bine...

Cat despre ' Je suis le meme'... dar lasa... Leo Ferre stie mai bine...


Asculta mai multe audio Muzica

Alors vraiment
Avec le temps on n'aime plus

@+

anomiS

Pune-ti castile si inchide ochii...

Doamne, ce linie melodica !

Garou - Je suis le meme


Asculta mai multe audio Muzica

Tu es pour lui
Le seul salut...

@+

anomiS

Orice, oricum, oricand...

Intr-o zi o sa intalnesti acel ceva care va da sens vietii tale... Si... ca toate minunile, va disparea. Cum continui ? Te prefaci ca inca mai cauti? Te gandesti ca a fost doar o experienta? Incerci sa ingropi toate amintirile? Te agati de tacere si manjesti cu intuneric razele de lumina care inca te mai ajung? Inneci in fum orice semn ? Ametesti ceasurile de durere cu locuri si persoane noi si intri in hora cu alte vieti pentru a uita de a ta ?

Mi-e rana prea mare pentru a o astupa o carte, un film, o duzina de melodii... Mi-e drumul prea astupat cu... gauri care imi spun la fiecare pas cine le-a facut. Mi-e primavara prea toamna pentru a mai vedea verdele. Si mi-e Radu Stanca prea bun prieten pentru a ma lasa sa ma mint, imi arata prin fiecare poezie ca de fapt n-am stiut niciodata sa ma abat de la ceea ce a stiut sufletul meu dintotdeauna.

Octavian Paler se intreba daca atunci...' cand doare cicatricea ne doare rana veche sau faptul ca am uitat-o?' Nu stiu daca a primit vreodata un raspuns si daca a fost multumit de el. Indraznesc sa-i raspund si eu. Domnule Paler, nu poti sa uiti, ranile le porti cu tine vesnic, cicatricea e doar un ambalaj pe care-l afisam pentru a ne amagi ca ne-am vindecat. Poti uita zgarieturile, arsurile de soare, degeraturile, intepaturile...

Ranile sunt tatuajele interioare pe care fiecare dintre noi le are. Nu le alegem forma, nici locatia, nu le putem sterge cand ne-am plictisit de ele, nu putem controla numarul lor si nu le spunem povestea.


Şi cu toate acestea am să-ti port
O frumoasă aducere aminte
Printre zeci şi sute de cuvinte
Număr azi prin tine, înc-un mort... ( Radu Stanca)

@+

anomiS

Care se simte corupt?

M-am uitat la varianta ( sau una din ele... nush exact daca mai sunt si altele) a romanului lui Oscar Wilde - The Picture of Dorian Gray. Interesanta daca n-as fi citit cartea inainte... Daca n-as sti nimic despre Dorian Gray, as fi tentata sa citesc cartea dupa ce-as vedea filmul? Ahhhhh... not really.

Nenea Oscar cred ca se cam rasuceste in mormant. Au bagat astia scene de sex normal,sado-masochist, cu mama si cu fiica la interval de cateva minute ( fata fiind sub pat in momentul in care el o seduce si pe madam), sex intre barbati...
Au facut din Dorian Gray un obsedat de sex. Apoi, au introdus-o pe fata lui Henry Wotton, care n-are nici o treaba cu romanul... care bineinteles se indragosteste de Dorian si el de ea... bla bla... si finalul e nashpa rau... Henry da foc camerei in care era tabloul, il incuie pe Dorian inauntru in timp ce fie-sa zbiara pe langa usa.

Anyway... despre altceva voiam sa vorbesc. Pornind de la roman/film... m-a 'palit' eterna punere in scena a sufletelor inocente care sunt corupte de indata ce ajung in marele oras. Sunt sute de exemple in literatura si cinematografie. Toti sunt slabi de inger, nu stiu cu ce se mananca viata si ii lasa pe altii sa le aleaga calea... mai bine zis sa le tarasca inocenta prin mocirla.

Se ia domnul X. Se arunca intr-un oras mare. Intr-o luna invata sa bea, sa fumeze, droguri... si ajunge din ingeras Casanova. Iar domnisoara X... ea ajunge rau, pentru ca e femeie, nu ? Femeile sunt mai proaste... daca barbatul e tarat prin toate astea si iese oarecum 'curat'... apai dom'soara... se duce rau de tot pe derdelus... si obligatoriu ajunge curva.

Nu vreau sa spun ca nu e realist ceea ce au scris oamenii astia... sunt extrem de multe cazuri care le dau dreptate. Dar de ce nu sunt la fel de multe carti/filme despre cei care nu sfarsesc asa ? De ce nu ilustram reusita, oamenii care au principii si nu se lasa manipulati de... bani? Teoretic, pentru ca numai vazand cazurile astea negative vedem unde au gresit altii si invatam sa nu le repetam. Dar n-am putea la fel de bine sa vedem cum au reusit altii si sa ne straduim sa facem la fel? Nu sa copiem, ci sa vedem ca se poate... cu ambitie, determinare,creativitate, de ce nu... simt al umorului.

Dar omul o sa iubeasca intotdeauna drama mai mult decat comedia...

@+

anomiS

Highlights

- Eu si campul din fata mea: am asteptat un autobuz timp de o ora si apoi m-am hotarat sa merg pe jos spre casa 2 ore. Am vazut un tractor pe camp, multa iarba, flori, apusul si multe masini bazaind in stanga si-n dreapta. Si-am scris cu piciorul pe trotuar 'I hate buses'...

- Locul meu: am descoperit coltul meu de rai din Colchester. Oriunde am fost am avut un loc special, aici e langa un spatiu amenajat pentru skateboarding, o mini-casuta cu 3 banci.

- Ultima etapa: Am atins etapa in care nu te iubesc, nu am nevoie de tine, nu te urasc, nu-ti doresc raul, nu mai vreau sa-ti trag palma aia... mi-e pur si simplu scarba de ce ai devenit. Sa te ierte Dumnezeu

- Moment magic: Cand un copil, mai ales ca nu e al tau adoarme in bratele tale.

Oscar Wilde zice... The secret of life is to appreciate the pleasure of being terribly, terribly deceived.

Eu cred ca secretul consta in lupta impotriva deceptiilor... a raspunde cu bine oricui... numai atunci cand esti dezamagit de tine esti terminat.


Asculta mai multe audio Muzica

@+

anomiS

Celei care am fost...

Vad si gust august… Caldura sufocanta, lumina orbitoare. Sunt extenuata, dar cursa abia incepe. Masina in care sunt a murit… trebuie sa schimbam pentru a ajunge la destinatie. Oare sunt nerabdatoare ? Sau ma bucur ca trebuie sa astept ? Din experienta celor aproape 23 de ani de viata cred ca prima varianta ma descrie mai bine.

E duminica, afara lumea se odihneste dupa petrecerile de Sf. Maria… Ma hotarasc sa nu mai aman si sa incep sa respir vara la 3 dupa-amiaza.

Mai mult nu stiu despre… prima mea zi. Am primit apoi un nume si multa dragoste din partea parintilor. Habar n-am care a fost primul cuvant, cand am facut primii pasi, cat dormeam pe zi, cat plangeam… cred ca pur si simplu nu m-a interesat cu adevarat niciodata. Important e faptul ca primii ani din viata i-am petrecut in satul bunicilor.

Primele amintiri din copilarie sunt gradinita dintre blocuri, o rochita galbena pentru serbarea de sfarsit de an, o poezie despre drapel, o poveste despre doi frati si o nuielusa fermecata de alun ( parca… ). Mai tarziu, un fotoliu facut din zapada, o gramada de jocuri: Alergatea pe culori/animale, Sotron, Pitulata, Tara tara vrem ostasi, Ratele si Vanatorii, Tari, Matele incurcate, Telefonul fara fir, Coarda, Elastic, cu papusile din joi in Pasti…

Apoi, imi amintesc un Craciun in care am primit un walker sau cum le-o mai zice la chestiile alea portabile de ascultat casete. Si prima mea caseta: Catalin Crisan- Vorbeste marea. Parca o aud si acum pe mami spunand ca de fapt a vrut sa ia Madalina Manole, da’ n-a gasit. Teoretic eu trebuia sa nu aud conversatia… but I did… si de-atunci am inceput sa ridic semne de intrebare referitoare la Mos Craciun.

Si-mi amintesc ca ai mei au cumparat masina iarna. Ma duceam la scoala ( coboram din bloc, faceam dreapta si treceam strada ca sa ajung la scoala ) si tati m-a chemat sa-mi arate masina. Din tot ce ar fi putut sa ma impresioneze la ea, mi s-a parut interesanta chestia aia pe care o folosesti pentru a aprinde tigarile.

Ma vad apoi pe scena de la caminul cultural, aveam pile…  ( mama celor mai bune prietene din copilarie era femeia de serviciu de la scoala si gradinita din satul bunicilor). Cate ‘spectacole’ am dat, cate lectii am mai predat la scoala. Nu-mi aduc aminte sa fi fost vreodata altceva decat profesoara si preferam laboratorul de istorie/geografie. Il evitam cat puteam pe cel de biologie ( mi-era scarba de scheletul si de lighioanele impaiate de acolo). Aveam si clopotel sin e mutam din clasa in clasa. ( Scoala avea laboratoare de : istorie/geografie, biologie, fizica/chimie, matematica si limba romana). In ‘pauze’ ieseam in curtea scolii si mancam caise sau struguri. Dupa atata munca intelectuala ne relaxam cu munca fizica, ca doar nu venisem pe la scoala numai pentru distractie. Trebuia s-o ajutam si pe mama fetelor sa termine treaba mai repede. Cate clase am vopsit, cate galeti de carbuni am dus in clase si in cate banci am stat !

Seara era timpul pentru TOMAPANT… ma luam la intrecere cu varul meu. Tin minte ca odata primisem o agenda si o tineam sub foaie… la orase si tari deschideam agenda si trisam :P pana m-a prins  Tintar nu m-a placut niciodata, numai boabele de fasole sau de porumb insirate pe foaie mi se pareau interesante. Ascultam aproape zilnic dedicatiile muzicale de la ora 6 de pe Radio Oltenia Craiova si ne uitam la Teleenciclopedia ( eu saream peste partile despre animale si plante) si bineinteles Tezaur Folcloric. Legat de televizor, mai tin minte cand am schimbat pe cablu ( si atunci cand cablul pica, schimbam antena si ne uitam pe TVR – asta pana n-am scos vechea antena de tot).

Daca stau sa ma gandesc bine, niciodata nu mi-a placut sa ma uit la televizor prea mult… ma uitam numai atunci cand nu erau copiii pe afara sau la telenovele ceva ani mai tarziu. Ma uitam la ele numai cand nu era tati acasa, altfel ma dispera cu aceleasi fraze: ‘ Astea, mai tati, sunt filme pentru prosti. Numai un prost sta si pierde timpul cu sutele lor de episoade. Sau : ‘ Iar te uiti la filmele alea din care poti sa nut e uiti la 10 episoade si sa nu pierzi nimic?’ Si-avea dreptate, da’ era fun pentru varsta aia, plus ca toata lumea se uita la ele… si daca n-o faceai, n-aveai despre ce vorbi la scoala. God, ce colectie aveam de ‘Inima Salbatica’ ! Cate zeci de postere cu ‘ marii actori ’… cred ca le mai am si azi ( o sa caut cand ajung pe acasa) Apoi revista a sucombat si a aparut ‘ Inger Salbatic’ ( cu vreun an inainte fusese si Esmeralda ( nu cred ca a avut prea multe numere revista respective).

Cel mai mult imi placea faptul ca invatam o limba straina si muzica ( au telenovelele astea niste coloane sonore beton). Stiam si eu destul de bine ca e suficient sa vad primul si ultimul episod, restul era doar lalaiala.

Intre timp schimbasem scoala, nici acum nu stiu exact de ce ( din ce tin minte, din cauza unei profe de mate, sotia directorului, prof de biologie. Stiu ca ma enerva, da’ in mare cred ca a fost sentimentul ca nu progresez deloc, desi aveam ore si cu directorul si cu directorul adjunct, pentru ca de obicei ei nu veneau la ore si trimiteau secretarele in locul lor. Devenise mai mult o problema de prezenta. ) Anyway… asa a fost sa fie. In clasa a 6-a eram la o noua scoala… si nu regret mutarea facuta. Am avut o profesoara de romana minunata… radeai in prostie la orele ei ( de la ea am ramas cu expresia… Intinde-teee, ca pielea de magar se vinde la metru si cu multe ore frumoase petrecute prin excursii)

Liceul… huh… engleza incepusem sa fac in clasa a 6-a. Prima profesoara a fost… ok, a 2-a ne-a invatat sa tinem guma in gura cand vorbim in engleza pentru ca ies sunetele mai bine si a fost cea mai buna dintre cele 3… iar ultima… era prea ocupata sa isi plimbe fustele si sa rasfoiasca Avon-ul. Singurul motiv pentru care am mers la liceu la filologie-bilingv-engleza a fost faptul ca se dadea examen imediat dupa capacitate si nu mai trebuia sa astept minunata repartizare pe calculator. Asa ca, desi eram in pom si pomu-n aer, am facut meditatie vreo 2-3 saptamani cu profa dintr-a 6-a… si am intrat. E un mister si pentru mine cum am reusit.

Poate ca pentru cei mai multi liceul e partea cea mai frumoasa… pentru mine n-a fost. Il pot rezuma intr-o fraza: Am fost intr-o clasa cu 20 si ceva de fete si un baiat, mi-au placut orele de engleza, am urat orele de romana, am stat in randul 4, banca de la geam si am descoperit ca exista dragoste la prima vedere ( baiatul profei de chimie  ). Si inca o fraza : am asteptat cu nerabdare sa se incheie liceul =)), pentru ca a fost al dracului de plictisitor.
Timisoara. Piata Libertatii e primul loc de care ma leaga ceva amintiri. Iulie, dimineatza, porumbei garla… stateam cu tati pe o banca si ne pregateam sa mergem la UVT sa ma incriu… la ceva ( nu stiam prea bine la ce.) Voiam jurnalism, ei nu prea si stiu ca a fost una dintre cele mai grele decizii din viata mea in acel august. Intrasem si la jurnalism si la comunicare si trebuia sa optez pentru una din ele. Imbarligat mi se mai parea cand am completat actele de inscriere CSRP… ma pierdeam in prescurtare… si uite ca la prescurtare am ajuns pana la urma. Si-a fost foarte fain ! Spre deosebire de liceu, aici nu stiu ce sa scriu mai intai, sunt mult prea multe, asa ca le pastrez deocamdata pentru mine. 

De ce-am scris asa de mult ? Am simtit nevoia sa aduc un omagiu celei ce-am fost, celei pe care stiu ca am pierdut-o. O fata ambitioasa, timida, roscata, care nu se temea de nimic, careia ii pasa de binele celor din jurul ei mai mult decat de ceea ce voia ea, incapatanata pana la Dumnezeu si la fel de orgolioasa. Fata asta care nu ‘vorbea’ mult decat atunci cand canta, care statea ore in sir in nucul din fata casei bunicilor urmarind viata din jur… da, fata asta care avea energie sa mearga in fiecare weekend intr-o noua localitate, sa lucreze si sa mearga la facultate… a plecat. Nu si-a luat nici macar la revedere, s-a trezit pur si simplu intr-o dimineatza si m-a saracit si de ea si de multe ‘bagaje’…

Si-a plecat, asa cum a venit, tot in luna lui Gustar si-au trecut deja 8 luni de cand m-a lasat pe mine in locul ei…

@+

anomiS

A ruginit iarba...

Mi-aduc aminte
erau vremuri cand
nu ne minteam
cand cuvintele cantau...

Mi-e dor de tine, chiar si de oboseala din ochi si din voce, de tricoul cu 1979.



@+

anomiS

Adevarat a Inviat !

A fost o noapte tare ciudata. M-am hotarat sa merg la greci pentru slujba de inviere si la 22.50 eram in fata bisericii ( ma rog, mai degraba un schit ceva mai maricel).

Chiar nu stiu ce am avut, dar am stat in fata bisericii vreo 20 de minute. Am fumat 2 tigari, asta dupa ce mai fumasem una cu 2 minute inainte sa gasesc biserica. Stiu sigur ca mi-a fost frica sa intru. Nu stiu insa de ce. Asa ca am tot amanat, fumam si ma uitam la cer. Simteam ca nu pot sa intru...

Intr-un final m-am hotarat sa ma misc din loc, am deschis usa si am vazut vreo 15 oameni care stateau pe scaune asezate de-a lungul peretilor. Era mai degraba intuneric, 3 persoane citeau dintr-o carte (in engleza).

Nu puteam sa ma concentrez deloc la ce spuneau, ma tot fataiam de pe un picior pe altul, simteam ca imi vine rau si incercam sa-mi aduc aminte o rugaciune, crezul... dar singura rugaciune pe care o mai stiam era Tatal Nostru. Pur si simplu simteam ca ma sufoc, imi venea sa plang, voiam sa plec.

Intr-un final, dupa ce au mai venit ceva oameni, lumea impartea lumanari cunoscutilor si preotul a iesit sa aranjeze cateva lucruri pe o masa n-am mai rezistat si am plecat.

Era 23.30 si m-am indreptat spre rusi, cealalta optiune ortodoxa. Abia respiram ( si nu de la efort) dar m-am hotarat sa merg si la cealalta biserica sa vad daca se repeta situatia. ( masochista din fire, ce sa-i faci ? ) Am incurcat drumul.. si la 12 eram pe strazi, mai degraba fericita ca nu mai sunt nevoita sa trec prin experienta de mai devreme, ca mai bine ma duc acasa. Imi parea oarecum rau ca nu iau lumina... dar preferam sa nu-mi mai bata inima in halul ala si sa ma sufoc.

Cu toate astea... nu m-am lasat ( same masochism ). I-am gasit si pe rusi. Biserica lor era mult mai mare, luminoasa ( desi e un hambar din ala de vezi prin filme, transformat in biserica), am putut sa iau si eu de undeva o lumanare... si preotul tinea slujba in engleza, rusa, romana si alte cateva limbi slave.

Am raspuns Adevarat a Inviat si am cantat Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand... Eram cativa romani acolo, ii auzeam raspunzand la Hristos a inviat. Am si luat lumina de la ei.

Nu ma pot gandi decat la un singur lucru referitor la prima experienta, nu stiu daca intr-adevar asta a fost sau nu. Faptul ca am indraznit sa citesc cartea altcuiva , chiar daca am incercat sa ma impotrivesc cat de mult am putut. Si nu inteleg de ce tot eu a trebuit sa sufar in halul ala in noaptea asta in conditiile in care eu ma fortez sa tac, sa uit... si imi apare numele ala peste tot si multe alte lucruri care au legatura cu el. Cum uit putin, gata gasesc un film in care personajul se intituleaza... ca Matt Damon in The Rainmaker ( cel mai recent, ieri). Si m-am uitat la film vreo 30 de minute, timp in care nu i-a zis nimeni pe nume. Apoi s-a prezentat tipul cuiva. Cand am auzit, l-am oprit.

Cel putin am auzit fragmente din slujba de inviere in romana...

@+

anomiS

Ben Stiller+Owen Wilson = LOVE :))

Subiect usor, asa ca de Paste. Ma distreaza la culme de fiecare data cand vad cate un film cu Ben Stiller si il vad pe Owen Wilson aparand... chiar si la sfarsitul filmului, in ultimele minute ( Meet the Fockers ). Astia doi parca ar fi siamezi.



Ia sa vedem care ar fi filmele:

1. The Cable Guy, 1996.

2. Permanent Midnight, 1998.

3. Meet the Parents, 2000.

4. Zoolander, 2001.

5. The Royal Tenenbaums, 2001.

6. Meet the Fockers 2003

7. Starsky & Hutch, 2004.

8. Night at the museum 2006

9. Night at the Museum: Battle of the Smithsonian 2009

Urmeaza Little Fockers...

La astea se adauga filme in care a jucat wilson regizate de Ben Stiller: 1. Heat Vision and Jack (1999)

Ar mai fi fost si Tropic Thunder in 2008, dar Wilson trecea printr-o perioada dificila (tentativa de sinucidere) si a decis sa se retraga.

Or mai fi si altele... nu am studiat chiar toata filmografia.

Apai, le sta bine impreuna... le doresc 'casnicie fericita'... :))

@+

anomiS