Am vazut The Reader.
Subiect banal. Inceputul parea promitator, dar normal ca trebuia sa-si bage evreii coada si sa se aleaga praful. De la proces s-a stricat totul, toata actiunea s-a concentrat pe crimele din anii '40 si a devenit o alta lalaiala despre lagare, morti si nazisti.
Insa ceva bun a avut totusi filmul. Mi-a adus aminte ca:
* oamenii care te influenteaza apar de cele mai multe ori de unde si cand nu te astepti
* sunt foarte multi oameni care prefera sa taca si sa primeasca pedepse pentru ceva ce n-au facut din cauza ca vor sa ascunda ceva care considera ei ca i-ar injosi in ochii celorlalti
* age is just a number
* uneori o persoana poate sa-ti fuck up toata viata. Si nu pentru ca n-ai vrea sa move on. Poti, sigur ca poti sa iti faci o familie, sa devii cineva, sa ai un job foarte bun sau sa fii respectat de cei din jur, dar sufleteste esti mereu o furtuna in santuri.
De ce prefera oamenii sa isi chiureteze viitorul, sa sufere in tacere, stiind ca nu vor uita niciodata anumite momente si ca vor fi bantuiti de ele intotdeauna? Aici se aplica intrebarea lui Noah din ' The Notebook' : 'De ce nu faci ceea ce te face pe tine fericit/a?' Ne gandim mereu la cei din jur, la familie... sa alegem ceea ce vor ei, sa nu-i deranjam, sa nu-i suparam, sa le fie lor bine... ca ne-o fi si noua bine pe langa ei, pe-acolo.
S-au scris o gramada de carti, s-au facut o gramada de filme... care ne arata ca ramanem cu sechele daca nu facem ceea ce vrem si ne lasam condusi de reguli, de bun simt, de dorinta de a nu deranja... etc. Degeaba, nu invatam nimic, ne incapatanam sa invatam din propriile greseli. Cu toate ca nu stiu ce invatam si atunci. Eventual cat de prosti am fost si cate am pierdut.
Multi oameni mor la 25 de ani dar sunt ingropati numai la 75, spunea Benjamin Franklin. Da' de, spunea si el... la fel ca multi altii.
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate
si noi muncim, noi nu gandim...
si-acum, niste raspunsuri la ceva ce am auzit acum ceva timp...
'Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...'( Octavian Paler)
Da, e normal sa obosim asteptand si e foarte posibil sa nu mai avem energie pentru a urca in trenul pe care l-am dorit asa de mult atunci cand ajunge in gara. Insa,un alt tren nu va rezolva nimic. Un alt tren ne va purta doar pentru un timp, intr-o directie aleatorie. Trebuie sa ne amintim ca nimeni nu ne opreste sa verificam pe harta in ce localitati mai opreste trenul nostru. Si sa mergem acolo, sa il luam din alta gara, pentru ca numai trenul bun ne va duce la destinatie.
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu