Soare cu dinti, mocirla multa, vant, glasuri de copii si fosnet de pagini. Stiu ca sunt destui care ar vrea sa fie in locul meu. Sunt constienta ca acasa n-as avea ce face si chiar ma bucur ca pot sa-mi imbunatatesc engleza, sa cunosc alte culturi...
Cu toate astea, nu pot sa sterg nicicum convingerea ca viata mi-e pusa pe pause. Imi place foarte mult tara asta, Colchester-ul e superb si totusi... parca timpul nu e al meu, parca traiesc viata altcuiva.
O sa fie al 2-lea an in care nu o sa ciocnesc oua rosii, in care nu cant prohodul, nu stau o zi intreaga la masa inconjurata de familion si ascultand pe fundal Radio Oltenia Craiova.
Mi-e dor, dar mi-e dor de zilele alea, pe care atunci nu stiam sa le apreciez. In conditiile de acum, stiu sigur ca nu mi-ar fi prea bine...
It's all messed up... nici eu nu stiu ce am vrut sa scriu de fapt... ma duc sa ma plimb...
@+
anomiS
miercuri, martie 31
luni, martie 29
Save your kisses...
Lumea a ajuns sa confunde pupicii/saruturile cu saluturile. Schimbam cateva cuvinte cu o persoana si imediat incepem sa-i zicem: ' te pup ', 'kiss', 'pupici' si mai ales :X
Poate sunt prea incuiata, prea de moda veche... dar nu mi se pare normal sa impartim asa pupici in stanga si-n dreapta. Pentru mine cuvintele astea sunt rezervate persoanelor speciale, familiei, prietenilor care mi-au fost aproape ani de zile.
E la moda sa inchei o conversatie cu: te-am pupat, te pup... iar pe net e exces de smiley-uri de genul. Intotdeauna am avut 'problema' asta. Si live, nu sunt o pupacioasa. Daca omul se intinde sa ma pupe, raspund, daca nu... buna, ce mai faci ? si gata. In mesaje mai trimit si eu pupici si prietenilor, dar live numai familia si cel drag primesc.
Cica am progresat, beeei,nu mai suntem ca pe vremea bunicii cand sarutai doar barbatul/femeia pe care il/o iubeai. Si ce e asa rau in asta ?
Ei bine,nu pot sa fiu ipocrita, nu simt ca ar trebui sa impart pupici/saruturi cu toata planeta. O fac atunci cand vreau, e pentru mine ceva intim. In spatiul virtual, te pupa cate unii de te albesc si in realitate nu dau 2 bani pe tine, pe ce esti, gandesti, vrei. E oarecum si o modalitate de a imbuna pe cineva, asa cum se face cu copiii mici ( Iti da mama un pupic... asa-i ca o sa fii cuminte si o sa asculti, o sa faci ce-ti zice ? ) Chiar asa am ajuns? De ce suntem atat de ieftini ?
Pentru ca se poate...
@+
anomiS
Poate sunt prea incuiata, prea de moda veche... dar nu mi se pare normal sa impartim asa pupici in stanga si-n dreapta. Pentru mine cuvintele astea sunt rezervate persoanelor speciale, familiei, prietenilor care mi-au fost aproape ani de zile.
E la moda sa inchei o conversatie cu: te-am pupat, te pup... iar pe net e exces de smiley-uri de genul. Intotdeauna am avut 'problema' asta. Si live, nu sunt o pupacioasa. Daca omul se intinde sa ma pupe, raspund, daca nu... buna, ce mai faci ? si gata. In mesaje mai trimit si eu pupici si prietenilor, dar live numai familia si cel drag primesc.
Cica am progresat, beeei,nu mai suntem ca pe vremea bunicii cand sarutai doar barbatul/femeia pe care il/o iubeai. Si ce e asa rau in asta ?
Ei bine,nu pot sa fiu ipocrita, nu simt ca ar trebui sa impart pupici/saruturi cu toata planeta. O fac atunci cand vreau, e pentru mine ceva intim. In spatiul virtual, te pupa cate unii de te albesc si in realitate nu dau 2 bani pe tine, pe ce esti, gandesti, vrei. E oarecum si o modalitate de a imbuna pe cineva, asa cum se face cu copiii mici ( Iti da mama un pupic... asa-i ca o sa fii cuminte si o sa asculti, o sa faci ce-ti zice ? ) Chiar asa am ajuns? De ce suntem atat de ieftini ?
Pentru ca se poate...
@+
anomiS
joi, martie 25
Another one, but they all look the same...
Ma intreb cum e sa fii la un nume distanta... cat de important e un nume sau cat de mare e distanta... cat de repede se poate micsora distanta atunci cand il stii sau cat poti pierde din cauza ignorantei.
In plus... esti prea exigent daca te bazezi pe asta pentru a cataloga o persoana? Nu in totalitate, dar oricum asta sa fie un criteriu important.
Cred ca de fapt caut scuze... dar nu mai conteaza, mi-e indiferent...
@+
anomiS
In plus... esti prea exigent daca te bazezi pe asta pentru a cataloga o persoana? Nu in totalitate, dar oricum asta sa fie un criteriu important.
Cred ca de fapt caut scuze... dar nu mai conteaza, mi-e indiferent...
@+
anomiS
I knew all the rules, but the rules did not know me...
Everyone I come across, in cages they bought
They think of me and my wandering, but I'm never what they thought
I've got my indignation, but I'm pure in all my thoughts...
@+
anomiS
luni, martie 22
O dimineatza, doua diminetzi...
Urasc diminetzile. Toata linistea dispare dintr-o data si esti inconjurat de bezmetici care se ingramadesc sa inceapa ziua. Nu mai poti sa gandesti, trebuie sa muncesti. Trebuie sa socializezi fortat, sa zambesti in stanga si-n dreapta si sa arati mai putin adormit decat cei pe care ii intalnesti. Cine se scoala de dimineatza departe ajunge... asa ca trebuie sa pari fresh, sa se vada din avion cate lucruri ai facut tu de cand te-ai trezit.
Ei bine, eu nu pot. N-am chef de vorba, n-am chef sa zambesc de complezenta, pentru ca stiu ca nu ma pot incadra in tiparul asta de working class hero. Dimineazta sunt in moarte clinica, nu imi aduc aminte de nici o realizare mareatza infaptuita dimineatza in afara de orele petrecute dormind.
La scoala nu intelegeam nimic in primele ore, la lucru ma bucuram numai ca scap de partea din zi care nu-mi place. Un singur lucru era mai enervant decat examenele la ora 8 si anume: examenele de sambata de la ora 14 ale doamnei Brandl-Gherga.
De asemenea, asociez dimineatza cu interminabile cozi, isterie dupa cafea, cu distrugerea brutala a viselor. As compara dimineatza cu pasajele care cuprind descrieri detaliate ale unor munti, campii, ale unei cladiri, camere... La fel cum secventele astea sunt ' de umplutura ', ba te mai si tin in loc cand de fapt vrei sa vezi cum e continuata actiunea, tot asa m-as putea eu lipsi de dimineatza.
Nu, nu ma simt incarcata de energie cand aud pasarile ciripind la 7 dimineatza, pentru ca stiu ca e o noua zi, am descoperit cand m-am pus la somn pe la 2-3 ca am trecut in alta zi.
Am invatat sa ma adaptez la multe lucruri, dar a te adapta n-are nimic de-a face cu ceea ce esti de fapt... si prin oricate experiente am trecut si voi mai trece stiu sigur ca daca e nevoie sa ma trezesc devreme o pot face, dar asta nu schimba cu nimic convingerea mea ca dimineatza e pentru working class heroes.
@+
anomiS
Ei bine, eu nu pot. N-am chef de vorba, n-am chef sa zambesc de complezenta, pentru ca stiu ca nu ma pot incadra in tiparul asta de working class hero. Dimineazta sunt in moarte clinica, nu imi aduc aminte de nici o realizare mareatza infaptuita dimineatza in afara de orele petrecute dormind.
La scoala nu intelegeam nimic in primele ore, la lucru ma bucuram numai ca scap de partea din zi care nu-mi place. Un singur lucru era mai enervant decat examenele la ora 8 si anume: examenele de sambata de la ora 14 ale doamnei Brandl-Gherga.
De asemenea, asociez dimineatza cu interminabile cozi, isterie dupa cafea, cu distrugerea brutala a viselor. As compara dimineatza cu pasajele care cuprind descrieri detaliate ale unor munti, campii, ale unei cladiri, camere... La fel cum secventele astea sunt ' de umplutura ', ba te mai si tin in loc cand de fapt vrei sa vezi cum e continuata actiunea, tot asa m-as putea eu lipsi de dimineatza.
Nu, nu ma simt incarcata de energie cand aud pasarile ciripind la 7 dimineatza, pentru ca stiu ca e o noua zi, am descoperit cand m-am pus la somn pe la 2-3 ca am trecut in alta zi.
Am invatat sa ma adaptez la multe lucruri, dar a te adapta n-are nimic de-a face cu ceea ce esti de fapt... si prin oricate experiente am trecut si voi mai trece stiu sigur ca daca e nevoie sa ma trezesc devreme o pot face, dar asta nu schimba cu nimic convingerea mea ca dimineatza e pentru working class heroes.
@+
anomiS
luni, martie 15
Mi-e dor ca de propria-mi copilarie...
… si cad in genunchi langa focul ce moare
si vreau sa-l intreb de mai e vreo scapare
si el imi raspunde c-un sclipat spre usa
si-mi lasa in palme o calda cenusa.
@+
anomiS
joi, martie 11
De ce...
- mi-e indiferent ce se alege de viata mea de 4 luni de zile?
- nu mai sunt in stare sa vad un film fara sa-l consider prost din start daca nu-mi smulge lacrimi?
- muzica ma sfasie sau ma scarbeste?
- suport frigul fara sa ma sinchisesc sa fac ceva iar caldura ma sufoca ?
- citesc zilnic un lucru pe care il stiu pe de rost si calculez lunile de cand a fost scris pana cand n-a mai contat?
- nu pot sa-mi scot din cap ca am pierdut de fapt in fata timpului, totul ar fi fost aproape sigur altfel daca se intampla cu cel mult o jumatate de an inainte?
- cred unii oameni ca rezolvi... orice prin tacere si le e asa de usor sa intoarca pagina?
- ma mai obosesc sa vorbesc despre acelasi lucru si sa astept in fiecare joi ?
- te-oi fi iubind ?
Si ma trezesc spunandu-ti din nou despre dragostea mea
Desi stiu ca esti la curent cu ea
N-am nici o stire de ultima ora,
In ultima ora era tot asa...
@+
anomiS
- nu mai sunt in stare sa vad un film fara sa-l consider prost din start daca nu-mi smulge lacrimi?
- muzica ma sfasie sau ma scarbeste?
- suport frigul fara sa ma sinchisesc sa fac ceva iar caldura ma sufoca ?
- citesc zilnic un lucru pe care il stiu pe de rost si calculez lunile de cand a fost scris pana cand n-a mai contat?
- nu pot sa-mi scot din cap ca am pierdut de fapt in fata timpului, totul ar fi fost aproape sigur altfel daca se intampla cu cel mult o jumatate de an inainte?
- cred unii oameni ca rezolvi... orice prin tacere si le e asa de usor sa intoarca pagina?
- ma mai obosesc sa vorbesc despre acelasi lucru si sa astept in fiecare joi ?
- te-oi fi iubind ?
Si ma trezesc spunandu-ti din nou despre dragostea mea
Desi stiu ca esti la curent cu ea
N-am nici o stire de ultima ora,
In ultima ora era tot asa...
@+
anomiS
marți, martie 9
Ars doloris
Vezi mai multe video Diverse
Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi găsesc în mine locul...
luni, martie 8
9 vieti...
E 'scrisoarea' mea preferata, nu-mi apartine, nici nu mi-a fost adresata.
'Stii, arde….
Mocnit…
Sfasie…
Spune-mi… de ce apartii unui vis aproape ermetic pe care nu stiu sa-l inteleg?
Am avut din nou acel vis azi noapte…
Acel vis care imi inunda recurent linistea si gandurile, care nu ma lasa sa renunt si sa sper. Acel vis, la finalul caruia, simt, ca de fiecare data, acea sete acuta de apa si de buzele tale…
Nu, nici acum nu te-am vazut… Te-am perceput langa mine, in bratele mele, am simtit atingerea pielii tale, gustul dulce-amarui al buzelor tale… Si, ca de fiecare data mi-ai cerut sa-ti promit ca ne vom cauta mereu, pentru ca apartinem fiecare din noi bratelor celuilalt, pentru ca ne leaga o iubire ce transcende timpul si spatiul…
O iubire la fel de veche ca zidurile Babilonului, la fel de pasionala ca si cantecele pescarilor din delta Nilului, la fel salbatica si intunecata ca si padurile unui ev mediu indepartat, la fel esoterica precum secretele alchimice, la fel de tandra ca mangaierea valurilor ce au stiut sa ne acopere mereu picioarele goale, atunci cand, uzi si tacuti, mergeam tinandu-ne de mana, pe plajele timpului. Doua umbre ce, de mii de ani, danseaza in noapte…
Mi-e dor de tine…
Noapte buna iubito, oriunde ai fi… ' ( Rudy Roth )
@+
anomiS
'Stii, arde….
Mocnit…
Sfasie…
Spune-mi… de ce apartii unui vis aproape ermetic pe care nu stiu sa-l inteleg?
Am avut din nou acel vis azi noapte…
Acel vis care imi inunda recurent linistea si gandurile, care nu ma lasa sa renunt si sa sper. Acel vis, la finalul caruia, simt, ca de fiecare data, acea sete acuta de apa si de buzele tale…
Nu, nici acum nu te-am vazut… Te-am perceput langa mine, in bratele mele, am simtit atingerea pielii tale, gustul dulce-amarui al buzelor tale… Si, ca de fiecare data mi-ai cerut sa-ti promit ca ne vom cauta mereu, pentru ca apartinem fiecare din noi bratelor celuilalt, pentru ca ne leaga o iubire ce transcende timpul si spatiul…
O iubire la fel de veche ca zidurile Babilonului, la fel de pasionala ca si cantecele pescarilor din delta Nilului, la fel salbatica si intunecata ca si padurile unui ev mediu indepartat, la fel esoterica precum secretele alchimice, la fel de tandra ca mangaierea valurilor ce au stiut sa ne acopere mereu picioarele goale, atunci cand, uzi si tacuti, mergeam tinandu-ne de mana, pe plajele timpului. Doua umbre ce, de mii de ani, danseaza in noapte…
Mi-e dor de tine…
Noapte buna iubito, oriunde ai fi… ' ( Rudy Roth )
@+
anomiS
sâmbătă, martie 6
Tic tac-uri...
Mi-am dat seama ce-mi place cel mai mult la oameni. Am tendinta sa critic tot ce misca, dar in realitate, iubesc oamenii. Si-i descos tocmai pentru ca-i iubesc, pentru ca ma intereseaza. Daca mi-ar fi indiferenti, i-as lasa in porcii lor, nu m-as obosi sa-i analizez.
Cum spuneam... partea mea preferata e reprezentata de ticurile verbale (sau na, propozitiile preferate :P) ale fiecarei persoane. Fie ca e vorba de ' just to let you know', 'say that again', 'are you alright?', 'e irelevant', ' does that make sense?'... sau multe altele de care nu-mi amintesc acum... nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb de ce neaparat acele propozitii? Le place cum suna, sunt foarte grijulii si nu vor sa deranjeze, sunt modalitati de a oferi informatii fara a parea autoritari,sunt nesiguri si vor sa compare gandirea lor cu a celorlalti? Sau modalitati de a incheia o discutie prin aruncarea unei asa-zise concluzii?
De indata ce descopar un tic incep sa ma intreb daca e temporar sau permanent, daca e folosit doar in anumite situtii, daca e 'declandat' de anumite stari ( frica, panica, bucurie, oboseala, plictiseala... )
In general, ma obosesc cele sub forma de intrebari. Sa spui de o mie de ori 'da' nu e prea placut, mai ales cand intrebarea e de fapt retorica. De multe ori chiar ma intreb daca ar mai trebui sa raspund sau nu in astfel de cazuri. A nu raspunde poate fi considerat drept o lipsa de respect, de atentie, asa ca sfarsesc prin a spune de fiecare data ceva, chiar daca interlocutorul nu mai spune nimic dupa.
Am tendinta sa le spun oamenilor ce ticuri au si sa repet si eu de fiecare data cand apare propozitia magica. Si-mi place la nebunie cat de tare se streseaza :)), pentru ca asa isi dau seama cat de des o repeta. Intentia mea nu e sa-i 'vindec', pentru ca asta imi place cel mai mult la ei... ci doar sa ne distram impreuna de cat de mult poate o serie banala de cuvinte sa-ti controleze relatiile cu ceilalti, modul in care esti perceput.
Sunt persoane cu care e suficienta o ora de conversatie pentru a descoperi 'propozitia preferata', insa categoria asta e cea obositoare. Mi se pare mult mai interesant sa observi o persoana in diverse situatii, intr-o perioada mai lunga de timp, pentru ca asa pot sa vad in ce context o foloseste, am si eu energie sa repet dupa :P si inseamna si ca persoana respectiva nu e complet tampita.
Eu ce 'propozitie preferata' am ?
@+
anomiS
Cum spuneam... partea mea preferata e reprezentata de ticurile verbale (sau na, propozitiile preferate :P) ale fiecarei persoane. Fie ca e vorba de ' just to let you know', 'say that again', 'are you alright?', 'e irelevant', ' does that make sense?'... sau multe altele de care nu-mi amintesc acum... nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb de ce neaparat acele propozitii? Le place cum suna, sunt foarte grijulii si nu vor sa deranjeze, sunt modalitati de a oferi informatii fara a parea autoritari,sunt nesiguri si vor sa compare gandirea lor cu a celorlalti? Sau modalitati de a incheia o discutie prin aruncarea unei asa-zise concluzii?
De indata ce descopar un tic incep sa ma intreb daca e temporar sau permanent, daca e folosit doar in anumite situtii, daca e 'declandat' de anumite stari ( frica, panica, bucurie, oboseala, plictiseala... )
In general, ma obosesc cele sub forma de intrebari. Sa spui de o mie de ori 'da' nu e prea placut, mai ales cand intrebarea e de fapt retorica. De multe ori chiar ma intreb daca ar mai trebui sa raspund sau nu in astfel de cazuri. A nu raspunde poate fi considerat drept o lipsa de respect, de atentie, asa ca sfarsesc prin a spune de fiecare data ceva, chiar daca interlocutorul nu mai spune nimic dupa.
Am tendinta sa le spun oamenilor ce ticuri au si sa repet si eu de fiecare data cand apare propozitia magica. Si-mi place la nebunie cat de tare se streseaza :)), pentru ca asa isi dau seama cat de des o repeta. Intentia mea nu e sa-i 'vindec', pentru ca asta imi place cel mai mult la ei... ci doar sa ne distram impreuna de cat de mult poate o serie banala de cuvinte sa-ti controleze relatiile cu ceilalti, modul in care esti perceput.
Sunt persoane cu care e suficienta o ora de conversatie pentru a descoperi 'propozitia preferata', insa categoria asta e cea obositoare. Mi se pare mult mai interesant sa observi o persoana in diverse situatii, intr-o perioada mai lunga de timp, pentru ca asa pot sa vad in ce context o foloseste, am si eu energie sa repet dupa :P si inseamna si ca persoana respectiva nu e complet tampita.
Eu ce 'propozitie preferata' am ?
@+
anomiS
vineri, martie 5
Just bricks in the wall...
Am vazut The Reader.
Subiect banal. Inceputul parea promitator, dar normal ca trebuia sa-si bage evreii coada si sa se aleaga praful. De la proces s-a stricat totul, toata actiunea s-a concentrat pe crimele din anii '40 si a devenit o alta lalaiala despre lagare, morti si nazisti.
Insa ceva bun a avut totusi filmul. Mi-a adus aminte ca:
* oamenii care te influenteaza apar de cele mai multe ori de unde si cand nu te astepti
* sunt foarte multi oameni care prefera sa taca si sa primeasca pedepse pentru ceva ce n-au facut din cauza ca vor sa ascunda ceva care considera ei ca i-ar injosi in ochii celorlalti
* age is just a number
* uneori o persoana poate sa-ti fuck up toata viata. Si nu pentru ca n-ai vrea sa move on. Poti, sigur ca poti sa iti faci o familie, sa devii cineva, sa ai un job foarte bun sau sa fii respectat de cei din jur, dar sufleteste esti mereu o furtuna in santuri.
De ce prefera oamenii sa isi chiureteze viitorul, sa sufere in tacere, stiind ca nu vor uita niciodata anumite momente si ca vor fi bantuiti de ele intotdeauna? Aici se aplica intrebarea lui Noah din ' The Notebook' : 'De ce nu faci ceea ce te face pe tine fericit/a?' Ne gandim mereu la cei din jur, la familie... sa alegem ceea ce vor ei, sa nu-i deranjam, sa nu-i suparam, sa le fie lor bine... ca ne-o fi si noua bine pe langa ei, pe-acolo.
S-au scris o gramada de carti, s-au facut o gramada de filme... care ne arata ca ramanem cu sechele daca nu facem ceea ce vrem si ne lasam condusi de reguli, de bun simt, de dorinta de a nu deranja... etc. Degeaba, nu invatam nimic, ne incapatanam sa invatam din propriile greseli. Cu toate ca nu stiu ce invatam si atunci. Eventual cat de prosti am fost si cate am pierdut.
Multi oameni mor la 25 de ani dar sunt ingropati numai la 75, spunea Benjamin Franklin. Da' de, spunea si el... la fel ca multi altii.
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate
si noi muncim, noi nu gandim...
si-acum, niste raspunsuri la ceva ce am auzit acum ceva timp...
'Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...'( Octavian Paler)
Da, e normal sa obosim asteptand si e foarte posibil sa nu mai avem energie pentru a urca in trenul pe care l-am dorit asa de mult atunci cand ajunge in gara. Insa,un alt tren nu va rezolva nimic. Un alt tren ne va purta doar pentru un timp, intr-o directie aleatorie. Trebuie sa ne amintim ca nimeni nu ne opreste sa verificam pe harta in ce localitati mai opreste trenul nostru. Si sa mergem acolo, sa il luam din alta gara, pentru ca numai trenul bun ne va duce la destinatie.
@+
anomiS
Subiect banal. Inceputul parea promitator, dar normal ca trebuia sa-si bage evreii coada si sa se aleaga praful. De la proces s-a stricat totul, toata actiunea s-a concentrat pe crimele din anii '40 si a devenit o alta lalaiala despre lagare, morti si nazisti.
Insa ceva bun a avut totusi filmul. Mi-a adus aminte ca:
* oamenii care te influenteaza apar de cele mai multe ori de unde si cand nu te astepti
* sunt foarte multi oameni care prefera sa taca si sa primeasca pedepse pentru ceva ce n-au facut din cauza ca vor sa ascunda ceva care considera ei ca i-ar injosi in ochii celorlalti
* age is just a number
* uneori o persoana poate sa-ti fuck up toata viata. Si nu pentru ca n-ai vrea sa move on. Poti, sigur ca poti sa iti faci o familie, sa devii cineva, sa ai un job foarte bun sau sa fii respectat de cei din jur, dar sufleteste esti mereu o furtuna in santuri.
De ce prefera oamenii sa isi chiureteze viitorul, sa sufere in tacere, stiind ca nu vor uita niciodata anumite momente si ca vor fi bantuiti de ele intotdeauna? Aici se aplica intrebarea lui Noah din ' The Notebook' : 'De ce nu faci ceea ce te face pe tine fericit/a?' Ne gandim mereu la cei din jur, la familie... sa alegem ceea ce vor ei, sa nu-i deranjam, sa nu-i suparam, sa le fie lor bine... ca ne-o fi si noua bine pe langa ei, pe-acolo.
S-au scris o gramada de carti, s-au facut o gramada de filme... care ne arata ca ramanem cu sechele daca nu facem ceea ce vrem si ne lasam condusi de reguli, de bun simt, de dorinta de a nu deranja... etc. Degeaba, nu invatam nimic, ne incapatanam sa invatam din propriile greseli. Cu toate ca nu stiu ce invatam si atunci. Eventual cat de prosti am fost si cate am pierdut.
Multi oameni mor la 25 de ani dar sunt ingropati numai la 75, spunea Benjamin Franklin. Da' de, spunea si el... la fel ca multi altii.
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate
si noi muncim, noi nu gandim...
si-acum, niste raspunsuri la ceva ce am auzit acum ceva timp...
'Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...'( Octavian Paler)
Da, e normal sa obosim asteptand si e foarte posibil sa nu mai avem energie pentru a urca in trenul pe care l-am dorit asa de mult atunci cand ajunge in gara. Insa,un alt tren nu va rezolva nimic. Un alt tren ne va purta doar pentru un timp, intr-o directie aleatorie. Trebuie sa ne amintim ca nimeni nu ne opreste sa verificam pe harta in ce localitati mai opreste trenul nostru. Si sa mergem acolo, sa il luam din alta gara, pentru ca numai trenul bun ne va duce la destinatie.
@+
anomiS
Abonați-vă la:
Postări (Atom)