vineri, septembrie 25
joi, septembrie 24
Toamna se numara... cifrele si asezarea lor
Nu cred in zodii, dar cred in numerologie. Daca e sa analizez putin cum este descrisa zodia mea, imi dau seama rapid ca nu prea am nici in clin , nici in maneca cu ce au descoperit nenii si tantile alea. Dar numerele, astea ma reprezinta cu adevarat.
M-am lovit in viata de 3, de 7, 13, 19, 42. Multe din evenimentele din viata mea s-au rotit in jurul lor, fie ca era vorba de o zi a lunii, de un autobuz, de numarul apartamentului la care am locuit sau de o pozitie pe care am ocupat-o la un moment dat. Dar e ceva care depaseste hazardul sa zicem.
In familia mea se petrece ceva ' necurat ' . Eu sunt nascuta pe 16.08 , fratele meu pe 12.06 iar mami p 10.05. Ia impartiti boieri dumneavoastra fiecare zi a lunii la 2 si vedeti ce iese !
Obtineti luna in care s-a nascut fiecare dintre noi, asa-i ? Strange, da' frumos... Cand vine vorba de tati se schimba povestea. El se imparte la noi 3, ca un cap de familie :) - 27.09.
In plus, in fiecare an, eu , mami si tati ne sarbatorim ziua de nastere in aceeasi zi a saptamanii. Anul asta a fost duminica. O fi coincidenta... da' eu tind spre nu.
Asta e singura mea tangenta cu numerele, da' e o legatura tare simpatica :)
@+
anomiS
M-am lovit in viata de 3, de 7, 13, 19, 42. Multe din evenimentele din viata mea s-au rotit in jurul lor, fie ca era vorba de o zi a lunii, de un autobuz, de numarul apartamentului la care am locuit sau de o pozitie pe care am ocupat-o la un moment dat. Dar e ceva care depaseste hazardul sa zicem.
In familia mea se petrece ceva ' necurat ' . Eu sunt nascuta pe 16.08 , fratele meu pe 12.06 iar mami p 10.05. Ia impartiti boieri dumneavoastra fiecare zi a lunii la 2 si vedeti ce iese !
Obtineti luna in care s-a nascut fiecare dintre noi, asa-i ? Strange, da' frumos... Cand vine vorba de tati se schimba povestea. El se imparte la noi 3, ca un cap de familie :) - 27.09.
In plus, in fiecare an, eu , mami si tati ne sarbatorim ziua de nastere in aceeasi zi a saptamanii. Anul asta a fost duminica. O fi coincidenta... da' eu tind spre nu.
Asta e singura mea tangenta cu numerele, da' e o legatura tare simpatica :)
@+
anomiS
A murit 'ne vedem joi'
E noapte, e joi iar si simt cum ma dezintegrez in tacere.
Te-am aruncat pe taramul celalalt, am inchis atatea pagini din tine, ti-am rupt toate frunzele... pentru ca n-ai fost sincer. N-am cerut zambete false, n-am cerut jocuri prostesti.
Si n-ai stiut sa asculti ce ti-am spus. Chiar crezi ca ti-as cere sa renunti la ceea ce ai ? Am crezut ca poti sa recunosti simplitatea. Am crezut ca ai bun simt sa raspunzi la... ultima scrisoare. E mai usor sa inventezi scuze, nu ? Asa ne educa lumea in care traim.
As vrea sa stiu ce-ai avut joia trecuta... de ce ai depasit spatiul care ti-e familiar...
Iti dai seama ca asta e finalul, ca ti-ai batut joc de ceva ce nu intalnesti decat foarte rar in viata? Ca am umplut paginile aici cu povesti despre tine si m-am comportat asa doar pentru ca am simtit ca tie pot sa-ti spun orice, oricum, oricand? Asta am vrut de la tine, am crezut ca vad in tine reflexia mea. Am crezut ca atunci cand voi fi obosita ochii care se vor inchide vor fi ai tai.
Si pretinzi ca poti vedea dincolo de diagonalele urbane. Poate avem fiecare diagonalele noastre... de marimi diferite.
Chiar iti doresc numai bine. Si ma despart de tine pentru prima data fara sa mai concep ideea de ' ne vedem joi '.
@+
anomiS
Te-am aruncat pe taramul celalalt, am inchis atatea pagini din tine, ti-am rupt toate frunzele... pentru ca n-ai fost sincer. N-am cerut zambete false, n-am cerut jocuri prostesti.
Si n-ai stiut sa asculti ce ti-am spus. Chiar crezi ca ti-as cere sa renunti la ceea ce ai ? Am crezut ca poti sa recunosti simplitatea. Am crezut ca ai bun simt sa raspunzi la... ultima scrisoare. E mai usor sa inventezi scuze, nu ? Asa ne educa lumea in care traim.
As vrea sa stiu ce-ai avut joia trecuta... de ce ai depasit spatiul care ti-e familiar...
Iti dai seama ca asta e finalul, ca ti-ai batut joc de ceva ce nu intalnesti decat foarte rar in viata? Ca am umplut paginile aici cu povesti despre tine si m-am comportat asa doar pentru ca am simtit ca tie pot sa-ti spun orice, oricum, oricand? Asta am vrut de la tine, am crezut ca vad in tine reflexia mea. Am crezut ca atunci cand voi fi obosita ochii care se vor inchide vor fi ai tai.
Si pretinzi ca poti vedea dincolo de diagonalele urbane. Poate avem fiecare diagonalele noastre... de marimi diferite.
Chiar iti doresc numai bine. Si ma despart de tine pentru prima data fara sa mai concep ideea de ' ne vedem joi '.
@+
anomiS
marți, septembrie 22
Mi-e sete de inocenta
- Mamiii, arunca-mi si mie o sticla cu apa, niste bani...
De cate ori n-am strigat, de cate ori n-am asteptat... morti de sete sau dornici sa ne luam ceva dulce. Dar de fiecare data stiam ca o sa raspunda, chiar daca ' mami ' erau zeci in blocurile din jur. Pentru ca ea ne simtea, ea ne recunostea vocea dintr-o mie.
N-am mai auzit de mult copii strigand asa. In mare parte pentru ca azi copiii stau in casa, jucandu-se tot felul de jocuri pe computer si nu mai alearga in fata blocului. Sau, pentru ca azi copiii au telefoane mobile, au babysittere sau mame ocupate.
Am avut norocul sa am o mama model. Fiind educatoare, a imbinat utilul cu placutul si a avut un program care i-a permis sa ne fie mie si fratelui meu mereu aproape.
O vad si acum pe balcon intrebandu-ma ce vreau si raspunzandu-mi chiar daca nu aveam de urcat decat un etaj.
Acum de sub geamul nostru se mai aud copiii de ieri, majoritatea transformati in pitipoance si cocalari, fara ocupatii sau cu ocupatii dubioase, imbracati cu haine cat mai colorate si 'jmechere' care latra la luna.
- Mami, arunca-le putina minte si niste haine care sa nu orbeasca luna. Arunca-le si o sticla de apa... in cap.
@+
anomiS
De cate ori n-am strigat, de cate ori n-am asteptat... morti de sete sau dornici sa ne luam ceva dulce. Dar de fiecare data stiam ca o sa raspunda, chiar daca ' mami ' erau zeci in blocurile din jur. Pentru ca ea ne simtea, ea ne recunostea vocea dintr-o mie.
N-am mai auzit de mult copii strigand asa. In mare parte pentru ca azi copiii stau in casa, jucandu-se tot felul de jocuri pe computer si nu mai alearga in fata blocului. Sau, pentru ca azi copiii au telefoane mobile, au babysittere sau mame ocupate.
Am avut norocul sa am o mama model. Fiind educatoare, a imbinat utilul cu placutul si a avut un program care i-a permis sa ne fie mie si fratelui meu mereu aproape.
O vad si acum pe balcon intrebandu-ma ce vreau si raspunzandu-mi chiar daca nu aveam de urcat decat un etaj.
Acum de sub geamul nostru se mai aud copiii de ieri, majoritatea transformati in pitipoance si cocalari, fara ocupatii sau cu ocupatii dubioase, imbracati cu haine cat mai colorate si 'jmechere' care latra la luna.
- Mami, arunca-le putina minte si niste haine care sa nu orbeasca luna. Arunca-le si o sticla de apa... in cap.
@+
anomiS
sâmbătă, septembrie 19
As fi putut sa spun : esti ca oricare... dar nu vreau in noroaie sa ma bag
Stigma - As putea fi
stigma-as putea fi
Asculta mai multe audio Muzica
Nu, n-ai cum.
N-ai nici un drept sa te superi pe mine.
Tu chiar n-ai vazut cohorta de ingeri-copii ce se zbenguie-n ochiul meu drept cand ma-ntorc catre tine?
Tu chiar n-auzeai soimul din inima mea cand tipa: "sub aripa mea creste cerul"?
Chiar n-ai simtit cand se cutremura lumea si tot ce credeai despre tine cand, ca in joaca-ti spuneam: "a fost bine"?
Dar daca ai simtit macar un minut toate astea, cine te crezi?
si ce-ai facut sa meriti doar tu fericirea ce lupta sa iasa din mine?
O, Dumnezeule... il vreau inapoi, tot
Doar pentru mine ( Stigma - Revelatie )
@+
anomiS
stigma-as putea fi
Asculta mai multe audio Muzica
Nu, n-ai cum.
N-ai nici un drept sa te superi pe mine.
Tu chiar n-ai vazut cohorta de ingeri-copii ce se zbenguie-n ochiul meu drept cand ma-ntorc catre tine?
Tu chiar n-auzeai soimul din inima mea cand tipa: "sub aripa mea creste cerul"?
Chiar n-ai simtit cand se cutremura lumea si tot ce credeai despre tine cand, ca in joaca-ti spuneam: "a fost bine"?
Dar daca ai simtit macar un minut toate astea, cine te crezi?
si ce-ai facut sa meriti doar tu fericirea ce lupta sa iasa din mine?
O, Dumnezeule... il vreau inapoi, tot
Doar pentru mine ( Stigma - Revelatie )
@+
anomiS
vineri, septembrie 18
Cartea fara pret
Am primit la editura o carte. O tot citesc de cateva luni de zile... si nu m-am hotarat inca daca ar trebui s-o editez sau nu. Are cateva parti foarte bune, incredibile chiar... dar apoi brusc te trezesti aruncat in pasaje greu de suportat.
E amagitoare, te ademeneste, te convinge dupa cateva fraze si iti doresti sa te cufunzi intr-un fotoliu si sa citesti fara incetare. Te trezesti apoi fata in fata cu o cascada si nu stii ce sa faci. Sa te opresti sau sa te arunci sperand ca vei ajunge teafar jos si ca vei descoperi acolo ceva extraordinar ?
Am inchis-o de prea multe ori spunand ca a fost ultima incercare de a o intelege... dar ma atrage prea mult si revin mereu la ea. Lumea imi spune sa renunt, sa imi concentrez atentia pe alte carti, insa partile alea bune sunt asa de reusite...
Si sunt atatea alte edituri care se bat pe cartea asta. Doua dintre ele i-au promis deja ca va ajunge cunoscuta si nu va regreta faptul ca se lasa pe mana lor. Poate ca asa si este, poate ca nu o inteleg eu, o consider dificila si imprevizibila. Poate pentru altii totul e doar negru pe alb.
Azi am fost la un pas de a o accepta, m-a hipnotizat complet in seara asta. Apoi mi-am dat seama ca as face o greseala mare, ca nici macar ea nu-si doreste sa fie tiparita de mine.
M-a intrebat cineva ce pret as alege pentru ea daca hotarasc s-o tiparesc. Ce pret as plati eu pentru ea ? In primul rand, am platit deja foarte mult in timp... am incercat s-o inteleg atata amar de vreme. Pretul in sens mercantil nu are nici o importanta pentru mine, nu pot sa masor astfel. Cartea asta pur si simplu ma fascineaza intr-un mod bolnav...
Am vrut in seara asta sa mai citesc putin din ea, dar n-am mai gasit-o... oricum stiu din surse sigure ca una din editurile concurente e preferata autorului.
Asa ca... sunt sanse foarte mari sa nu trebuiasca sa ma gandesc la pret.
@+
anomiS
E amagitoare, te ademeneste, te convinge dupa cateva fraze si iti doresti sa te cufunzi intr-un fotoliu si sa citesti fara incetare. Te trezesti apoi fata in fata cu o cascada si nu stii ce sa faci. Sa te opresti sau sa te arunci sperand ca vei ajunge teafar jos si ca vei descoperi acolo ceva extraordinar ?
Am inchis-o de prea multe ori spunand ca a fost ultima incercare de a o intelege... dar ma atrage prea mult si revin mereu la ea. Lumea imi spune sa renunt, sa imi concentrez atentia pe alte carti, insa partile alea bune sunt asa de reusite...
Si sunt atatea alte edituri care se bat pe cartea asta. Doua dintre ele i-au promis deja ca va ajunge cunoscuta si nu va regreta faptul ca se lasa pe mana lor. Poate ca asa si este, poate ca nu o inteleg eu, o consider dificila si imprevizibila. Poate pentru altii totul e doar negru pe alb.
Azi am fost la un pas de a o accepta, m-a hipnotizat complet in seara asta. Apoi mi-am dat seama ca as face o greseala mare, ca nici macar ea nu-si doreste sa fie tiparita de mine.
M-a intrebat cineva ce pret as alege pentru ea daca hotarasc s-o tiparesc. Ce pret as plati eu pentru ea ? In primul rand, am platit deja foarte mult in timp... am incercat s-o inteleg atata amar de vreme. Pretul in sens mercantil nu are nici o importanta pentru mine, nu pot sa masor astfel. Cartea asta pur si simplu ma fascineaza intr-un mod bolnav...
Am vrut in seara asta sa mai citesc putin din ea, dar n-am mai gasit-o... oricum stiu din surse sigure ca una din editurile concurente e preferata autorului.
Asa ca... sunt sanse foarte mari sa nu trebuiasca sa ma gandesc la pret.
@+
anomiS
marți, septembrie 15
Stelele noastre-s patrate
Ce mai face el ? Cred ca doarme cu siguranta in alt secol. Se trezeste apoi si imi compune melodii, stiind ca o sa le ascult intr-o zi. Merge pe strada noaptea si-mi rupe un buchet de flori. Nu are masina decapotabila, de fapt nu are masina deloc. Nici bani in banca nu are… dar are o sacosa indesata cu vise.
Vorbeste putin pentru ca in interior cuvintele ii seaca de fiecare data cand aude parerile celorlalti despre viitor. Se simte minunat in natura. Stie ca muntii si marea sunt cu siguranta trecut si viitor. Pentru el viitorul e simtire, nu ratiune.
Imi scrie in engleza si-mi compune melodii in spaniola. Noaptea se uita la stele si le da nume. Stie ca ele sunt singura noastra familie comuna Munti, mari, oceane… sunt multe si locatia noastra nu se stie daca va fi aceeasi. Dar stelele raman pe cer, indiferent de continent sau de trecerea anilor. Nu-i place luna, crede ca e mult prea banala, nu poate fi aleasa ca element care sa ne apartina. Prea multa lume si-a disputat-o, din cele mai vechi timpuri si au ajuns sa fie ‘ populate ‘ de prea multe suflete. El vrea sa avem ceva numai al nostru, cateva stele care atarna pe panza fara margini de deasupra noastra. Macar atata lucru meritam daca tot nu ne-am intalnit.
Imi pare rau, dragul meu, ca am gresit secolul…
@+
anomiS
I'll do anything for love
+ Everything I do...
Vorbeste putin pentru ca in interior cuvintele ii seaca de fiecare data cand aude parerile celorlalti despre viitor. Se simte minunat in natura. Stie ca muntii si marea sunt cu siguranta trecut si viitor. Pentru el viitorul e simtire, nu ratiune.
Imi scrie in engleza si-mi compune melodii in spaniola. Noaptea se uita la stele si le da nume. Stie ca ele sunt singura noastra familie comuna Munti, mari, oceane… sunt multe si locatia noastra nu se stie daca va fi aceeasi. Dar stelele raman pe cer, indiferent de continent sau de trecerea anilor. Nu-i place luna, crede ca e mult prea banala, nu poate fi aleasa ca element care sa ne apartina. Prea multa lume si-a disputat-o, din cele mai vechi timpuri si au ajuns sa fie ‘ populate ‘ de prea multe suflete. El vrea sa avem ceva numai al nostru, cateva stele care atarna pe panza fara margini de deasupra noastra. Macar atata lucru meritam daca tot nu ne-am intalnit.
Imi pare rau, dragul meu, ca am gresit secolul…
@+
anomiS
I'll do anything for love
+ Everything I do...
Magazinul meu de vise...
Si se duc… si se tot duc toate. Ce e prietenia ? Cate definitii sunt… si cat de false sunt toate. Am pierdut in secunde persoane in care am investit ani de zile. Persoane de la care n-am asteptat nimic in schimb, persoane carora le-am daruit din toata inima vise, nopti albe, sinceritate.
Am invatat, domnu’ Paler … ca suferinta provocata de cei carora nu le-ai pretins nimic e cea mai dureroasa. Le esti alaturi atunci cand toti ceilalti ii lasa, nu pentru ca urmaresti ceva, ci pentru ca vrei sa vezi un om zambind. Asta a fost tot ce mi-am dorit in schimb, sa culeg zambetele. Si apoi anii zboara si oamenii uita. Si se duc pe apa Sambetei toate zilele si noptile in care v-ati fost alaturi, toate sfaturile bune sau rele pe care le-ati impartasit. Uiti zilele petrecute prin parcuri, stangaciile, plimbarile cu trenul, pozele, discutiile interminabile de pe net. Eu nu le-am uitat si n-o sa uit ziua in care m-ati asteptat la aeroport niciodata. Atunci am crezut in prietenie mai mult ca oricand. Si peste o saptamana a murit totul.
E ciudat cum tocmai oamenii care te-au sufocat cu atentia lor te lasa cu gustul cel mai amar. Pentru ca traiesti cu iluzia ca fiind mereu langa tine chiar tin la tine, te inteleg mai bine decat ceilalti si vor fi mereu acolo. Incep sa cred ca prietenia nu e decat o masca, pe care oamenii o folosesc pentru a scapa de singuratate. De indata ce depasesc momentele grele se descotorosesc de ‘inutilitati’.
Inainte te cautau zilnic si acum probabil ti-au uitat si numele.
Ti-am dat vise doar pe o strangere de mana si doream numai sa fac un om mai fericit. Daca ai fi depus un minim de efort sa analizezi toate momentele petrecute impreuna, ti-ai fi dat seama ce mare prostie ai facut. Nici acum nu stiu daca toata povestea a fost regizata sau chiar crezi ceea ce ai spus. In fine, nici nu mai conteaza. Eu n-am fost niciodata atat de legata de tine cat ai fost tu de mine, dar tot nu ti-as fi adresat cuvintele alea daca as fi patit ce ai patit tu. As fi stiut dupa atatea momente petrecute impreuna ca tu nu poti face asa ceva si mi-ar fi fost rusine de mine si pentru faptul ca mi-a trecut prin minte ca tu ai fi fost de vina.
Sper sa realizezi intr-o zi ca ai facut o greseala foarte mare si sa iti aduci aminte ca si tu ai facut asta cuiva atunci cand se va intoarce roata si la tine. Daca m-am convins de ceva in proportie de 100% pana la varsta asta, lucrul acela e ca ceea ce faci ti se va face.
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui… magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui…
Magazinul meu de vise
Asculta mai multe audio Muzica
Am invatat, domnu’ Paler … ca suferinta provocata de cei carora nu le-ai pretins nimic e cea mai dureroasa. Le esti alaturi atunci cand toti ceilalti ii lasa, nu pentru ca urmaresti ceva, ci pentru ca vrei sa vezi un om zambind. Asta a fost tot ce mi-am dorit in schimb, sa culeg zambetele. Si apoi anii zboara si oamenii uita. Si se duc pe apa Sambetei toate zilele si noptile in care v-ati fost alaturi, toate sfaturile bune sau rele pe care le-ati impartasit. Uiti zilele petrecute prin parcuri, stangaciile, plimbarile cu trenul, pozele, discutiile interminabile de pe net. Eu nu le-am uitat si n-o sa uit ziua in care m-ati asteptat la aeroport niciodata. Atunci am crezut in prietenie mai mult ca oricand. Si peste o saptamana a murit totul.
E ciudat cum tocmai oamenii care te-au sufocat cu atentia lor te lasa cu gustul cel mai amar. Pentru ca traiesti cu iluzia ca fiind mereu langa tine chiar tin la tine, te inteleg mai bine decat ceilalti si vor fi mereu acolo. Incep sa cred ca prietenia nu e decat o masca, pe care oamenii o folosesc pentru a scapa de singuratate. De indata ce depasesc momentele grele se descotorosesc de ‘inutilitati’.
Inainte te cautau zilnic si acum probabil ti-au uitat si numele.
Ti-am dat vise doar pe o strangere de mana si doream numai sa fac un om mai fericit. Daca ai fi depus un minim de efort sa analizezi toate momentele petrecute impreuna, ti-ai fi dat seama ce mare prostie ai facut. Nici acum nu stiu daca toata povestea a fost regizata sau chiar crezi ceea ce ai spus. In fine, nici nu mai conteaza. Eu n-am fost niciodata atat de legata de tine cat ai fost tu de mine, dar tot nu ti-as fi adresat cuvintele alea daca as fi patit ce ai patit tu. As fi stiut dupa atatea momente petrecute impreuna ca tu nu poti face asa ceva si mi-ar fi fost rusine de mine si pentru faptul ca mi-a trecut prin minte ca tu ai fi fost de vina.
Sper sa realizezi intr-o zi ca ai facut o greseala foarte mare si sa iti aduci aminte ca si tu ai facut asta cuiva atunci cand se va intoarce roata si la tine. Daca m-am convins de ceva in proportie de 100% pana la varsta asta, lucrul acela e ca ceea ce faci ti se va face.
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui… magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui…
Magazinul meu de vise
Asculta mai multe audio Muzica
Abonați-vă la:
Postări (Atom)