Toma Caragiu-N-ai pe cineva?
Asculta mai multe audio diverse
Sindromul "N-ai pe cineva?", semnalat de Toma Caragiu acum mai bine de 40 de ani, este si azi la fel de raspandit si la fel de util celor lipsiti de calitati. Oameni fara pregatire, fara bun simt, reusesc sa ajunga la "sfantul scaun" prin aceleasi metode, binecunoscutul P.C.R (pile, cunostinte si relatii). C-o fi mama, c-o fi tata, o ruda de gradul n, vreun fost coleg, ori vreo cunostinta scoasa din lada de zestre a bunicii, nu conteaza, rezultatul sa fie.
Am fost pusa de cateva ori in situatia sa "am pe cineva", dar nu am vrut niciodata sa ma leg de asta pentru a obtine ceva. Chiar mi s-a spus uneori ulterior: "Dar de ce nu mi-ai spus ca il stii pe X ?" Simplu, pentru ca nu ma intereseaza genul asta de succesuri. Stiu ca pot si fara, nu-mi trebuie scara de sprijin. Si daca n-o sa ajung prea sus pentru ca nu vreau sa apelez la domnul sau doamna CINEVA nu ma deranjeaza, unii dintre noi mai avem si principii, chestiile alea care nu tin de foame.
M-am intrebat mereu cum s-or simti oamenii care reusesc numai prin CINEVA atunci cand ajung la sfarsitul vietii, cand fac bilantul si realizeaza ca sunt de fapt o nulitate. Tocmai de asta ii apreciez pe oamenii de cultura. Majoritatea celor care conduc institutii culturale sunt oameni care au ajuns acolo prin fortele proprii, cultura nu e o vaca de muls. Baietii "destepti" stiu ca banii se castiga in alte domenii, nu se obosesc ei cu de-al deastea.
Chiar daca multi vor insista sa ma convinga, cum spune Caragiu, ca e foarte bine sa ai pe cineva, care sa aiba si el pe cineva pe langa altcineva, undeva..., sa te ajute sa castigi marti postul pentru care se da concurs joi, prefer sa-l ascult pe Friedrich Nietzsche care spunea : Daca vrei sa ajungi sus, foloseste picioarele tale. Nu te lasa purtat, nu te catara pe spinarea sau pe capul altora.
@+
anomiS
miercuri, noiembrie 10
luni, noiembrie 8
Inventar al calatoriilor inconstiente
Mai bine de trei ani, atat a trecut de la prima aruncare in necunoscut. A inceput la Timisoara, in primul an de facultate, dintr-o curiozitate pe care o aveam pentru cealalta Slatina din Romania: Slatina Timis.
Am plecat apoi spre... Jibou, un orasel ale carui strazi le mai tin minte si azi, mult mai clar decat orase pe care le-am vazut de zeci de ori. Am trecut apoi in fuga prin Oradea, pe care aveam s-o vad mai bine mai tarziu. Era cel mai lung drum de pana atunci, dar m-am intors intreaga la Timisoara.
M-a cuprins rapid "febra" si am inceput sa iau orasele, chiar si comunele din Banat si Ardeal la rand: Sannicolau Mare , Jimbolia , Radna-Lipova.
De aici se rupe sirul povestirilor de pe fostul meu blog de plimbareli.. Continua insa povestile in imagini, pastrate pe contul de hi5, pe care l-am folosit mai degraba pentru stocarea acestor poze:
Hai s-o iau totusi cu inceputul
Nr.1: Slatina-Timis
Nr.2: Jibou
Nr.3: Sannicolau Mare
Nr.4: Jimbolia
Nr.5: Radna-Lipova
Nr.6: Buzias
Nr.7: Baile Calacea
Nr.8: Arad
Nr.9: Caracal ( era vacanta, eram back in Oltenia si cum n-aveam stare, hop si pe-aici)
Nr.10 Targu Jiu
Nu mai stiu prea bine ordinea apoi, dar as opta pentru:
Alba-Iulia , Sibiu, Hodoni si Satchinez si inca o data Alba Iulia, de 1 decembrie
La lista calatoriilor nebune se adauga Cluj-Napoca, Aradul de inca vreo 3 ori, si tot ce a reprezentat Marea Britanie: Londra, Telford, Glasgow, Northampton, Colchester, Romford, Clacton-on-Sea. Celelalte, fac parte din categoria vizite organizate.
Si-mi sunt atat de dragi toate... N-as schimba absolut nimic.
@+
anomiS
Am plecat apoi spre... Jibou, un orasel ale carui strazi le mai tin minte si azi, mult mai clar decat orase pe care le-am vazut de zeci de ori. Am trecut apoi in fuga prin Oradea, pe care aveam s-o vad mai bine mai tarziu. Era cel mai lung drum de pana atunci, dar m-am intors intreaga la Timisoara.
M-a cuprins rapid "febra" si am inceput sa iau orasele, chiar si comunele din Banat si Ardeal la rand: Sannicolau Mare , Jimbolia , Radna-Lipova.
De aici se rupe sirul povestirilor de pe fostul meu blog de plimbareli.. Continua insa povestile in imagini, pastrate pe contul de hi5, pe care l-am folosit mai degraba pentru stocarea acestor poze:
Hai s-o iau totusi cu inceputul
Nr.1: Slatina-Timis
Nr.2: Jibou
Nr.3: Sannicolau Mare
Nr.4: Jimbolia
Nr.5: Radna-Lipova
Nr.6: Buzias
Nr.7: Baile Calacea
Nr.8: Arad
Nr.9: Caracal ( era vacanta, eram back in Oltenia si cum n-aveam stare, hop si pe-aici)
Nr.10 Targu Jiu
Nu mai stiu prea bine ordinea apoi, dar as opta pentru:
Alba-Iulia , Sibiu, Hodoni si Satchinez si inca o data Alba Iulia, de 1 decembrie
La lista calatoriilor nebune se adauga Cluj-Napoca, Aradul de inca vreo 3 ori, si tot ce a reprezentat Marea Britanie: Londra, Telford, Glasgow, Northampton, Colchester, Romford, Clacton-on-Sea. Celelalte, fac parte din categoria vizite organizate.
Si-mi sunt atat de dragi toate... N-as schimba absolut nimic.
@+
anomiS
luni, noiembrie 1
Oda covrigilor
Covrigi in stanga, covrigi in dreapta... Pe strazi zeci de oameni poarta covrigi insirati pe ata iar in birouri produsul de panificatie e nelipsit. Orasele sunt impanzite de covrigarii sau simigerii, ca sa sune mai pompos, iar cozile din fata magazinelor de profil fac de multe ori concurenta celebrelor cozi ceausiste.
S-ar parea ca Romania a facut cunostinta cu acest produs abia in ultimul an, ca e nush ce mare inventie, o delicatesa. E drept ca s-a schimbat design-ul, nu mai avem de-a face cu forma inelara, ci cu covrigul impletit, cu trei gauri, dar nu asta e motivul pentru care fenomenul a capatat amploare. Explicatia e de fapt extrem de simpla, romanul a ajuns la fundul sacului, a fost nevoit sa renunte la celebra pizza si sa se orienteze spre produse ieftine care tin de foame.
Exista chiar si o expresie romaneasca: a ajunge la covrigi ce se traduce prin a saraci. Dar nu, nu se poate sa fie corecta talmacirea, pentru ca noi TRAIM BINE !
@+
anomiS
S-ar parea ca Romania a facut cunostinta cu acest produs abia in ultimul an, ca e nush ce mare inventie, o delicatesa. E drept ca s-a schimbat design-ul, nu mai avem de-a face cu forma inelara, ci cu covrigul impletit, cu trei gauri, dar nu asta e motivul pentru care fenomenul a capatat amploare. Explicatia e de fapt extrem de simpla, romanul a ajuns la fundul sacului, a fost nevoit sa renunte la celebra pizza si sa se orienteze spre produse ieftine care tin de foame.
Exista chiar si o expresie romaneasca: a ajunge la covrigi ce se traduce prin a saraci. Dar nu, nu se poate sa fie corecta talmacirea, pentru ca noi TRAIM BINE !
@+
anomiS
sâmbătă, octombrie 30
Minulescu
Romanţă negativă
N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...
Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!
Şi-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!...
N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...
Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!
Şi-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!...
luni, octombrie 25
Si-a fost odata Vama (Veche)...
Nu mai pot sa ascult Vama (Veche). Am observat lucrul asta de cateva luni bune, dar am crezut ca mi se pare, sau ca o sa treaca.
Odata melodiile lor erau ca un aspirator, care sugea toate melancoliile, tristetile, nostalgiile si dupa o cura de o jumatate de ora eram fresh. Acum parca ma indispun, e un chin uneori sa le ascult. Poate suna a exagerare, dar cred ca s-au incarcat cu prea multa energie negativa, astfel incat pur si simplu nu mai merg.
Demult, tare demult...
@+
anomiS
Odata melodiile lor erau ca un aspirator, care sugea toate melancoliile, tristetile, nostalgiile si dupa o cura de o jumatate de ora eram fresh. Acum parca ma indispun, e un chin uneori sa le ascult. Poate suna a exagerare, dar cred ca s-au incarcat cu prea multa energie negativa, astfel incat pur si simplu nu mai merg.
Demult, tare demult...
@+
anomiS
duminică, octombrie 17
Unde-i greva? Nu e greva
Ma uitam la astia de la Finante. Ce bine s-au mobilizat ei... in toata tara, si ce determinati pareau. Le-au aruncat astia doua vorbe si gata, le-a trecut. Sincer, nu ma intereseaza deloc soarta lor, problema lor daca primesc sau nu stimulentele si ce mai vor ei pe acolo.
Ceea ce ma doare insa e lipsa de 'tupeu' a profesorilor. De cand ma stiu, astia fac greve peste greve si degeaba. Cascati ochii la functionarii publici ! S-au vorbit si intr-o jumatate de ora au iesit in strada toti. Voi de ce nu sunteti in stare ? Va adunati o suta de ametiti si nu reusiti nimic. Nici nu va mai ia nimeni in serios cand spuneti ca faceti greva. E ca un fel de eveniment traditional al profesorilor, ajuns la peste 30 de editii. Ma intereseaza invatamantul pentru ca asta e singurul domeniu cu care ne putem mandri si noi, romanii, in lume. Si s-a dus draq in ultimii ani. Pentru ca multi oameni competenti au iesit din invatamant din cauza salariilor mizere si majoritatea profesorilor e compusa azi din cei care nu gasesc de lucru in alta parte. Invatamantul s-a transformat in groapa de gunoi.
Educatia ar trebui sa fie unul din cele mai bine platite domenii, e vorba de viitorul unui popor. In schimb, in Romania se spala pe jos cu profesorii, iar ei stau cuminti in banca lor si asteapta... sa moara de foame.
Pentru o ramura care isi propune sa fie un model, sunteti cam fricosi...zau !
@+
anomiS
Ceea ce ma doare insa e lipsa de 'tupeu' a profesorilor. De cand ma stiu, astia fac greve peste greve si degeaba. Cascati ochii la functionarii publici ! S-au vorbit si intr-o jumatate de ora au iesit in strada toti. Voi de ce nu sunteti in stare ? Va adunati o suta de ametiti si nu reusiti nimic. Nici nu va mai ia nimeni in serios cand spuneti ca faceti greva. E ca un fel de eveniment traditional al profesorilor, ajuns la peste 30 de editii. Ma intereseaza invatamantul pentru ca asta e singurul domeniu cu care ne putem mandri si noi, romanii, in lume. Si s-a dus draq in ultimii ani. Pentru ca multi oameni competenti au iesit din invatamant din cauza salariilor mizere si majoritatea profesorilor e compusa azi din cei care nu gasesc de lucru in alta parte. Invatamantul s-a transformat in groapa de gunoi.
Educatia ar trebui sa fie unul din cele mai bine platite domenii, e vorba de viitorul unui popor. In schimb, in Romania se spala pe jos cu profesorii, iar ei stau cuminti in banca lor si asteapta... sa moara de foame.
Pentru o ramura care isi propune sa fie un model, sunteti cam fricosi...zau !
@+
anomiS
luni, octombrie 4
Manic Monday
Ciudata zi, turbata de-a dreptul... friguroasa, incarcata, etc. Si tu i-ai pus capac.
Asadar facem cu randul, ne impartim Timisoara. Nici nu ma mai obosesc sa analizez: de ce? cand? cine? - nu mai inteleg de mult nimic din 'coincidentele' astea. Insa nu pot sa nu fiu bulversata, nu ma asteptam la mutarea asta. Tabla de sah avea atatea alte patratele.
Nush ce sa mai zic de Ne vedem joi... dar cu siguranta toata ameteala asta ma duce cu gandul la NU AM CHEF AZI
@+
anomiS
Asadar facem cu randul, ne impartim Timisoara. Nici nu ma mai obosesc sa analizez: de ce? cand? cine? - nu mai inteleg de mult nimic din 'coincidentele' astea. Insa nu pot sa nu fiu bulversata, nu ma asteptam la mutarea asta. Tabla de sah avea atatea alte patratele.
Nush ce sa mai zic de Ne vedem joi... dar cu siguranta toata ameteala asta ma duce cu gandul la NU AM CHEF AZI
@+
anomiS
Abonați-vă la:
Postări (Atom)