vineri, ianuarie 22

Another day in paradise...

Londra... imi place, asa foarte zgomotoasa cum e. Am vazut cam cu 1 luna inainte sa plec din tara Children of Men. Credeam ca exagereaza astia cand spun ca sunt atatea nationalitati aici. Dar chiar asa e, e plin de toti...

C-o fi bine, c-o fi rau... nush. Imi place sa stiu ca nu sunt singura care nu e de aici, asta-i sigur. In Olanda era ciudat sa vezi atatia blonzi cu ochi albastri... inalti si... la el. Aici te simti oarecum bine, stii ca mai sunt si altii straini de locurile astea si te linistesti.

Stau la un youth hostel foarte tare, il recomand daca ajungeti prin Londra ( nr 8 London hostel). Stau in aceeasi camera cu inca 3 fete: din SUA, Singapore si Canada. E pliiiiiiiiin de romani peste tot, asa ca n-o sa va fie dor de dulcele grai mioritic. Azi am descoperit 2 la Edward's bakery. In timp ce ma gandeam ce sa cumpar, le-am auzit vorbind in romaneste si am inceput sa le spun ce vreau in romana. Mi-au zis ca li se pare ciudat sa explice in romana, cand toata ziua vorbesc in engleza. Destul de ciudat zic eu... pentru ca, dupa cum subliniam mai sus, e plina Anglia de romani.

Mi-am adus aminte sa si mananc, dupa vreo 4 zile de amnezie.

Am cam ajuns la concluzia ca mi-e mai usor sa-mi gasesc sot aici decat ceva de lucru, dar I'm still focusing on the job part. Sunt satula de Danbar, Inspire the Uk si tot astept sa vad ce surprize imi rezerva, nu cred ca m-au lasat ei sa plec asa de usor. Cat am lucrat la ei mi-am dat seama ca, iertat sa-mi fie,da' mult bine a facut Hitler lumii. Dumnezeu e sus si nu doarme si o sa plateasca ei intr-o zi pentru felul in care se poarta cu restul locuitorilor planetei.

Acasa nu vin... mi-e frica de gripa porcina... oups, aviara... :)) si am auzit ca ninge mult la voi, oameni buni. La mine s-a oprit, mai ploua la 2 la 2 zile, ca doar e Anglia... Adevarul e ca nu vin pentru ca n-am de ce sa vin, everywhere I am there you'll be, voi toti, oameni dragi.

Fetele sunt pe jos, joaca poker. Nu ma pasioneaza si nici buna de small talk nu sunt ( mai exact, nu vreau.) As vrea numai sa vorbesc cu tine, sa mai fiu iar ALTFEL pentru 10 minute macar... dar n-am curaj sa-ti mai zic ceva...

Mientras tanto este mundo gira y gira sin poderlo detener
Y aqui abajo unos cuantos nos manejan
Como fichas de ajedrez
No soy la clase de idiota
Que se deja convencer
Pero digo la verdad
Y hasta un ciego lo puede ver




@+

anomiS

marți, ianuarie 5

Iubeste-ma sau spune-mi : du-te dracu' !

In my secret life... te iubesc mai mult decat as putea spune intr-o melodie, poezie, roman, viata. Ma bucur ca sunt aici numai pentru ca timpul asta e al meu, mi-l fac eu. E ca si cand as fi rupt viata, as fi inghetat realitatea...

Si desi ai avut dreptate, graviteaza astia in jurul meu ca planetele in jurul soarelui, tot nu te pot uita. Mi s-a zis in tara asta : darling, draga mea, sweetheart, sweety, dear, mama draga, mi amor, alte cateva in spaniola care mi-au intrat pe-o ureche si-au iesit pe cealalta, mi s-a aratat inel, au incearcat sa ma faca geloasa, da' n-au cu cine. Mi s-a zis chiar ' te iubesc. tu de ce nu vrei sa incerci? nimeni n-o sa te iubeasca vreodata mai mult'. NU POT.

Da-mi dezlegare, fir-ai tu sa fii !!! Spune-mi ca nu mai insemn nimic pentru tine, spune-mi ca nu ma mai suporti, ca nu mai poti sa inghiti cuvinte din partea mea.
Tot drumul pana la aeroport am asteptat sa ma suni, sa indraznesti si sa-mi spui sa nu plec. Mi s-a parut ca te vad si acolo, in aeroport. Romania era pentru mine atunci numai TU... si ultima toamna a celor de la iris.

Cand o sa te vad... si o sa te vad macar o data in viata asta,stii care o sa fie primul lucru pe care-l voi face ? Poate chiar singurul. O sa te pleznesc, pentru tot timpul asta cu care mi-ai zgariat iubirea, pentru tot timpul asta risipit. Pentru toate orele astea cand te vad, te aud si te respir numai pe tine. Chiar daca pana atunci o vei fi facut-o tu, tot o sa te mai pleznesc si eu.


Bosquito - Tigano
Asculta mai multe audio Muzica

@+

anomiS

luni, ianuarie 4

An nou, ganduri vechi

Fost-a Glasgow, Scotia... pentru 2 saptamani... s-o dus.

Am incheiat cu jucariile, trec la cosmetice. De acum incolo o sa fie : 'Excuse me, madame, may I ask you a question ? Do you keep your nails natural ? =)) '
Very fun...

Am vazut pana acum Anglia, Scotia, astept cu nerabdare sa ajung si-n Tara Galilor si-n Irlanda :)) La cum merge treaba, s-ar putea sa nici nu trebuiasca sa astept prea mult.

Cate ceva despre Scotia. horror, horror, horror.
Nu mergeti acolo decat daca engleza va e asa de proasta incat atunci cand cuvantul 'train' va iese din gura asemanator cuvantului 'drink'. Eu asta am patit. Am intrebat unde pot gasi trenul si mi s-a spus... oooo, you want a drink... A trebuit sa-mi pun creierii pe moatze ca sa inteleg ce-mi spuneau oamenii aia. Cand am ' aterizat ' si-am intrebat cum sa ajung la adresa data, n-am inteles o boaba din ce-mi explica atat de degajat baiatu' de la ghiseu. El saracu' was doing his best... da' pana n-am dat peste un arab pe strada, a carui engleza am inteles-o, am crezut ca am picat in Germania.

Oamenii sunt amabili, da' daca te intelegi ca mutu' cu surdu' e inutil. M-am bucurat enorm cand am plecat de acolo. Acum sunt mai ok, am revenit pe taramul lui Shakespeare, totul a capatat o logica aici. Momentan n-am facut altceva decat sa trec in noul an, sa dorm si sa socializez. De joi se schimba placa, redevin a sales merchandiser. Si ma bucur, pentru ca o sa lucrez en-gros si n-o sa mai am timp sa ma gandesc la altceva. Caci atunci cand am timp liber, e groaznic.

So, long live the Danbar company... in fact, pana te trezesti tu.

vineri, ianuarie 1

just...

La multi ani, dragul meu...

marți, decembrie 15

Dragostea-i o curva...

Marin Preda povestea in urma cu ceva ani despre momentul cand si-a cumparat prima pereche de ochelari. Avea probleme de vedere inca de mic, insa nu-si putuse permite o pereche de ochelari decat destul de tarziu, cand vederea ii era destul de slaba.

Scriitorul spune cat de socat a fost sa vada atat de clar mizeria din jurul sau, fetele triste sau rautatea. A hotarat ca lumea pe care 'o vedea' el era mult mai frumoasa, asa ca a renuntat la ochelari.

Am vazut azi un nevazator insotit de un caine. Mergea in shopping center si sincer se descurca foarte bine printre toate rafturile, pancartele de acolo. M-am gandit inca o data la cum ar fi viata daca n-as vedea... Cred ca oamenii se bazeaza mult prea mult pe vedere, ignorand toate celelalte simturi. Totul se rezuma la culori, forme... si uita de auz, de pipait, gust, miros... Dintre toate astea, cel mai tare m-ar afecta sa nu pot auzi. Pentru ca tacerea e cea mai apriga arma, m-ar nimici cu siguranta. In plus, tacerea e si cel mai prost scut, atunci cand ai ceva de spus, desigur, si iti impui sa taci.

Cat despre vedere, avea dreptate Preda, era mai frumoasa lumea mea fara ochelari , pentru ca n-au facut decat sa-mi arate ce-am pierdut. Am vazut mai clar sertarele incarcate cu sentimente ale dulapului meu, dar la ce folos, caci au fost rapid ravasite de tacere. Si s-au amestecat culorile, iar tristetea, dezamagirea si durerea sunt singurele piese pe care le mai disting din amalgamul din dulap.

Numai ca nu e simplu sa uiti ceea ce-ai vazut. Sunt sigura ca si pe Preda l-au urmarit imaginile clare ale lumii in care traia mult timp dupa ce a renuntat la ochelari. Cu siguranta isi amintea ca mizeria n-a disparut o data cu inlaturarea ochelarilor. Asa si la mine, nebunul de alb ma doare, ma sangereaza... iar eu ma simt un corp inanimat. Si in noaptea asta am fost supusa unei operatii pe cord deschis, mi-a fost mai iarna decat oricand, m-ai ingropat in tacere si ignorare mai rau decat au reusit vreodata sa ma blocheze zapezile adevarate din copilarie.

In noaptea asta am vazut cat de oarecare ti-am fost... si-am plans...

@+

anomiS

joi, decembrie 10

Intr-o zi o sa te doara prea tare joia

Ma gandeam zilele trecute ca n-am luat niciodata nimic in serios, am incercat multe lucruri fara sa-mi pese de repercusiuni. Am lucrat, am fost la scoli de vara si la cursuri internationale, am plecat in diverse tari, am luat-o de la capat de zeci de ori. Si nu m-am stresat, am pornit mereu cu optimism si am facut bilantul numai la sfarsit. Am incercat sa scot ceva bun din fiecare zi, dar nu m-am consumat cand nu reuseam. Nu mi-am pus intrebarea ' unde te vezi peste 5 ani? ', pentru ca vreau sa traiesc prezentul, sa fiu 'om', sa ajut cand pot, sa vad locuri noi, sa invat de la altii.

Anglia e destul de faina, oamenii sunt amabili si in ciuda stereotipurilor, zambesc mult si stiu ca Romania exista pe harta Europei. Au ei prize ciudate, ploi de zece ori de zi, funny accent si volan pe dreapta, dar mai au si parcuri frumoase, carti bune si ieftine si apa foarte calda, preferata mea.

Nu regret ca am venit aici, cum spuneam mai sus, nu ma consum pentru nimic, mai bine ma implic si incerc sa 'give my best' si restul vine de la sine. Singurul 'domeniu' pe care il iau in serios e iubirea. Acolo stiu exact ce vreau. Si n-am glumit cand am spus ca TU esti... si o stii fir-ar la fel de bine ca mine. Stii ca abia acum iti indrepti pasii spre morile de vant. Si o sa te tot duci, pentru ca, dragul meu, oi fi tu cultivat, poti sa scrii poezii, sa desenezi, sa canti, sa vorbesti atatea limbi straine... dar cand vine vorba de iubire esti un prost. Crezi ca in versuri se traieste? In muzica ? Ce castigi daca strangi toata iubirea in ele ?

O sa-ti spuna ploile la 50 de ani ceea ce ti-am spus si eu mai sus...

Pentru ca e joi... si nu pot dormi... si afara ploua tare... ascult 2 melodii si-am sa te iert ca-mi esti asa departe...

@+

anomiS

luni, noiembrie 30

AMR: 1 zi si cateva ore...

Senzatie de cantec prost in care in prima strofa ea se plange ca el a parasit-o, in a doua el boceste la randu-i, ca ea l-a parasit. Vine refrenul unde ne spun amandoi cat de tare doare ca au fost inselati. Apoi trecerea spre ultima repriza de refren de unde descoperim ca le e mai bine fara, ca se bucura ca au scapat de el/ea si ca privesc cu optimism spre viitor. Dupa care ne paleste din nou refrenul si ni se arunca din nou in fata tristetea, lacrimile... & company.

Exact asta fac, numai ca folosesc mai multe melodii... una calda, una rece. My eyes are blinded by you, pe urma run baby, run... inca o zi... adagio, nu am chef azi, noi in anul 2000.

Patetic...

Imi fac bagajul, ma vad in Londra, ma vad fericita acolo, dupa care ma uit la ceas, vad cat mai am pana plec si imi iau la revedere pe rand de la cei dragi. Apoi comprim timpul si ma vad in iunie 2010.( pentru mine in iunie a fost inceputul mereu, nu ianuarie) Si raman numai cu timp pierdut... si mai mult timp pierdut, cand tot ceea ce-mi doream era australia si ... Ma vad citind cartea care a aparut intre timp, renuntand sa-mi mai pun intrebari, neinteresandu-ma care dintre poezii vorbeste oare despre mine... Pentru ca o sa stiu ca mult prea mult a trecut.

Before sunset nu ar merge, nu ti-as oferi un ceai pentru ca n-as mai sti sa-l indulcesc, ploile londoneze ar fi udat pana atunci toate strazile pe care te-am asteptat sa vii. N-as mai fi capabila nici macar sa te intreb 'ce mai faci?'. Stii de ce ? Pentru ca n-as mai vrea sa stiu. Acum ma intereseaza, in 2009, cum te poti suporta cand stii ca plec, cum te poti inghiti cand nu esti capabil sa spui un 'drum bun'.

La revedere, Romania...