Urasc diminetzile. Toata linistea dispare dintr-o data si esti inconjurat de bezmetici care se ingramadesc sa inceapa ziua. Nu mai poti sa gandesti, trebuie sa muncesti. Trebuie sa socializezi fortat, sa zambesti in stanga si-n dreapta si sa arati mai putin adormit decat cei pe care ii intalnesti. Cine se scoala de dimineatza departe ajunge... asa ca trebuie sa pari fresh, sa se vada din avion cate lucruri ai facut tu de cand te-ai trezit.
Ei bine, eu nu pot. N-am chef de vorba, n-am chef sa zambesc de complezenta, pentru ca stiu ca nu ma pot incadra in tiparul asta de working class hero. Dimineazta sunt in moarte clinica, nu imi aduc aminte de nici o realizare mareatza infaptuita dimineatza in afara de orele petrecute dormind.
La scoala nu intelegeam nimic in primele ore, la lucru ma bucuram numai ca scap de partea din zi care nu-mi place. Un singur lucru era mai enervant decat examenele la ora 8 si anume: examenele de sambata de la ora 14 ale doamnei Brandl-Gherga.
De asemenea, asociez dimineatza cu interminabile cozi, isterie dupa cafea, cu distrugerea brutala a viselor. As compara dimineatza cu pasajele care cuprind descrieri detaliate ale unor munti, campii, ale unei cladiri, camere... La fel cum secventele astea sunt ' de umplutura ', ba te mai si tin in loc cand de fapt vrei sa vezi cum e continuata actiunea, tot asa m-as putea eu lipsi de dimineatza.
Nu, nu ma simt incarcata de energie cand aud pasarile ciripind la 7 dimineatza, pentru ca stiu ca e o noua zi, am descoperit cand m-am pus la somn pe la 2-3 ca am trecut in alta zi.
Am invatat sa ma adaptez la multe lucruri, dar a te adapta n-are nimic de-a face cu ceea ce esti de fapt... si prin oricate experiente am trecut si voi mai trece stiu sigur ca daca e nevoie sa ma trezesc devreme o pot face, dar asta nu schimba cu nimic convingerea mea ca dimineatza e pentru working class heroes.
@+
anomiS
luni, martie 22
luni, martie 15
Mi-e dor ca de propria-mi copilarie...
… si cad in genunchi langa focul ce moare
si vreau sa-l intreb de mai e vreo scapare
si el imi raspunde c-un sclipat spre usa
si-mi lasa in palme o calda cenusa.
@+
anomiS
joi, martie 11
De ce...
- mi-e indiferent ce se alege de viata mea de 4 luni de zile?
- nu mai sunt in stare sa vad un film fara sa-l consider prost din start daca nu-mi smulge lacrimi?
- muzica ma sfasie sau ma scarbeste?
- suport frigul fara sa ma sinchisesc sa fac ceva iar caldura ma sufoca ?
- citesc zilnic un lucru pe care il stiu pe de rost si calculez lunile de cand a fost scris pana cand n-a mai contat?
- nu pot sa-mi scot din cap ca am pierdut de fapt in fata timpului, totul ar fi fost aproape sigur altfel daca se intampla cu cel mult o jumatate de an inainte?
- cred unii oameni ca rezolvi... orice prin tacere si le e asa de usor sa intoarca pagina?
- ma mai obosesc sa vorbesc despre acelasi lucru si sa astept in fiecare joi ?
- te-oi fi iubind ?
Si ma trezesc spunandu-ti din nou despre dragostea mea
Desi stiu ca esti la curent cu ea
N-am nici o stire de ultima ora,
In ultima ora era tot asa...
@+
anomiS
- nu mai sunt in stare sa vad un film fara sa-l consider prost din start daca nu-mi smulge lacrimi?
- muzica ma sfasie sau ma scarbeste?
- suport frigul fara sa ma sinchisesc sa fac ceva iar caldura ma sufoca ?
- citesc zilnic un lucru pe care il stiu pe de rost si calculez lunile de cand a fost scris pana cand n-a mai contat?
- nu pot sa-mi scot din cap ca am pierdut de fapt in fata timpului, totul ar fi fost aproape sigur altfel daca se intampla cu cel mult o jumatate de an inainte?
- cred unii oameni ca rezolvi... orice prin tacere si le e asa de usor sa intoarca pagina?
- ma mai obosesc sa vorbesc despre acelasi lucru si sa astept in fiecare joi ?
- te-oi fi iubind ?
Si ma trezesc spunandu-ti din nou despre dragostea mea
Desi stiu ca esti la curent cu ea
N-am nici o stire de ultima ora,
In ultima ora era tot asa...
@+
anomiS
marți, martie 9
Ars doloris
Vezi mai multe video Diverse
Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi găsesc în mine locul...
luni, martie 8
9 vieti...
E 'scrisoarea' mea preferata, nu-mi apartine, nici nu mi-a fost adresata.
'Stii, arde….
Mocnit…
Sfasie…
Spune-mi… de ce apartii unui vis aproape ermetic pe care nu stiu sa-l inteleg?
Am avut din nou acel vis azi noapte…
Acel vis care imi inunda recurent linistea si gandurile, care nu ma lasa sa renunt si sa sper. Acel vis, la finalul caruia, simt, ca de fiecare data, acea sete acuta de apa si de buzele tale…
Nu, nici acum nu te-am vazut… Te-am perceput langa mine, in bratele mele, am simtit atingerea pielii tale, gustul dulce-amarui al buzelor tale… Si, ca de fiecare data mi-ai cerut sa-ti promit ca ne vom cauta mereu, pentru ca apartinem fiecare din noi bratelor celuilalt, pentru ca ne leaga o iubire ce transcende timpul si spatiul…
O iubire la fel de veche ca zidurile Babilonului, la fel de pasionala ca si cantecele pescarilor din delta Nilului, la fel salbatica si intunecata ca si padurile unui ev mediu indepartat, la fel esoterica precum secretele alchimice, la fel de tandra ca mangaierea valurilor ce au stiut sa ne acopere mereu picioarele goale, atunci cand, uzi si tacuti, mergeam tinandu-ne de mana, pe plajele timpului. Doua umbre ce, de mii de ani, danseaza in noapte…
Mi-e dor de tine…
Noapte buna iubito, oriunde ai fi… ' ( Rudy Roth )
@+
anomiS
'Stii, arde….
Mocnit…
Sfasie…
Spune-mi… de ce apartii unui vis aproape ermetic pe care nu stiu sa-l inteleg?
Am avut din nou acel vis azi noapte…
Acel vis care imi inunda recurent linistea si gandurile, care nu ma lasa sa renunt si sa sper. Acel vis, la finalul caruia, simt, ca de fiecare data, acea sete acuta de apa si de buzele tale…
Nu, nici acum nu te-am vazut… Te-am perceput langa mine, in bratele mele, am simtit atingerea pielii tale, gustul dulce-amarui al buzelor tale… Si, ca de fiecare data mi-ai cerut sa-ti promit ca ne vom cauta mereu, pentru ca apartinem fiecare din noi bratelor celuilalt, pentru ca ne leaga o iubire ce transcende timpul si spatiul…
O iubire la fel de veche ca zidurile Babilonului, la fel de pasionala ca si cantecele pescarilor din delta Nilului, la fel salbatica si intunecata ca si padurile unui ev mediu indepartat, la fel esoterica precum secretele alchimice, la fel de tandra ca mangaierea valurilor ce au stiut sa ne acopere mereu picioarele goale, atunci cand, uzi si tacuti, mergeam tinandu-ne de mana, pe plajele timpului. Doua umbre ce, de mii de ani, danseaza in noapte…
Mi-e dor de tine…
Noapte buna iubito, oriunde ai fi… ' ( Rudy Roth )
@+
anomiS
sâmbătă, martie 6
Tic tac-uri...
Mi-am dat seama ce-mi place cel mai mult la oameni. Am tendinta sa critic tot ce misca, dar in realitate, iubesc oamenii. Si-i descos tocmai pentru ca-i iubesc, pentru ca ma intereseaza. Daca mi-ar fi indiferenti, i-as lasa in porcii lor, nu m-as obosi sa-i analizez.
Cum spuneam... partea mea preferata e reprezentata de ticurile verbale (sau na, propozitiile preferate :P) ale fiecarei persoane. Fie ca e vorba de ' just to let you know', 'say that again', 'are you alright?', 'e irelevant', ' does that make sense?'... sau multe altele de care nu-mi amintesc acum... nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb de ce neaparat acele propozitii? Le place cum suna, sunt foarte grijulii si nu vor sa deranjeze, sunt modalitati de a oferi informatii fara a parea autoritari,sunt nesiguri si vor sa compare gandirea lor cu a celorlalti? Sau modalitati de a incheia o discutie prin aruncarea unei asa-zise concluzii?
De indata ce descopar un tic incep sa ma intreb daca e temporar sau permanent, daca e folosit doar in anumite situtii, daca e 'declandat' de anumite stari ( frica, panica, bucurie, oboseala, plictiseala... )
In general, ma obosesc cele sub forma de intrebari. Sa spui de o mie de ori 'da' nu e prea placut, mai ales cand intrebarea e de fapt retorica. De multe ori chiar ma intreb daca ar mai trebui sa raspund sau nu in astfel de cazuri. A nu raspunde poate fi considerat drept o lipsa de respect, de atentie, asa ca sfarsesc prin a spune de fiecare data ceva, chiar daca interlocutorul nu mai spune nimic dupa.
Am tendinta sa le spun oamenilor ce ticuri au si sa repet si eu de fiecare data cand apare propozitia magica. Si-mi place la nebunie cat de tare se streseaza :)), pentru ca asa isi dau seama cat de des o repeta. Intentia mea nu e sa-i 'vindec', pentru ca asta imi place cel mai mult la ei... ci doar sa ne distram impreuna de cat de mult poate o serie banala de cuvinte sa-ti controleze relatiile cu ceilalti, modul in care esti perceput.
Sunt persoane cu care e suficienta o ora de conversatie pentru a descoperi 'propozitia preferata', insa categoria asta e cea obositoare. Mi se pare mult mai interesant sa observi o persoana in diverse situatii, intr-o perioada mai lunga de timp, pentru ca asa pot sa vad in ce context o foloseste, am si eu energie sa repet dupa :P si inseamna si ca persoana respectiva nu e complet tampita.
Eu ce 'propozitie preferata' am ?
@+
anomiS
Cum spuneam... partea mea preferata e reprezentata de ticurile verbale (sau na, propozitiile preferate :P) ale fiecarei persoane. Fie ca e vorba de ' just to let you know', 'say that again', 'are you alright?', 'e irelevant', ' does that make sense?'... sau multe altele de care nu-mi amintesc acum... nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb de ce neaparat acele propozitii? Le place cum suna, sunt foarte grijulii si nu vor sa deranjeze, sunt modalitati de a oferi informatii fara a parea autoritari,sunt nesiguri si vor sa compare gandirea lor cu a celorlalti? Sau modalitati de a incheia o discutie prin aruncarea unei asa-zise concluzii?
De indata ce descopar un tic incep sa ma intreb daca e temporar sau permanent, daca e folosit doar in anumite situtii, daca e 'declandat' de anumite stari ( frica, panica, bucurie, oboseala, plictiseala... )
In general, ma obosesc cele sub forma de intrebari. Sa spui de o mie de ori 'da' nu e prea placut, mai ales cand intrebarea e de fapt retorica. De multe ori chiar ma intreb daca ar mai trebui sa raspund sau nu in astfel de cazuri. A nu raspunde poate fi considerat drept o lipsa de respect, de atentie, asa ca sfarsesc prin a spune de fiecare data ceva, chiar daca interlocutorul nu mai spune nimic dupa.
Am tendinta sa le spun oamenilor ce ticuri au si sa repet si eu de fiecare data cand apare propozitia magica. Si-mi place la nebunie cat de tare se streseaza :)), pentru ca asa isi dau seama cat de des o repeta. Intentia mea nu e sa-i 'vindec', pentru ca asta imi place cel mai mult la ei... ci doar sa ne distram impreuna de cat de mult poate o serie banala de cuvinte sa-ti controleze relatiile cu ceilalti, modul in care esti perceput.
Sunt persoane cu care e suficienta o ora de conversatie pentru a descoperi 'propozitia preferata', insa categoria asta e cea obositoare. Mi se pare mult mai interesant sa observi o persoana in diverse situatii, intr-o perioada mai lunga de timp, pentru ca asa pot sa vad in ce context o foloseste, am si eu energie sa repet dupa :P si inseamna si ca persoana respectiva nu e complet tampita.
Eu ce 'propozitie preferata' am ?
@+
anomiS
Abonați-vă la:
Postări (Atom)