luni, martie 15
Mi-e dor ca de propria-mi copilarie...
… si cad in genunchi langa focul ce moare
si vreau sa-l intreb de mai e vreo scapare
si el imi raspunde c-un sclipat spre usa
si-mi lasa in palme o calda cenusa.
@+
anomiS
joi, martie 11
De ce...
- mi-e indiferent ce se alege de viata mea de 4 luni de zile?
- nu mai sunt in stare sa vad un film fara sa-l consider prost din start daca nu-mi smulge lacrimi?
- muzica ma sfasie sau ma scarbeste?
- suport frigul fara sa ma sinchisesc sa fac ceva iar caldura ma sufoca ?
- citesc zilnic un lucru pe care il stiu pe de rost si calculez lunile de cand a fost scris pana cand n-a mai contat?
- nu pot sa-mi scot din cap ca am pierdut de fapt in fata timpului, totul ar fi fost aproape sigur altfel daca se intampla cu cel mult o jumatate de an inainte?
- cred unii oameni ca rezolvi... orice prin tacere si le e asa de usor sa intoarca pagina?
- ma mai obosesc sa vorbesc despre acelasi lucru si sa astept in fiecare joi ?
- te-oi fi iubind ?
Si ma trezesc spunandu-ti din nou despre dragostea mea
Desi stiu ca esti la curent cu ea
N-am nici o stire de ultima ora,
In ultima ora era tot asa...
@+
anomiS
- nu mai sunt in stare sa vad un film fara sa-l consider prost din start daca nu-mi smulge lacrimi?
- muzica ma sfasie sau ma scarbeste?
- suport frigul fara sa ma sinchisesc sa fac ceva iar caldura ma sufoca ?
- citesc zilnic un lucru pe care il stiu pe de rost si calculez lunile de cand a fost scris pana cand n-a mai contat?
- nu pot sa-mi scot din cap ca am pierdut de fapt in fata timpului, totul ar fi fost aproape sigur altfel daca se intampla cu cel mult o jumatate de an inainte?
- cred unii oameni ca rezolvi... orice prin tacere si le e asa de usor sa intoarca pagina?
- ma mai obosesc sa vorbesc despre acelasi lucru si sa astept in fiecare joi ?
- te-oi fi iubind ?
Si ma trezesc spunandu-ti din nou despre dragostea mea
Desi stiu ca esti la curent cu ea
N-am nici o stire de ultima ora,
In ultima ora era tot asa...
@+
anomiS
marți, martie 9
Ars doloris
Vezi mai multe video Diverse
Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi găsesc în mine locul...
luni, martie 8
9 vieti...
E 'scrisoarea' mea preferata, nu-mi apartine, nici nu mi-a fost adresata.
'Stii, arde….
Mocnit…
Sfasie…
Spune-mi… de ce apartii unui vis aproape ermetic pe care nu stiu sa-l inteleg?
Am avut din nou acel vis azi noapte…
Acel vis care imi inunda recurent linistea si gandurile, care nu ma lasa sa renunt si sa sper. Acel vis, la finalul caruia, simt, ca de fiecare data, acea sete acuta de apa si de buzele tale…
Nu, nici acum nu te-am vazut… Te-am perceput langa mine, in bratele mele, am simtit atingerea pielii tale, gustul dulce-amarui al buzelor tale… Si, ca de fiecare data mi-ai cerut sa-ti promit ca ne vom cauta mereu, pentru ca apartinem fiecare din noi bratelor celuilalt, pentru ca ne leaga o iubire ce transcende timpul si spatiul…
O iubire la fel de veche ca zidurile Babilonului, la fel de pasionala ca si cantecele pescarilor din delta Nilului, la fel salbatica si intunecata ca si padurile unui ev mediu indepartat, la fel esoterica precum secretele alchimice, la fel de tandra ca mangaierea valurilor ce au stiut sa ne acopere mereu picioarele goale, atunci cand, uzi si tacuti, mergeam tinandu-ne de mana, pe plajele timpului. Doua umbre ce, de mii de ani, danseaza in noapte…
Mi-e dor de tine…
Noapte buna iubito, oriunde ai fi… ' ( Rudy Roth )
@+
anomiS
'Stii, arde….
Mocnit…
Sfasie…
Spune-mi… de ce apartii unui vis aproape ermetic pe care nu stiu sa-l inteleg?
Am avut din nou acel vis azi noapte…
Acel vis care imi inunda recurent linistea si gandurile, care nu ma lasa sa renunt si sa sper. Acel vis, la finalul caruia, simt, ca de fiecare data, acea sete acuta de apa si de buzele tale…
Nu, nici acum nu te-am vazut… Te-am perceput langa mine, in bratele mele, am simtit atingerea pielii tale, gustul dulce-amarui al buzelor tale… Si, ca de fiecare data mi-ai cerut sa-ti promit ca ne vom cauta mereu, pentru ca apartinem fiecare din noi bratelor celuilalt, pentru ca ne leaga o iubire ce transcende timpul si spatiul…
O iubire la fel de veche ca zidurile Babilonului, la fel de pasionala ca si cantecele pescarilor din delta Nilului, la fel salbatica si intunecata ca si padurile unui ev mediu indepartat, la fel esoterica precum secretele alchimice, la fel de tandra ca mangaierea valurilor ce au stiut sa ne acopere mereu picioarele goale, atunci cand, uzi si tacuti, mergeam tinandu-ne de mana, pe plajele timpului. Doua umbre ce, de mii de ani, danseaza in noapte…
Mi-e dor de tine…
Noapte buna iubito, oriunde ai fi… ' ( Rudy Roth )
@+
anomiS
sâmbătă, martie 6
Tic tac-uri...
Mi-am dat seama ce-mi place cel mai mult la oameni. Am tendinta sa critic tot ce misca, dar in realitate, iubesc oamenii. Si-i descos tocmai pentru ca-i iubesc, pentru ca ma intereseaza. Daca mi-ar fi indiferenti, i-as lasa in porcii lor, nu m-as obosi sa-i analizez.
Cum spuneam... partea mea preferata e reprezentata de ticurile verbale (sau na, propozitiile preferate :P) ale fiecarei persoane. Fie ca e vorba de ' just to let you know', 'say that again', 'are you alright?', 'e irelevant', ' does that make sense?'... sau multe altele de care nu-mi amintesc acum... nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb de ce neaparat acele propozitii? Le place cum suna, sunt foarte grijulii si nu vor sa deranjeze, sunt modalitati de a oferi informatii fara a parea autoritari,sunt nesiguri si vor sa compare gandirea lor cu a celorlalti? Sau modalitati de a incheia o discutie prin aruncarea unei asa-zise concluzii?
De indata ce descopar un tic incep sa ma intreb daca e temporar sau permanent, daca e folosit doar in anumite situtii, daca e 'declandat' de anumite stari ( frica, panica, bucurie, oboseala, plictiseala... )
In general, ma obosesc cele sub forma de intrebari. Sa spui de o mie de ori 'da' nu e prea placut, mai ales cand intrebarea e de fapt retorica. De multe ori chiar ma intreb daca ar mai trebui sa raspund sau nu in astfel de cazuri. A nu raspunde poate fi considerat drept o lipsa de respect, de atentie, asa ca sfarsesc prin a spune de fiecare data ceva, chiar daca interlocutorul nu mai spune nimic dupa.
Am tendinta sa le spun oamenilor ce ticuri au si sa repet si eu de fiecare data cand apare propozitia magica. Si-mi place la nebunie cat de tare se streseaza :)), pentru ca asa isi dau seama cat de des o repeta. Intentia mea nu e sa-i 'vindec', pentru ca asta imi place cel mai mult la ei... ci doar sa ne distram impreuna de cat de mult poate o serie banala de cuvinte sa-ti controleze relatiile cu ceilalti, modul in care esti perceput.
Sunt persoane cu care e suficienta o ora de conversatie pentru a descoperi 'propozitia preferata', insa categoria asta e cea obositoare. Mi se pare mult mai interesant sa observi o persoana in diverse situatii, intr-o perioada mai lunga de timp, pentru ca asa pot sa vad in ce context o foloseste, am si eu energie sa repet dupa :P si inseamna si ca persoana respectiva nu e complet tampita.
Eu ce 'propozitie preferata' am ?
@+
anomiS
Cum spuneam... partea mea preferata e reprezentata de ticurile verbale (sau na, propozitiile preferate :P) ale fiecarei persoane. Fie ca e vorba de ' just to let you know', 'say that again', 'are you alright?', 'e irelevant', ' does that make sense?'... sau multe altele de care nu-mi amintesc acum... nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb de ce neaparat acele propozitii? Le place cum suna, sunt foarte grijulii si nu vor sa deranjeze, sunt modalitati de a oferi informatii fara a parea autoritari,sunt nesiguri si vor sa compare gandirea lor cu a celorlalti? Sau modalitati de a incheia o discutie prin aruncarea unei asa-zise concluzii?
De indata ce descopar un tic incep sa ma intreb daca e temporar sau permanent, daca e folosit doar in anumite situtii, daca e 'declandat' de anumite stari ( frica, panica, bucurie, oboseala, plictiseala... )
In general, ma obosesc cele sub forma de intrebari. Sa spui de o mie de ori 'da' nu e prea placut, mai ales cand intrebarea e de fapt retorica. De multe ori chiar ma intreb daca ar mai trebui sa raspund sau nu in astfel de cazuri. A nu raspunde poate fi considerat drept o lipsa de respect, de atentie, asa ca sfarsesc prin a spune de fiecare data ceva, chiar daca interlocutorul nu mai spune nimic dupa.
Am tendinta sa le spun oamenilor ce ticuri au si sa repet si eu de fiecare data cand apare propozitia magica. Si-mi place la nebunie cat de tare se streseaza :)), pentru ca asa isi dau seama cat de des o repeta. Intentia mea nu e sa-i 'vindec', pentru ca asta imi place cel mai mult la ei... ci doar sa ne distram impreuna de cat de mult poate o serie banala de cuvinte sa-ti controleze relatiile cu ceilalti, modul in care esti perceput.
Sunt persoane cu care e suficienta o ora de conversatie pentru a descoperi 'propozitia preferata', insa categoria asta e cea obositoare. Mi se pare mult mai interesant sa observi o persoana in diverse situatii, intr-o perioada mai lunga de timp, pentru ca asa pot sa vad in ce context o foloseste, am si eu energie sa repet dupa :P si inseamna si ca persoana respectiva nu e complet tampita.
Eu ce 'propozitie preferata' am ?
@+
anomiS
vineri, martie 5
Just bricks in the wall...
Am vazut The Reader.
Subiect banal. Inceputul parea promitator, dar normal ca trebuia sa-si bage evreii coada si sa se aleaga praful. De la proces s-a stricat totul, toata actiunea s-a concentrat pe crimele din anii '40 si a devenit o alta lalaiala despre lagare, morti si nazisti.
Insa ceva bun a avut totusi filmul. Mi-a adus aminte ca:
* oamenii care te influenteaza apar de cele mai multe ori de unde si cand nu te astepti
* sunt foarte multi oameni care prefera sa taca si sa primeasca pedepse pentru ceva ce n-au facut din cauza ca vor sa ascunda ceva care considera ei ca i-ar injosi in ochii celorlalti
* age is just a number
* uneori o persoana poate sa-ti fuck up toata viata. Si nu pentru ca n-ai vrea sa move on. Poti, sigur ca poti sa iti faci o familie, sa devii cineva, sa ai un job foarte bun sau sa fii respectat de cei din jur, dar sufleteste esti mereu o furtuna in santuri.
De ce prefera oamenii sa isi chiureteze viitorul, sa sufere in tacere, stiind ca nu vor uita niciodata anumite momente si ca vor fi bantuiti de ele intotdeauna? Aici se aplica intrebarea lui Noah din ' The Notebook' : 'De ce nu faci ceea ce te face pe tine fericit/a?' Ne gandim mereu la cei din jur, la familie... sa alegem ceea ce vor ei, sa nu-i deranjam, sa nu-i suparam, sa le fie lor bine... ca ne-o fi si noua bine pe langa ei, pe-acolo.
S-au scris o gramada de carti, s-au facut o gramada de filme... care ne arata ca ramanem cu sechele daca nu facem ceea ce vrem si ne lasam condusi de reguli, de bun simt, de dorinta de a nu deranja... etc. Degeaba, nu invatam nimic, ne incapatanam sa invatam din propriile greseli. Cu toate ca nu stiu ce invatam si atunci. Eventual cat de prosti am fost si cate am pierdut.
Multi oameni mor la 25 de ani dar sunt ingropati numai la 75, spunea Benjamin Franklin. Da' de, spunea si el... la fel ca multi altii.
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate
si noi muncim, noi nu gandim...
si-acum, niste raspunsuri la ceva ce am auzit acum ceva timp...
'Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...'( Octavian Paler)
Da, e normal sa obosim asteptand si e foarte posibil sa nu mai avem energie pentru a urca in trenul pe care l-am dorit asa de mult atunci cand ajunge in gara. Insa,un alt tren nu va rezolva nimic. Un alt tren ne va purta doar pentru un timp, intr-o directie aleatorie. Trebuie sa ne amintim ca nimeni nu ne opreste sa verificam pe harta in ce localitati mai opreste trenul nostru. Si sa mergem acolo, sa il luam din alta gara, pentru ca numai trenul bun ne va duce la destinatie.
@+
anomiS
Subiect banal. Inceputul parea promitator, dar normal ca trebuia sa-si bage evreii coada si sa se aleaga praful. De la proces s-a stricat totul, toata actiunea s-a concentrat pe crimele din anii '40 si a devenit o alta lalaiala despre lagare, morti si nazisti.
Insa ceva bun a avut totusi filmul. Mi-a adus aminte ca:
* oamenii care te influenteaza apar de cele mai multe ori de unde si cand nu te astepti
* sunt foarte multi oameni care prefera sa taca si sa primeasca pedepse pentru ceva ce n-au facut din cauza ca vor sa ascunda ceva care considera ei ca i-ar injosi in ochii celorlalti
* age is just a number
* uneori o persoana poate sa-ti fuck up toata viata. Si nu pentru ca n-ai vrea sa move on. Poti, sigur ca poti sa iti faci o familie, sa devii cineva, sa ai un job foarte bun sau sa fii respectat de cei din jur, dar sufleteste esti mereu o furtuna in santuri.
De ce prefera oamenii sa isi chiureteze viitorul, sa sufere in tacere, stiind ca nu vor uita niciodata anumite momente si ca vor fi bantuiti de ele intotdeauna? Aici se aplica intrebarea lui Noah din ' The Notebook' : 'De ce nu faci ceea ce te face pe tine fericit/a?' Ne gandim mereu la cei din jur, la familie... sa alegem ceea ce vor ei, sa nu-i deranjam, sa nu-i suparam, sa le fie lor bine... ca ne-o fi si noua bine pe langa ei, pe-acolo.
S-au scris o gramada de carti, s-au facut o gramada de filme... care ne arata ca ramanem cu sechele daca nu facem ceea ce vrem si ne lasam condusi de reguli, de bun simt, de dorinta de a nu deranja... etc. Degeaba, nu invatam nimic, ne incapatanam sa invatam din propriile greseli. Cu toate ca nu stiu ce invatam si atunci. Eventual cat de prosti am fost si cate am pierdut.
Multi oameni mor la 25 de ani dar sunt ingropati numai la 75, spunea Benjamin Franklin. Da' de, spunea si el... la fel ca multi altii.
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate
si noi muncim, noi nu gandim...
si-acum, niste raspunsuri la ceva ce am auzit acum ceva timp...
'Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...'( Octavian Paler)
Da, e normal sa obosim asteptand si e foarte posibil sa nu mai avem energie pentru a urca in trenul pe care l-am dorit asa de mult atunci cand ajunge in gara. Insa,un alt tren nu va rezolva nimic. Un alt tren ne va purta doar pentru un timp, intr-o directie aleatorie. Trebuie sa ne amintim ca nimeni nu ne opreste sa verificam pe harta in ce localitati mai opreste trenul nostru. Si sa mergem acolo, sa il luam din alta gara, pentru ca numai trenul bun ne va duce la destinatie.
@+
anomiS
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)