Respect cu solemnitate un program al unui job inexistent, neplatit, un job la distanta. Implica o singura activitate, 10-12 ore zilnic fac acelasi lucru. Vreau sa demisionez, asta nu-i program, e pedeapsa, e inuman. Dar n-am cui sa-i predau demisia, nu am nici un sef. Asa ca trebuie sa indur... rabdare si tutun.
Dar acum imi acapareaza si somnul. Credeam ca macar atunci cand dorm ma pot odihni, pot lua pauza.
Azi insa m-am trezit obosita psihic si fizic. Pentru ca toata noaptea am 'participat' la o nunta... si ti-am vazut pentru prima data chipul in vis. Nu stiu ce cautam eu acolo, cum ajunsesem la nunta ta. Stiu insa ca stateam in primul rand si ma uitam la tine impietrita. Tu nu te uitai la ea, te uitai fix in ochii mei si ma rugai parca sa fac ceva. Imi muscam buzele si ma fortam sa nu izbucnesc in lacrimi, iar a vorbi isi pierduse definitia.
Singurul lucru pe care il aveam in minte era raspunsul pe care voiam sa-l strig, sa-l scriu... sa-l rup din toate cartile, ziarele, revistele... Asteptam momentul in care preotul intreaba daca este cineva impotriva nuntii. Dar am uitat ca asta se intampla numai in filme, ca la noi nu exista asa ceva. Am inghitit raspunsul si m-am mai uitat o data la tine. Durerea trecea din ochii tai in ochii mei, nu mai auzeam nimic, nu mai stiam nimic, nu ne mai pasa de ce vor spune ceilalti. Atunci n-am mai rezistat, am inchis ochii pentru cateva secunde pentru a iesi din transa, m-am ridicat si am iesit din biserica.
Nu inteleg de ce a fost nevoie sa traiesc asta, a fost ca si cand intr-adevar am fost acolo. Si ceea ce ma sfasie cel mai tare e faptul ca nici macar in vis n-am fost capabila sa iau ceea ce-mi doresc mai mult decat orice...
Iubindu-te fara de moarte,
Nici viata-mi pare ca n-am...
Emeric Imre - Condamnare
Asculta mai multe audio Muzica
@+
anomiS
duminică, noiembrie 22
vineri, noiembrie 20
Material didactic...
Incerc pentru a nu stiu cata oara sa imi dau un raspuns logic, credibil la intrebarea din 'Before sunset' - Where the fuck were you? Dar tot nu pot sa gasesc niciunul pentru ca stiu ca raspunsul trebuia sa-l dai tu.
Sa inteleg ca imi aloci doar joia.
Iti impartasesc ceva. Nu cred ca eu sunt vocea. Ma astept sa nu fiu. Si asta pentru ca stiu ca mai degraba m-ai respira si mi-ai astupa gura putea a nu auzi nimic... Cred ca ai fi capabil sa te plimbi o zi intreaga cu mine si sa-mi ceri sa nu vorbesc.
In plus, ma astept sa nu fiu, pentru ca tu idealizezi vocea respectiva. Stii, sunt melodii sau filme pe care le-am vazut cand eram mici si apoi le-am 'pierdut'. Ne-au ramas in minte si suflet si atunci cand am crescut am incercat sa le gasim. Am asteptat cu nerabdare momentul in care ne vom 'reintalni' cu ele. Dar, cand eram mici nu stiam cel mai probabil sa traducem versurile melodiei si descoperim acum ca nu ne mai place melodia, sau cel putin, nu mai are acelasi farmec asupra noastra. Sau ajungem la concluzia ca filmul nu e chiar asa de bine facut, ca unele scene sunt chiar banale. Si ne gandim ca mai bine nu le mai cautam, le lasam acolo in trecut, unde erau perfecte.
Recunoasterea e mult mai mult decat vocea,o stii bine dar insisti pe asta pentru ca nu vrei sa dai verdictul. Ca si in cazul melodiilor sau filmelor, exista alte calitati pe care nu le poti nega. Poate ca sunt cateva versuri sau secvente care nu-ti prea plac, dar asta nu transforma cantecul/filmul respectiv in ceva pe care il arunci sau stergi. Pentru ca ele iti plac in continuare, dar acum realizezi ca nu sunt asa perfecte cum le credeai. E vorba doar de faptul ca trecerea timpului iti arata ca ai perceput gresit unele lucruri.
Stiu ca nu-ul e mai puternic decat da-ul, inteleg perfect si argumentele, motivele. Dar gandeste-te bine si nu lasa loc de poate... , pentru ca atunci ma tratezi ca pe un material didactic,care te ajuta sa-ti prezinti lectia in fata clasei. Asa ma simt. Nici macar muza...
@+
anomiS
Sa inteleg ca imi aloci doar joia.
Iti impartasesc ceva. Nu cred ca eu sunt vocea. Ma astept sa nu fiu. Si asta pentru ca stiu ca mai degraba m-ai respira si mi-ai astupa gura putea a nu auzi nimic... Cred ca ai fi capabil sa te plimbi o zi intreaga cu mine si sa-mi ceri sa nu vorbesc.
In plus, ma astept sa nu fiu, pentru ca tu idealizezi vocea respectiva. Stii, sunt melodii sau filme pe care le-am vazut cand eram mici si apoi le-am 'pierdut'. Ne-au ramas in minte si suflet si atunci cand am crescut am incercat sa le gasim. Am asteptat cu nerabdare momentul in care ne vom 'reintalni' cu ele. Dar, cand eram mici nu stiam cel mai probabil sa traducem versurile melodiei si descoperim acum ca nu ne mai place melodia, sau cel putin, nu mai are acelasi farmec asupra noastra. Sau ajungem la concluzia ca filmul nu e chiar asa de bine facut, ca unele scene sunt chiar banale. Si ne gandim ca mai bine nu le mai cautam, le lasam acolo in trecut, unde erau perfecte.
Recunoasterea e mult mai mult decat vocea,o stii bine dar insisti pe asta pentru ca nu vrei sa dai verdictul. Ca si in cazul melodiilor sau filmelor, exista alte calitati pe care nu le poti nega. Poate ca sunt cateva versuri sau secvente care nu-ti prea plac, dar asta nu transforma cantecul/filmul respectiv in ceva pe care il arunci sau stergi. Pentru ca ele iti plac in continuare, dar acum realizezi ca nu sunt asa perfecte cum le credeai. E vorba doar de faptul ca trecerea timpului iti arata ca ai perceput gresit unele lucruri.
Stiu ca nu-ul e mai puternic decat da-ul, inteleg perfect si argumentele, motivele. Dar gandeste-te bine si nu lasa loc de poate... , pentru ca atunci ma tratezi ca pe un material didactic,care te ajuta sa-ti prezinti lectia in fata clasei. Asa ma simt. Nici macar muza...
@+
anomiS
joi, noiembrie 12
Basme...
Calendare, pixuri, odorizante pentru masina, carnetele, bomboane, ciocolata, afise cat mai zambitoare. M-am saturat de ele, nu te mai poti misca fara sa dai de insemne ale minunatilor candidati la presedintie. Toti ne spun ce bine ne va fi daca ii alegem si dintre toti ne blocheaza privirea la orice pas sugubetele bannere ale actualului carmaci : "Base e cel mai tare"
Nu m-a pasionat, nu ma pasioneaza si mai mult ca sigur nu ma va pasiona niciodata politica, dar am amintit de circul asta care nu-si mai incheie programul pentru a ajunge la ceea ce ma doare de fapt.
Faceam un bilant al basmelor romanesti zilele trecute. Mi-am dat seama ca nu stiu nici o poveste romaneasca in care fratii se comporta asa cum ar trebui. Totul a pornit de la niste desene animate pe care le-am prins acum vreo 2 zile la tv. Un frate pleaca in lume si la un moment dar este pacalit de o zgripturoaica si transformat intr-o stana de piatra. Dupa un timp, fratele sau pleaca in cautarea lui si atunci cand este ademenit de zgripturoaica isi da seama ca tot din cauza ei a disparut si fratele sau si o obliga sa recunoasca. Il elibereaza pe cel in cautarea caruia pornise si o impietreste pe baba.
Toate bune si frumoase. Basm unguresc am vazut la final. Acum sa ne gandim putin la ai nostri. Praslea e lasat de fratii sai pe taramul celalalt, fata babei si fata mosului se urasc de moarte, fratii lui Calin Nebunul ii taie picioarele. In sarea-n bucate sa zicem ca surorile sunt neutre, nu prea fac nimic, desi ar putea sa-si roage tatal sa fie mai ingaduitor cu sora cea mica. Daca nu intervin, fratii/prietenii trebuie sa fie neaparat fie prea prosti( Harap Alb, Capra cu trei iezi, Prostia omeneasca), fie 'smecheri' sau lenesi, oameni care asteapta sa pice din cer ( Pacala, Povestea unui om lenes ).
Or avea si altii exemplare din astea. Cenusareasa si surorile ( da' vitrege ), Alba ca zapada e singura macar... Dar ei au si : Cei trei purcelusi, Hansel si Gretel, Lebedele si multe altele ( nu-mi trec acum prin minte ) care sunt de bine.
Oare noi, romanii, nu stim sa ne bucuram si de binele existent ? E adevarat ca suntem inconjurati de prostie, lene, rautate... dar chiar nu suntem in stare sa vorbim despre putinul bine care ne inconjoara ? Trebuie sa invatam copiii ca se pot incadra numai in cele doua categorii: bun sau rau si ca daca vor sa reuseasca in viata trebuie sa nu se mai uite la ceilalti, nici macar la frati ?
Stiu ca e greu sa mai credem ca nu totul se cumpara si ca nu toti cei care ne ajuta vor sa ne manipuleze. Dar viata nu e politica si nu se imparte in buni si rai.
Ce-si face romanul cu mana lui... nu pot salva nemtii, englezii, francezii, nordicii cu basmele lor. Dumnezeu ne-a dat destule, da' a uitat sa ni le bage si-n traista....
@+
anomiS
Nu m-a pasionat, nu ma pasioneaza si mai mult ca sigur nu ma va pasiona niciodata politica, dar am amintit de circul asta care nu-si mai incheie programul pentru a ajunge la ceea ce ma doare de fapt.
Faceam un bilant al basmelor romanesti zilele trecute. Mi-am dat seama ca nu stiu nici o poveste romaneasca in care fratii se comporta asa cum ar trebui. Totul a pornit de la niste desene animate pe care le-am prins acum vreo 2 zile la tv. Un frate pleaca in lume si la un moment dar este pacalit de o zgripturoaica si transformat intr-o stana de piatra. Dupa un timp, fratele sau pleaca in cautarea lui si atunci cand este ademenit de zgripturoaica isi da seama ca tot din cauza ei a disparut si fratele sau si o obliga sa recunoasca. Il elibereaza pe cel in cautarea caruia pornise si o impietreste pe baba.
Toate bune si frumoase. Basm unguresc am vazut la final. Acum sa ne gandim putin la ai nostri. Praslea e lasat de fratii sai pe taramul celalalt, fata babei si fata mosului se urasc de moarte, fratii lui Calin Nebunul ii taie picioarele. In sarea-n bucate sa zicem ca surorile sunt neutre, nu prea fac nimic, desi ar putea sa-si roage tatal sa fie mai ingaduitor cu sora cea mica. Daca nu intervin, fratii/prietenii trebuie sa fie neaparat fie prea prosti( Harap Alb, Capra cu trei iezi, Prostia omeneasca), fie 'smecheri' sau lenesi, oameni care asteapta sa pice din cer ( Pacala, Povestea unui om lenes ).
Or avea si altii exemplare din astea. Cenusareasa si surorile ( da' vitrege ), Alba ca zapada e singura macar... Dar ei au si : Cei trei purcelusi, Hansel si Gretel, Lebedele si multe altele ( nu-mi trec acum prin minte ) care sunt de bine.
Oare noi, romanii, nu stim sa ne bucuram si de binele existent ? E adevarat ca suntem inconjurati de prostie, lene, rautate... dar chiar nu suntem in stare sa vorbim despre putinul bine care ne inconjoara ? Trebuie sa invatam copiii ca se pot incadra numai in cele doua categorii: bun sau rau si ca daca vor sa reuseasca in viata trebuie sa nu se mai uite la ceilalti, nici macar la frati ?
Stiu ca e greu sa mai credem ca nu totul se cumpara si ca nu toti cei care ne ajuta vor sa ne manipuleze. Dar viata nu e politica si nu se imparte in buni si rai.
Ce-si face romanul cu mana lui... nu pot salva nemtii, englezii, francezii, nordicii cu basmele lor. Dumnezeu ne-a dat destule, da' a uitat sa ni le bage si-n traista....
@+
anomiS
luni, noiembrie 9
Culorile ploii
De ce ma doare ploaia ?
Pentru ca nu stiu s-o mestec
O inghit asa cum e... simpla si rece.
O iubesc pentru ca apare atunci cand am nevoie de ea,
Fie noapte sau zi.
Si o urasc pentru ca imi ineaca setea.
O ascult impietrita pentru ca ea compune
Cea mai frumoasa muzica.
O privesc in ochi pentru ca in clipitul ei
Citesc cea mai sincera marturie.
Merg prin ploaie si inteleg
Ca sfarsitul si inceputul sunt totuna.
Rup de pe ea haina trecutului si vad viitorul
Tac si ea ma asculta
Ma invelesc cu ea si aud cerul.
Ploaia vine atunci cand mi-e foame de somn
Cand fug de cuvinte
Cand ochii-mi sunt prea cenusii,
Zambetul prea amortit
Si orele prea multe pentru a fi numarate.
Ea imi ingheata tristetea
Si-mi coloreaza visele.
@+
anomiS
Pentru ca nu stiu s-o mestec
O inghit asa cum e... simpla si rece.
O iubesc pentru ca apare atunci cand am nevoie de ea,
Fie noapte sau zi.
Si o urasc pentru ca imi ineaca setea.
O ascult impietrita pentru ca ea compune
Cea mai frumoasa muzica.
O privesc in ochi pentru ca in clipitul ei
Citesc cea mai sincera marturie.
Merg prin ploaie si inteleg
Ca sfarsitul si inceputul sunt totuna.
Rup de pe ea haina trecutului si vad viitorul
Tac si ea ma asculta
Ma invelesc cu ea si aud cerul.
Ploaia vine atunci cand mi-e foame de somn
Cand fug de cuvinte
Cand ochii-mi sunt prea cenusii,
Zambetul prea amortit
Si orele prea multe pentru a fi numarate.
Ea imi ingheata tristetea
Si-mi coloreaza visele.
@+
anomiS
sâmbătă, noiembrie 7
Unsent
' Kurt Cobain makes my heart stop... but he's a shit. ' ( Courtney Love )
Nu te-am visat niciodata in somn... dar te visez constant cand am ochii deschisi. Sunt incapabila sa ma adresez oamenilor pe nume, folosesc orice alta formula de adresare, dar am stiut de la inceput ca tie iti voi spune pe nume. In plus, il vad si aud prea des, m-am saturat sa am de-a face cu el zilnic, desi nu e nici pe departe un nume comun.
Nu te-am vazut niciodata venind, dar te vad mereu plecand. Nu mi-au placut niciodata ochii albastri, dar ochii tai mi se par cei mai frumosi din lume. Mi-a placut dintodeauna Bucurestiul insa, dupa discutia incarcata de 'irelevant', nu ma mai atrage deloc. Am crezut ca ai mai multa intelepciune, dar mi-ai demonstrat ca preferi sa te pierzi in small talk. Nu am inteles de ce oamenii prefera sa moara in interior in timp ce le arata celor din jur cat de bine le e. Tu nu plangi, dar ai un tic la ochiul drept si cand vrei sa ascunzi urmele de slabiciune, emotiile... clipesti continuu si iti misti buzele catre colturi, ca intr-un zambet cu gura inchisa.
Stiu ca nu ma intelegi, dar nici eu nu te inteleg, asa ca suntem chit. Pe de alta parte, stiu ca nu intelegi de ce te mai gandesti la mine. Si aici sentimentul e reciproc.
Pe loc repaus, nu te mai ascult de mai bine de-o saptamana, nu mai trebuie sa spui citate despre trenuri pe care le asteptam... si-asa esti fals de la 22 la 24.
Stii, odata vedeam in ochii tai restul vietii mele...
@+
anomiS
Nu te-am visat niciodata in somn... dar te visez constant cand am ochii deschisi. Sunt incapabila sa ma adresez oamenilor pe nume, folosesc orice alta formula de adresare, dar am stiut de la inceput ca tie iti voi spune pe nume. In plus, il vad si aud prea des, m-am saturat sa am de-a face cu el zilnic, desi nu e nici pe departe un nume comun.
Nu te-am vazut niciodata venind, dar te vad mereu plecand. Nu mi-au placut niciodata ochii albastri, dar ochii tai mi se par cei mai frumosi din lume. Mi-a placut dintodeauna Bucurestiul insa, dupa discutia incarcata de 'irelevant', nu ma mai atrage deloc. Am crezut ca ai mai multa intelepciune, dar mi-ai demonstrat ca preferi sa te pierzi in small talk. Nu am inteles de ce oamenii prefera sa moara in interior in timp ce le arata celor din jur cat de bine le e. Tu nu plangi, dar ai un tic la ochiul drept si cand vrei sa ascunzi urmele de slabiciune, emotiile... clipesti continuu si iti misti buzele catre colturi, ca intr-un zambet cu gura inchisa.
Stiu ca nu ma intelegi, dar nici eu nu te inteleg, asa ca suntem chit. Pe de alta parte, stiu ca nu intelegi de ce te mai gandesti la mine. Si aici sentimentul e reciproc.
Pe loc repaus, nu te mai ascult de mai bine de-o saptamana, nu mai trebuie sa spui citate despre trenuri pe care le asteptam... si-asa esti fals de la 22 la 24.
Stii, odata vedeam in ochii tai restul vietii mele...
@+
anomiS
luni, noiembrie 2
La urma urmei, orice chibrit trebuie sa arda.
Acum mi-am dat seama de ce am revenit in tara, cand toata lumea ma impingea sa n-o fac... silly me...
Vreau sa plec repede... azi, maine, saptamana viitoare. Chiar daca familia si prietenii imi sunt aici, viitorul meu in Romania s-a impachetat deja de cateva luni si s-a aruncat la gunoi. Incapatanarea m-a facut sa mai sper ca nu era vorba de viitorul meu. Acum insa si incapatanarea s-a declarat invinsa.
Cel putin pentru moment si ea e de acord ca cea mai buna solutie e sa plec. De cand m-am intors in Romania am fost ca un chibrit. Am ars continuu, am imprastiat fum in jurul meu, am sperat ca ploile si ninsoarea ma vor stinge si am asteptat... Dar n-au vrut sa ma opreasca. Asa ca, voi astepta sa ard complet si o voi lua de la capat.
Cuvintele ma obosesc foarte tare in ultimul timp, asa ca o sa ma opresc... un timp.
@+
anomiS
Vreau sa plec repede... azi, maine, saptamana viitoare. Chiar daca familia si prietenii imi sunt aici, viitorul meu in Romania s-a impachetat deja de cateva luni si s-a aruncat la gunoi. Incapatanarea m-a facut sa mai sper ca nu era vorba de viitorul meu. Acum insa si incapatanarea s-a declarat invinsa.
Cel putin pentru moment si ea e de acord ca cea mai buna solutie e sa plec. De cand m-am intors in Romania am fost ca un chibrit. Am ars continuu, am imprastiat fum in jurul meu, am sperat ca ploile si ninsoarea ma vor stinge si am asteptat... Dar n-au vrut sa ma opreasca. Asa ca, voi astepta sa ard complet si o voi lua de la capat.
Cuvintele ma obosesc foarte tare in ultimul timp, asa ca o sa ma opresc... un timp.
@+
anomiS
Abonați-vă la:
Postări (Atom)