Vrei tu sa para ca ti-e bine... da' nu-ti iese, zau...
It'll be just as quiet when I leave
As it was when I first got (t)here
marți, octombrie 6
luni, octombrie 5
VREAU SA TRAIESC INTR-O LUME CARE SA SEMENE CU O GARA
Stiti cantecul ala in care Maria Magdalena Danaila spune ' iubesc cu patima ploile'? ( o mica paranteza - mi-e foarte greu sa-i ascult melodiile, pentru ca ma irita nespus vocea ei. Dar versurile sunt asa de bune... si muzica. I-as recomanda cu toata sinceritatea sa se concentreze pe poezie, sa renunte la cantat.Gata paranteza)
Ei bine... eu iubesc cu patima garile. Ma simt legata de ele pe vecie, mereu pe fuga, mereu pe drum, mereu asteptand... inconjurata de trecatori. Si trenurile in sine sunt magice, sunt pline de oameni care iti povestesc in cateva ore intreaga lor viata si pe care apoi nu-i mai vezi niciodata. In tren imi permit sa nu respect regulile, nu stau aproape niciodata acolo unde am locul, daca e liber intind picioarele pe scaunul din fata si citesc, citesc in nestire... dar asta e alta poveste.
Revenind la gari... am trecut azi prin capitala patriei si mi-am dat seama pentru prima data de ce imi plac atat de mult garile uitandu-ma la lumea din Gara de Nord. Principalul motiv e faptul ca in gara omul se dezbraca de toate ambalajele, se descalta de zambetele de complezenta, mainile nu mai gesticuleaza puternic incercand sa convinga 'auditoriul', pentru ca sunt ocupate cu bagaje. In gara omul e cel mai apropiat de... om. Aici arata cat de obosit si de plictisit e de viata si de prefacatorie, fumeaza non-stop uitandu-se rugator la ceas si isi aduce aminte sa-i sune pe cei dragi. Se gandeste la viitorul apropiat, la ce va face cand va ajunge la destinatie, nu mai filosofeaza in legatura cu ' unde se vede peste 5 ani'
Aici oamenilor nu le mai pasa daca sunt prezentabili, nu se mai straduiesc sa-si ascunda ticurile, nu se mai sinchisesc de faptul ca poate parul nu le sta bine, ca li s-a rupt unghia, ca Basescu candideaza la presedentie si nici nu sunt interesati de aventurile si de vacantele vedetelor.
Garile sunt unele dintre putinele locuri unde mai exista naturalete, iubire in stare pura si sinceritate si cel mai complex dintre ele, pentru ca aici chiar intalnim toate categoriile de oameni.
De aceea, daca cineva ( zana, alt posesor de bagheta fermecata, Aladdin, pestisorul auriu etc. ) mi-ar spune : iti pot indeplini o dorinta. Ce-ti doresti? I-as raspunde negresit: VREAU SA TRAIESC INTR-O LUME CARE SA SEMENE CU O GARA...
@+
anomiS
PS: Paranteza la paranteza. Am aflat de curand ( mijlocul lui noiembrie) ca versurile de la Descantec de ploaie ii apartin Anei Blandiana de fapt
Ei bine... eu iubesc cu patima garile. Ma simt legata de ele pe vecie, mereu pe fuga, mereu pe drum, mereu asteptand... inconjurata de trecatori. Si trenurile in sine sunt magice, sunt pline de oameni care iti povestesc in cateva ore intreaga lor viata si pe care apoi nu-i mai vezi niciodata. In tren imi permit sa nu respect regulile, nu stau aproape niciodata acolo unde am locul, daca e liber intind picioarele pe scaunul din fata si citesc, citesc in nestire... dar asta e alta poveste.
Revenind la gari... am trecut azi prin capitala patriei si mi-am dat seama pentru prima data de ce imi plac atat de mult garile uitandu-ma la lumea din Gara de Nord. Principalul motiv e faptul ca in gara omul se dezbraca de toate ambalajele, se descalta de zambetele de complezenta, mainile nu mai gesticuleaza puternic incercand sa convinga 'auditoriul', pentru ca sunt ocupate cu bagaje. In gara omul e cel mai apropiat de... om. Aici arata cat de obosit si de plictisit e de viata si de prefacatorie, fumeaza non-stop uitandu-se rugator la ceas si isi aduce aminte sa-i sune pe cei dragi. Se gandeste la viitorul apropiat, la ce va face cand va ajunge la destinatie, nu mai filosofeaza in legatura cu ' unde se vede peste 5 ani'
Aici oamenilor nu le mai pasa daca sunt prezentabili, nu se mai straduiesc sa-si ascunda ticurile, nu se mai sinchisesc de faptul ca poate parul nu le sta bine, ca li s-a rupt unghia, ca Basescu candideaza la presedentie si nici nu sunt interesati de aventurile si de vacantele vedetelor.
Garile sunt unele dintre putinele locuri unde mai exista naturalete, iubire in stare pura si sinceritate si cel mai complex dintre ele, pentru ca aici chiar intalnim toate categoriile de oameni.
De aceea, daca cineva ( zana, alt posesor de bagheta fermecata, Aladdin, pestisorul auriu etc. ) mi-ar spune : iti pot indeplini o dorinta. Ce-ti doresti? I-as raspunde negresit: VREAU SA TRAIESC INTR-O LUME CARE SA SEMENE CU O GARA...
@+
anomiS
PS: Paranteza la paranteza. Am aflat de curand ( mijlocul lui noiembrie) ca versurile de la Descantec de ploaie ii apartin Anei Blandiana de fapt
sâmbătă, octombrie 3
Cantec prost...
' Deci tu esti zecele lui R... '
Asa mi-a spus acum 2 zile cineva. N-am stiut daca ar trebui sa ma bucur ca mi s-a confirmat oarecum ca nu am visat sau sa ma intristez si mai tare pentru ca propozitia n-a fost spusa de tine. N-am cerut sa fiu o cifra, am vrut sa mi se raspunda, sincer. Da, au fost poate zece intamplari ciudate si o minune care m-au adus la tine, au trecut mai mult de zece zile absurde... nu stiu cum, nu stiu pe unde si nu stiu daca e vorba de zece vieti. Eu cred in cele 7, vietile lui Rebreanu.
Nu vreau comorile din lume, ci imi doresc sa nu ma pierzi printre coji... Uneori ma gandesc la ziua aia de joi si stiu ca nu ai uitat asta, insisti prea mult pe vama si pe taxi. Dar de ce iti e asa de greu sa-mi spui adevarul ? Cum spuneau actorii din ' Before sunshine' ... de ce crede toata lumea ca dragostea trebuie sa dureze ani intregi pentru a fi veridica ? De ce sa nu existe si pentru scurt timp, chiar si o zi si sa fie mai intensa decat in cazul cuplurilor care stau impreuna pana la adanci batraneti ? Iti spun la modul cel mai sincer ca nu stiu cum sa cataloghez ceea ce am simtit si inca nu m-a parasit. Apreciere, iubire, un vis, orgoliu, incapatanare... dar stiu ca daca intr-adevar mie imi e dedicata melodia aia... esti un ipocrit. Ar fi mai corect fata de amandoi sa imi spui ce ai de spus si sa lasam persoanele abilitate sa se ocupe de filosofat.
Inca ceva, comment-ul ala cu for better or worse sunt aici nu ma incalzeste cu nimic, pentru ca nu esti aici decat prin vorbe si vorbele nu ajuta la nimic.
Nu sunt zece.. sunt o fata verde cu parul padure decupata dintr-un alt secol de un copil nesabuit si azvarlita in this hi-tech digital world.
@+
anomiS
Asa mi-a spus acum 2 zile cineva. N-am stiut daca ar trebui sa ma bucur ca mi s-a confirmat oarecum ca nu am visat sau sa ma intristez si mai tare pentru ca propozitia n-a fost spusa de tine. N-am cerut sa fiu o cifra, am vrut sa mi se raspunda, sincer. Da, au fost poate zece intamplari ciudate si o minune care m-au adus la tine, au trecut mai mult de zece zile absurde... nu stiu cum, nu stiu pe unde si nu stiu daca e vorba de zece vieti. Eu cred in cele 7, vietile lui Rebreanu.
Nu vreau comorile din lume, ci imi doresc sa nu ma pierzi printre coji... Uneori ma gandesc la ziua aia de joi si stiu ca nu ai uitat asta, insisti prea mult pe vama si pe taxi. Dar de ce iti e asa de greu sa-mi spui adevarul ? Cum spuneau actorii din ' Before sunshine' ... de ce crede toata lumea ca dragostea trebuie sa dureze ani intregi pentru a fi veridica ? De ce sa nu existe si pentru scurt timp, chiar si o zi si sa fie mai intensa decat in cazul cuplurilor care stau impreuna pana la adanci batraneti ? Iti spun la modul cel mai sincer ca nu stiu cum sa cataloghez ceea ce am simtit si inca nu m-a parasit. Apreciere, iubire, un vis, orgoliu, incapatanare... dar stiu ca daca intr-adevar mie imi e dedicata melodia aia... esti un ipocrit. Ar fi mai corect fata de amandoi sa imi spui ce ai de spus si sa lasam persoanele abilitate sa se ocupe de filosofat.
Inca ceva, comment-ul ala cu for better or worse sunt aici nu ma incalzeste cu nimic, pentru ca nu esti aici decat prin vorbe si vorbele nu ajuta la nimic.
Nu sunt zece.. sunt o fata verde cu parul padure decupata dintr-un alt secol de un copil nesabuit si azvarlita in this hi-tech digital world.
@+
anomiS
joi, octombrie 1
Paroles, paroles, paroles...
Alain Delon et Dalida - Paroles
Asculta mai multe audio Muzica
E asa de simplu sa aruncam cuvinte la minut fara sa ne gandim daca intr-adevar stim despre ce vorbim... sa mintim la un interviu, sa exageram, sa povestim anumite intamplari adaugand dupa bunul plac 'inflorituri'. Ne propunem sa impresionam, sa convingem un prieten ca ' totul va fi bine ', spunem cuvinte care stim ca vor rani pentru ca vrem sa ne razbunam sau... pentru ca vrem sa-l/ sa o facem gelos (geloasa).
Si incepem sa turuim. Mai fumam o tigara si printre fumuri aducem noi ' argumente '. Dam, daca e un caz de forta majora si exemple din randul cunostintelor sau apelam la persoane publice, vedete sa le zicem pentru a creea o impresie mai buna.
Facem asta, mai mult sau mai putin, constient sau inconstient, pentru a face un bine sau pentru a ne face un bine... partea mai dificila incepe atunci cand ramanem noi cu noi... si cu sentimentele noastre. Atunci trebuie sa renuntam la cuvinte, mastile, scutul dispar. Ce facem atunci cand nu mai avem cuvinte?
Eu imi dau seama ca :
- nici un job din lume nu merita sa folosesti prea multe cuvinte, sa exagerezi, sa inventezi povesti.am anumite calitati, reale si atunci cand gura mi-o ia pe dinainte, imi doresc sa nu primesc jobul respectiv, pentru ca simplul fapt ca am fost capabila sa spun mai mult decat era necesar inseamna ca nu sunt potrivita pentru el.
- un prieten bun trebuie sa aiba curajul sa-si spuna parerea sincera. Si, mai mult, oricate incurajari ai trimite, nu esti tu persoana care se confrunta cu problema respectiva, oamenii invata din greseli, asa ca un simplu : ' Sunt alaturi de tine orice decizie ai lua' reprezinta mult mai mult decat orice alte banalitati ai putea indruga.
- nu cred in razbunare. Cred in 'roata se va intoarce'.
- gelozia... e asa de prostesc, dar asta vezi numai atunci cand ramai tu cu tine. Normal ca te enerveaza, ca nu poti intelege de ce se poarta intr-un anume mod... dar, ca si in cazul prietenilor, nu depinde de tine. Poti sta si-n cap si sa nu obtii nimic. Daca lui/ei ii pasa, nu te va lasa sa pleci.
Cum spunea Paler :
'Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti'
Poti arata cat de mult valorezi sau tii la cineva si prin fapte... si zau ca e mult mai bine. La cuvinte ne pricepem toti, la punerea in practica a sentimentelor care uneori ne lasa fara suflu suntem repetenti.
@+
anomiS
vineri, septembrie 25
joi, septembrie 24
Toamna se numara... cifrele si asezarea lor
Nu cred in zodii, dar cred in numerologie. Daca e sa analizez putin cum este descrisa zodia mea, imi dau seama rapid ca nu prea am nici in clin , nici in maneca cu ce au descoperit nenii si tantile alea. Dar numerele, astea ma reprezinta cu adevarat.
M-am lovit in viata de 3, de 7, 13, 19, 42. Multe din evenimentele din viata mea s-au rotit in jurul lor, fie ca era vorba de o zi a lunii, de un autobuz, de numarul apartamentului la care am locuit sau de o pozitie pe care am ocupat-o la un moment dat. Dar e ceva care depaseste hazardul sa zicem.
In familia mea se petrece ceva ' necurat ' . Eu sunt nascuta pe 16.08 , fratele meu pe 12.06 iar mami p 10.05. Ia impartiti boieri dumneavoastra fiecare zi a lunii la 2 si vedeti ce iese !
Obtineti luna in care s-a nascut fiecare dintre noi, asa-i ? Strange, da' frumos... Cand vine vorba de tati se schimba povestea. El se imparte la noi 3, ca un cap de familie :) - 27.09.
In plus, in fiecare an, eu , mami si tati ne sarbatorim ziua de nastere in aceeasi zi a saptamanii. Anul asta a fost duminica. O fi coincidenta... da' eu tind spre nu.
Asta e singura mea tangenta cu numerele, da' e o legatura tare simpatica :)
@+
anomiS
M-am lovit in viata de 3, de 7, 13, 19, 42. Multe din evenimentele din viata mea s-au rotit in jurul lor, fie ca era vorba de o zi a lunii, de un autobuz, de numarul apartamentului la care am locuit sau de o pozitie pe care am ocupat-o la un moment dat. Dar e ceva care depaseste hazardul sa zicem.
In familia mea se petrece ceva ' necurat ' . Eu sunt nascuta pe 16.08 , fratele meu pe 12.06 iar mami p 10.05. Ia impartiti boieri dumneavoastra fiecare zi a lunii la 2 si vedeti ce iese !
Obtineti luna in care s-a nascut fiecare dintre noi, asa-i ? Strange, da' frumos... Cand vine vorba de tati se schimba povestea. El se imparte la noi 3, ca un cap de familie :) - 27.09.
In plus, in fiecare an, eu , mami si tati ne sarbatorim ziua de nastere in aceeasi zi a saptamanii. Anul asta a fost duminica. O fi coincidenta... da' eu tind spre nu.
Asta e singura mea tangenta cu numerele, da' e o legatura tare simpatica :)
@+
anomiS
A murit 'ne vedem joi'
E noapte, e joi iar si simt cum ma dezintegrez in tacere.
Te-am aruncat pe taramul celalalt, am inchis atatea pagini din tine, ti-am rupt toate frunzele... pentru ca n-ai fost sincer. N-am cerut zambete false, n-am cerut jocuri prostesti.
Si n-ai stiut sa asculti ce ti-am spus. Chiar crezi ca ti-as cere sa renunti la ceea ce ai ? Am crezut ca poti sa recunosti simplitatea. Am crezut ca ai bun simt sa raspunzi la... ultima scrisoare. E mai usor sa inventezi scuze, nu ? Asa ne educa lumea in care traim.
As vrea sa stiu ce-ai avut joia trecuta... de ce ai depasit spatiul care ti-e familiar...
Iti dai seama ca asta e finalul, ca ti-ai batut joc de ceva ce nu intalnesti decat foarte rar in viata? Ca am umplut paginile aici cu povesti despre tine si m-am comportat asa doar pentru ca am simtit ca tie pot sa-ti spun orice, oricum, oricand? Asta am vrut de la tine, am crezut ca vad in tine reflexia mea. Am crezut ca atunci cand voi fi obosita ochii care se vor inchide vor fi ai tai.
Si pretinzi ca poti vedea dincolo de diagonalele urbane. Poate avem fiecare diagonalele noastre... de marimi diferite.
Chiar iti doresc numai bine. Si ma despart de tine pentru prima data fara sa mai concep ideea de ' ne vedem joi '.
@+
anomiS
Te-am aruncat pe taramul celalalt, am inchis atatea pagini din tine, ti-am rupt toate frunzele... pentru ca n-ai fost sincer. N-am cerut zambete false, n-am cerut jocuri prostesti.
Si n-ai stiut sa asculti ce ti-am spus. Chiar crezi ca ti-as cere sa renunti la ceea ce ai ? Am crezut ca poti sa recunosti simplitatea. Am crezut ca ai bun simt sa raspunzi la... ultima scrisoare. E mai usor sa inventezi scuze, nu ? Asa ne educa lumea in care traim.
As vrea sa stiu ce-ai avut joia trecuta... de ce ai depasit spatiul care ti-e familiar...
Iti dai seama ca asta e finalul, ca ti-ai batut joc de ceva ce nu intalnesti decat foarte rar in viata? Ca am umplut paginile aici cu povesti despre tine si m-am comportat asa doar pentru ca am simtit ca tie pot sa-ti spun orice, oricum, oricand? Asta am vrut de la tine, am crezut ca vad in tine reflexia mea. Am crezut ca atunci cand voi fi obosita ochii care se vor inchide vor fi ai tai.
Si pretinzi ca poti vedea dincolo de diagonalele urbane. Poate avem fiecare diagonalele noastre... de marimi diferite.
Chiar iti doresc numai bine. Si ma despart de tine pentru prima data fara sa mai concep ideea de ' ne vedem joi '.
@+
anomiS
Abonați-vă la:
Postări (Atom)