Ne uitam la desene animate cand suntem mici, cand crestem ne uitam la filme iar cand imbatranim ne uitam la stiri. Cu alte cuvinte, pierdem treptat din imaginatie.
Am auzit de multe ori fraza: Ti-am spus mai multe decat am spus vreodata cuiva. Si stiu si de ce. Pentru ca imi place sa ascult oamenii adevarati, oamenii care au ceva de spus, care au facut ceva sau sunt capabili sa faca. Se vede ca ma intereseaza, ca nu e ceva mascat, de asta se destainuie.
Sunt ca un desen animat, ma incapatanez sa sper, sa depasesc granitele setate de omenire pentru realitate si sa nu ma rezum la se poate/nu se poate. Chiar daca pe fundal e de multe ori acelasi decor, in prim-plan se traieste si sunt acolo sa mai bifez un episod in care binele a invins. Accept chiar si ceea ce multa lume interpreteaza ca nebunie, e mult mai buna decat banalitatea si am culori destule pentru orice tip de cadru. Stiu ca asta ma va sterge in cele din urma pe mine, dar pretul platit este prea mic in comparatie cu binele lasat in urma.
Stiu cum suna. Dar what a heck, desenele animate nu sunt reale, nu ?
@+
anomiS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu