Mi-ai fost frate, noapte alba, muza... Mi-ai fost blestem si zambet de seara. Mi-ai fost singura ploaie si singurul pamant pe care am vrut sa calc. Tu m-ai invatat sa zbor, o-daa-ta, dovada n-am , dar imi aduc aminte. Si azi m-ai topit in albastru. Ti-am ascultat toate tacerile, am scris toate sunetele pasilor tai care se departau.
Si-am indurat multe injosiri, cu capul plecat. Toata povestea asta m-a ingenunchiat de atat de multe ori incat am invatat sa-mi ingrop prezentul cu lectura si muzica.
Am refuzat sa tac nu pentru tine. Am vrut sa n-am ce sa-mi reprosez mai tarziu. Nu-i exagerare, nu-i ceva spus de dragul de a fi spus. E tiparire a sufletului.
Mi-ai fost model, am vazut in tine ceea ce as fi vrut sa ajung candva. Din pacate am uitat sa observ ca omul care mi-a fost Dumnezeu a murit in 2007.
Esti un cadavru sugrumat de necuvinte...
@+
anomiS
2 comentarii:
Minunat...
Intrebare: pot sa te adaug la blogroll?
Sigur ca da.
Trimiteți un comentariu