Dragostea-i o curva...

Marin Preda povestea in urma cu ceva ani despre momentul cand si-a cumparat prima pereche de ochelari. Avea probleme de vedere inca de mic, insa nu-si putuse permite o pereche de ochelari decat destul de tarziu, cand vederea ii era destul de slaba.

Scriitorul spune cat de socat a fost sa vada atat de clar mizeria din jurul sau, fetele triste sau rautatea. A hotarat ca lumea pe care 'o vedea' el era mult mai frumoasa, asa ca a renuntat la ochelari.

Am vazut azi un nevazator insotit de un caine. Mergea in shopping center si sincer se descurca foarte bine printre toate rafturile, pancartele de acolo. M-am gandit inca o data la cum ar fi viata daca n-as vedea... Cred ca oamenii se bazeaza mult prea mult pe vedere, ignorand toate celelalte simturi. Totul se rezuma la culori, forme... si uita de auz, de pipait, gust, miros... Dintre toate astea, cel mai tare m-ar afecta sa nu pot auzi. Pentru ca tacerea e cea mai apriga arma, m-ar nimici cu siguranta. In plus, tacerea e si cel mai prost scut, atunci cand ai ceva de spus, desigur, si iti impui sa taci.

Cat despre vedere, avea dreptate Preda, era mai frumoasa lumea mea fara ochelari , pentru ca n-au facut decat sa-mi arate ce-am pierdut. Am vazut mai clar sertarele incarcate cu sentimente ale dulapului meu, dar la ce folos, caci au fost rapid ravasite de tacere. Si s-au amestecat culorile, iar tristetea, dezamagirea si durerea sunt singurele piese pe care le mai disting din amalgamul din dulap.

Numai ca nu e simplu sa uiti ceea ce-ai vazut. Sunt sigura ca si pe Preda l-au urmarit imaginile clare ale lumii in care traia mult timp dupa ce a renuntat la ochelari. Cu siguranta isi amintea ca mizeria n-a disparut o data cu inlaturarea ochelarilor. Asa si la mine, nebunul de alb ma doare, ma sangereaza... iar eu ma simt un corp inanimat. Si in noaptea asta am fost supusa unei operatii pe cord deschis, mi-a fost mai iarna decat oricand, m-ai ingropat in tacere si ignorare mai rau decat au reusit vreodata sa ma blocheze zapezile adevarate din copilarie.

In noaptea asta am vazut cat de oarecare ti-am fost... si-am plans...

@+

anomiS

Intr-o zi o sa te doara prea tare joia

Ma gandeam zilele trecute ca n-am luat niciodata nimic in serios, am incercat multe lucruri fara sa-mi pese de repercusiuni. Am lucrat, am fost la scoli de vara si la cursuri internationale, am plecat in diverse tari, am luat-o de la capat de zeci de ori. Si nu m-am stresat, am pornit mereu cu optimism si am facut bilantul numai la sfarsit. Am incercat sa scot ceva bun din fiecare zi, dar nu m-am consumat cand nu reuseam. Nu mi-am pus intrebarea ' unde te vezi peste 5 ani? ', pentru ca vreau sa traiesc prezentul, sa fiu 'om', sa ajut cand pot, sa vad locuri noi, sa invat de la altii.

Anglia e destul de faina, oamenii sunt amabili si in ciuda stereotipurilor, zambesc mult si stiu ca Romania exista pe harta Europei. Au ei prize ciudate, ploi de zece ori de zi, funny accent si volan pe dreapta, dar mai au si parcuri frumoase, carti bune si ieftine si apa foarte calda, preferata mea.

Nu regret ca am venit aici, cum spuneam mai sus, nu ma consum pentru nimic, mai bine ma implic si incerc sa 'give my best' si restul vine de la sine. Singurul 'domeniu' pe care il iau in serios e iubirea. Acolo stiu exact ce vreau. Si n-am glumit cand am spus ca TU esti... si o stii fir-ar la fel de bine ca mine. Stii ca abia acum iti indrepti pasii spre morile de vant. Si o sa te tot duci, pentru ca, dragul meu, oi fi tu cultivat, poti sa scrii poezii, sa desenezi, sa canti, sa vorbesti atatea limbi straine... dar cand vine vorba de iubire esti un prost. Crezi ca in versuri se traieste? In muzica ? Ce castigi daca strangi toata iubirea in ele ?

O sa-ti spuna ploile la 50 de ani ceea ce ti-am spus si eu mai sus...

Pentru ca e joi... si nu pot dormi... si afara ploua tare... ascult 2 melodii si-am sa te iert ca-mi esti asa departe...

@+

anomiS